7 sfaturi de urgenţă pentru a fi fericit

Zilele acestea am recitit Predica de pe Munte, capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia Apostolului Matei. Am lăsat în biblitecă toate comentariile şi am încercat să văd cum anume s-ar aplica unui professor prost plătit, unei croitorese, unui student fără bani, unui tinichigiu sau lăcătuş mecanic aceste sfaturi astăzi, acum. Mai ales, cum aş aşeza în sfaturi practice această magistrală învăţătură.

Mai întîi de toate o avertizare, ca cea de pe medicamente. Acest text poate produce alergii oricui stă la depărtare de Mîntuitorul.

Iată deci, începem cu…textul

5:3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângîiaţi!

5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pământul!

6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!

10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!

12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.

Disclaimer: aceste sfaturi nu pot fi adresate decît creştinilor. Îmi pare rău pentru discriminare! N-am ce face!

Coborîte din Predica de pe Munte, iată şapte sfaturi de urgenţă, cel puţin pînă se sfîrşeşte istoria:

1. Sărăceşte-te, fă-te cerşetor, dar nu cerceştor de orice, tînjeşte după imposibil, dar, dacă tot este să cerşeşti, nu cerşi nimic mai prejos decît tot ce poate fi mai presus, cerşeşte-L pe Dumnezeu Însuşi, prin Duhul… Cerşeşti pe Dumnezeu Însuşi. Cere-i să-L vezi, nici o ambiţie nu este mai mare, nici un tupeu mai înalt. Cere-i lui Dumnezeu însăşi prezenţa. Te vei bucura în Împărăţie numai de asta, dar de ce să nu începi de-acum. Aceasta ambiţie ne este satisfăcută în Apocalipsa 7, cînd Dumnezeu ne leagănă în braţele Lui ca să ne şteargă orice lacrimă.

2. Plîngi zilnic dacă se poate! O lacrimă pe zi. Găseşte-ţi ceva care să-ţi umple ochii cu lacrimi. Mi-am adus aminte de un tînăr de 14 ani cu handicap locomotor, Mihai şi am plîns ca o văduvă. Contemplă viaţa celor încercaţi, găseşte-l pe cel care a biruit în necaz şi plînge-ţi propria înfrîngere. Călugării vechi aveau obiceiul să îşi umple ochii cu lacrimi în şi spre străpungerea inimii. Să dormi în sicriu. Dacă nu găseşti alceva mai bun care să te facă să plîngi, uită-te la tine… Plînge-ţi de milă. Sîntem prea distraţi în fiecare zi ca să vărsăm un pic de lacrimă.

3. Renunţă (blînd) în fiecare zi la ceva. Viaţa creştinului este un vot pentru sărăcire, nu pentru acumulare. Dăruieşte ceva la care ţii. Despoaie-te de colecţiile de timbre din copilărie, de Corzile Savarez pe care ai visat să le auzi pe propria chitară? Zburzi după aia! Renunţă în fiecare zi la ceva la care îţi dă ghes inima şi la ceva la care ţii. Îngroapă cu blîndeţea lui Moise toate ambiţiile şi desfă pumnul. În fiecare zi desfă pumnul ca unul care te-ai născut cu reflexul de a strînge orice în pumni, mai ales vîntul.

4. Înfometează-te, nu-ţi satisface primul impuls, vei fi atît de nefericit la împlinirea lui. Învaţă tînjirea. Dragostea se naşte în amînare, romantismul vine din aşteptare. Înfometează-te şi însetează după ce poate fi mai înalt, sărac fiind după Împărăţie, înfometat şi însetat de neprihănire. Tînjesc după o lăută, dar ştiu că atunci cînd o voi ţine în mînă prima dată îi voi vedea o zgîrietură fină lîngă rozetă. Ce nefericire! Lipseşte-te. Un zurbagiu cerşetor al spiritului, un vagabond medieval al neprihănirii, tot timpul în căutarea locului în care să se aşeze, fără putinţa de a se aşeza, datorită tînjirilor lui tot mai înalte, pînă ajunge prinţ. Goleşte sufletul pînă mai rămîne o singură poftă năvalnică, de a fi ca Dumnezeu, de Însuşi Dumnezeu şi ce neprihănire este aceea care nu-i dumnezeiască.

5. Devino vrednic de milă. Plînge-te de ceva cuiva care te suportă, Manifestă milă faţă de cineva, Găseşte locul din care poţi primi mila şi în care poţi dărui mila. Caută milă şi dăruieşte milă. Nu-i aşa că este bine să te poţi plînge? Ce copil n-a trecut prin starea în care cu puţină febră a simţit înduioşarea mamei şi mîna caldă pe frunte? Sîntem tot copii, ne-au crescut doar dimensiunile. Găseşte-l pe nevoiaş şi clatină paharul să dea peste el. Dacă nu dă peste buză, dă tu peste el, clatină-l să se verse pe alţii. Ce eliberator este să constaţi că eşti jalnic, mizer, că te descompui, să strigi, o Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Acest corp se desface. Sînt un muribund, trebuie să spui asta în fiecare zi. Starea de cocoţare în pat după febră în care aştepţi ceaiul lui Dumnezeu, căruia îi este milă de tine este starea de dorit. Cînd eşti nenorocit, sărac, orb şi gol, vine El şi ne face boieri. Nu vei putea avea milă, dacă nu ai milă de tine mai întîi, aşa cum nu poţi iubi pe apropele decît ca pe sine.

