„Fraţilor, noi nu sîntem profesionişti!”

Continui seria Ce (nu) este un păstor oarecum ciudat, cu un capitol care mi-a sosit spre recenzie din partea unui editor. Capitolul este dintr-o carte a lui John Piper în curs de apariţie. Sper că traducătoarea se va descurca cu termenii şi jocul de cuvinte pe care îl ştim din alte scrieri ale teologului atît de productiv.

Cred că fragmentul este o excelentă apologie pentru studierea limbilor clasice de către pastori. S-ar putea ca această postare să îmi fie luată ca o apologie pro domo, să ne fie luată, pentru că şi prietenul meu, editor al acestei cărţi este tot profesor de limbi biblice, dar ne asumăm riscul.

Avertizare: fragmentul de faţă este numai o schiţă de traducere, corecturi de stil, gramaticale şi de traducere încă se impun. Nu sînt de acord cu toate nuanţele traducerii, nici cu unele afirmaţii ale autorului „imprecizia în text este mama teologiei liberale”. Teologii liberali ai secolului trecut şi ai celui anterior au fost foarte buni cunoscători ai limbilor clasice. Nu-i putem acuza de ignoranţă.

Iată despre ce este vorba:

FRAȚILOR, BITZER ERA

BANCHER

Cu cât un teolog se separă mai mult

de textul de bază în Ebraică şi Greacă al Sfintei Scripturi,

cu atât mai mult se separă de sursa teologiei adevărate!

Şi teologia adevărată este fundaţia unei slujiri roditoare şi binecuvântate.

HEINRICH BITZER

Limbile sunt teaca ce conţine sabia Duhului;

sunt casca care conţine bijuteriile nepreţuite ale gândului antic;

sunt vasul care ţine vinul;

şi precum spune evanghelia, sunt coşurile

în care sunt ţinute pâinile şi peştii pentru a hrăni mulţimea….

Pe cât de dragă ne este tuturor evanghelia,

să ne luptăm din greu cu limbile ei.

MARTIN LUTHER

Scriptura în original merită din plin efortul tău,

şi îl va răsplăti din plin.

JOHN NEWTON

IN 1982, Baker Book House a republicat o carte din 1969 de lectură zilnică a Scripturii în Ebraică şi Greacă numită Light on the Path (Lumină pe Cărare). Pasajele erau scurte, şi era dat ajutor cu vocabularul pentru versetele în Ebraică. Scopul editorului, care a murit în 1980, a fost să ajute pastorii să îşi păstreze şi să îşi îmbunătăţească abilitatea de a interpreta Biblia din limbile originale.

Numele său era Heinrich Bitzer. Era bancher. Un bancher! Fraţilor, trebuie să fim mustraţi de către oi cu privire la responsabilitatea noastră ca păstori? Evident că aşa este. Pentru că cu siguranţă nu ne mustrăm şi încurajăm unii pe alţii să perseverăm în Greacă şi Ebraică. Şi cele mai multe Seminarii, atât evanghelice cât şi liberale, au comunicat prin sublinieri în planurile lor de studii, că a învăţa Greaca şi Ebraica ar putea să aibă o oarecare valoare pentru câţiva oameni rari dar este o muncă opţională pentru slujirea pastorală.

Am o datorie de plătit lui Heinrich Bitzer, şi aş vrea să o achit prin a ne îndemna pe toţi să cugetăm la teza lui: „Cu cât un teolog se separă mai mult de textul de bază în Ebraică şi Greacă al Sfintei Scripturi, cu atât mai mult se separă de sursa teologiei adevărate! Şi teologia adevărată este fundaţia unei slujiri roditoare şi binecuvântate.”[1]

Ce se întâmplă cu o denominaţie atunci când o cunoaştere utilă a limbilor Greacă şi Ebraică nu este preţuită şi încurajată pentru oficiul pastoral? Nu vreau să spun pur şi simplu oferită şi admirată. Vreau să spun preţuită, promovată, şi căutată.

