Moartea blogurilor

Mai demult scriam pe Pătrăţosu despre bloguri care se nasc, care mor, care trebuie duse la azil, de nebuni, de bătrîni, cred că sînt şi bloguri care trebuie duse la deratizare, la puşcăria de bloguri, bloguri născute moarte.

Pătrăţosu a murit sau a plecat. Cine ştie?

De o vreme asistăm la un fenomen foarte interesant, care trebuie analizat cu grijă. Bloguri care sînt ucise de nesimţire, de violenţă de limbaj, de acuze nefondate, bloguri care sînt demolate, atacate în imagine, demonizate (lucru care s-a întîmplat şi Pătrăţosului într-o vreme), confiscate de comentatori virulenţi şi care dau cu părerea ca minerii în 90 cu bîta.

Un caz interesant este închiderea blogului Terorista. Ne-am învecinat de cîteva ori pe vremea Pătrăţosului, cînd terorista era pe platforma wordpress. Încă de atunci am citit cu interes, nu întotdeauna cu plăcere, dar cu interes întotdeauna recenziile de carte pe care dînsa le producea cu talent, cu ascuţiş de condei, cu ochi critic probat, cu o lăcomie de pagini care rodea în concluzii ferme, argumentate, chiar dacă nu le împărtăşeam întotdeauna (De gustibus… şi de cărţile, unele dintre cărţile pe care dînsa le recomanda … am preferat să mă lipsesc cu entuziasm… dar nu asta este problema esenţială).

Acum a murit şi Terorista. Pe wordpress au fost discuţii în ultimele săptămîni pe tema asta. S-a bocit, „s-a fost înjurată” din nou, circ, ca la români. Să moară, să se ducă, că recomandă cărţi care sînt nevandabile, că e plătită de nu ştiu cine, că este „agintură”, să o vedem, să iasă în faţă, ce mai, o grămadă de lături adunate în care stimabilii nu aveau cum să le arunce, dacă personajul se ascundea. Poţi scuipa o faţă, nu-i aşa? Dar dacă n-ai faţa? Ce faci? Trebuie căutată, deconspirată, fotografiată, adusă la înaintare, ca să avem în cine da. Asta mi s-a părut cel mai trist lucru în toată povestea asta, nu calitatea cărţilor pe care terorista le teroriza.

Interesant mi se pare că discursurile s-au focalizat pe întrebarea „Cine este de fapt Terorista?”. Acelaşi tip de întrebări mi s-au adresat într-o perioadă, pînă la deconspirare, şi în perioada de început a Pătrăţosului. Cînd lumea a aflat cine sînt atunci a putut să facă o strategie de luptă (ameninţări pe linie profesională, Comunitatea, meseria, inclusiv ameninţări la adresa familiei, embargou în anumite biserici, jigniri legate de anumite defecte fizice etc. )

Mi se pare demn de analizat această curiozitate morbidă a celor care cred că pot găsi explicaţii finale pentru „comportamentul” teroristei, pentru recenziile bune sau rele, pentru laudele aduse unor cărţi în momentul în care se va fi aflat că este nevasta nu ştiu cui sau verişoara nu ştiu cui.

What’s the point? Trebuie să ştim personajul real ca să dăm din toate poziţiile, cam asta era ideea.

