Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
bleah!
o alta mostra de instincte primare exprimate „intelectualiceste”: frica de vecinul ca ne ia capra. Culturala, religioasa dar mai ales economica (stomahu da de-a dreptu)
Cel putin Hitler era dus cu pluta.
Pentru crestini (barbatii crestini de fapt) e un alt motiv sa iasa din casa sa ia ceva la bataie.
Vorba evreului: femeile au grija problemelor marunte cum ar fi mancarea, planificarea banilor, decizia de a cumpara masina, casa, educatia copiilor etc iar barbatii se ocupa de cele mari: cine sa conduca tara,cum va evolua omenirea in urmatorii 151 de ani samd
Draga Sam, m-am bucurat sa ne fi intilnit.
Da, asta spuneam si eu, ca acest fel de chestiuni trebuie analizate cu mare atentie, de aici si pina la purificari de taote felulrile nu sint multi pasi
Pe de alta parte, numerele conteaza, nu-i asa?=
Am vazut si eu pentru prima data aici la Osijek acest documentar. Om observat cu placere ca studentul care mi l-a dat era vaccinat la asemenea mesaje paranoice (chiar daca exprimate aparent academic).
Desigur, asa cum spui, Marius, cifrele sunt importante (chiar daca lucrurile cele mai importante nu se pot niciodata cuantifica). Mai important este insa ce facem cu ele. Si ceea ce face acest film cu cifrele este sa inspire islamofobie. Ce legatura are aceasta cu Predica de pe munte? Evident niciuna. Dar cui ii pasa. Ideologia (urii „crestine”) sa traiasca.
Nu am vrut sa comentez, dar mi se pare nedrept ceva. As folosi ideea asta cu vaccinul, dar in alt sens. No offence, dar vaccinat mi se pare de fapt autorul previous-lui comment. Am observat de mai demult ca pt unii…, nimic nu mai e grav, liberalismul, avortul, homosexualitatea, ecumenismul, islamul etc. Credeam ca ratacirea si inselaciunea ii ating mai mult pe cei ignoranti si mai putin educati, dar iata ca atinge si pe unii dintre cei inteligenti si mai educati. Asta este si mai ingrijorator. Ca dezvoltam resistenta la aceste chestiuni cu adevarat importante, suntem anezteziati, nu le mai simtim, ne obisnuim cu ele, le acceptam, nu mai avem reflexe, nu ne mai avem reactie, iar cei care vad problemele, le analizeaza si semnaleaza pericolele sunt numiti paranoici. Tocmai pe aceasta prostie si docilitate a europenilor/vesticilor mizeaza, cu succes, islamicii. Si inca ceva, recent, in UK, a fost o emisiune exact pe acceasi tema, realizata de profesionisti si specialisti si nu de paranoici, si emisa by a very respected television, si nu de vreun OTV. Deci chestiunea e o realitate, si tactica aceasta declarata a musulmanilor nu este nicidecum ceva nou – ca ei vor cuceri Europa/lumea prin pruncii lor, multi prunci. Cine traieste in vest si printre ei is aware of that de mai multa vreme.
In rest, lucrurile s-au imputit si se vor imputi tot mai tare si la o rata accelerata. Stiti vorba aceea: „miroase a pute”. Lucrurile vor merge, inevitabil si fara indoiala, din rau in mai rau. Singurul lucrul la care putem spera si pt care ne putem ruga este sa vina Domnul cat mai curand. Atat. Sau oare sunt paranoic ca doresc asta, sau ca mai cred in acest Domn care va sa vie ?!? 🙂
@Logik
E luuuuuuuuuuuung drumul inapoi la muntele Fericirilor vorba lui Danut.
Inteligenti, educati,profesionisti sunt si membri BNP.
Curios dar nu m-as simti mai in siguranta aici in UK intr-un guvern condus de ei.
Probabil stiti ca pentru ei noi, est-europenii, suntem la fel de „musulmani”.
Concluzia: ce tie nu-ti place altuia nu-i dori.
Chestia cu trebuie sa fim aware, sa strigam, sa luptam, sa ne luam dreptul… again nu vad indicatorul spre munte. Trist…
Cifrele astea din documentar ar trebui verificate un pic. Că 25% dintre belgieni sunt musulmani e, vorba lui Caragiale, „peste poate”.
Şi-apoi, dinamica e un pic alarmistă. Mă îndoiesc că un grup social, când se îmburghezeşte, are tot atâţia copii. Mă uit la noi, pocăiţii (penticostali). În generaţia părinţilor mei se făceau „câţi da Domnul”. Generaţia mea şi a fraţilor mei s-a cam îmburghezit şi a înjumătăţit rata natalităţii. Musulmanii înstăriţi nu au copii cu duiumul (poate fiindcă au descoperit şi ei între timp că mântuirea femeii, în cazul în care e, nu e prin naştere de fii).