6. Curăţeşte-ţi inima de gînduri rele, murdare, vederea lui Dumnezeu stă în rugăciune. Cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu. Nu există modalitatea mai bună de curăţire a sinelui decît închiderea în sine şi fugărirea eului prin toate cotloanele lumii lăuntrice împreună cu Dumnezeu în rugăciune.

7. Caută un conflict cu orice preţ, în viaţa ta sau în alţii şi încearcă să aduci pacea. Nu fugi de situaţiile conflictuale, nu le uita, nu te preface că nu există, îţi vor da insomnii şi zile amare, nu amîna să îţi chemi jignitul sau jignitorul pentru a da mîna şi a încerca pacea. Chiar dacă nu ai reuşit, vei fi senin, bucuros şi vesel, chiar aproape fericit. Atunci cînd nu se mai poate rezolva nimic şi va trebui să sacrifici Adevărul, crucifică-te pe tine, dar nu crucifica nici adevărul, nici Adevărul şi, dacă este posibil, încearcă să salvezi nu relaţiile, ci oamenii.

În conflict fiind, prigonit, ocărît, terfelit, nedreptăţit, dacă este pentru dreptate, din cauza Lui, atunci joacă mai tare. Sari în sus de bucurie, într-o horă pe care numai creştinii o pot juca.

Au păţit-o şi alţii, profeţii lui Dumnezeu ucişi între tindă şi altar. Asta înseamnă că lumina a răsărit, sarea a ajuns la rană şi cetatea e la vedere.

O sămînţă strînsă şi murdară este nefericită, nu ştie ce-i cu ea, se chinuie în pămînt, pînă nu moare şi nu se desface să ajungă floare, nu este fericită. Toţi sîntem seminţe.

Sămînţa descrie atît de bine natura umană. Nu s-a arătat încă ce sîntem decît dacă te uiţi la o altă floare din aceeaşi sămînţă, sămînţă Dumnezeiască.

Vom fi nici mai mult nici mai puţin decît … Ca El.

Asta este fericirea la care nădăjduim. Să fim ca El, dar fericirea trece întotdeauna prin Moarte.

Prin moartea de acum, naşterea din nou şi moartea care ne va aştepta că ne dăruiască un alt trup care să poată îndura fericirea.

Ne naştem cu pumnul strîns şi murim cu mîinile desfăcute, dar ce-ar fi cînd desfaci mîinile să îl îmbrăţişezi pe El.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Articole, Comentarii, Gînduri, Meditaţii, Periegeza, Predica de pe Munte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la 7 sfaturi de urgenţă pentru a fi fericit

  1. Vasile Bel zice:

    Frumos mesaj. Poate greu de implinit. Domnul sa fie slavit ca ne da ajutor.

  2. monika zice:

    Buna seara.
    Azi,22.03.2009 am participat pentru a doua oara la o intalnire in care v-am ascultat cu mare drag si bagare de seama.
    Vreau sa va marturisesc ca aceste seri minunate imi confirma puterea cuvantului.Cat de valoroase sunt cuvintele pentru Domnul,cat de putin inseamna pentru noi……….Suntem asa mici pentru o lume asa frumoasa pe care ne-a daruit-o Dumnezeu,asa saraci sa putem exprima multumirea ca ne-a dat asa o sansa care se numeste „VIATA”.
    Ar fi multe de spus, cu toate ca ar trebui sa ne rezumam la „da,da” si „nu,nu”…..
    As fi dorit sa va intreb azi in legatura cu comparatia vizavi de karate-shotokan.Ati fost candva practicant?
    Cu respect,Monika Ferenczi.

  3. pety zice:

    Cine nu a trecut pe aici nu intelege prea mult.

    Grauntele care nu moare, nu rodeste.

    De ce sa sar in sus de bucurie pentru ca sunt prigonit pentru dreptate? Pentru ca in momentul imediat urmator, EL justifica bucuria. Ii da esenta, o ancoreaza si ii creste amplitudinea. O „spiritualizeaza”, legand-o de eternitate. Nu e o bucurie efemera.

    Ma pagubesc si ma saracesc daca fac opusul. Pe langa faptul ca ma aleg cu durerea momentului, incuibaresc in suflet si durerea ratarii umplerii cu bucurie, comuniunea cu EL.