Este legitim să creezi un blog cu o identitate separată de identitatea personajului real? Este legitim să facem distincţia dintre persoana reală şi masca, persona (fără nici o aluzie la blogul lui Dănuţ Mănăstireanu).
De ce nu? De ce da? Sînt situaţii în care trebuie să dai socoteală ca persoană publică pentru opiniile pe care le ai şi pentru acţiunile din spaţiul mediatic. ŞI de asta am ales http://www.mariuscruceru.ro în loc de Pătrăţosu, dar discuţia poate fi interesantă.
Acum aud că un alt blogăr îşi ia rămas bun de la blogging, persoană care este amintită în „scandalul teroristei” şi care are un punct de vedere cel puţin discutabil, dacă nu amendabil în privinţa faptului că „adevărul” trebuie să iasă la iveală, adică să ştim cine este critica de serviciu.
În sfîrşit: ar trebui să ne întrebăm: ce se pierde şi ce se cîştigă după astfel de evenimente?
Poate că unul dintre lucrurile pe care le pierdem noi ca români este la capitolul civilitate, relaţii, propensiune spre dialog din cauza aplecării noastre spre isterie, izbunire, pasiune, ca să mă exprim eufemistic.
Sîntem încă în Balcani şi cu blogurile şi pentru multă vreme vom rămîne între invidia din Punguţa cu doi bani şi moartea caprei vecinului.
Invidia pe rating, geloziile minore, căutarea nodului în papură cu orice preţ, articole defăimătoare pornite de la nimicuri sînt lucruri pe care le-a experimentat pe pielea lui orice blogăr bătrîn. Se pare că terorista a fost terorizată şi n-a mai rezistat.
Păcat! Păcat nu pentru istoria literaturii sau criticii literare, păcat pentru libertatea de expresie şi pentru discursul în spaţiul public.
Trăiască blogării lipsiţi de creativitate şi talent, trăiască criticii lipsiţi de operă şi de opinii!
Cu ştimă şi reşpect,
Aureolac Mediocritovici Invidiov

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Blogroll, In-text-esant, Lecturi, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

21 de răspunsuri la Moartea blogurilor

  1. vaisamar zice:

    Tot scandalul ăsta cu „terorista” are în el ceva halucinant, de coşmar. E incredibil că există oameni care pot să facă astfel de obsesii contra altcuiva. Incredibil, dar adevărat.
    Îmi aduc aminte de contemporanii lui Ieremia care îşi propun să-l distrugă sistematic „prin vorbe”. Ştiau ei ce ştiau…
    Pe de altă parte, cine scoate sabia şi face terorism, s-ar putea să aibă parte de oareşe efect de bumerang. Nu ştiu cât de teroristă e terorista respectivă (fiindcă nu i-am citit decât rar blogul), dar cred că nu mi-aş fi ales chiar un nume atât de aţâţător… 🙂

  2. Marius David zice:

    Draga Vaisamar, nu sînt un entuziast al lecturilor teroristei. De asta m-am abţinut să îi fac reclamă la vremea respectivă, însă este grotesc ce se întîmplă acum
    Întrebarea mea este cum ar trebui să ne raportăm noi declaraţi creştini la astfel de evenimente.

    Numele şi brandul de blog sînt o altă discuţie, nu de la nume a pornit totul, ci de la invidie, de la anumite cărţi care au fost promovate, altele criticate, de la faptul că terorista era citită şi făcea opinie. Cît fusese pe platforma wordpress era printre primele patru locuri. Ne-am învecinat o vreme cu gramos şi cu iliescu 🙂

  3. Patrix zice:

    Eşti tare, monşer! Se pare că ai o serie pe tema bloggingului?

  4. Multe dintre blogurile care vor muri la un moment dat, poate ca nici nu meritau sa se nasca.

    • Marius David zice:

      Draga Dragoş, bine ai venit!
      Da, se poate că unele bloguri s-au născut moarte într-o după amiază în care un tinerel n-a avut ce face şi a vrut să îşi pună on line pozele cu noua motocicletă. Alţii continuă cu hărnicie şi determinare, precum Scardanelli în diferite ipostaze şi trag din toate poziţiile. Dumnezeu să-i ierte. Şi ei sînt deja morţi.

  5. Homer Joyce-Nietzsche zice:

    Da’ matale când o să faci blogosferei o favoare şi-o s-o iei pe urmele Pătrăţosului, dându-ţi obştescul sfârşit ?

