Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile….
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, „gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
Nu ştim exact sau nu răspundem! Aşa se poartă! Aşa este „cum se cade” şi „la loc”.
Dacă mergi la vreo întîlnire importantă vezi cum eşti judecat imediat după ceas, şosete şi cravată. Brooks Brothers impune respectul, fără condiţii, dar cumva trebuie întoarsă invers, ca din greşeală, să se vadă. Cravatele n-au siglă ca maşinile pe boturi.
Cravata a devenit indispensabilă costumului. Nu se potriveşte cu adidaşii, în rest… cu aproape orice. Dacă n-ai cravată eşti underdressed, dacă ai papion, eşti overdressed. Ceva trebuie să ne încheie sub mărul lui Adam, să-l sublinieze, să ne aducă aminte căderea de sub bărbie.
Cravată, probabil derivat din instrumentul de îndemnat caii, cravaşă (etimologie falsă, pentru că de fapt este o deviaţie fonetică pe tema croat, o lungă istorie aici)
***
Bunicul refuza să poarte cravată. Îşi tundea mustaţa scurt şi îngust, întocmai ca Hitler. Se încheia pînă sus la cămaşa. Nici mort nu i-au pus cravată. N-am apucat să-l întreb pe el, dar am stat de vorbă cu leatul lui. Mi-au spus toţi de ce îşi încheie cămăşile sus, sub mărul lui Adam, fără a-l ornamenta. Nici pe socru n-am putut să-l convingem pînă la nuna ultimei fiice să-şi pună cravată.
„- Hai, tată… spun fiicele cu toatele
– Ce e, mă!
– Ia cravată…
– Pentru ce? Nu-mi place, mă strînge de gît….
– CA să arăţi frumos!
– Sînt frumos şi mă mai fac…. ”
Argumentele sînt puternice şi nu-s de negijat. E caraghioasă, e scumpă, dacă ai una,trebuie să ai mai multe, ca să le schimbi, sînt mofturi de orăşan, încurcă la lucru şi la citirea bibliei, e semn de mîndrie etc.
Dar cel mai tare…
– Tataie, de ce nu porţi tălică de-asta?
– De care?
– Cravată de-asta?
– Pentru că arată în jos…
– Cum în jos?
– În jos, ce tre să-ţi arăt cu deştu? În jos… E săgeata Celuia, arată spre iad. Noi tre să privim în sus, să aratăm în sus.
***
Vă puteţi imagina starea „fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i „moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri „fără cravată”.
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
Starea „fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) „să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu „moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
Marius Cruceru 
În antichitate, bărbaţii egipteni îşi legau în jurul gâtului bucăţi dreptunghiulare de postav. Acest accesoriu era obligatoriu în completarea ţinutei oricărui egiptean pentru a-i sublinia statutul social. Operele de artă datând din perioada Imperiului Roman arată că şi aici bărbaţii obişnuiau să poarte o legătură din pînză în jurul gâtului, considerată astăzi a fi unul dintre „strămoşii” cravatei moderne.
=== SURSA: WIKIPEDIA ===
Deci functia cravatei este de a sublinia statutul social.. insa traditia si spiritul de turma au facut altceva.. vezi si pusti de 3-4 ani purtand cravata.. si nu au nici un statut social.
Acesta este spiritul de turma.. faceti toti ce fac si eu! (Doamne fereste!! 😀 )
Shi acum? Mai portzi cravata sau nu?
Atunci, draga Marius 2, nu Marius Cruceru, trebuie facut un studiu sociologic serios pe tema asta.
Se pare ca batranii nostrii aveau atunci dreptate. Cravata este semn de mandrie! Incerci sa itzi asumi un statut care nu este al tau.
Cred ca asa cum zici e un accesoriu poate nefolositor, dar din partea mea cravata „e ca si apa sfintita, nici n-ajuta, nici nu strica”. Cum ziceai de „tataie”, asa e, si pe mine uneori ma astrange la gat si nu o port nici al birou nici la biserica (desi o pot purta si mai larga 🙂 cand ma strange – cateodata ma strange de fapt camasa ca din greseala am luat un numar mai mic decat trebuia 😀 ) Dar efectiv, de o vreme nu prea o mai port sincer sa fiu. Uefectiv insa, imi place cum arat cu ea si o port. Nu ca sa ma dau mai „cu statut ” decat altii. Ca si orice alt lucru pe care-l facem sau nu, conteaza atitudinea cu care faci acel lucru si daca chestia e un scop in sine sau nu. Daca mergi intr-un mediu in care se poarta, poate ca o porti din respect pentru altii si nota acelei comunitati, nu ca sa te dai in rand cu ei. De ex, si la biserica, poate te-ai duce in blugi uneori, sau tricou, (cum se si merge in unele biserici) dar din respect pentru nota acelei comunitati, te imbraci adecvat acelei comunitati, nu ca sa „te dai dupa ei” ci pt ca ii respecti. Poate fi si asta o motivatie, nu? si nu neaparat o „conformare” sau ca sa arat ca-s de un statut mai… decat altul. Pt ca asa cum zicea si Marius, in commentul precedent, si-un copil poate sa o poarte (si arata chiar dragut) sau unul care purtand-o, vrea sa dea impresia unuia de nu stiu ce „statut social”. si cand colo, cine stie ce e dincolo de cravata. As merge si mai departe (poate suparand pe unii, desi nu asta e intentia) dar ca si cravata, si baticul poate fi un accesoriu nefolositor, si sa nu aiba nimic de-a face cu ceea ce de fapt a intentionat Dzeu in scriptura cand a cerut ca femeia sa stea in supunere sub autoritatea (acoperirea) sotului, sotul sub autoritatea lui Cristos etc. Ba chiar poate sub acel batic (care s-ar vrea sa simbolizeze aceasta realitate/sa dea impresia unei realitati) de fapt se ascunde nesupunere, clevetire, rautate, pacat, etc, ca si sub multe alte accesorii de-ale noastre, nu? Dar cand mergem intr-o comunitate in care se poarta, din respect pentru comunitatea respectiva, din dragospte pentru ei (ca sa nu fii o pricina de poticnire pentru ei), il porti (daca esti sora 🙂 ). Poate nu o faci din convingere sau ca ar avea vreo importanta in sine acel material asezat pe cap sau ca ar avea vreo legatura cu realitatea pe care ar vrea sa o reprezinte (realitate care de alfel trebuie traita, nu reprezentata/mimata), dar o faci din dragoste pentru ceilalti, nu? Anyway, poate am mers prea departe cu exemplele. In rest, daca e pana acolo, pricina de poticnire cred ca vor gasi unii in orice si din orice, nu-i asa? La urma de tot, cred ca dincolo de un accesoriu sau altul, ideea cred ca e ca in toate trebuie echilibru si decenta si motivatii corecte, curate si altruiste.
