Vasile Alexandru Talos despre … Covid spiritual, distanțare socială și branduri eclesiale

de la minutul 1.05

 

Sursa Biserica Bunavestire București

 

Publicat în Predici | 1 comentariu

”Izolarea minții sau mintea în izolare?” – seminar on line

sursa Emanuel Bujorean

Inițiativa și titlul aparțin pastorului Emanuel Bujorean

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Astăzi, 29 aprilie, 75 de ani de la eliberarea lagărului Dachau

Dacă nu ar fi fost această poprire din cauza pandemiei, probabil că m-ar fi ispitit o cursă cu bicicleta pînă la Dachau, așa cum mai mai făcut la Auschwitz de trei ori, la Flossenburg, pe urmele lui Gino Bartali, în Italia …

Să nu uităm … să ne amintim și reamintim!

Iată cum se poate organiza o călătorie AICI.

În aprilie 1945, cu câteva zile înainte de sosirea forţelor Aliate, ofiţerii SS au forţat 7.000 de prizonieri de la Dachau să se alăture unui marş de 6 zile până la Tegernsee. Cei ce nu puteau ţine pasul erau execuati pe loc. Alţii au murit de foame sau de oboseală.

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

”SUNT TÂNĂR! CUM ARATĂ VIITORUL MEU DUPĂ CRIZA COVID-19!”

OCAZIE pentru LICEENI!!!!!
Completează chestionarul nostru și poți câștiga unul dintre cele 2 premii speciale!
Invită-ți prietenii să participe și ei la acest studiu. Distribuie link-ul|
https://bit.ly/chestionarUEO2020

Dragi elevi, vă invităm să participați la conferința pentru elevi Quo Vadis Juvenis: vineri 1, 8, 15 mai, de la ora 20:00.

Tema conferinței:

Continuă lectura

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

În ce fel de Cristos crezi, fără vedere, fără atingere și fără cuprindere?

Toma a cerut să vadă și să atingă. A văzut, a atins și a strigat: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Imediat Mîntuitorul i-a spus, amintindu-ne și pe noi, urmașii Lui: ”Ferice de tine, Tomo, ai văzut și ai crezut, dar mai ferice de aceia care nu vor vedea, dar vor crede!”.

Iată dar, fericiți sîntem că strigăm și noi astăzi ”Domnul Meu și Dumnezeul Meu” către un iudeu, care a trăit pe pămînt doar 33 de ani, S-a lăsat ucis, a înviat și S-a ridicat la ceruri. Dumnezeul-Om, Omul-Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!

Ioan ne spune la rîndu-i: ”Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut, ce am cuprins, aceea vă vestim și vouă!” Noi nu-L vedem, dar credem! Nu-L auzim, dar vorbim cu Dînsul! Nu-L atingem, dar Îi simțim puterea! Nu-L prindem de poala hainei precum femeia cu scurgere de sînge, dar Îl cuprindem în credință!

Isus se întoarce spre noi și ne spune precum femeii:  ”mai mare să vă fie credința”, iar noi strigăm: ”Credem, Doamne, ajută necredinței noastre!”

Și totuși… ai putea să-L ratezi pe Isus cel Adevărat, ”crezînd” totuși în El? Este adevărat Înviatul Tău? L-ai putea rata și încurca cu un grădinar? Sau invers, ai putea crede că un ”grădinar” crescut în grădina imaginației tale, este Isus? Este posibil să îți construiești un idolaș mental, un fel de pink jesus, dezbrăcat de haina Evangheliei Sale și să îți proiectezi toate pulsiunile religioase asupra Lui, ca asupra unui obiect de cult? Este isusul vîndut de anumite programe creștine de televiziune Isusul adevărat și biblic? Nu, acela nu este isusul meu!

Este posibil! De aceea Ioan ne avertizează în prima sa epistolă, care începe cu ”văzut și auzit”, prin felul în care își încheie textul: ”copilașilor, feriți-vă de idoli”.

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | 1 comentariu

”Sunt tînăr! Cum arată viitorul meu după criza Covid-19?” – QVJ 2020

După cum v-am anunțat AICI, se ține!
Prima temă?

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Conferința ”Quo Vadis, Juvenis?” se ține! On line!