    Până una alta, fă ce ştii mai bine şi opreşte comentariul ăsta de la publicare, cum faci cu toate care nu-ţi convin…

  6. gadjodillo zice:

    Cazul „luciat” este doar unul de inceput. E ca OTV-ul primelor luni. Apoi bloggerii romani isi vor da seama ca au apetit si pentru astfel de scandaluri, nu doar pentru activitatea proprie de blogging si cite o agapa, virtuala sau nu, cu „bisericuta” proprie, si va incepe nebunia.
    Oricum: Este legitim să creezi un blog cu o identitate separată de identitatea personajului real.
    Blogul este un instrument de comunicare foarte lax, jurnalul literar, de asemenea…
    Eu mi-am pus poza la avatar abia recent, dintr-o nevoie personala – exact aceeasi nevoie care m-a facut sa bloggeresc aproape doi ani incognito, considerata adesea barbat.

    • Marius David zice:

      GAdjodillo, deja cred că au apărut bloguri de nişă pe tema asta a scandalurilor din blogosferă.
      Interesantă opinia ta: poţi să te distanţezi de persona literară? De ce? Ce responsabilităţi şi drepturi ai ca persoana reală care se exprimă în public.
      Devii persoană publică, cum prost crede şi se încurcă în argumente Alex Leo Şerban, dacă nu mă înşel, doar pentru că ai un blog citit? Oricum am fost foarte dezamăgit să îi văd numele în tot scandalul asta cu ameniţările acelea şi cu tot bîlciul.

  7. vaisamar zice:

    Văd că „Scardanelli” a revenit ca Homer Joyce-Nietzsche. Un tip care le blufează cu succes.

    • Marius David zice:

      Vaisiamar, am vazut ca este Scardanelli. Am lasat comentariul pentru ca este cea mai buna dovada de ce se poate intimpla in gradina mare a blogosferei.
      N-am probleme sa fiu contrazis, daca sint argumente, nu prostioare. Oricum comentariul lui Scardanelli este o creaţie care trebuie pusă în formol pentru laboratorul de patologie a blogurilor.
      Ce dovada mai buna voiai pentru a arăta ce i s-a întîmplat teroristei şi altora?

      Scardanelli, dragule, nu va mai fi aşa de uşor cu blogu asta. Pina una alta esti invitat sa ma ocolesti, cum fac si eu.
      Multă sănătate îţi doresc!

  8. Pingback: Moartea Blogurilor « Blog-ul lui CrisM şi Maria

  9. elisa zice:

    Cred ca Patratosu nu trebuia sa moara,
    avea „ceva”ce nu o sa mai aiba nimeni niciodata,
    adica nici un blog . 🙂

  10. Flautu fermecat zice:

    Mie mi se pare la fel http://www.mariuscruceru.ro numai ca acum ii stim identitatea. Este un alt ton totusi. Este mai rafinat acesta dupa parerea mea si fara politica eclesiala. Cred ca asta ne-a deranjat pe toti atunci. Politica, dosariada, problema cu Tutac, Ton etc. Pe mine personal acestea nu ma interesau absolut deloc.
    Mie acest blog mi se pare la fel de divers, vioi, sprintar, cu preocupari care ne fac sa ne extindem sferele de interes, sa ne informam, sa il contrazicem.
    Nu stiu cum reuseste sa fascineze, dar este clar ca nu-i usor pentru un blog neoprotestant sa stea in primele 10 locuri din nou si sa fie citat si cautat.
    Daca urmaresc bine eu numaratoare are peste 1500 de accesari zilnice.
    Este cu atat mai greu acum pentru ca acum sunt mult mai multe bloguri din care poti alege.
    Pe vremea Patratosului era singur si toti cautam sa stam de vorba cu cineva on line, mai ales dupa ce am aflat cine este.
    Eu am intrat acolo cu alt nume. Nu mi-l deconspir ca imi este rusine de unele comentarii mai ales de la inceput cand am dat tare in Patratosu fiind sub influenta celor care ii faceau anticampanie care il demonizau.

    Sper ca acest blog sa nu mai moara.
    Ii tinem pumnii.

    PS.
    Cum putem afla si noi ce se discuta la FAbrica de Barbati?

    • Marius David zice:

      Flautu, mulţumesc de aprecieri, Cred că ai intuit bine. Una dintre caracteristicile acestui blog, deocamdată, este că are mai puţină politică baptistă. Are ceva, de sămînţă, dar nu aşa ca pe Patrăţosu.