Câteva lucruri se întâmplă pe măsură ce limbile originale ajung să fie neîntrebuinţate de către pastori. Întâi, siguranţa pastorilor de a determina înţelesul exact al textului Biblic scade. Şi siguranţa de a predica cu forţă merge împreună cu siguranţa de a interpreta riguros. Este dificil a predica săptămână după săptămână din întreaga sferă a revelaţiei lui Dumnezeu cu profunzime şi putere dacă eşti chinuit de incertitudine atunci când te aventurezi dincolo de generalităţile de bază ale evangheliei.

În al doilea rând, incertitudinea de a fi nevoit să depinzi de diferite traduceri – care întotdeauna implică multă interpretare – va tinde să descurajeze analiza textuală atentă în pregătirea predicii. Pentru că de îndată ce începi să tratezi detalii cruciale ca şi timpuri, conjugări, şi repetiţii de vocabular, realizezi că traducerile sunt prea diverse ca să asigure o bază sigură pentru aşa analiză. De exemplu, cele mai multe dintre traducerile moderne în Engleză (RSV, NIV, NASV, NLT) nu dau posibilitatea celui ce face expoziţia să vadă că „a avea roadă” în Romani 6: 22 se leagă cu „a aduce roadă” cinci versete mai târziu în Romani 7: 4.[2] Toate traduc Romani 6: 22 fără cuvântul roadă.[3]

Aşadar predicatorul se mulţumeşte deseori cu intenţia sau aroma generală a textului, iar din expoziţia lui lipseşte precizia şi claritatea care impresionează congregaţia cu Cuvântului lui Dumnezeu. Generalităţile plictisitoare sunt o cursă pentru multe amvoane.

Predicarea expozitivă, aşadar, ajunge neîntrebuinţată şi discreditată. Spun discreditată pentru că deseori tindem să ne protejăm de sarcini dificile prin a le minimaliza sau ignora importanţa. Aşadar ceea ce găsim în grupuri unde Greaca şi Ebraica nu sunt preţuite, urmărite şi promovate este că predicarea expozitivă – care dedică o bună parte din predică explicării înţelesului textului – nu este apreciată de către predicatori sau predată în seminarii.

Uneori aceasta este evident în denunţarea pe faţă a expoziţiei ca şi pedantă şi scolastică. Adeseori este o neglijare benignă; şi o accentuare a caracteristicilor predicării ca şi ordine, dicţie, ilustrare, şi relevanţă care îmbrânceşte nevoia de expoziţie textuală atentă.

Un alt rezultat când pastorii nu studiază Biblia în Greacă şi Ebraică este că ei, şi bisericile lor împreună cu ei, tind să devină oameni de mâna a doua. Cu cât este mai greu pentru noi să ajungem la semnificaţia originală a Bibliei, cu atât mai mult vom reveni la literatura secundară. In primul rând, este mai uşor de citit. De asemenea ne dă o înflăcărare superficială la gândul că „suntem la curent” în munca noastră. Şi ne pune la dispoziţie idei şi înţelegeri pe care nu le putem descoperi singuri din textul original.

Ne putem impresiona unul pe celălalt pentru un timp prin a include numele ultimei cărţi pe care am citit-o, dar hrana de mâna a doua nu va susţine şi adânci credinţa şi sfinţirea oamenilor noştri.

Slăbiciune în Greacă şi Ebraică dă naştere de asemenea impreciziei şi neglijenţei în exegeză. Iar imprecizia în exegeză este mama teologiei liberale.

Când pastori nu mai pot articula şi apăra o doctrină printr-un apel rezonabil şi atent la sensul original al textelor Biblice, vor tinde să devină tradiţionalişti închişi la minte care ţin strâns de ideile lor moştenite, sau pluralişti deschişi spre orice, care nu pun mare preţ pe formulările doctrinare. În ambele cazuri generaţiile următoare vor fi împovărate teologic şi susceptibili erorii.

Mai departe, atunci când nu reuşim să accentuăm folosirea limbilor Greacă şi Ebraică ca şi valori în funcţia pastorală, făurim un prezbiteriat de academicieni profesionişti. Predăm seminariilor şi universităţilor dimensiunile esenţiale ale responsabilităţii noastre ca presbiteri şi episcopi ai bisericilor. Sunt profund îndatorat seminariilor şi intelectualilor care cred în Biblie, umblă după lucrurile lui Dumnezeu (God-centered), slăvesc pe Hristos. Dar oare chiar a intenţionat Dumnezeu ca oamenii care interpretează Biblia cel mai minuţios să fie un pas mai departe de slujirea săptămânală a Cuvântului în biserică?