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | 3 comentarii

Trenul groazei

“Ca o nălucă în noapte, trenul străbătea marea Câmpie Română. Locomotiva scotea fum de cărbune ars, șuierând jalnic și sfâșietor. Gară după gară rămânea în urma lor, împreună cu durerea, groaza și familiile distruse pentru tot restul vieții. Erau condamnați să își piardă speranțele, visurile, planurile, ambițiile. În timp ce oamenii dormeau liniștiți în multe din satele din câmpie după truda zilei, 2000 de deținuți aflați în trenul groazei se îndreptau spre lagărele morții.“

La început era Cuvântul.

Când a venit noaptea, i-au urcat într-un camion militar pe cei 200 de bărbați și au plecat spre gara Pitești. Într-o margine, pe o linie separată, i-au coborât din camion și i-au urcat pe toți într-un vagon. De jur împrejur erau soldați cu arme automate care aveau ordin să tragă la orice încercare de evadare. În mod normal, într-un compartiment încăpeau 8 persoane. Erau zece compartimente și au băgat câte 20 de condamnați în fiecare. Vagonul a fost atașat la urma unui tren de călători care circula pe ruta Pitești-București. Dimineața a ajuns în Gara de Nord. Ferestrele vagonului fuseseră vopsite ca să nu se vadă nimic dinăuntru afară și invers. Pe exterior erau montate grilaje groase, din bare de fier, care nu puteau fi date jos decât cu aparatul de tăiat cu oxigen. Patru soldați, militari în termen, păzeau vagonul fiind puși câte doi la fiecare capăt.

Deținuții erau…

Vezi articolul original 2.007 cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Ce mai citim în pandemie: ”Arta predicării” de Martyn Lloyd-Jones

Mulți dintre noi predicăm acum on-line. Există multe lucruri care se schimbă, dar acestea țin de metodă, atmosferă, răspuns, comunicare facială, gestică, dar conținutul? Acesta este cel mai important.

Iată o carte care ne-ar putea ajuta să devenim predicatori mai buni.

 

sursa gramma.ro

sursa gramma.ro

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

Binecuvîntată fii, pandemie!

Este scris: ”binecuvîntați, nu blestemați!”. De asemenea, ni s-a spus: ”Blagosloviți pe vrăjmașii voștri, că de iubit știm să îi iubim pe casnicii noștri, acel lucru și păgînii îl pot face!” Noi trebuie să fim altfel, să îi binecuvîntăm pe ai noștri vrăjmași!

Virusul acesta ne este dușman. Dar, ca orice dușman, ne va fi învățat o mulțime de lucruri. De aceea, să îl binecuvîntăm!

Mi-a venit această idee, pentru că mi-am adus aminte titlul filmului Binecuvîntată fii, închisoare! Ce idee măreață! Și așa n-avem ce face! Putem învăța ceva de la Victor Frankl acum, în aceste vremuri. Să ne întoarcem răul spre bine. Vorba unui biciclist: ”plouă, dar mă bucur, pentru că, și dacă eu nu mă bucur, tot plouă!” Să binecuvîntăm ploaia! Ne ia ceva și ne dăruiește altceva.

Iată! Binecuvîntată fii, tu …. pandemie, pentru că:

 

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 2 comentarii

Ce ar trebui să știe o femeie despre bani?

Bun venit in lumea blogging-ului, Danuta!
Danuta este absolventa a Universitatii Emanuel din Oradea

Dănuța Onea

Pregătind articolul ăsta în februarie am fost curioasă să aflu și părerea altora privind lucrurile pe care orice femeie trebuie să le știe despre bani; așa că l-am întrebat pe Mr. Google: ce ar trebui să știe o femeie despre bani?

Spre marea mea surprindere, după o primă căutare nu am găsit niciun articol care să aibă titlul dorit de mine. Cel mai atractiv răspuns pe care l-am găsit vorbea despre lucrurile pe care femeile le cumpără cel mai des: articole vestimentare, accesorii, obiecte decorative. Și mi s-a părut (atât de) trist și superficial! Oare relația noastră cu banii se rezumă doar la atât? Totul e doar goană după vânt?

Cred că putem mai bine de atât. Nu spun că e greșit să te îngrijești de lucrurile de aici dar cred că mai este ceva.

Ce ar trebui tu, draga mea, să știi despre bani mai întâi?