Erata, la al 7-lea rand 🙂 – „Uneori insa, efectiv imi place cum arat cu ea si o port.”
Cu tot respectul, eu cred ca ratati exact esenta postului scris de Marius Cruceru.
Nu cred ca problema cravatei este abordata. Ca de obicei, Marius face o pirueta ca spadasinii si loveste in alta parte.
Cred ca postul este despre motivatie. De ce facem cutare sau cutare lucru. Poate ca la asta trebuie sa ne gandim.
Domnule Marius Cruceru, aveti toata aprecierea mea pentru faptul ca nu mai abordati persoane cu problemele lor, ci probleme cu persoane. 😉
Spor la scris in continuare!
Cu tot repspectul Nicoleta, tocmai asta remarcam si subliniam si eu, daca recitesti ce am scris. Si din nou reafirmam la final ca importanta e motivatia. „Funny” ca tocmai am folosit explicit si de cateva ori cuvantul acesta, „motivatie”, pe parcursul commentului. 😉 Many blessings!
Acest „Nastratin Hogea” creştin s a întâmplat să fie într o dimineaţa de duminică la una dintre bisericile baptiste din Arad, dar fraţii nu l au pus să predice pentru că… „n avea cravată”! A venit şi la serviciul de după-amiază, de data aceasta cu o cravată izbitoare la gât. Când i au spus să se ridice şi să predice, s a apropiat de microfonul de la amvon, şi a scos tacticos de la gât cravata şi a aşezat o în faţa microfonului, sub privirile nedumerite ale celor din sală.
– Acum fă bine, matale, şi spune tuturor ceva demn de ascultat, că eu am fost aici şi azi-dimineaţă, dar nu m au lăsat să vorbesc fără tine…
Cel patit a fost fr.Marcu Nichifor.
Cind o sa putem sa fim destul de maturi sa ne uitam dincolo de aparente? Eu m-am straduit…si inca o mai fac…slabe nadejdi…
Eu cred ca cravata este un fel de semn de exclamare! Ca sa aiba valoare, trebuie sa pui o propozitie inainte.
Marius, nu cred ca actuala cravata are de-a face ceva cu egiptenii. Nu este nici o legătură, aşa cum nu este legătură între piramide şi Turnul Eiffel.
De fapt copilaşii cu cravată sînt drăguţi…. la ei cravata are altă funcţie, dar îţi poţi imagina fetiţe de un an cu tocuri???
Acolo este cu totul altă funcţie, nu-i aşa?
Patrix, chiar în timp ce scriu acum, por t o cravată 346, B. B., albastru, roşu, vermilion, linii în diagonală, presidential style, pure silk, made in usa, woven in Italy. Este destul? 🙂
Dacă asta întrebi înseamnă că atunci chiar n-ai priceput despre ce este vorba în post… şi, poate că n-ar fi o idee rea să renunţăm un timp la cravate doar pentru a ne întreba de ce să le punem înapoi, nu?
Logik, cravată ajută sau strică în funcţi de mintea de deasupra nodului… Atitudinea contează! atitudinea include si motivatia.. cred.
Excelent că aduci în discuţie prin paralela problema cu baticul.. sînt curios dacă se incinge aici o discuţie pe această temă, fără ca eu să intervin.
Da, de ce da, de ce nu? Asta este esenţa postării mele, cum bine a intuit Nicoleta.
mulţumesc, Nicoleta.
Credeţi că se poate face o comparaţie-paralelă între batic (semnificaţie, funcţiune, utilitate) şi cravată (semnficaţie-funţciune-utilitate)?
Să continuăm, Logik, pui o altă problemă importantă! Dacă eu acum m-aş apuca, pentru că am liberatea şi convingerea să nu mai port cravată şi m-aş urca aşa la amvon? (Fie vorba între noi este ma comod, mai ieftin fără cravată)… ce ar spune fraţii de la Aleşd.