Fapte 20: 27 ne însărcinează pe noi cu proclamarea întregului „plan al lui Dumnezeu.” Dar noi privim tot mai mult la academicienii profesionişti în căutare de cărţi care să pună împreună piesele zimţate ale revelaţiei într-un tot unitar. Fapte 20: 28 ne însărcinează pe noi să fim atenţi la turmă şi să o păzim de lupi care se ridică în biserică şi vorbesc lucruri pervertite. Dar noi privim tot mai mult la specialiştii lingvişti şi istorici care să lupte lupta în locul nostru în cărţi şi articole. Am pierdut, din plin, viziunea Biblică a pastorului ca unul care este puternic în Scripturi, apt pentru a preda, competent în a respinge oponenţi, şi în stare să pătrundă la unitatea întregului plan al lui Dumnezeu. Este oare sănătos sau Biblic pentru biserică să cultive un grup de pastori (slabi în Cuvânt) şi un grup de profesori (puternici în Cuvânt)?

Una dintre cele mai mari tragedii în biserică astăzi este deprecierea funcţiei de pastor. Din seminarii până la sediile centrale ale denominaţiunilor, atmosfera şi tema prevalentă este managerială, organizaţională, şi psihologică. Şi astfel ne gândim să ne înălţăm supraaprecierea profesională! Sute de învăţători şi conducători plasează măiestria în Cuvânt pe primul loc cu buzele lor dar în programele lor academice, conferinţe, seminarii, şi exemplu personal, arată că nu este cel mai important lucru.

Un exemplu orbitor este natura programelor doctor of ministry de-a lungul ţării. Teoria este bună: studiile avansate sunt bune pentru a creea slujitori mai buni. Dar unde poţi face un D.Min. în limba Ebraică şi exegeză? Totuşi ce este mai important şi mai profund practic pentru oficiul de pastor decât să avansezi în exegeza în Greacă şi Ebraică prin care extragem comorile lui Dumnezeu?

Atunci de ce sute de pastori tineri şi de vârstă mijlocie dedică ani de efort în orice altceva în afara limbilor atunci când merg pentru studii avansate? Şi de ce nu oferă seminariile stimulente şi diplome pentru a-i ajuta pe pastori să menţină cea mai importantă îndemânare pastorală – exegeza sensului original al Scripturii?

Nu contează ce spunem despre ineranţa Bibliei, acţiunile noastre revelează convingerile noastre autentice despre centralitatea şi puterea ei.

Trebuie să ne recuperăm viziunea asupra oficiului pastoral – care îmbrăţişează, dacă nu altceva, pasiunea şi puterea de a înţelege revelaţia originală a lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm pentru ziua când pastorii îţi vor putea purta Noul Testament în Greacă la conferinţe şi seminarii fără să fie întâmpinaţi cu glume – ziua când aprecierea Cuvântului lui Dumnezeu şi exegeza atentă va fi atât de înaltă printre pastori încât aceia care nu au îndemânarea îi vor binecuvânta şi încuraja pe aceia care o au şi îi vor încuraja pe cei mai tineri să apuce ceea ce ei nu au apucat niciodată. O, pentru ziua când rugăciunea şi gramatica se vor întâlni cu mare combustie spirituală!

În 1829, George Mueller de douăzeci şi patru de ani, faimos pentru credinţa, rugăciunea şi orfelinatele lui, a scris:

Am studiat mult acum, în jur de 12 ore pe zi, în principal Ebraica … [şi] am încredinţat memoriei porţiuni din Vechiul Testament în Ebraică; şi aceasta am făcut-o cu rugăciune, deseori căzînd pe genunchi …. am privit la Domnul chiar şi în timp ce întorceam paginile dicţionarului meu Ebraic.[4]