Instagram: @natalia_achim_

Vezi articolul original 1.066 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Ce mai citim la pandemie: ”Demența digitală” de Manfred Spitzer

Ne vom aminti pentru tot restul vieții de această perioadă de distanțare socială. Le vom povesti și nepoților … dacă vom supraviețui.

Reușim să înțelegem ce se petrece acum cu noi, cînd sîntem prea hrăniți ecranelor de toate felurile? Unii vom ieși și mai obezi din perioada aceasta, dar nu de obezitatea fizică mă tem acum mai tare, ci de cea digitală.

Iată o carte excelentă (mai înainte vreme am atras atenția asupra conferinței pe aceeași temă, susținută chiar de autor) pentru a ne înțelege decadențele. Felicitări din nou, Gramma!

 

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | 1 comentariu

Domnul este lumina și mântuirea mea. Dilema lumânării de la căpătâiul străbunicului

“….Au trecut 3 ani și tataie a demonstrat prin viața și moartea sa că a avut o întoarcere autentică la Hristos. A căzut la pat în 1956 și întregul sat era în alertă să vadă cum va muri primul dintre „eretici” și mai ales cum va fi îngropat. A zăcut o perioadă relativ scurtă de timp, câteva săptămâni, fiind vegheat de soție, mama mea, soția unchiului meu Gică și fata lui, Zamfira. Radu Cruceru, tatăl lui Marius Cruceru, vărul meu, era la seminar la București. Foarte mulți oameni veneau să îl viziteze pe patul de boală mai ales la ceas de seară. Fiind iarna, la început de decembrie, nu aveau de lucru, dar erau foarte curioși și–și doreau să fie acolo când va muri.

Preotul lansase în sat tot felul de minciuni cu privire la cum va muri și cum va fi îngropat. Și credincioșii veneau seară de seară și îl vizitau pe bătrânul Petre Cruceru; astfel au făcut cunoscut și altora dragostea lor și Cuvântul. Printre cei din sat care veneau des era un nepot al lui tataie, Gogu Cruceru, vecin cu bunicul meu. Era un om rău, viclean și un hoț. Acesta era cel mai vehement când venea vorba de lumânare deși el nu avea niciun Dumnezeu. Se lăuda cu violurile făcute în timpul războiului. Dezertase în ultimii doi ani de război și își făcuse o bandă de dezertori cu care jefuiau și ucideau la drumul mare. Așa pretindea el că fusese. Acesta a venit chiar cu o zi înainte de a muri bunicul meu și i-a zis de față cu toată familia și alți oameni care erau acolo:

-Unchiule, eu știu că tu vrei lumânare; nu vrei să mori ca un câine, fără lumină, dar nu te lasă copiii și nevasta să mori cu lumânare. Tu mi-ai spus mie mai demult ca să îți pun lumânare când o să mori că ăștia nu îți pun. Stai liniștit că eu o să fiu aici și îți pun lumânare, tu știi că eu sunt cam nebun și nu mă poate opri nimeni pe mine. Uite, vezi, eu umblu cu lumânarea la mine.

Tataie era conștient, dar foarte slăbit. I-a zis tatei și unchiului Gică să-l ajute să se rezeme pe pernă. După ce l-au ridicat cei doi băieți, a tăcut un timp ca să-și tragă sufletul, și a zis încet, dar suficient de tare ca să audă toată lumea:

-Nepoate, eu nu am zis niciodată să îmi pui lumânare că nu vor copiii, minți. S-a oprit, iar Gogu a vrut să zică ceva, dar l-a oprit cu mâna și a continuat:

-Să știi tu și să știe toți, eu nu am nevoie de lumânare pentru că lumina mea este Domnul Isus Hristos.”

 
via Domnul este lumina și mântuirea mea. Dilema lumânării de la căpătâiul străbunicului

Citat | Publicat pe de | 1 comentariu

Biserica din Scornicești – Matei 28

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Biserica Baptista, Zidul rugăciunii | 4 comentarii

Tăcerea ciocanelor și tăcerea Mielului (R)

Domnul ne-a dăruit o Scriptură care poate fi imaginată, dar şi auzită. Există sonotopuri ale Noului Testament, despre care s-a scris şi vorbit cu multă ştiinţă, există şi sonotopuri ale Vechiului Testament. Putem vorbi chiar de o ”sonosfera” a Sfintelor Scripturi, care reprezintă totalitatea sunetelor pe care le putem „auzi” prin imaginaţie şi credinţă atunci cînd ne apropiem de textul sfînt. (Definițiile și conceptele aparțin Dr. Dorin Frandeș.)