Dacă s-ar poticni? atunci să port sau să nu port!
Pare foarte seminală discuţia, nu?
Nicoleta, mulţumesc pentru cuvintele bune. Da, aşa cum spui, aici discutăm probleme cu oameni, nu discutăm oameni cu probleme.
M-ai „citit”, cum se spune! 🙂
Da, sora Viorica, ştiam excelenta poveste cu fratele Marcu, dar n-am vrut să fac risipă de gloanţe retorice 🙂 Eeste excelentă povestea, mulţumim că ne-aţi reamintit-o.
Pegînduri, excelent gînd! Ca să poţi folosi cravata trebuie să ai ceva de spus, după care să-ţi permiţi semnul de exclamaţie! Excelent!
uite, de asta se merită să ai un astfel de spaţiu. Te mai îmbogăţeşti, S-a meritat postarea asta din plin!!! Multe semne de exclamare…
Te-am prins, mai draga!!!!!
Uite acilea cravata!!!!
ESte aia, si B.B. Insemna Brooks Brothers!!!!
Ha, ha, ha!
Am pus separat pentru ca am observat ca la doua link-uri nu ma lasa
Depinde cum compari. Daca compari, dupa „greutatea” care se da acestor accesorii de catre oameni (frati) sigur ca balanta inclina mult in ce priveste baticul, pt ca unii ii dau o semnificatie spirituala, pe cand cravata, nimeni nu cred ca ii da o semnificatie spirituala (desi … dupa patania fratelui Marcu Nichifor, ai zice ca ar avea totusi vreo astfel de semnificatie pentru unii). Dar indiferent de acest aspect, cred ca uneori (din nou in fuctie de motivatie/atitudine) incercam (poate inconstient), sa substituim niste realitati cu reprezentari care nu indica neaparat sau garanteaza existenta/trairea acelei realitati. (ci mai degraba e un mod de a acoperi golul, faptul ca acea realitate de fapt nu exista – impropriu spus, de aia e un non-sens si cand o facem ). Cum zic, cred ca uneori insa asta se intampla inconstient. Dar poate fi si constient. Si asta se aplica si la accesorii si la vorbe, vrobim e pocainta dar nu o practicam etc. Deci ideea de a avea doar o eticheta, doar un ambalaj dar fara continut.
Pe de alta parte, se poate ca nu despre asta e vb intotdeauna, ci oamenii le poarta efectiv pentru ca toti poarta, „sa fie in rand” cu ceilalti. Asa se face. Dar tocmai ca dincolo de asta cred ca tb sa intelege de ce o faci. Si ajungem iar la motivatie. Adica, eu (daca as fi sora sa zic – ) nu dau acea semnificatie baticului/palariei/acoperiirii capului, pe care o dau altii. Inteleg de ce o fac sau nu o fac. Daca totusi o fac, undeva, candva, intr-un anumit context, intr-o anumita comunitate, inseamna ca nu-s consecvent convingerii mele? Sau ma gasesc in situatia lui Petru din Galateni 2: 11- , pentru care l-a criticat Pavel? Poate ca da. In epistolele sale, mai ales in Galateni, pavel lupta cu inversunare impotriva acestor subsitute/accesorii/simboluri – cum era si cu taierea imprejur. El nu a fost de acord ca neamurile care s-au intors la Domnul sa fie nevoite sa „poarte” taierea imprejur si sa se conformeze in ce priveste si alte „accesorii” cu „semnificatie spirituala” pentru fratii evrei. Era foarte franc si acid, Pavel, impotriva aceestor alinieri formaliste, doar de dragul de a fi ca ceilalti, tocmai pentru ca a vazut pericolul deraierii de la tinta, pericolul etichetei si ambalajului fara continut. Nu asta e important mai fratilor, parca il vad pe Pavel zicandu-le, nu asta ii face crestini, sa se taie imprejur, sa tina aceleasi zile si sa mance sau sa nu mance aceleasi mancaruri ca si voi. Astea sunt datini omenesti, nu au de-a face cu realitatea pe care noi trebuie sa o predicam si sa o traim. Nu predicam ambalaje si etichete si simboluri si accesorii de pocaiti. Ci pocainta. Si ok, odata ce omul e truly pocait, ii va da Dl intelepciune si ce sa mance sau nu, si ce sa imbrace sau nu, si ce ii este de folos sau nu (1 Cor 6:12) odata cu maturizarea si cresterea si intelegerea si convingerea Lui. – Ok, dar hai mai Pavel, macar un batic acolo, sau o cravata, ca sa…. ca vezi tu…ca la noi asa… . Si Pavel: Nu! ci le ureaza scrijelarea 🙂 celor care ii tulbura pe frati cu asemenea probleme, deturnand atentia si scopul bisericii de la adevarata chemare, de la adevarata traire. Nu taiati imprejur ca sa aratati ca sunteti pusi deoparte pt Dl ci traind in asa fel incat sa se vada ca sunteti ai Lui, nu zile si meniuri care sa arate ca sunteti ai Domnului, si cinstirea lui Dumnezeu in toate aspectele vietii, nu materiale pe cap care sa dea impresia de…vezi D-ne, femeie supusa si care se roaga Dlui, ci supunere in dragoste autentica si trairea si practicarea acestei realitati. Deci Pavel nu tolereaza asa ceva, indiferent de ce semnificatii „profund spirituale” le dau unii si altii.