În Arhivele Metodiste din Manchester puteţi vedea cele două volume ale Testamentului în Greacă ale evanghelistului George Whitefield însemnate din belşug cu adnotări pe spaţiul dintre pagini. Despre timpul său la Oxford a scris, „Deşi slab, adeseori am petrecut două ore în retragerea mea de seară şi m-am rugat deasupra Testamentului meu în Greacă şi deasupra excelentei cărţi Contemplations (Contemplaţii) de Bishop Hall, fiecare oră pe care sănătatea mi-a permis-o.”[5]

Luther a spus, „Dacă limbile nu m-ar fi convins cu privire la adevăratul sens al cuvântului, aş fi rămas poate încă un călugăr înlănţuit, angajat în a predica în linişte erori în felul Romei în obscuritatea unei mănăstiri; papa, sofiştii, şi imperiul lor anti-Creştin ar fi rămas nezdruncinat.”[6] În alte cuvinte, el atribuie răzbirea Reformei, puterii pătrunzătoare a limbilor originale.

Luther a vorbit împotriva contextului de o mie de ani de întuneric bisericesc fără Cuvânt atunci când a spus cu îndrăzneală, „Este sigur că dacă limbile nu rămân, Evanghelia trebuie să piară în final.”[7] El întreabă, „Întrebi ce folos este în a învăţa limbile…? Spui, ‘Putem să citim Biblia foarte bine în Germană?’ ” Iar el răspunde:

Fără limbi nu am fi putut primi Evanghelia. Limbile sunt teaca ce conţine sabia Duhului; sunt casca care conţine bijuteriile nepreţuite ale gândului antic; sunt vasul care ţine vinul; şi precum spune evanghelia, sunt coşurile în care sunt ţinute pâinile şi peştii pentru a hrăni mulţimea.

Dacă neglijăm literatura vom pierde evanghelia în final…. Oamenii au încetat să exploateze limbile nu mai devreme de când Creştinii au decăzut, până când chiar au căzut sub dominaţia de necontestat a papei. Dar această torţă a fost reaprinsă nu mai devreme decât acestă bufniţă papală a fugit cu un ţipăt într-un întuneric asemănător … În vremurile de odinioară părinţii se înşelau adeseori, pentru că erau ignoranţi în ce priveşte limbile şi în zilele noastre sunt unii care, precum Waldenses[8], nu văd limbile de nici un folos; dar chiar dacă doctrina lor este bună, au greşit deseori în adevăratul sens al textului sacru; sunt fără putere împotriva erorii, şi mă tem mult că credinţa lor nu va rămâne pură.[9]

Fraţilor, probabil viziunea poate să crească cu ajutorul vostru. Nu este niciodată prea târziu să învăţaţi limbile. Sunt oameni care încep după pensionare! Nu este o problemă de timp ci de valori. John Newton, autorul cântării „Măreţul Har” şi fost căpitan pe mare, a fost un pastor de pastori cu o dragoste atrăgătoare, blândă pentru oameni care, totuşi, au considerat că este important să înveţe limbile clasice. Odată a sfătuit un preot mai tânăr, „Scriptura în original merită din plin efortul tău, şi îl va răsplăti din plin.”[10] În ce priveşte anii de început de studiere a limbilor spune:

Nu trebuie să crezi că am dobândit, sau am ţintit vreodată la, o îndemânare culminantă în vreuna dintre acestea: … În Ebraică, pot să citesc Cărţile Istorice şi Psalmii cu o uşurinţă tolerabilă; dar, în cărţile Profetice şi părţile dificile, sunt frecvent obligat să recurg la dicţionare, etc. Oricum, ştiu atât de mult încât să fiu în stare, cu aşa ajutoare care sunt la îndemână, să judec pentru mine însumi sensul oricărui pasaj pe care am ocazia să în consult.[11]

Studii avansate sunt în curs peste tot. Să dăm atenţie cuvântului lui Martin Luter: „Pe cât de dragă ne este tuturor evanghelia, să ne luptăm din greu cu limbile ei.” Bitzer a făcut-o. Şi Bitzer era bancher!


[1] Heinrich Bitzer, ed., Light on the Path: Daily Scripture Readings in Hebrew and Greek (Lumină pe Cărare: Lectură Zilnică a Scripturii în Ebraică şi Greacă) (Grand Rapids, Mich.: Baker Book House, 1982), 10.

[2] Dintre traducerile moderne, ESV este una dintre puţinele care o redă corect.

