Rar întîlneşti melosul japonez pe teritoriile unor instrumente care au fost dăruite altor destinaţii în călătoriile muzicale.
Iată o excelentă interpretare a Sakurei. Realizarea flajeletelor este impecabilă.
Pagini
-
Alătură-te celorlalți 3.940 de abonați.
Meta
Calendar
-
Alătură-te celorlalți 3.940 de abonați.
Arhive
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
Marius Cruceru
foarte frumoasa piesa, aici interpretarea lui john williams
Nu merge link-ul tău, GS!!!!
Dă alta dacă ai!
incerc altul!!!!
Asta merge, GS, ce să spun. John Williams este ffoarte bun tehnician, nu este interpretul meu preferat.
N-are „mireasmă”, n-are chestia aia despre care discutam ieri cu prof. Sabau, inima, feeling, este un „sportiv” excelent, are degete, are tot ce vrei, dar nu are ce are Eduardo Fernandez, spre exemplu, care se pare că este unul dintre cei mai buni interpreţi pentru piesele de lăută de BAch, aşa cum am înţeles ieri
http://www.seiscuerdas.com/fernandez/
aveti dreptate cu williams, unele piese nu i merg, insa e ceva specific chitaristilor clasici, unele perioade le inteleg mai bine decat altele. williams a fost (multi chitaristi o spun, barrueco, russell, tanenbaum) primul care s a gandit serios la tehnica fara zbarnieturi, zgomot de unghii si alte „sunete” care mai ies la suprafata. un chitarist pe care l admir este julian bream (dar si el canta unele piese „ciudat”) iar contemporan cred ca barrueco e unul din inovatori si un chitarist exceptional. ce e de remarcat la williams e chitara smallman, are un sunet deosebit (constructia o impune) si chitaristul respectiv o controleaza foarte bine.
fiecare chitarist, GS, se specializează pe o perioadă, pe un repertoriu, David Russell cîntă ceva bine, Eduardo Fernandez cîntă ceva şi tot aşa.
De exemplu, glissando-ul lui Williams din PReludiul 1 de Lobos este oribil, absolut oribil. Auzi toate freturile pe rînd, parcă cobori scări.
Julian Bream… şi el are interpretăripe lăută mai bine decît pe chitară uneori, el este un chitarist puternic, am un post despre Williams şi Bream în comparaţie.
Cîntă amîndoi foarte bine.
Da, Smallman merită un post deosebit. Acele chitări sînt foarte faorte grele din cauza ranforsajului de pe faţă şi eclise. Sînt extraordinare. Brasajul este în romburi mici rezultate prin intersectare pe toată suprafaţa.
Bine că mi-ai adus aminte!
aveti dreptate cu williams, am ascultat si eu pe you tube live (desi am discografie!) preludile lui villa lobos cantate de el. intr un cuvant ORIBIL (scuzati ma ca scriu cu litere mari!). pur si simplu le macelareste sistematic, ador interpretarea lui bream a preludilor. mai are si rondoul lui aguado care e superb, dar la granados unele, ex vilanesca, nu prea merg, in schimb are o interpretare superba la majas de goya the best I ve seen ever! si de smallman aveti dreptate sunt ceva mai grele. pentru cine e interesat se gaseste pe youtube un clipulet scurt cu william si smallman in atelierul sau din australia inainte sa se duca in lumea celor drepti (sau nedrepti, who knows). despre chitarele cu sistem latice (si nunumai) exista un site foarte dragut a lui david schramm care pe langa altele face „hauser uri” foarte reusite. si mai este pe youtube un individ Ezequiel Stracquadaini care arata procesul constructiei unei lattice (in mare parte asemenea unei smallman) asta e primul link
aceste chitare am auzit ca sunt foarte fragile pe fata si au fost ceva accidente in timp ce chitaristi mai zelosi faceau tambora!!!!!!!!!
draga Gs, mulțumesc pentru link/urile cu luteria.
da, aici este o chestiune importanta care trebuie discutată, eventual să îi întrebăm pe specialiști, cine, ce interpret nterpretează cel mai bine o anumită perioadă sau un anumit compozitor.
de asemenea, ar fi foarte interesant să facem o miniserie despre modalitățile de construcție a chitărilor.
erata!!!! am facut o „micamare” confuzie! nu smallman s a dus in lumea celor drepti (sau nedrepti!) ci jim norris un lutier american care a construit chitare lattice bracing inspirat de greg smallman, deasemenea a fost bun prieten cu sus numitul williams. greseala de neiertat!
GS, să ți se ierte!
wow, a trebuit sa caut postul, ca discutile de pe dumnezeu e ateu au monopolizat grila din dreapta!!!! asta e bine, foarte bine!!! ce spuneti e foarte interesant legat de ce perioade se interpreteaza mai bine poate si discutii pe tema asta, opinii, preferinte. si m am gandit la altceva instrumente pe care canta acesti chitaristi deosebiti, care sunt ele si cum le schimba si le folosesc. de exemplu barrueco foloseste in concert exclusiv dammann ul doubletop dar in inregistrari 99% a folosit robert ruck traditional, cu totul altceva! sau tranzitia lui williams de la fleta la smallman etc… despre seria cu lutierie ar fi deosebit, poate se mai alatura si altcineva mai experimentat discutiei noastre, deocamdata daca sunt (si sunt sigur ca sunt) stau pititi! mi am adus aminte aseara ca tot scriam de lutierul american jim norris, a existat altcineva pe nume john gilbert un citat interesant despre el ar fi „lutierul care a pus america pe harta lutieriei chitarelor clasice” david russell a cantat o vreme pe chitarele lui si a inregistrat albumul cu piesele lui Toroba. exista pe youtube o miniserie la el in atelier primul episod are linkul
incepe in atelier si apoi se muta toti trei prietenii intr o camera mai sus pentru a testa chitare, gilberturi noi si vechi, un smallman, eugene clark si altele pe care nu le mai tin minte.
draga GS, multumesc pentru link.
foarte interesant cu schimburile de chitari / concert / inregistrari
am revizionat si eu seria cu john gilbert, si am „re” descoperit ca testeaza (in partea a 7) un gernot wagner doubletop… merita vazut si numai pentru asta!!!
voi urmari, draga GS, videclipurile, numai sa am un pic de timp acum sint intr-un aeroport 😦
Daca vreti sa ascultati muzica adevarata pe chitara clasica chiar pe Hauser ascultati Andrew York Letting Go si By Candlelight desi aproape toate piesele lui sunt faine.Cat despre interpretii de muzica clasica nu prea imi plac…ii respect pentru munca da ei nu compun aproape nimic cu mici exceptii Leo Brouwer , Barrueco dar in rest canta doar ce au facut altii…:(
Some links, Paul?
Pingback: Dărnicie, Dragoste, Obrăznicie, Tupeu, Rebel, Borcanul cu religie murată « La patratosu