Să ne îndreptăm spre o primă scenă, din Vechiul Testament:

1 Regi 6:7 Când era zidit templul, la zidirea lui au întrebuinţat pietre cioplite, lucrate mai dinainte. Aşa că nici ciocan, nici topor, nici orice altă unealtă de fier nu s-au auzit la zidirea lui.

Cînd a fost zidit Templul lui Solomon a fost tăcere. Uneltele nu au fost auzite. Nici un fel de bătaie, plescăit, troznet de cioplire, fier pe fier, fier pe lemn, fier pe piatră, piatră de piatră. Templul pentru Dumnezeu a fost construit într-o tăcere din care s-a auzit mai apoi strigătul de laudă însoţit de jertfele mieilor şi mugetul boilor sacrificaţi la dedicare.

autor Iurie Cojocaru

autor Iurie Cojocaru

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Meditaţii | 2 comentarii

Sîmbătă

Publicat în Meditaţii | Lasă un comentariu

Crucifixus

Am ajuns astăzi să ascult această bucată de vreo 20 de ori. Citesc partitura acum pentru prima dată. În topul meu personal Missa în Si Minor era pe locul întîi oricum. Dar acum redescopăr, citind partitura, geniul bachian și mai ales mă fascinează modul în care conduce linia de bass. Citesc, îngîn, mă ”crucesc” la fiecare măsură și o iau de la capăt.

Atmosfera este grea și senină în același timp, sensibilă și apăsătoare, șerpuită și dreaptă, strălucitoare, cu speranța învierii și dureroasă în așteptarea mormîntului. Previziunea învierii stăruie în dialogul dintre voci, odată cu tensiunea dintre acestea. Modul în care motivul este preluat de fiecare voce de la cealaltă parcă arată modul în care sîngele se scurge pe cruce, de pe cruce, pe pămînt, de pe pămînt, sub pămînt, făcînd sfinții din Evanghelia după Matei să se scoale, să învie.

Iată ce lucruri frumoase există dincolo de toate bîjbîielile noastre teologale.

 

și analiza!

Continuă lectura

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | 2 comentarii

Bach – ”Zerfließe, mein Herze” din Patimile după Ioan – BWV 245

Continuă lectura

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Cina din lagărul morții

Iată o istorie care merită citită, asupra căreia merită să cugetăm. Despre unchiul și mentorul meu, Florea Cruceru.

La început era Cuvântul.

Trecuseră 4 luni de când Florea Cruceru ajunsese la Capul Midia, numit de cei peste 10.000 de condamnați lagărul morții. Așa cum și-a dorit de la început, și cum s-a și rugat de când fusese arestat, a găsit un număr însemnat de credincioși evanghelici care erau deja în lagăr, iar în perioada cât a stat acolo (1950-1951) s-au tot adăugat. Unii erau eliberați, alții veneau, iar o parte din ei mureau în lagăr de foame, bătăi, boală sau muncă epuizantă fără hrana necesară.  După ce l-a găsit pe Roșculț Costea (pe care l-a văzut rugându-se înainte de ceea ce comuniștii numeau prânz) acesta l-a introdus pastorului baptist Bîcu Ioan, pastor la Biserica Baptistă nr. 1 din Timișoara, lângă care a dormit mare parte din detenție (l-am cunoscut personal în 1970), fratelui Fronius Martin (un credincios baptist sas din Brașov), pastorului penticostal Pop Ionaș de la Cluj alături de care tata…

Vezi articolul original 2.132 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Protejat: Răspuns doamnei C. M. în dreptul articolului meu despre Cina Domnului

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Publicat în Dezbatere, theologia in nuce

Ce mi-a dăruit Învierea Lui? O etică a sfințirii, o escatologiei a speranței și eliberarea de omul cel vechi (R)

Text reluat

Pentru prietenii mei, care sărbătoresc în această Duminică Paștele, reiau o medidație din Epistola Apostolului Pavel către Romani, capitolul 6.