      Pe tine nu te intereseau acela subiecte. Pe alţii, da!
      Despre fascinaţie: cred că are legătură cu generaţia decreţeilor 🙂 Decreţeii sînt o generaţie fascinantă. Mă mîndresc că fac parte din ea.

      Nu sînt 1500 de accesări zilnice. Mai puţine.

      Cred că ai obseravt un lucru foarte interesant. Patratosu a apărut într-o perioadă în care erau mult mai puţine bloguri neoprotestante pe piaţă. Vizibilitatea pătrăţosului a fost determinată în mare parte de faptul că numărul din care puteai alege nu era foarte mare, ca acum.
      Eu însumi am încurajat pe mulţi în acea perioadă să îşi facă blog. Acum „selecţia” este mult mai mare. Păcat că generaţiile care ne urmează nu mai sînt aşa de ispitite de hărnicie.
      Înaintea mea în blogging fuseseră Adi Vidu şi încă vreo doi sau trei prieteni. Îmi pare foarte rău că Adi nu mai scrie şi că Agora Christi nu este tunsă şi întreţinută.

      Cred că aceste poziţii din top de care vorbeşti tu acum sînt doar temporare, ţin cît sînt aceste subiecte de interes general cu „moartea blogurilor”, „decreţeii” şi „opelul” după care voi reveni la locul meu. Spun asta ca să nu se îngrijoreze Scardanelli şi să nu pocnească de invidie 🙂

      Ai mai observat un lucru interesant, care trebuie discutat în contextul lui Luciat. Dacă cineva se pune pe tine să te discrediteze să îţi facă anticampanie, să te streseze poţi ceda, sigur, se creează curente de opinie. S-a scris şi s-a discutat cu răutate şi cu multă patimă despre pătrăţosu încît am întîlnit oameni în Statele Unite care nu citiseră un rînd de pe Pătrăţosu, dar mă urau de moarte. Habar nu aveau care este adresa şi cum se poate găsi. Am dat împreună pe Google şi le-am cerut să citească obligatoriu 10 articole la întîmplare după care să discutăm. Opinia era deja formată.
      Cea mai tare fază a fost următoarea: Am întrebat pe cineva, ce v-a deranjat cel mai mult la Pătrăţosu? Răspuns: Am auzit că ai făcut-o pe Marea Neagră curvă 🙂

      În momentul cînd s-a spus „Pătrăţosu, blog murdar, jegos, politizat, etc.”, i-am invitat pe respectivii să vină cu exemple şi argumente. S-au risipit ca potîrnichile.
      Recentissime i-am cerut cuiva o asemenea analiză. Nimic! Încă aştept. Este spre folosul tuturor, dacă este făcută şi în cerinţele adevărului şi în ale dragostei.
      Prea puţini au putut să indice greşeli obiective de ieşire în spaţiul public şi de ontologie mediatică, cu analize pertinente ca să putem avea o discuţie civilizată.
      Poate că rămîne chestia asta pentru Pomana de 1 an şi parastasul adiacent la Pătrăţosu.

      Orice blog trebuie să moară, Flautule.

      Voi încerca să pun un rezumt la întîlnirile de la F.B., dacă voi avea timp.

  11. dragos zice:

    nu vad de ce atata scandal.pe cine deranja ca lauda sau critica anumite carti?poate pe niste tarani(si aici nu ma refer la cei care stau la tara)care doreau subiecte mondene,de scandal,de circ in loc de unele culturale.erau parerile ei cele pe care si le expunea si cui nu ii placeau nu avea ce sa caute pe acel blog…cat despre blogurile cu poze personale si alte lucruri de genul-acelea nu sunt bloguri,sunt hi5uri mai deosebite…

    • Marius David zice:

      draga Dragoş, asta-i fain cu blogurile, cui nu-i place nu ia să se servească. Ce căutau minerii blogosferei la ea pe blog? Asta mă întreb şi eu. Problema este cu audienţa. Cînd cineva are audienţă sar vulturii.

  12. Pingback: Caravan, blogging în America şi România, moartea blogurilor, « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.