DAR, intersant, acelasi Pavel, in alta parte spune (si a trait asta de atatea ori) cu evreii s-a facut evreu, cu grecul s-a facut grec, etc. Dar foarte important, ca sa-i castige pentru Cristos. Dragostea pentru ei. Motivatia. Nu ma intereseaza ca am sau nu am cravata, daca asa reusesc sa ajung sa le spun acestor oameni despre dragostea Lui, o port, ca nu mor – de aia dupa masa fratele Marcu si-a pus cravata. Nu ca vezi D-ne a inteles, s-a luminat in sfarsit, ce semnificatie profund baptista sau mai stiu eu ce are cravata, ci el a vrut sa le vorbeasca acelor oameni de dragostea Tatalui, si nu s-a impiedicat intr-un accesoriu. (Sigur partea frumoasa a intamplarii e ca le-a dat si El o lectie usturatoare, ca si Pavel altadata iudeilor) De aia si Pavel s-a facut evreu cu evreii, grec cu grecii. A vrut sa ajunga la inima lor cu dragostea si mantuirea lui Dumnezeu. Cu cravata sau fara, cu batic sau fara, alea nu conteaza deloc, sunt gunoaie, numa’ sa ajung la ei si sa le vorbesc despre marea minune care schiba istoria si vietile si vesnicia oamenilor. El avea acea maturitate de a se adapta contextului, dar cu ce motivatie? Din dragoste pentru ei, ca sa-i castige pentru Cristos, sau ca sa nu raneasca pe un frate „mai mic” si mai slab in credinta. Avea acea maturitate si intelegere. Stia cand „sa poarte cravata/baticul (daca ar fi fost sora 🙂 ) intr-un loc, si cand sa n-o poarte in alt loc”, fara a fi inconsecvent, si fara a-si pierde convingerile – tomai pt ca aceste accesorii nu au nimic de a face cu convingerile lui.
Deci la urma de tot, are de-a face cu maturitatea si cu motivatia. In rest, accesoriile sunt nimic. Fratii, mantuirea lor, vesnicia lor, ei sunt totul. Pt ei a murit Cristos. Restul, forme, gunoaie. Iar in forme si accesorii, echilibru, intelepciune si motivatii corecte. Dar desigur, mai avem mult de crescut si de maturizat. Unii murim tinand cu dintii de cravata si baticul nostru, dar nu ne-am zbatut niciodata sa ajungem la cineva cu dragostea lui Cristos. Daca a ajuns acolo totusi, prin jerfta si efortul altuia, noi avem grija, sa-i dam eticheta. Sa-i dam jos vechile lui etichete si sa-i dam altele. Printre care una la la gat si una pe cap 🙂 . Of Doamne. Zic si eu ca Toma Caragiu in „Operatiunea Monstrul”: „oooofff, cat mai avem de lucrat asupra noua insine……..” Sau mai bine zis, cat mai are de lucrat Duhul Sfant asupra noastra.
draga Logik, ai scris cu adevărat mult.
Să luăm pe rînd cîteva chestiuni!
1. poţi să faci diferenţa dintre semn şi simbol? Este o bibliografie foarte largă pe tem asta. Google te ajută.
2. BAticul, cravata ce sînt, semne amîndouă, unul dintre ele?
3. De ce baticul este pus în contextul din 1 cor 11, în contextul Cinei Domnului (unul dintre sym-bolurile noastre)
4. cred că mergi prea departe de subiect cu tăierea împrejur… este dincolo de subeictul nostru…
5. aminteşte-ţi că scopul postului meu era cu totul altul.. pur si simplu din cînd în cînd să ne întrebăm de ce aia ş de ce aialată… să fim ca unii dintre aceşti micuţi…
6. nu cred că baticul şi cravata sînt din aceeaşi familie… aşa cum nici unul nu este din aceeaşi familie cu verigheta… nu le amesteca, te rog!
Ioi, cat am scris, dar ce sa fac daca m-ai starnit cu subiectul asta :). Nu serios, nu mi-am da seama cat de mult am scris, pana nu am dat send. Trebuia sa recitesc inainte de a da send, sa sumarizez 🙂
Uita, dupa ce am citit atita de batic…mai am vreo doua prin sertare si am sa le dau foc…nu de alta dar daca nu le mai vad poate am sa pot sa ma uit undeva dincolo de ele, la alte probleme grave pe care trebuie sa le rezolv!!!
apropo de lectia cu cravata… tin minte ca un pastor din Romania, intr-o biserica din Romania, prin ’98 cred, a avut ocazia fie obligat sa renunte la cravata si la verigheta pentru a-si tine cursul de viata spirituala.
probabil din dorinta de diferentiere fata de cei din lume bunicii si parintii nostrii au renuntat la cravata, tv, verigheta, si au acceptat baticul, fusta (nu aia mini).
insa in era moderna se pare ca sunt tot felul de trenduri ce tin de aspectul exterior promovate in interese economice. am colegi (barbati) care daca nu merg cel putin odata pe saptamana la solar nu se simt bine…
insa ce am pbservat pana acum este ca de multe ori hain face pe om.
ce ar fi daca ai merge intr-un shantier imbrcat la patru ace si cand trebuie sa predici sa te incalti in bocanci si casca de protectie… cam aiurea nu?
cravata isi are si ea loclul si timpul ei.