[3] Traducerea în limba Română CNS, include cuvântul „roadă” în ambele versete Romani 6: 22 şi 7: 4. Nota traducătorului.

[4] George Mueller, Autobiography of George Mueller (Autobiografia lui George Mueller) (London: J. Nisbet and Co., 1906), 31.

[5] Arnold Dallimore, George Whitefield, vol. 1 (Edinburgh: The Banner of Truth Trust, 1970), 77.

[6] W. Carlos Martyn, The Life and Times of Martin Luther (Viaţa şi Vremurile lui Martin Luther) (New York: American Tract Society, 1866), 474.

[7] Hugh T. Kerr, A Compend of Luther’s Theology (Un Compendiu a Teologiei lui Luther) (Philadelphia, Pa.: The Westminster Press, 1943), 17.

[8] Waldenses este o denominaţiune Creştină care a luat naştere în Evul Mediu şi mai apoi în secolul 16 s-a alipit Reformei. Nota traducătorului, sursă: Wikipendia The Free Encyclopedia.

[9] Martyn, The Life and Times of Martin Luther, 474-75.

[10] John Newton, The Works of the Rev. John Newton, (Lucrările Reverendului John Newton), vol. 1 (Edinburg: The Banner of Truth Trust, 1985), 143.

[11] Richard Cecil, Memoires of the Rev. John Newton (Memoriile Reverendului John Newton) în The Works of the Rev. John Newton, vol. 1, 49-50. Pentru povestirea vieţii şi lucrării lui Newton vezi John Piper, The Roots of Endurance: Invincible Perseverance in the Lives of John Newton, Charles Simeon, and William Wilberforce (Sursele Îndurării: Perseverenţa Invincibilă în Vieţile lui John Newton, Charles Simeon, şi William Wilberforce) (Wheaton, Ill.: Crossway Books, 2002).

Iată capitolul din original pentru comparaţie AICI.

Sugestii şi evaluări asupra traducerii sînt binevenite.

Cuprinsul cărţii este AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Cărţi de citit, In-text-esant, Lecturi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la „Fraţilor, noi nu sîntem profesionişti!”

  1. thisisnotme zice:

    Prea multa ta stiinta… 🙂 As compara studiul intensiv al textelor biblice cu munca arheologului pe santier. Ceea ce multimea primeste este un vas intr-o vitrina la muzeu cu o descriere sumara. Si totusi lumea merge la muzeu. Daca aduc aminte si de treaba cu madularele trupului ajung la concluzia ca diversitatea e norma si nu limbajul standardizat, adica un altfel de turn Babel.

  2. Marius David zice:

    draga SAm, asta este pentru păstori, pentru a învinge lenea lor, nu este pentru enoriaşi, îndemnul lui Piper este pentru cei care sînt ironizatţi de enoriaşii care glumesc…

    „unii oameni muncesc, alţii sînt păstori… „. Păstorii s-au transformat într-o imagine a parazitului social, care are timp pentru toate şi epntru nimic, care face toate şi nimic, pentru cei care nu au nici biserici mari de vizitat, dar nici nu fac nimic toată ziua petru cei care improvizează o predică la repezeală duminica şi lasă turma nehrănită…

  3. viorica zice:

    Cu ceva timp in urma saream in sus cind cineva imi spunea ca pasajul cutare din Biblie nu e tradus corect .Acum imi dau seama cit e de adevarat ,o traducere corecta ne aduce pe multi la unison .Nu degeaba ii spune Pavel lui Timotei;”Ia seama bine la citire”.Socoteste tot ce spune Sf.Scriptura ,mediteaza ,asteapta si lumea invizibila iti va deveni mai reala si mai apropiata decit lumea vizibila . .Imi pare rau ca nu m-am nascut in Grecia sau Israel sa cunosc aceste limbii.

  4. Rahela zice:

    Nu stiam ca J. Piper este tradus in limba romana. Intr-adevar, grea munca vor avea traducatorii pentru a face „conciliere” intre acuratetea traducerii si adaptarea la limba romana. Am citit textul in engleza si am realizat capcanele limbii. Oricum, felicitari pentru aceasta incercare, si sunt convinsa ca va iesi o lucrare foarte bine slefuita in forma finala.
    Pledoaria lui Piper pentru limbile clasice imi aminteste de D.J. Kennedy. Am vazut anul trecut un documentar despre viata si activitatea lui si m-a impresionat foarte mult faptul ca el folosea textul original, cand predica, nu traducerea in limba engleza.