Şi dacă Isus a înviat, care ar putea fi consecinţele?

sursa wikipedia

sursa wikipedia

Învierea este un eveniment cosmic, care angrenează întreaga creaţie, un eveniment istoric, care schimbă cursul istoriei, dar fără efect asupra persoanei, dacă aceasta nu se relaţionează prin credinţă la Isus Cel Înviat.

Ce înseamnă a crede?

În Scripturi găsim imagini diferite pentru credinţă: a crede în Isus este precum privirea la un şarpe de tablă cu naivitatea că această căutătură te va vindeca de rana adevăraţilor şerpi. Şerpii vii sînt aproape, umblă printre glezne, cel mort, o tablă într-un par, dă viaţa.

A crede în Isus este precum a gusta dintr-o pîine gătită în pustie, mană de sus. Nu-i cuptor, dar este, există și ne dăruiește existență spirituală. Pîinea vieţii. A crede în Isus este precum stăruirea în faţa Stîncii seci, dar vine apă. Apa vieţii. Pustia se vede, Stînca este evidentă, Pîinea se arată şi se gustă, Apa curge şi se prelinge pe bărbia credinciosului.

A crede în Isus este precum umblarea pe ape, clătirea gurii cu vinul făcut din apă şi altele ca acestea.

A crede în Isus înseamnă nu doar contemplarea vieţii lui Isus şi asumarea consecinţelor morţii şi învierii lui în mod raţional, mental. A crede în Isus devine un act radical, final, fără putinţă de întoarcere, precum moartea.

Dacă am fost botezaţi, atunci am fost botezaţi în moartea Lui,

CA El,

CU El, şi acum nu mai putem trăi altfel de cît

PENTRU El.

Botezul creștin, dincolo de celelalte semnificaţii, reprezintă nu doar asumarea unei credinţe, ci asumarea morţii şi învierii Sale, cu toate consecinţele unei morţi faţă de fire, şi Lege, şi a unei noi vieţi în trup-Templu şi în Har.

Dacă Isus a murit şi înviaţ şi noi am murit şi înviat împreună cu El prin botez, atunci…

Continuă lectura

Publicat în Periegeza, Predici, RELUARI, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Despre … o minimă igienă a sărbătorilor

Nu doresc să redeschid discuția despre sărbătorirea (Paștelui) on line sau nu. Probabil că acum este mai simplu de decis. Paștele este o sărbătoare care pornește dinspre familie spre comunitatea eclesială. Acum, în aceste vremuri de izolare în casă, putem să ne bucurăm cu cei mai dragi dintre cei dragi mai mult ca în alți ani de lumina Învierii Mîntuitorului, tînjind totuși după Biserică.

M-am uitat în urmă la un text pe care l-am scris în urmă cu vreo 15 ani despre igiena sărbătorilor. Un text-meditație din Deuteronom capitolul 26.

Poate că folosește cuiva acum în aceste vremuri.

***

Deuteronom 26

Dacă dorim să sondăm în mentalul colectiv al unui popor trebuie să îi urmărim legendele, dacă dorim să înțelegem care sunt stîlpii pe care se sprijină cultura acelui popor, trebuie să îi studiem sărbătorile.

Din păcate, asistăm la o devalorizare a sărbătorilor la români. Îngrijorător pentru noi, ca baptiști, este că asistăm la o păgînizare a sărbătorilor creștine și la invazia de nesemnificativ în dauna esențialului.

Pe foarte scurt, din cauza spațiului și tipului de scriere, am dori să trec în revistă doar cîteva chestiuni care ne-ar putea restaura o parte din bucuria și disciplina sărbătorilor.

Continuă lectura

Publicat în disciplinele spirituale, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Meditaţii, RELUARI, theologia in nuce | 1 comentariu

Cel puțin 5 motive pentru care astăzi, fiind pastor ordinat, n-am luat totuși Cina Domnului (Euharistia) în familie – later edit

”Nu știu alții cum sînt … dar eu cînd mă gîndesc … ” – așa îmi vine să încep această postare, cu celebrul anacolut din începutul Amintirilor din Copilărie …

Disclaimer/Întîmpinare

Ceea ce este mai jos nu reprezintă o serie de afirmații teologice valabile pentru alții sau judecabile instituțional, nu este schiță de predică, reprezintă doar cîteva convingeri personale decantate în timp. Este în fond, o filă de jurnal. Judecați astfel!

