Sakura

Publicat pe 3 mai 2009 de Marius David

Rar întîlneşti melosul japonez pe teritoriile unor instrumente care au fost dăruite altor destinaţii în călătoriile muzicale.
Iată o excelentă interpretare a Sakurei. Realizarea flajeletelor este impecabilă.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Chitara, Muzica. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Sakura

  1. guitarschizofrenic zice:
    3 mai 2009 la 8:47 pm

    foarte frumoasa piesa, aici interpretarea lui john williams

    Răspunde
  2. guitarschizofrenic zice:
    4 mai 2009 la 3:26 pm

    incerc altul!!!!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      5 mai 2009 la 6:14 pm

      Asta merge, GS, ce să spun. John Williams este ffoarte bun tehnician, nu este interpretul meu preferat.
      N-are „mireasmă”, n-are chestia aia despre care discutam ieri cu prof. Sabau, inima, feeling, este un „sportiv” excelent, are degete, are tot ce vrei, dar nu are ce are Eduardo Fernandez, spre exemplu, care se pare că este unul dintre cei mai buni interpreţi pentru piesele de lăută de BAch, aşa cum am înţeles ieri
      http://www.seiscuerdas.com/fernandez/

      Răspunde
  3. guitarschizofrenic zice:
    5 mai 2009 la 7:29 pm

    aveti dreptate cu williams, unele piese nu i merg, insa e ceva specific chitaristilor clasici, unele perioade le inteleg mai bine decat altele. williams a fost (multi chitaristi o spun, barrueco, russell, tanenbaum) primul care s a gandit serios la tehnica fara zbarnieturi, zgomot de unghii si alte „sunete” care mai ies la suprafata. un chitarist pe care l admir este julian bream (dar si el canta unele piese „ciudat”) iar contemporan cred ca barrueco e unul din inovatori si un chitarist exceptional. ce e de remarcat la williams e chitara smallman, are un sunet deosebit (constructia o impune) si chitaristul respectiv o controleaza foarte bine.

    Răspunde
    • Marius David zice:
      6 mai 2009 la 11:15 pm

      fiecare chitarist, GS, se specializează pe o perioadă, pe un repertoriu, David Russell cîntă ceva bine, Eduardo Fernandez cîntă ceva şi tot aşa.
      De exemplu, glissando-ul lui Williams din PReludiul 1 de Lobos este oribil, absolut oribil. Auzi toate freturile pe rînd, parcă cobori scări.
      Julian Bream… şi el are interpretăripe lăută mai bine decît pe chitară uneori, el este un chitarist puternic, am un post despre Williams şi Bream în comparaţie.
      Cîntă amîndoi foarte bine.

      Da, Smallman merită un post deosebit. Acele chitări sînt foarte faorte grele din cauza ranforsajului de pe faţă şi eclise. Sînt extraordinare. Brasajul este în romburi mici rezultate prin intersectare pe toată suprafaţa.

      Bine că mi-ai adus aminte!

      Răspunde
  4. guitarschizofrenic zice:
    7 mai 2009 la 5:00 am

    aveti dreptate cu williams, am ascultat si eu pe you tube live (desi am discografie!) preludile lui villa lobos cantate de el. intr un cuvant ORIBIL (scuzati ma ca scriu cu litere mari!). pur si simplu le macelareste sistematic, ador interpretarea lui bream a preludilor. mai are si rondoul lui aguado care e superb, dar la granados unele, ex vilanesca, nu prea merg, in schimb are o interpretare superba la majas de goya the best I ve seen ever! si de smallman aveti dreptate sunt ceva mai grele. pentru cine e interesat se gaseste pe youtube un clipulet scurt cu william si smallman in atelierul sau din australia inainte sa se duca in lumea celor drepti (sau nedrepti, who knows). despre chitarele cu sistem latice (si nunumai) exista un site foarte dragut a lui david schramm care pe langa altele face „hauser uri” foarte reusite. si mai este pe youtube un individ Ezequiel Stracquadaini care arata procesul constructiei unei lattice (in mare parte asemenea unei smallman) asta e primul link

    aceste chitare am auzit ca sunt foarte fragile pe fata si au fost ceva accidente in timp ce chitaristi mai zelosi faceau tambora!!!!!!!!!

    Răspunde
    • Marius David zice:
      7 mai 2009 la 12:46 pm

      draga Gs, mulțumesc pentru link/urile cu luteria.
      da, aici este o chestiune importanta care trebuie discutată, eventual să îi întrebăm pe specialiști, cine, ce interpret nterpretează cel mai bine o anumită perioadă sau un anumit compozitor.

      de asemenea, ar fi foarte interesant să facem o miniserie despre modalitățile de construcție a chitărilor.

      Răspunde
  5. guitarschizofrenic zice:
    7 mai 2009 la 6:59 am

    erata!!!! am facut o „micamare” confuzie! nu smallman s a dus in lumea celor drepti (sau nedrepti!) ci jim norris un lutier american care a construit chitare lattice bracing inspirat de greg smallman, deasemenea a fost bun prieten cu sus numitul williams. greseala de neiertat!

    Răspunde
  6. guitarschizofrenic zice:
    7 mai 2009 la 5:13 pm

    wow, a trebuit sa caut postul, ca discutile de pe dumnezeu e ateu au monopolizat grila din dreapta!!!! asta e bine, foarte bine!!! ce spuneti e foarte interesant legat de ce perioade se interpreteaza mai bine poate si discutii pe tema asta, opinii, preferinte. si m am gandit la altceva instrumente pe care canta acesti chitaristi deosebiti, care sunt ele si cum le schimba si le folosesc. de exemplu barrueco foloseste in concert exclusiv dammann ul doubletop dar in inregistrari 99% a folosit robert ruck traditional, cu totul altceva! sau tranzitia lui williams de la fleta la smallman etc… despre seria cu lutierie ar fi deosebit, poate se mai alatura si altcineva mai experimentat discutiei noastre, deocamdata daca sunt (si sunt sigur ca sunt) stau pititi! mi am adus aminte aseara ca tot scriam de lutierul american jim norris, a existat altcineva pe nume john gilbert un citat interesant despre el ar fi „lutierul care a pus america pe harta lutieriei chitarelor clasice” david russell a cantat o vreme pe chitarele lui si a inregistrat albumul cu piesele lui Toroba. exista pe youtube o miniserie la el in atelier primul episod are linkul

    incepe in atelier si apoi se muta toti trei prietenii intr o camera mai sus pentru a testa chitare, gilberturi noi si vechi, un smallman, eugene clark si altele pe care nu le mai tin minte.

    Răspunde
  7. guitarschizofrenic zice:
    7 mai 2009 la 5:52 pm

    am revizionat si eu seria cu john gilbert, si am „re” descoperit ca testeaza (in partea a 7) un gernot wagner doubletop… merita vazut si numai pentru asta!!!

    Răspunde
  8. Paul zice:
    18 august 2009 la 5:18 pm

    Daca vreti sa ascultati muzica adevarata pe chitara clasica chiar pe Hauser ascultati Andrew York Letting Go si By Candlelight desi aproape toate piesele lui sunt faine.Cat despre interpretii de muzica clasica nu prea imi plac…ii respect pentru munca da ei nu compun aproape nimic cu mici exceptii Leo Brouwer , Barrueco dar in rest canta doar ce au facut altii…:(

    Răspunde

  9. Pingback: Dărnicie, Dragoste, Obrăznicie, Tupeu, Rebel, Borcanul cu religie murată « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.