Străbunicul meu nu purta cravată din cauza textului din Isaia 52:2
„Dezleagă-ţi legăturile de la gît, fiică, roabă a Sionului!” Aşa înţelegea el textul 🙂
…Ma intreb daca cei ce sint severi cu imbracamintea (si nu ma refer la imbracaminte indecenta) sint severi si cu ochiul…
…Sint doua posibilitati cind o imagine nu-i buna. Una ar fi obiectul la care ne uitam si alta ar fi obiectul cu care ne uitam.
Eu am probleme cu ochii…mai putin cu baticu, si chiar si mai putine cu cravata…dar cu ochii sigur!!! Nici ochelarii nu m-ajuta! Si e o boala molipsitoare…intii trece la gura…si cred ca este evident (in lumea tehnologica …degetele)…si apoi la urechea celor de linga mine. Si de acolo o ia din nou de la inceput. E o intreaga epidemie…
ar mai fi o posibilitate din cauza careia „imaginea nu-i buna”. cei ce fac imagine deviaza de la standard, iar in cazul asta sa luam exemplul americanilor care se credeau mari si tari (si chiar erau) – au permis totul… mai trebuie sa oficieze casatoriile intre barbati si/sau intre femei si le au pe toate.
acum 10 15 ani era o rushine pentru surori sa nu poarte batic sau sa poarte tot felul de podoabe, iar astazi is la ordianea zilei… sau este o evolutzie a credintezi, ispre ce evolueaza?
„ooo frate dar in biblie nu scrie ca ai sau nu ai voie sa porti cravata!, nici sa nu fumezi sau sa nu consumi droguri…etc..”
satana nu iti ia toata mana dintr-o data, putzin cate putzin. ce trebuie sa facem? doar sa veghem.
Am ajuns la concluzia ca daca ma uit sus, sus, la El, nu mai vad bocancii nimanui. Cu aia mi-am mai revizuit un pic „imaginea”.
Apoi m-am gindit la credinciosii standard de pe vremea Domnului Isus…aia care numarau si boabele de chimin ca sa dea zeciuiala. Si mi-am mai amintit ce le-a spus Domnul Isus…nu…nu le-a spus sa nu mai numere boabele de chimen! Le-a spus doar sa mingiie ciucurii mai putin si sa spele blidu pe dinauntru mai des.
Numai ca ne plac ciucurii…si ne place sa numaram boabele de chimen…si numaram si boabele noastre si le numaram si pentru altii…dar nu ne place sa spalam vase.
Cit despre gay, lesbiene si droguri…nu stiu cum s-a facut legatura dintre alea si batic. E un pic cam exagerata legatura…Ca doar nu s-a facut a unsprezecea porunca despre batic…inca, nu?
M-am spart de ras citind acest post.
Multumesc
Cred ca e vorba de obisnuinta..ai mei baieti nu mai poarta cravata,ca tatal lor,o socotesc nepractica,nici nu stiu daca mai au cravate in dulap…Romanii purtau cravata si costum…ca un semn de seriozitate,sobrietate si respect,oricum..nici sport nu poti sa te prezinti in orice situatie,mai ales la locul de inchinare in fata Stapanului…
Cred ca decenta,bunul simt,daca sunt cele care te insufla,,,nu mai ai probleme..
Biblic se spune mult..se asculta mai putin,,,
Daca vrei sa nu fii pricina de pacatuire si vrei sa placi Domnului,cauti sa faci ce e placut Lui..
Daca nu vrei,,apoi poa’sa vina o biserica,o biblioteca intrega sa citesti,,ca gasesti tu argumente sa arati de ce..”nu-ti place’ cand Eul….e foarte tare pe pozitie..
Cand in smerenie cauti voia Stapanului,cand doresti ca ceea ce faci,porti,vorbesti,simti si dai,sa placa Domnului,lasi tooot totului tot,ceea ce Duhul iti spune sa lasi…
Apoi cand nu vrei,nu vrei si pace!in zadar,faci pe altii sa creada ca de aia nu porti una sau alta,ca cei care o fac sunt doar legalisti…si tu,,vezi Doamne,traiesti prin Duhul..te minti singur..!
La cutremurul din’77,s-a scris in ziare ca cineva a fost atat de speriat,ca iesit afara cu cravata,,si costum..numai ca acesta era a lui ADAM… . 🙂
Deci depinde de situatie . 😦
Micul teolog, nu inteleg de ce „te-ai spart de ras”. Fa-ma sa inteleg! Ca viitor teolog cred ca trebuie sa ai mai multa sensibilitate fata de aceste lucruri…
Nu raspunzi, maestre? Iar s-a intimplat ceva de ai intrat prin vreun spital?
Felicitări pentru temă!
Este interesant să ne gândim împreună la acest accesoriu vestimentar şi la motivaţia purtării lui. Îmi amintesc când am purtat prima oară cravata, în clasa a IX-a, că am fost tare mândru de ţinuta mea. Eram deja liceean!, nu mai eram cu….pionierii!!! Am şi acum cravata aceea, am păstrat-o pt că mi-a plăcut mult şi îmi aduce aminte de nişte ani frumoşi. Şi la facultate am purtat mereu cravata. Şi toţi colegii mei. Chiar ne stătea frumos, dar vreau să subliniez că ţinuta aceea îngrijită ne obliga la mai multă sobrietate, grijă în comportament. Într-o zi un coleg a venit cu un papion! A fost haz mare, ieşea prea tare din tipare!
