A devenit cîntarea mea preferată. Imediat după prima operație, cea din 3 noiembrie 2023, am rămas paralizat temporar pe partea dreaptă. Nu mai puteam cînta la chitară. Am crezut că noi voi mai putea cînta niciodată. Apoi … am descoperit că îmi pot mișca încet degetele și apoi am pus mîna pe chitară… apoi am cîntat ce știam și dintr-o dată am descoperit aceste versuri. N-am știut că nu au o melodie, așa că am compus una care să se potrivească.
Când ai să vii ca să mă iei
Te voi primi în casa plină,
Şi-Ți voi aduce-n ochii mei
Cea mai netulbure lumină.
Cu cel mai limpede izvor
Al lacrimei spăla-Ți-voi mâna,
Când mă vei dezlega de dor
Şi-mi vei despovara ţărâna.
Cu cele mai cereşti cântări
Îţi voi împodobi privirea,
Şi-n toate-a inimii cărări
Va străluci arzând iubirea
Cel mai de preţ mărgăritar
Păstrat cu greu atâta cale
Am să-l aşez ca pe-un altar
În pacea albă-a mâinii Tale.
/: Dar când plecând mă vei lua
Isuse, lasă-mi după mine
La toţi câţi vin în urma mea
O cale alba către Tine. 
I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 321.
Autor text: Traian Dorz.
Prima secvență este descendentă… că El vine… apoi este o secvență ascendentă, pentru că noi întindem mîna către El.
Moartea pentru cel credincios nu este „Doamna cu coasa”, nici vreun călăreț galben, precum cel apocaliptic, pentru creștini momentul morții coincide cu prima vedere a Celui Nevăzut. Ștefan și-a ridicat ochii și L-a văzut pe Cristos în Slavă, la dreapta Tatălui.
Da, moartea este îngrozitoare, este urîtă, dar această cîntare descrie atît de bine sentimentul dulce-amar al despărțirii și întîlnirii.