  5. elisa zice:

    Deci,la o parte sa fie pusi pastorii care nu cunosc greaca si ebraica… 😦
    Numai cei care s-au nascut in Grecia sau Israel, L-au cunoscit cu adevarat pe Dumnezeu
    . 😦
    Poti vorbi in limbi ingeresti,daca nu ai dragoste nimic nu esti…. 😦

    Oare cat timp ar trebui pusi deoparte toti pastorii care nu au invatat aceste limbi?

    Dar cat timp ar trebui pentru a invata dragostea adevarata din Hristos si slujirea aproapelui?
    POt eu,ca enorias sa cred ca pastorul X sau Y,a tradus corect dupa ce a invatat limba respectiva? cand unii au interpretarile lor fata de texul predicat,pentru ca pur si simplu asa inteleg ei..
    S-a predicat acum 3zile,de catre un „mare predicator” care predica in lumea mare de zeci de ani,ca porumbelul care coborase peste Hristos la botez,a insemant,ca atunci L -a primit pe duhul Sfant-.putea Hristos sa fie intr-un moment al vietii Lui altceva decat Dumnezeu,sa fie doar un om?
    De ce sa nu ma incred in Duhul Sfant,mai mult decat in orice?pai nu sunt oare frati cu 4 clase…care au Putere de Sus? si atatia invatati pastori care vorbesc din ei si nu din Dumnezeu?
    Cine a spus:invatati,invatati,invatati!…?????nu Lanin? . 🙂
    NU ca sunt impotriva deschiderii orizontului,mai ales a cunoasterii acestor limbi..mi-ar place(dar e imposibi) sa le cunosc..

    .dar prefer un pastor fara a fi cunoscator de limbi clacice,dar care Il are pe Dumnezeu,care sta 2,3 ore in rugaciunezeu ..si este plin e dragoste fata de oameni…cum este spre exemplu fratele pastor Gaina,decat o suta care stiu multe,dar nu traiesc …Aici nu mai dau exemple,nu e frumos . 😦

    Ar trebui sa fie invatate la seminar aceste limbi obligatoriu,,,dar a traduce Biblia fiind cunoscator a lor,dar fara Duh…e in zadar..

  6. Marius David zice:

    Viorica, foarte interesantă perspectiva ta.
    da, să luăm sesama la citire

    Rahela, un artist niciodată nu face caz de cît de greu i-a fost să facă opera, la fel treuie să fie un predicator să nu tot amintească ce greu i-a fost să citească în greceşte, ceilalţi trebuie să simtă doar suflul Duhulu…

    Nici vorbă, Elisa, dar Domnul le cere celor din noua generaţie, care au acce3s la atîtea materiale să le folosească, unuia i-a dat 1 talant, altuia 5, noi avem cinci.

    Duhul nu exclude învăţarea şi cărturăria. trebuie păstrat echilibrul.
    Da, bătrînii noştri, cei mai mulţi, au fost binecuvîntaţi în ştiinţa lor de Biblie, dar la fel, unii dintre ei, din neştiinţă au luat-o aiurea în bălării. Şi am nenumărate exemple de înşelători. Gîndiţi-vă la Călimărea de la Constanţa. Tot din generaţia celor fără greacă era, dar nu a fost nici mai spiritual şi i-a dus pe unii mai puţin înrădăcinaţi în Scripturi în înşelare şi în pofte nesăbuite.

    Să nu idealizăm trecutul şi ignoranţa.

    Să învăţăm, să luăm aminte, că şi Pavel la picioarele lui Gamaliel nu stătea doar în medidaţii şi contemplări sfinte, dar să nu uităm şi discplinele spirituale interioare.