    Am sacrificat niste zile de odihna si le-am lucrat pentru Domnul (nu dau amanunte…) iar bucuria si satisfactia traita a fost cea mai mare rasplata. De fapt sacrificiul a fost marfa cu care am „cumparat” viata (Romani 8:6b). Cred ca sunt in avantaj 🙂

  4. Rodica Botan zice:

    Predica de pe munte cred ca e zestrea fiecarui credincios…numai trebuie scoasa din lada in care sta impaturata frumos la naftalina,si purtata in fiecare zi. Unii mai purtam inca in noi miros de naftalina…si ne da de gol!!!

  5. Clou Jan zice:

    Stimate Marius Cruceru,

    multumesc din nou pentru aseara.
    Evenimentele de dimineata ne-au marcat pe toti, dar pocate ca in felul acesta biserica a fost un lut mai moale.

    Foarte interesanta abordarea predicii de pe munte de aseara.
    este prima data cand aud o asemenea interpretare, m-a pus foarte tare pe ganduri.
    Pacat ca tinerii au ras si cand nu era de ras…

    Unde mai pot citi despre aceasta cheie de interpretare pe care ati oferit-o?
    Cand va fi on line fisierul audio?

    Excellent job!

  6. cllod zice:

    Primul punct mi-a placut cel mai mult. Felicitari!

  7. Marius David zice:

    Cllod, este unul dintre cele mai grele… Asta predicasem duminica trecută cînd cel care ar fi fost prieten a fost acolo.

    Clou Jan, eşti singurul care nu ştie ce s-a întîmplat în cetate. Dacă ajungi la priveghi, cere-i iertare lui. T.M. din partea mea.

    Da, tot eu sînt de vină că tinerii au rîs.

    Cheia de interpretare? E o poveste lungă.

    Beniamin va pune rapid şi fişierul audio.

    Rodica, mirosul de naftalină este de preferat moliilor, dar… şi de ele se îngrijeşte Dumnezeu, ca de crinii de pe cîmp şi le dă de mîncare zestrea noastră pregătită pentru Mamona .

    Pety, dar cînd eşti aşezat pe o căldare cu şobolani, dar cînd ţi se smulg unghiile, dar cînd eşti lovit cu bambusul în cap sau cînd ţi se taie falangă după falangă cu foarfecul de tăiat tufe? Atunci mai sărim vreunul de bucurie.

    Uitaţi-vă la cîntecele noastre. Nu mai au urmă de suferinţă în ele, toate sînt pline de triumfalism deşănţat.

    Asta arată că trăim un creştinism prea confortabil.
    Probabil că prietenul nostru de luna trecută ar fi vrut să vadă altceva în întîlnirile noastre…

    Monika, azi am ezitat toată ziua dacă să pun postul de astă seară. N-am vrut să îl rănesc pe tatăl lui I.M. pe care îl cunosc şi pe care îl preţuiesc.
    Cuvintele tale sînt un pic de balsam pe o zi foarte grea de frămîntare şi întristare.

    Mulţumesc pentru cuvintele bune. Eu ştiu cel mai bine că nu le merit.

    Da, am fost practicant. Cîţiva ani.

    Vasile Bel, Domnul nu ne dă ajutor, El nu ne ajută să trăim viaţa creştină.
    O trăieşte în locul nostru.
    Coloseni 3.3. El ne ascunde în Dumnezeu şi nu mai sîntem ca Dumnezeu, devenim fii, ba chiar Dumnezeu prin participare, nu prin esenţă şi fiinţare.

  8. Pingback: Articole interesante pe bloguri (16-22 martie) « Stiri Crestine - Fii un crestin informat!

  9. Pingback: Scurt tratat de peratologie cristică « Marius Cruceru

  10. Pingback: “De-a v-aţi-ascunselea” cu Dumnezeu « Marius Cruceru

  11. Pingback: despre fericire şi fericiri, fotografii incomode, casa din grajd, « La patratosu

  12. Mihai-Sorin zice:

    sunt mai multe tipuri de fericiri:

    fericirea de a nu cunoaste raul
    fericirea de a nu pracatica raul
    fericirea de a renunta la rau daca l-ai cunoscut
    fericirea de a trai binele
    fericirea de a uita
    fericirea de a tine minte
    fericirea de a intelege fericirile numite de Dumnezeu
    fericirea de a intelege Adevarul
    fericirea de a lupta pentru bine
    fericirea de a nu cunoaste toate lucrurile care se intampla pe pamant
    fericirea de a intelege suferinta altora
    fericirea de a aduna prin daruire
    fericirea de a trai prin credinta

  13. Andreea Stanciu zice:

    Va multumesc pentru aceasta postare! Cat bine mi-a facut prin lacrimile ce le-a adus!
    Dupa atatea vai…in drumul spre culmi..si dupa culmi…in drumul spre vai nu e nimic mai eliberator decat lacrimile si suspinul dupa Dumnezeu. Scarbita de lucrurile ce le gasesc in ultima vreme pe facebook tresar cand gasesc lucruri ca acestea.
    Sa va dea Dumnezeu in continuare ganduri graitoare, pline, de folos, ziditoare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.