Apropo, mi-am amintit de celebrul Ion Raţiu – politicianul. Întrebat după ’90 de ce poartă numai papion, el a răspuns că după o vârstă nu prea mai merge cravata, pt că ia o formăcam….curbă, după rotunjimea burţii! 🙂
Cred că e cazul să caut un papion! Ha, ha!
Patrix, dragă, nu știam că am fost filmat… asta este riscul ieșirii în public. Dacă nu am cîntat bine a fost din cauza mea. Dacă am cîntat oarece a fost din cauza chitării lui Adi Gliga, chitară care cînta singură dealtfel…
Mă gîndesc și mă îngrijorez că am putea fi filmați în tot felul de ipostaze și puși pe youtube…
Iutubarea românilor! Iată un titlu de post 😦
Draga Logik, comnetariul tau este foarte lung, voi reveni asupra lui, dupa o slujire pe care o am de facut, daca voi reusi… trebuie timp. Scuze.
Sumarizeaza, daca poti 🙂
Pe ginduri, nu le da foc încă.. nici eu n/am aruncat cravatele … încă… 🙂
De acord cu ce spui, Bogujoy…
Andrei, vezi de ce fecioarele Sionului nu poartă cravată? Cravata este pentru bărbați 🙂
Ele terbuie sa o dezlege,noi să o legăm, ca Petru care s-a incins sărind în apă ca să se întîlnească cu Domnul… dacă ar fi fost în vremuirle noastre și-ar fi pus cravata, sacoul … și ar fi sărit în apă..
Nicoleta,
De ce m-am prapadit de ras ? Pentru ca imi aduc aminte de
“Cristi ia-ti cravata
– De ce!
– Ia cravată…
– Pentru ce? Nu-mi place, mă strînge de gît….
– Ca să arăţi frumos ca tot omu’!
– Da ce eu nu-s om?
…
dar tot tata castiga !
Imi aduc aminte de tata cand ma certa „de ce nu iti iei cravata ma?” eu raspundeam „ma strange la gat, ma streseaza” (de fapt eu vroiam sa ma duc cu blugi si cu tricou in dungi la biserica – ce tu costum, ce tu alea haine tzantzoshe ca doara nu-s patron)
A trebuit sa treaca timp de atunci pana sa realizez ca haina te face om chiar si atunci cand nu esti (cand sunt la costum, in magazine etc. mi se zice „poftiti domnu” si nu „spune”)
Un costum frumos fara cravata arata a barca fara vasle.
Cred ca a sosit vremea papionului !
Dragi prieteni, iertare pentru tăcere… am revenit după slujbele din acestă perioadă de la Biserică. Voi încerca să fiu cît se poate de concis.
Cineva spunea azi: şi nasul ne este construit tot în jos, precum cravata, dar unii îl ţin tot timpul pe sus.. a propos de argumentul … este în jos şi de asta nu este bun…
Elisa, imi place ideea cu … seriozitate, sobrietate etc.
Şi eu era să întreb, Micule Teolog, de ce te-ai spart… acum ne-ai lămurit.. Nu vreau să păţească nimeni ceva rău din cauza acestui spaţiu…
Rodica Botan, de astea este grea neprihănirea lui Isus, pentru că ne cere atenţie, dar nu ne cere exactitate, ne cere conştiinciozitate, dar nu acribie ştiinţifică, ne cere risipire, generozitate, nu contabilizare riguroasă, ne aşteaptă la detaliu, dar nu ne cere amănuntul.
Putem păcătui în ambele părţi, survolînd viaţa de la prea mare distanţă fără să mai vedem pe tîlhărit, dar şi împiedicîndu-ne în chimen şi mărar…
Patrix, n-amintrat in spital, slavă Domnului. Nu mă mai lua cu „maestre” shi nu mai scrie asha, te rog… scrie fără diacritice… eu nu ştiu cum nu oboseshti…
Alex, nu, voi încerca să rămîn la cravată şi voi depune eforturile culinare necesare pentru asta… 🙂
Ok. Inteleg. Dar legat de punctul tau nr 3, una e Cina Domnului si alta e baticul, sa nu le amestecam! Sigur poate fi disputat, dar daca sunt in acelasi capitol, with all due respect, nu inseamna ca sunt abordate in acelasi context. Aici suntem de pareri diferite 🙂 Aceasta diferenta exista cred si intre alti exegeti.