  7. viorica zice:

    Lenin avea dreptate cind spune;” Invatati ,invatati ,invatati”,aici zicea bine, trebuie sa recunostem ca fiecare dictator au avut dorinta de a invata .Calimarea din Constanta era socotit al doilea dupa Ap.Pavel ca intelepciune , pe timpul acela ,era destept foc ,dar avind in jurul lui oamenii simpli neinvatati au ajuns sa-i accepte ideile pacatoase .Dece a avut atit succes un Ton ,un Olah pentru ca au fost invatati, nu mai pocaiti ca fratele Ghiorghe care sta in post si rugaciune 3 zile pe saptamina .Nu.Au fost oameni care au avut priza la public .Pentru ca au fost invatatii .Moise ,Daniel ,Pavel au fost oameni scolati .Si Dumnezeu s-a folosit de ei in mod minunat Dumitru Cornilescu daca nu era scolat nu am fi avut Biblia tradusa ,multumim Domnului pentru el .Fratilor tineri ;Invatati ,invatati ,invatati !

  8. elisa zice:

    Totusi sfantul apostol Pavel,le-a socotit pe toate ca pe un gunoi . 🙂

    Duhul fara scoala,merge,dar scoala fara Duh?

    Parintele Porfirie avea 4 clase,dar cand s-a dus la decanul Universitatii din Atena si a spus,ca vrea sa le vorbeasca studentilor,a fost intrebat ce scoala are,el a raspuns: 4 clase…dar dupa ce au purtat o discutie, a fost imediat primit,multa invatatura de la Domnul avea in el,am citit cateva carti despre viata si invataurile lui,iti dau asa o liniste si incredere in Dumnezeu.
    Pur si simplu te desfeti citindu-le,era si vazator cu duhul.

    Viorica crezi ca fratele Olah avea puterea pe care a avut-o in Romania,fiind ca a avut scoala?! Crezi ca cunostea greaca si ebraica?
    Despre altcineva nu comentez,ma infranez sa n-o fac.(tot despre putere si scoala)

    Frate Marius,pot sa va spun,pentru ca stiu de la altii ca sunteti un pastor cu inima mare si calda,ca inima nu o da scoala,dimpotriva,cunstinta ingamfa.
    Cred ca sunteti „un caz special” . 🙂

    • Marius David zice:

      Da, Elisa, ca sa te lepezi de gunoi întîi trebuie să îl ai.. 🙂 Nu sînt pentru şcoală fără Duh, dar nici pentru cei care fac interpretări „din Duhul”, dar fără şcoală…

      am auzit eu din astea interpretări… tot felul de bazaconii, care sînt dincolo de orice limită a bunuilui simţ…
      Sint sigur că pr. Pofirie citea, sigur, şi eu ştiu oameni cu şapte clase, dar care au citit tot ce a apărut în PSB în româneşte pînă acum….
      Da, eu cred că fratele Olah a avut putere şi pentru că avea şcoală, avea o retorică avocăţească impecabilă.

      Da, sînt un caz special, pentru că nu sînt ceea ce ar trebui să fiu, sînt un caz special în sensul rău…

  9. evedyahu zice:

    Nu sunt sigur la ce editura va aparea cartea. Intentia e in primul rand sa apara in PDF (pe gratis) la http://www.SlavaDomnului.org

    Cartea e extrem de buna pt pastori, si indemn toti enoriasii de aici sa-si indemne pastorii sa citeasca aceasta carte…si capitolele care vor aparea pe rand. Poate si Marius le va posta aici pe site. Inca asteptam aprobarea editurii Broadman & Hollman. Piper ne-a dat de mult aprobarea, dar nu depinde numai de el.

    P.S. Sa ma laud putin (well – I am excited about this): l-am intalnit personal pe Piper in Boston anul trecut in noiembrie. Este intr-adevar un om smerit.

