Marius Cruceru

Fiţi cu mare băgare de seamă … să nu fiţi băgaţi în seamă, mai ales cînd faceţi pomeni, cînd vă rugaţi şi cînd postiţi.

Discreţia în viaţa religioasă este una dintre cele mai grele încercări pentru creştinul autentic. Tentaţia de a ne compara cu ceilalţi, dorinţa după apreciere, imaginea de sine care cere pe altarul ei împliniri, toate acestea.

Vizibilitatea în viaţa religioasă este ispita subtilă pe care Zgîndărilă o foloseşte pe cei care trec de păcatele grosiere, este ispita din partea dreaptă. De ea suferă „cei buni”, „cei ireproşabili”, cei mîndri.

Textul de azi continuă cu alte tensiuni: public-privat, secret – la vedere, în faţa oamenilor, în cămăruţă, cu Tatăl, care aude, vede, dar mai ales ESTE ACOLO.

Cînd faceţi milostenie, dacă se face strigare, veţi da mai mult. Dacă te retragi numai tu cu Dumnezeu în cămăruţă, căutîndu-l în spatele cutiei de milă, acolo unde nu te vede nimeni, s-ar putea ca inima ta rea să scoată la iveală că în singurătate plăteşti mai puţin pentru milă.

Cînd te rogi, ascunde-te în cel mai strîmt şi de negăsit loc, în cămara cu alimente, în beci sau … acolo unde nu se aşteaptă nimeni să te găsească pentru aţi auzi şi vedea neprihănirea.

DAcă te rogi singur, roagă-te încet, să nu te auzi nici tu, roagă-te de fiecare dată cu alte cuvinte, dar aceeaşi rugăciune învăţată pe de rost, roagă-te în puţine cuvinte cu cereri, dar nu fă economie deloc în laude. Şi nu uita ce spui de fiecare dată cînd te rogi rugăciunea Tatăl Nostru. Declari o mulţime de lucruri care pot fi minciuni sfruntate înaintea Dumnezeului Atotputernic.

Citește în continuare →

După o succintă introducere, am parcurs pînă acum trei secţiuni din predica de pe munte, Fericirile, cu pasajul-articulaţie despre Sare-Lumină-Cetate, după care am încercat să ne uităm în tratatul de peratologie articulat de Cristos.

Discursul lui Isus începe promiţător, pare a fi în linie cu toate platformele-program, cu toate ideologiile, cu toate lozincile religioase: soluţii pentru fericire. Dezamăgirea nu întîrzie să apară.  

Am văzut că verbul „a fi fericit” nu se poate conjuga decît la timpul aorist. „Copacul în care creşte fericirea nu mai creşte pe pămîntul blestemat.” Fericirea este un album care a fost închis, dar va fi redeschis odată cu trecerea în cealaltă viaţă, Viaţa cea adevărată. Pînă atunci sîntem în interval, într-un interval în care ne sclipesc licăriri ale fericirii care va să vie. Fericirea nu poate fi înghiţită decît cu picătura şi din cînd în cînd, în momente tînjite, dar care apar pe neaşteptate. O dimineaţă de sîmbătă, o seară, o stare de bine, toate sînt scurte şi nu pot fi prelungite cu vreun chip. 

Nu putem fi fericiţi, din mai multe motive. Am încercat să enumerăm cel puţin patru: ne schimbăm tot timpul destinaţia, idealul depsre ce înseamnă a fi fericit (probabil din cauza aceasta avem nevoie de „hotărîre”, de limitare-delimitare), n-am gustat încă fericirea, nu sîntem construiţi în acest trup pentru adevărata fericire şi ne analizăm prea mult pentru a putea să ne bucurăm de clipele de fericire atunci cînd Dumnezeu ni le dăruieşte. 

Discursul lui Isus nu este despre fericire, este despre persecuţie, despre moarte, despre vrăjmăşie, sabie, ură, batjocură, ură. Cum să fii fericit într-o lume a morţilor şi păcatului? 

