Iată o nouă meserie! Influencer! Ducă-s-ar pe pustiile netului! Sper să dispară cît mai curînd acest pseudo-meșteșug învecinat cu preocupările de pe centurile marilor orașe!
Da, știu cu ce se mănîncă acest fel de afacere! În acești 13 ani de ocupat spațiul altora (spre marea lor frustrare 😉 ) și topurile (preferatele lor!) în toate felurile posibile … cred că am învățat destule și acum știu despre ce vorbesc (încerc să fiu modest și nu îmi iese! 🙂 ).
Spun ceea ce urmează nu din poziția celui care vede strugurii, tînjește și le declară acreala. Am gustat, cînd alții nici nu știau cum să scrie blog, aerul rarefiat al accesărilor care au trecut de milion (cred că am fost primul evanghelic care a reușit performanța, dacă nu mă înșel). Am văzut peisaje de la înălțimea topurilor de tot felul, pe cînd școlile de jurnalism dădeau lucrări de diplomă la studenți pe tema bloggingului (chiar s-a întîmplat să fiu subiectul unei asemenea lucrări).
Am fost contactat în nenumărate rînduri (și încă am dovezile!), mai ales în perioada topurilor wordpress, dar și acum de cînd sînt prin ze-list (sînt în primele 50 de locuri din vreo 96.000 de bloguri) pentru a face reclamă, recenzii, propuneri, prezentări contra cost pentru diferite locații, servicii, produse sau chiar partide sau politicieni. Am refuzat cu încăpățînare!
Mi s-a părut indecent să primesc beneficii pe care nu le meritam, nemuncite și neplătite, chiar dacă mi s-ar fi oferit! N-am considerat niciodată ce fac în acest spațiu muncă! Pentru mine este relaxare, plăcere, odihnă! Cum să te plătească cineva pentru că te odihnești? Pentru că faci katharsis?
Mi-am păstrat independența în acest fel. Am rămas UN OM NORMAL. De aceea refuz constant eticheta de blogăr. Nu sînt blogăr! Ce urît sună cuvîntul!. Sînt un modest profesor, atît, și sînt foarte mîndru de asta!
Nu poate spune nimeni că mă va fi plătit cîndva cu ceva pentru a-i face vreun serviciu de tip reclamă sau influență media. Cînd am făcut-o, am făcut-o voluntar, din convingere și pentru că am crezut în produsul respectiv sau am dorit să îmi ajut prietenii, cunoscuții în promovarea afacerilor lor. Dacă cineva mi-a făcut vreodată vreun cadou, mi l-a făcut ca prieten, din proprie inițiativă, nu ca un schimb de servicii pentru ce se întîmplă pe http://www.mariuscruceru.ro sau pentru ce s-a întîmplat pe www.patratosu.wordpress.com.
În urmă cu vreo 8 ani, la lansarea http://www.mariuscruceru.ro, cineva mi-a spus că sînt un fraier, că mi-aș fi putut face casa numai din blog și aș fi condus o mașină premium tot ca rezultat al contractelor de publicitate și influență mediatică. Fraier? Ce etimologie frumoasă făcea Steinhardt acestui cuvînt!
Deci? …