Legat de diferenta intre simbol si semn, stiu unde bati, dar nu sustin ideea baticului ca „semn” asa cum interpreteaza unii textul din 1 Cor. Si da, poate nu sunt din aceeasi familie, dar nici departe nu sunt. Si ca sa nu existe dubii pentru cei care ar pune problema in acest fel: nu, nici baticul nu este discutat in Scriptura, desi evident unii vor fi de alta parere. Dupa cum am subliniat, eu inteleg ideea de „acoperire” din ! Cor 11 in cu totul alt sens – nu mai intru in detalii acum ). In rest, cred ca m-am facut inteles ce reprezinta amandoua d.p meu d.v. Dupa cum am spus, una dintre diferente este ca baticului, spre deosebire de cravata, i se da o semnificatie spirituala, pe care eu personal nu i-o dau, dar respect si-i iubesc pe fratii care inteleg altfel decat mine, si am subliniat asta destul e clar. Sotia mea, spre exemplu, il poarta intr-o astfel de comunitate, din dragoste pentru acea comunitate. In rest, una e sa ai o anumita intelegere si sa bati cu pumnul in masa bagandu-le-o celorlalti pe gat si numindu-i eretici cand nu inteleg ca tine, si e altceva sa lasi mandria deoparte si sa-i iubesti, facandu-te ca ei daca e nevoie. Si nu, nu miroase a relativism. Sunt de nemiscat in ce priveste teologia mea conservatoare. Fac o paranteza; Da, sunt conservator in teologie, dar nu in ce priveste forma. Acolo astept in schimb echilibru si decenta si buna cuviinta, care sa reflecte statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu. Dar revenind, elementele in discutie nu au de-a face cu dogmele si convingerile teologice, cu „credinta mantuitoare” ca sa zic asa, ci fac parte, mai degraba (fara a mai intra in detalii), din categoria acelor diferente de interpretare, asupra carora „ne va lumina Dumnezeu”. At the end of the day, ideea e sa ai dragoste, si sa ne raportam unii la altii in dragoste. „cea mai mare porunca”, remember? Daca o ai, stii ce ai de facut si intr-o pozitie si-n cealalta.
Scuze, Marius, ca nu am scris pe puncte 🙂 dar am inceput sa fiu mai scurt, trebuie sa recunosti 🙂
draga Logik, n/ai ce sa faci, sînt în aceeași postață de text,a dică același context…
Iar ajungem la plictisotoarea și inutila discuție despre batic… daă nu este semn, atunci ce este baticul din 1 Corinteni… hai ca am obosit de subiect. Si pe patratosu s/a discutat din plin. Zi pe scurt… te rog.
Sigur, să avem dragoste, și cei cu baticul pentru cei fără batic, dar și invers, fără disprețuiri reciporce!
Clarificare la primul paragraf din commentul meu precedent: Am scris in ideea ta de la pct 3, dar de fapt „baticul” nu exista in acel context, bine ai zis: „este pus” acolo, de unii, dar nu de Pavel (-de Duhul lui Dumnezeu prin Pavel)
Oare ce am zice ca intrand intr-o biserica sa vedem barbatii acoperiti,cu caciula ,palarie ori basc…cate unul acoperit,unul descoperit,,,amuzant,nu? . 🙂
oare? . : (
Oare chiar la intamplare s-ar fi pus un capitol in Scriptura,daca e totuna cum intram in biserica?ca barbati….si ca femei…?
Domnul vorbeste celor care vor sa ia seama…
Multa bucurie si pace,in ascultare,la toata lumea!
Apropou de fara cravata…
Cred ca asta ti-ar place!
http://www.webtruth.org/articles/church-issues-30/the-purpose-driven-church-(a-critique)-59.html
The new packaging is all about replacement. A ‘stage’ with a moveable Perspex lectern replaces the old wooden pulpit. PowerPoint graphics replace the hymn books. A rock band replaces the organ. A casually dressed and jovial audience replaces the reverent congregation. A charming minister in a t-shirt and jeans replaces the suited ‘preacher’. Fun replaces holiness as the tone of the service. Loud music, side-splitting drama, multimedia presentations and a humorous ‘talk’ replace hymn singing and preaching. But, we’re confidently assured, the message remains the same.
The first few decades of the church growth movement have clearly shown the naiveté of those who thought that the true gospel could survive the introduction of a marketing philosophy which says the customer is king. Does style affect substance? It actually does much more. The purpose driven style has completely subverted the true gospel message. Exposition has surrendered to entertainment, preaching to performances, doctrine to drama and theology to theatrics – and the fallout has been catastrophic
Pedaland de dincolo de sticla si incercand sa dau de capatul raspunsurilor la extraordinara, fantastica, adanca problematica a cravatei fara a declansa totusi ESP-ul scroll-ului, am avut ciudata senzatie a unei cravate ce nu se termina… crosetati in continuare!!!
draga Calin, bine ai venit…
Croşetăm, croşetăm…!
Patrix, acum am văzut citatele…
Un cîntec pentru Rick Warren… „Lasă-ne, lasă-ne… „
draga marius sunt pe receptie de mult dar contextul de azi-noapte a favorizat post-ul, de-abia astept sa iti marturisesc (de-oi vrea si tu) cum am ajuns sa va urez astfel…
Pana atunci, multa binecuvantare si vorba romanului: keep going…
Ce-i cu contextul de azi noapte, Călin! Da, aş vrea să îmi spui cum de-ai ajuns să urezi asta…
Pingback: În sacou şi fără cravată « La Anddij
am o cravata care imi place mult! o cravata care reprezinta bine bisericile de azi !
o cravata cu oi si cu berbeci, multi berbeci…!
Doru, şi porţi cravata aceea la amvon?
e suficient sa cant in corul barbatesc
si pe primul rand…
Atunci eşti tenor I, Doru! Bun! Poartă cravata aia, cine vede să priceapă!
Pingback: Costumul, cravata şi maşina « Marius Cruceru
D-le, aveti umor, un umor foarte sanatos. Tocmai va citisem eseul din sidebar despre cravata (de-aia am ajuns la pagina aceasta abia acum) si m-am ingrasat de ras, nu alta!
Cum nu v-am descoperit decat de vreo juma de an, oridecateori am timp „diguiesc” in postarile dvs. mai vechi si descopar tot felul de bijuterii literare delicioase, interesante, amuzante, care pentru mine sint cele mai bune vitamine sufletesti ce le culeg din blogosfera.