Probabil din aceste cauze şi din altele n-am văzut sfinţi fericiţi. Starea de fericire creştină este „deja şi nu încă” sau starea de oftat uşor şi bucurie cu lacrimi cînd abia ai scăpat de o mare nenorocire. Paradoxal, cei mai fericiţi, în viziunea creştinilor, sînt morţii, nici viii, nici sfinţii, ci morţii. Cu vata în nas şi cu mîinile pe piept este poziţia în care se cîntă pe muţeşte preludiul pentru fericire. De fapt, se pare că toată viaţa este un fel de joc de-a v-aţi ascunselea cu moartea. 

Am încheiat primele două părţi cu ceva „confuzii” despre fericire şi cîteva sfaturi de urgenţă pentru fericire. 

Citește în continuare →

Am ascultat un cîntec care avea următorul vers: „I swear to God, I have to tell a lie”, Jur pe Dumnezeu, trebuie să spun o minciună. 

Nu mai ţin minte autorul şi cîntecul, dar mi se pare că ironia din vers este învecinată cu cea rostită de Domnul în predica depe munte: 

33 Aţi mai auzit iarăş că s’a zis celor din vechime: ,,Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” 34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; 35 nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat. 36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. 37 Felul vostru de vorbire să fie: ,,Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.

Ideea din text este că nu trebuie să ne sprijinim cuvintele pe nimic, nu trebuie să îţi găseşti suport pentru credibilitate nici pe mormîntul mamei, nici pe cer, nici pe pămînt, pentru că mersul cerului şi pămîntului nu pot fi stăpînite de tine. Trebuie să juri numai pe ce poţi tu stăpîni. Oare ce? Nici măcar firele de păr din propriul cap ne le poţi face albe sau negre.

Isus ne sileşte din nou să ne întoarcem în noi înşine pentru a descoperi că nici Da-ul nu ne poate fi Da, nici Nu-ul nu ne poate fi Nu.  Sîntem mincinoşi prin natură. Nu ave Da-ul curat şi nici Nu-ul întreg. Da-ul înseamnă pentru noi „probabil”, iar Nu-ul este negociabil. 

Citește în continuare →

Vă mai aduceţi aminte afişul filmului Great expectations? „Let desire be your destiny”! O, nu trebuie să facem asta, hortaţia nu-şi are sensul. Se întîmplă oricum.

27 Aţi auzit că s’a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti.” 28 Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. 29 Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate -l şi leapădă -l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. 30 Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie -o şi leapădă -o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Ne pregătim mîine să mergem mai departe în predica de pe munte, dar înainte de asta trebuie să ne aducem aminte de faptul că textul de aici face aluzie ironic-sarcastică la alte texte. Tăierea piciorului şi mîinii este pentru „departele” tău care te-a nedreptăţit. Mînă pentru mînă, picior pentru picior, ochi pentru ochi. Vezi textul din Matei 18 interpretat în lumina lui Deuteronom 19.

Isus ne pune într-o situaţie imposibilă. Fiecare dintre noi bărbaţii avem aşteptări de oameni cumsecade şi familişti buni. Nu-i aşa? Sigur! Pînă la vorba Domnului care aşează orice mascul între 10 şi 95 de ani pe scaunul de judecat şi cu tăbliţa de preacurvar pe piept.

Sîntem într-o situaţie absolut imposibilă. Avem dreptul să păcătuim doar de 6 ori. Te-ai uitat după o femeie pe stradă, scoţi un ochi, te-ai mai uitat încă o dată, ai rezolvat problema cu privirile definitiv, ţi se mişcă mîinile spre păcat o dată, tai o mînă, apoi a doua (Matei 5:30) picioarele la fel

Matei 18:8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic

Marcu 9:45 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge

Nu-i aşa că, dacă nu ne tăiem mîinile şi picioarele, dacă mai întîi nu ne scoatem ochii pentru a ne împotrivi pînă la sînge împotriva păcatului (Evrei 12:4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului), nu sîntem vrednici de Împărăţia Lui. Şi cînd ne gîndim că Origen a pierdut titlul de sfînt….

Şi dacă ne schilodim complet? Ce mai rămîne? Orb fiind, păcatul este acolo, rămîne inima. Schilodit de tot, cu inima rea şi păcătoasă, cu o imaginaţie pervertită în care domneşte Curva cea Mare, Femeia străină, păcatul pulsează în noi, şi patul de curvie este însăşi inima spre care vrea să ne întoarcă Isus.

Citește în continuare →