Unul din cei opt. 🙂
Danut M. Da, tomai de asta am spus și eu că astfel de documentare trebuie luate cu prudență. Este de meditat și trebuie să vedem, chiar dacă ar fi adevărat, ce atitudine luăm. Facem copii ca să nu ne moară cultura, facem evanghelizare ca să nu dispară Occidentul. Mi se pare prea puțin ca motivație.
Nu cred însă că filmulețul ne îndeamnă la ură, unde vezi tu asta? Nu trebuie să ne agităm mai mult decît trebuie. Văd îngrijorare, motivată sau nu, văd cifre, dar mesajul islamofob, chiar dacă este undeva în subtext, mie îmi scapă. hai să nu citim mai mult decît încearcă autorii să transmită.
Logik, aici ai și tu dreptate, lucrurile se vor împuți și chiar va trebui să ne arătăm cumva dragostea, dar să ne și apărăm familiile în momentul cînd iataganul va fi rotit din nou asupra capetelor noastre.
Așteptați puțin!
Sam, nu cred că trebuie să ne agităm mai mult decît trebuie, așa cum îi spuneam și lui Dănuț, dar…. ce vei face în momentul în care fiica ta cea mai mare va fi agresată, cînd casa îți este invadată în numele ideii că ești necredincios și în reflexul de tuareg?
Cine nu se îngrijește de ai lui este mai rău ca un păgîn. Greu de găsit echilirul între apărarea spațiului vital minimal și dragstea de aproapele,nu-i așa?
Chiar și în Predica de pe munte… foarte greu de găsit.
Vaisamar, nu sînt pentru mesaje isterice, alarmiste, paranoice. Deloc.
La statistici și numere nu mă pricep, dar se pare că și din alte surse vin aceleași semnale.
Pentru toți:
1. cred că filmul trebuie luat cu mare prudență
2. trebuie să ne gîndim la poblema demografică dezlegat de problema înmulțiri musulmanilor
3. nu putem ignora declarațiile războinice ale unor lideri musulmani vis a vis de cultura creștină și față de Europa și Occident în general.
4. sînt fapte și cifre care trebuie să n edea de gîndit, dar pe care sîntem în pericol să le intepretăm neglijent și prea pripit.
Să avem lumină!
Draga Marius,
Sunt absolut de acord cu tine ca nu trebuie sa cadem in paranoia.
Dar nu trebuie sa fim nici naivi. Stim cu totii care este forta mesajelor inplicite sau subliminale si ca ceea ce nu spune intr-un mesaj este adesea mai important decit ceea ce nu se spune. Americanii sunt, de cele mai multe ori, cei care au inventat si perfectionat aceste tehnici de manipulare.
S-ar putea sa ne intoarcem catre o lume in care nu mai este safe sa fii crestin. Nu inteleg insa de ce ar trebui sa intram in panica din aceasta pricina. Nu asa au trait si triumfat, chiar daca din circurile cu lei, crestinii primelor veacuri?
A murit Crestinatatea (eng. Christendom) – acel sistem pervers in care institutia Bisericii a intret intr-o relatie impotriva naturii cu puterea seculara? Slava Domnului. Acum putem iarasi vesti Evanghelia uceniciei crestine (adica aceea a crucii) unei lumi seculare care este confuza tocmai din pricina mesajelor amestecate transmise de secole de aceasta sotie ne credincioasa a lui Cristos care este Biserica constantiniana (fie ea a modernitatii sau nu).
Draga Danut,
da, cu siguranţă, astfel de mesaje, mai ales în forma video, mai ales dacă sînt meseriaş făcute pot avea mare impact asupra nostră.
Sigur… niciodată nu a fost safe să fii creştin. Nu-i noutate asta. Nici motiv de panică, dar cred că măcar ar trebui să ştim ce ne aşteaptă şi din ce parte, ca să ne putem pregăti bisericile.
Epistolele, cel puţin cele petrine, sînt scrise în vreme de persecuţie.. şi iată ce bijuterii, fără date, fără statistici, dar transmit o atitudine.
Aşa să ne ajute Dumnezeu, să vestim Evanghelia prin ucenicie… cine mai face chestia asta…
Amin!
IN seara asta povesteam cu Marcel Macelaru, aici in Osijek, despre harul pe care l-am avut ca generatii trecute prin comunism, de a creste linga niste titani ai credintei. Dar, asa cum spuneai, citi dintre noi mai sunt dispusi sa faca astazi pentru altii ceea ce acei oameni au facut pentru noi?
Pingback: Imnul regal, ziua Regelui, Cuba, Dulce Românie, Miracole de vînzare, Discovery « La patratosu