Visez sa public candva un „dictionar epigramatic” si probabil ar trebui sa includ si un catren scris azi dimineata in onoarea Dvs.
CRAVATA
(dedicata izvoditorului celui mai bun si folositor, sufleteste ziditor, blog pre limba romaneasca: cravatosul patratos, Marius Cruceru)
Obiect vestimentar
Ce n-ajuta la nimic
Atarnind doar, in zadar
De la gat inspre buric!
draga Alex Pop,
mulțumesc pentru cuvintele de apreciere.
Sper să nu vă fi făcut rău. Mie grăsimea îmi dăunează, dacă spuneți că rîsul îngrașă. hmmm acum am cîteva explicații… dar tot nu înțeleg de ce sînt grași și cei fără simțul măsurii și al umorului 🙂
Muțumes pentru epigrama.
se pare că aveți talent.
N-am gustat niciodată genul, dar am văzut epigrame foarte reușite.
Cred că asta este una reușită, mai ales că se referă la mine 🙂
foarte frumoasa epigrama! nota `10… 🙂
Abia asteptam sa publici acel dictionar epigramatic. Domnul sa te binecuvanteze Alex!
cravata, batic, simboluri, etc
daca va traiti viata dupa acelasi sistem de valori ca lumea… vorbiti ca lumea, mincati ca lumea, va imbracati ca lumea, va cercati ca lumea, afaceri ca lumea, etc , atunci care-i diferenta intre un „crestin” si un „necrestin”?
Unii spre pentru a se deosebi de … lume au decis fara:cravata, par pe cap,inele, verigheta, ceas,masina, radio, TV,
avind toti: camasa alba cu nasturele incheiat pina sub barbie,toti aceleasi haine,mincaruri, sarbatori,…traditii….cuvintari religioase..
Ce va determina sau mai bine zis , cine va determina modul cum traiti in aceasta viata, care-i scopul urmarit si beneficiul sistemului de valori imbratisat?
Finalitatea ?
–
Domnule Cruceru, nu-mi dau seama ce v-a determinat să declanșați această „campanie anti cravată”. Mi se pare o problemă estetică, bineînțeles, subiectivă. Probabil o fi având loc vre-o dispută, vre-un conflict pe seama nevinovatei cravate..nu știu, dar sunt mirat de faptul că ați abordat această problemă puerilă și „slabă” și de faptul că atât de mulți au comentat la un asemenea subiect. Scopul?
Draga Gică, bine ai venit şi „la revedere”.
Tocmai m-am gîndit să fac o curăţenie de primăvară pe blog.
M-am gîndit la tot felul de categorii de cititori, o categorie aparte este cea care comentează fără să fi citit postarea.
Altă categorie este cea a comentatorilor care au citit, n-au înţeles despre ce este vorba, dar tot se simt datori să comenteze.
din care categorie faci parte?
Părerea mea este că nu ai citit postarea, iar dacă ai citit (nu ştiu ce-i ai grav), n-ai înţeles. Pentru a doua varianta am ceva circumstanţe atenuante.
Cîteva întrebări ajutătoare?
1. Unde este campania anticravată?
2. De cînd esteticul este subiectiv? Estetica este o chestiune pentru care se face ucenicie.
3. N-am abordat nicio problemă puerilă şi slabă, iar scopul îl veţi înţelege după ce veţi fi citit în limba română şi cu răbdare postarea mea.
Fraţilor, mi se pare mie sau teoria cravatei a luat-o razna rău de tot?!?! Marius, poate ar fi un gest creştinesc din partea ta să dai nişte chei de interpretare, din cele mai simple şi clare, pentru că se pare că simbolistica cravatei este prea intensă şi deranjează prin profunzime.
Uite, încerc eu marea cravată cu degetul: pastorii baptişti nu au sutane, dar poartă cravată (şi costum, desigur, nu trening) când predică la amvon, sau conduc închinarea, sau oficiază căsătorii, înmormântări şi botezuri, la colocvii şi simpozioane, la catedră şi la volan. Iară aici pe blog e altfel, bietul om ar trebui să se simtă teoretic mai relaxat, că nu-l mai strânge nimic de gât în mod oficial. Că i se pune câte un nod în gât, asta e altceva, e pe dinăuntru.
draga Agnusstick, cred că voi renunţa cel puţin în dreptul unor postări şi în dreptul unor comentatori la intenţiile mele pedagogice foarte generoase de pînă acum.
M-am apucat de curăţenia de vară pe blog şi mă tem că voi deveni un pic mai elitist. M-am săturat de democraţie şi egalitarism şi de a încerca să-i fac să priceapă pe toţi scrisoarea către Bodo şi postarea cu cravata. 🙂
Părerea mea este că unii vor neapărat să spună ceva, să se facă ascultaţi, să profite de un pic de audienţă, fără să fi plătit minimul preţ de a întreba cdespre ce este vorba. Exemplu? Gică, care trage confuziile, dar nu ştie despre ce am scris. Tipic românesc.
Cu adevărat mi se pune un nod în gît acum… deşi sînt în trening. 🙂
Pingback: Fără cravată prin gropile din România « La patratosu
Pingback: În sacou şi fără cravată
Pingback: Cum se face nodul la cravată? | Marius Cruceru
Pingback: Un sâmbure cu miez | Convieţuire