    • Marius David zice:

      Evedule, m-am bucurat să te văd în ţară, bine ai revenit şi aici. Excelent, dacă apare în formă electronică este cel mai bine, se pot face corecturi în timp pentru apariţia versiunii definitive. Şi eu mă gîndesc la chestiunea asta. Sigur, am şi pus Slava Domnului la Blogroll,

      Dacă Piper este un om smerit, sigur nu se bucură că tu te-ai „lăudat” că l-ai întîlnit… jusd kidding…

  10. iota zice:

    Draga Elisa, citez din memorie: „fratele este analfabet da’ vorbeste prin Duhu’ Sfant”! Am auzit-o si pe asta! Crede-ma, asta nu e o onoare pentru nici un predicator…

    Personal cred ca in talmacirea Sfintelor Scripturi e nevoie de o dubla calificare! Predicarea solicita calificare spirituala si calificare tehnica. Cele doua sunt indispensabile unui pastor. Daca ar fi sa aleg intre a asculta un analfabet mantuit si un proaspat absolvent ateu cred ca as avea mari dificultati in a ma hotari! Personal as opta spre o varianta mixta! 😉

    Duminica binecuvantata!

  11. iota zice:

    Si cand spun „mixt,” nu ma refer la un ateu analfabet.

  12. elisa zice:

    Da,idealul este un pastor,care sa cunoasca greaca macar,,,pe langa limba romana . 🙂
    Sa aiba o inima mare si calda,
    Sa fie sub calauzirea duhului Sfant!
    Acesta este IDEALUL!(adica :”care exista numai in gandire”? . 🙂
    . 😦

  13. Sergiu zice:

    Si eu citesc aceasta carte – in engleza deocamdata – si sunt impresionat. Logica argumentului, dulceata scrisului si bineinteles adevarul invataturii, m-a dat gata pana acum. Sunt doar la capitolul 7 dar abia astept sa ajung la capat. Sunt pastor si consider ca viata mea pastorala a castigat foarte mult in momentul in care „am pus mana” pe aceasta carte. Ma inscriu si eu sa o recitesc in romana sperand intr-o traducere buna. In rest, succes si har.

  14. Rodica Botan zice:

    Ma gindesc la versetul care zice ca omul nu se hraneste numai cu mincare dar cu orice „cuvint”. In cazul asta „bucatarul” spiritual…profesionist sau nu, este predicatorul. Nu cred ca toti bucatarii buni au diploma…dar cred ca experienta si cunostintele sint de folos.

    Intr-o mincare buna…se pun multe lucruri. Cind gatesti pentru cineva pe care il iubesti, cauti produsele cele mai proaspete si cele mai scumpe…uneori mai scumpe decit iti poti permite.

    Ingredientul principal este insa dragostea. Fara de dragoste ori n-ar fi mincare de loc, ori ar fi orice zeama de vase sau apa prajita cu un colt de piine mucegaita…

    Dupa mintea mea de om fara teologie eu cred ca un predicator bun este ca un bucatar destoinic…si trebuie sa puna pe masa ce are mai bun si trebuie uneori sa transpire deasupra focului sfint si sa taie si sa mestece si sa condimenteze …mai ales ca nu este angajatul oamenilor ci lucreaza pentru Stapinul Lui care stie daca face treaba buna sau daca este lenes si superficial…”Ca cine face pentru acesti micuti” zice Domnul ca pentru El face…

    Ajuta cunostintele? eu cred ca da; desi daca nu are dragoste, toate cunostintele lui nu fac doi bani. Cred ca diavolul este fluent in latina greaca, aramaica…si poate inca citeva sute de limbi si uite ca ura lui fata de Dumnezeu si fiintele umane au facut din El un monstru educat…bun de iad…

  15. Marius David zice:

    Iota, ai dreptate, ignoranta nu este niciodata o mindrie.
    Elisa, caracter, Duh, cunostinta, toate le gasesti in cerintele din 1 Timotei, exista oameni care implinesc acele standarde,. Eu i-am cunoscut.

    Excelent, Sergiu, ma bucur ca slujeste, Multumeste-i si lui Cristi Rata – Evedyahu pentru aceasta initiativa.

    Rodica, Ai dreptate, dragostea este cel mai important lucru in pastorala… Cunostinta fara dragoste ingimfa..

  16. Octavian zice:

    Va rog, care e numele cartii din care a fost extras articolul? A aparut cartea? Unde o gasesc?

    Multumesc!

    P.S.: Un mesaj privat pe mail m-ar ajuta in mod real!

    Doamne Ajuta!

  17. Octavian zice:

    Se traduce in romana? Cand apare? Abia astept 😀

  18. Pingback: “Nu sîntem profesionişti!”, Rolul bărbatului, Biserica emergentă « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.