Nu știu ce au decis alții, dar vă spun ce am decis eu în dreptul meu, fără pretenția că am epuizat teologal subiectul, fără pretenția că am monopolul adevărului. Este înțelegerea mea limitată și limita libertății mele în Cristos cu privire la acest subiect/ritual/practică eclesială.

autor Iurie Cojocaru

autor Iurie Cojocaru

Am discutat astăzi cu Natalia și ea m-a întrebat:

Și totuși cum va fi cu Cina Domnului în viitor, dacă această stare se prelungește? Ne este foame de părtășie!

Ei, cred că acest cuvînt este cheie: comuniune, părtășie!

Continuă lectura

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Predici, theologia in nuce | 33 comentarii

Cîteva lecții din primele Florii – o predică revizitată

Intrarea triumfală a Mîntuitorului. Asta sărbătorește astăzi o parte a creștinătății. Oximoronic-ironică denumirea sărbătorii, pentru că numai triumfală nu a fost acea intrare, nici intrare nu a fost intrarea, ci mai degrabă ”ieșire”. Nici binecuvîntare nu a fost, ci mai departe profeție a blestemului ce va fi să fie peste Templu și Ierusalimul întreg. Nici veselie nu a fost, pentru că Isus a plîns pentru cetate.

Deseori am fost contrazis atunci cînd am vorbit de ironia lui Dumnezeu și de ironia cristică. Ce altceva poate fi ironia decît crearea unui rezultat neașteptat? Ce altceva este ironia decît ceea ce la prima vedere pare ceva, dar la a doua scrutare este de fapt altceva. Ironia este realitatea îmblînzită, adevărul cu mască, catastrofa mentală ascunsă în spatele cuvintelor cu sens schimbat.

Iată, reiau un text din urmă cu un an, dar parcă îl văd acum dintr-o altă perspectivă. Pe ici pe colo am adăugat cîteva fraze noi.

***

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Predici, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Natalia, 50

Sănătatea nu-mi permite astăzi să scriu mai mult, deși aș dori.

Incredibil, dar astăzi Natalia a împlinit 50 de ani. Ne cunoaștem de 34 de ani, sîntem căsătoriți, pardon, LEGAȚI, de 29 și nu am cunoscut ființă mai bună și mai credincioasă decît ea. O cunosc cel mai bine și mărturia ei, caracterul ei, consistența, consecvența și coerența trăirii creștine mă uimesc în fiecare zi.

Așa cum spune Înțeleptul în Proverbe 3:1-10, și-a făcut ornamente din credincioșie, ca să și le agațe la gît și s-a machiat cu bunătatea. Este de o frumusețe lăuntrică care se revarsă pe dinafara ca dintr-un pahar care este prea plin. Cei care ne cunosc mai bine știu că soția mea își cultivă doar frumusețea naturală, fără adjuvante de vreun fel sau altul.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, exerciții de admirație, zîmbetu din colţu gurii | 15 comentarii

Primele 24 de ore de Post – ne-am rugat pentru preajma noastră

După cum știți unii dintre voi, am pornit împreună cu mai mulți prieteni, din diferite confesiuni creștine un maraton al postului pentru situația în care ne aflăm acum.

 

A trecut cu bine prima zi, primele 24 de ore din cele 72. Ne-am rugat pentru ai noștri dragi, pentru părinții noștri, pentru bunici, pentru copii (după cum vedem, nimeni nu este scutit), pentru cei mai apropiați dintre apropiați, pentru enoriași, bisericile noastre, pentru colegi, pentru cei care ne înconjoară zilnic și, dacă noi sîntem contaminați, ei pot fi contaminați, de asemenea. Dacă ei sînt bolnavi, ei ne pot transmite boala.

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, disciplinele spirituale, Zidul rugăciunii | 3 comentarii

”Paul Goma” – Adjectiv

Am aflat de la prietenul Adrian Samoilă, autorul unor minunate portrete-întrupări ale unor trăsături de caracter cristice, că Paul Goma a murit. Infectat de Corona.

Ce s-ar putea spune la moartea unui asemenea turn de veghe?

Paul Goma și-a făcut numele sinonim cu revolta legitimă, cu a dreptății chemare, cu opoziția demnă. De astăzi paulgoma a devenit adjectiv.

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

Dacă nu putem ține Marșul pentru viață … să facem altfel: Joi, Vineri și Sîmbătă, trei zile de Post și Rugăciune pentru Viață

Am discutat cu mai mulți prieteni, pastori, preoți, conducători religioși. Din nou se șterg granițele confesionale, ca în cazul Bodnariu sau în cazul Referendumului.

Situația este disperată. Dacă previziunile statistice sînt corecte, 50.000 de îmbolnăviri, peste 3000 de decese…, atunci trăznetul va lovi și foarte aproape de familiile multora dintre noi. Practic nu va exista stradă în marile orașe în Romania unde să nu fie cel puțin o familie în doliu.

Unii politicieni ne roagă să  facem ce știm noi cel mai bine … să ne rugăm! Nimeni n-a mai trecut pe aici. Nimeni nu are soluția în buzunar. Chiar și cei mai puternici lideri ai planetei ezită și își schimbă retorica de la o zi la alta, vezi primul ministru al Marii Britanii, Cancelarul Germaniei sau președintele Statelor Unite.

În acest week-end ar fi trebuit să fim cu toții la Marșul pentru viață. Vă amintiți? Final de Martie!

Dar lumea acum fierbe. Mulți predicatori spun că este mînia și urgia lui Dumnezeu față de lume pentru starea de păcat în care ne-am complăcut. Da, cred că pricepem cu toții în două sau trei fraze tipul acesta de mesaj. Este convenabil acum să fii un profet post-eveniment! Eu cred că lumea are nevoie acum și de acest mesaj de mustrare, dar cred că mai este nevoie de încă unul …

De aici încolo ce facem? Le-am explicat oamenilor intențiile și gîndurile lui Dumnezeu, dar cred că mai putem face ceva.

Medicii fac tot ce pot. Să îi admirăm, sprijinim și protejăm! Pastorii, preoții, conducătorii religioși, ei ce ar trebui să facă? Să cheme poporul la Post și Rugăciune pentru sat, oraș, țară, continent … lume.

Este o situație fără precedent. Lumea se schimbă sub ochii noștri. Supraviețuitorii celui de-al doilea Război Mondial ne spun acum că tot așa de repede și pe neașteptate s-a schimbat lumea și atunci. De la zi la zi, de la oră la oră.

Creația geme în așteptare!

Să ne unim glasurile, să ne așezăm sacii pocăinței pe noi, cenușa regretului în cap, și să ne îndoim la podea genunchiul pocăinței.

Biserica din Mierlău, lăcașul meu spiritual, ține post Vinerea. Putem începe de Joi, fiecare cît poate ține. Unii vor reuși chiar 72 de ore, alții mai puțin. Dumnezeul nostru la inimă se uită.

Să vestim un post al pocăinței, pocăință care să înceapă din Casa lui Dumnezeu, de la Poporul Său. Să ne milogim de Dumnezeu precum Daniel și Ieremia, cerînd iertare pentru fapte pe care nu noi le-am comis, dar care ne-au rămas povară de la antecesorii noștri. Vezi Daniel cap. 9.

Este doar o idee! Păstorii noștri, preoții voștri, conducătorii creștini de orice culoare confesională pot prelua această idee sau … nu. Știm altceva mai bun de făcut în situația dată?

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi, Biserica Baptista, Zidul rugăciunii | 6 comentarii

Moartea, prieten sau dușman? – ”Arta de a muri” de Rob Moll, Editura Gramma, Arad, 2019

Pregătește-ți inima de plecare. Dacă ești înțelept, o vei aștepta în orice moment. Și vînd va veni vremea plecării, du-te bucuros și spune: ”vino în pace. Știam că vei veni, nu am neglijat nimic din ce m-ar fi putut ajuta pe drum”

Isaac Sirul,

citat pe a doua contracopertă a cărții

Ca unii care știau că vorbesc mult despre moarte (uneori mai scriu despre asta ) și lucrez de o vreme capelan în cadrul Hospice Emanuel, cei de la Editura Gramma mi-au trimis această carte, pentru care le mulțumesc. Am citit-o cu nesaț și o recomand tuturor colegilor mei de la Hospice, tuturor pacienților noștri.

Acum, în aceste vremuri, cînd moartea bate tot mai aproape de ușile noastre, cînd vom descoperi că triumfalismul evanghelic de genul ”ești special, pe tine nu te va atinge nimic, niciun rău” nu prea funcționează, acum cred că este nevoie să citim despre ”moartea bună și frumoasă”.

S-ar putea în cîteva săptămîni să ne vină nouă rîndul să agonizăm, trăgînd aer în piept ca prin gămălia unui ac, sufocîndu-ne în zile … o moarte cumplită (măcar atunci cînd mori în apă, mori în cîteva minute, nu în zile întregi… ). Pneumonia pe care o provoacă coronavirus 2019 ne va face rost de o moarte lentă și chinuitoare. De asemenea, toată această situație ne va afecta ritualurile morții, doliul. Imaginați-vă situația în care nu îți vei putea plînge mortul. Sicriu sigilat. Maxim doi aparținători la groapă. Cînd nu vor mai fi locuri la cimitir, se va trece, în ciuda convingerilor religioase, la cremație.

Iată de ce ne este trebuitoare o astfel de carte acum.

Scriptura ne spune să ne uităm la sfîrșitul de viețuire al celor care se pretind în Domnul și așa să le urmăm credința. Modul în care sfîrșim arată cîte ceva despre felul în care am trăit.

Iată dar întrebarea: Moartea ne este prieten sau dușman? Cum este de fapt Moartea? A muri, o artă? Am trecut pe lîngă moarte. Știu cum este să trebuiască să alegi modul în care vei sfîrși: strigînd în disperare și umilință sau acceptînd în demnitate și pace … Am văzut morți frumoase! Da, se poate … moarte frumoasă și bună.

Rob Moll în această carte încearcă să recupereze ideea de ”moarte bună”, moarte creștinească, ideea de doliu potrivit și cumsecade.

Noi, Biserica, trebuie să redobîndim arta de a muri. Avem nevoie să ne refamiliarizăm cu moartea. Trebuie să îi învățăm pe oameni cum să moară și cum să jelească. Avem nevoie să ne tînguim și trebuie să le permitem creștinilor să fie doar atît – creștin muritori, care protestează, dar se și pregătesc pentru moarte. Trebuie să facem loc tristului și obositorului doliu. Istoria morții, pe care Rob Moll o schițează aici și descrierea modului în care arată o moarte și un doliu bun ne descoperă resursele bogate pe care le avem la dispoziție pentru a recupera și reimagina arta de a muri.

Din Cuvînt înainte – Lauren Winner, p. 11

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi, Pt. studenţii mei, Reclama | 2 comentarii

”numai cei peste 70 de ani mor, și aceia care au boli foarte grave! Totul va fi bine!” – și cei sub 70 de ani mor de prostie – un strigăt din Italia

”Veniți de luați înțelepciune, proștilor!” Aceasta este chemarea potrivită în astfel de vremuri pentru români. Ne mîndrim că sîntem rude cu italienii. Da, la fel de iresponsabili, de plini de sictir pentru alții, la fel de mîndri și egoiști, la fel de siguri pe steaua lor.

Sîntem în plină pandemie și autoritățile noastre se joacă cu limbajul, numind obligațiilesugestii.

Sîntem cu totul pierduți ca nație și ne merităm soarta. În Italia a murit o generație întreagă în două săptămîni. Chinezii tocmai au anunțat că au luat-o de la capăt, că epidemia lor nu este deloc localizată, deci pandemia va continua. MOR ȘI TINERII, TINERILOR! Vor muri și copii. Din cauza voastră!

Românul? Ce face românul? Picnic în parc! Merge la pădure! În gigantica sa neghiobie, crede că toată povestea asta este un fel de 1 Mai prelungit. Ca Ivan Turbincă, românii vor căuta și în iad tabacioc, vodka, mici și bere. Și sigur unii vor ajunge curînd acolo. Distracție plăcută! La foc mic, ca de mici, și veșnic!

Continuă lectura

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Sanatate | 20 comentarii

Un film de urmărit pentru stîrnirea chefului de singurătate

Mai ușor la curte decît la bloc, mai ușor în pădure decît la curte, așa este cu această carantină, dar niciodată o ființă care este creată după Chipul și Asemănarea unui Dumnezeu Trinitar nu se va simți bine în izolare. Și totuși … din cînd în cînd și pentru o vreme…

 

Publicat în filme de văzut | 1 comentariu