Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig

Acolo, pe malul râului Plapcea, tata s-a rugat pentru cel care a fost gata să-l omoare în bătaie. După ce s-a rugat, s-au întors împreună la moară. La scurt timp, fostul șef de post a plecat din comună, iar tata nu a mai auzit de el niciodată.

La început era Cuvântul.

La scurt timp după ce a venit de la canal, tata a fost chemat la postul de miliție din comună. S-a dus acolo cu inima liniștită, dar mama a trecut din nou prin amintirea arestării lui. În momentul în care a ajuns acolo, l-a întâmpinat șeful de post care l-a privit cu asprime și i-a zis pe un ton foarte arțăgos:


Vezi articolul original 2.938 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Note informative despre Florea Cruceru

La început era Cuvântul.

Zilele astea m-am mai uitat pe dosarul bunicului meu. Deși mi se pare o pierdere totală de timp, resurse și energie ce au făcut comuniștii pentru a monitoriza cât mai mulți cetățeni, măcar ne-am ales și noi cu informații despre cei dragi și chiar dacă nu exista facebook, notele informative ne-au ajutat în această privință.
Numele care i-a fost dat bunicului meu a fost „Predicatorul.” Iată câteva note informative din dosaul său:

„În cea ce privește pe numitul Cruceru Florea nu se abate de la legili statului cu nimic, nu vorbește nimic în afară de credință și nu se antrenează în discuți(i) mari cu oameni(i).”

Vezi articolul original 370 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – partea a III-a

Continuare de AICI

Și atunci cînd nu ne mai știm bine axiologiile, ne rămîn modelele …

Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine…. faceți! Filipeni 4:9. Un alt lucru care nu se va schimba după această perioadă sau … un lucru pe care am fost obligați să îl redescoperim acum este ucenicia, ucenicia peripatetică. Puterea grupului mic, a întîlnirilor față către față, a modelelor pe care le putem urmări îndeaproape. Se știe că Timotei l-a urmărit și a călătorit împreună cu Pavel, o spune în a doua epistolă, în capitolul 3, chiar Pavel către Timotei. În aceste zile am fost obligați ca fii să ne urmărim tații, ca tați să dăm exemple fiilor și nu ne-am mai putut ascunde. Am văzut cum faptele noastre strigă mai tare decît vorbele noastre. Ce am văzut aceea facem. Ucenicia dialogică este ceea ce nu ne va ucide nicio pandemie și probabil va fi unul dintre marile cîștiguri ale acestei perioade pentru biserica lui Cristos. Zilele trecute am citit un articol excelent al domnului Aligică despre trei mari perdanți în urma acestei pandemii. Am citit cu interes și emoție articolul. Universitatea modernă este printre acești învinși. M-am temut că se va vorbi și despre Biserică. Multe biserici locale au fost învinse de pandemie. Biserica lui Cristos, nu! Va birui, așa cum a trecut și prin secole mai umbroase decît acesta.

Dumnezeul păcii va fi cu voi… Așa cum spuneam ieri, în cealaltă postare, în aceste zile am descoperit noi forme ale păcii. Noi forme de detașare față de cele financiare, față de viitor, față de CV-urile noastre, chiar față de slujbe (probabil unii dintre noi ne vom pierde posibilitatea de a ne continua cursus honorum în același loc, pentru că multe asemenea locuri vor dispărea). Discutam zilele trecute cu un prieten, om de afaceri. Îmi spunea:

”la începutul anului 2020 mi-am zis: nimic nu mai poate merge rău. Dumnezeu a zîmbit și a spus: lasă că îți arăt cum se poate … și am văzut criza. Dar am luat cîteva decizii extrem de importante: nu îmi voi da afară oamenii, nu le voi scădea salariul, ne vom încrede în Dumnezeu, ne vom plăti taxele, vom face tot ce credem că este drept și bine…. și am căpătat așa o pace… și apoi am învățat că se poate și altfel …. atunci, în momentul acela Dumnezeu ne-a deschis noi uși”.

Ce lecție frumoasă! Nu acesta este contextul lui Pavel? Nevoi financiare, sărăcie lucie, este deținut. Dar. … Apostolul a învățat niște lecții nu lecții care generează pacea, ci lecții care rezultă din cîștigarea acestei împăcări lăuntrice.

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Meditaţii, Predici | 1 comentariu

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – partea a II-a

continuare de AICI

Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”  – Filipeni 4:4. Dacă Apostolul a putut striga aceste cuvinte din pușcărie, de ce nu vom putea noi? Bucuria noastră nu este legată nici de creșterile și scăderile burselor, nici de prețul petrolului sau ieftinirea materialelor de construcție, bucuria noastră este legată de Cel care nu se schimbă și nu se împuținează: Domnul. Gîndiți-vă la lucrurile de sus, ne spune același Apostol, nu la cele de pe pămînt. Steinhardt a scris după pușcărie nu un jurnal al frustrărilor și resentimentelor, ci un Jurnal al fericirii. Dragostea, bucuria, pacea, tustrele și altele sînt roade ale Duhului Sfînt, semne de neșters ale mîntuitului. Și dacă ne va merge mai prost în următorii ani, bucuria trebuie să ne crească pentru că ne apropiem zi de zi de Izvorîtorul oricărei bucurii.

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Periegeza, Predici | Lasă un comentariu

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – prima parte

Am auzit-o de la începutul acestei perioade, am repetat-o și eu cu mai multă sau mai puțină convingere, continuăm să auzim în stînga în dreapta, analiști de toate soiurile, economiști, filozofi, sociologi, istorici, oameni de afaceri:

”lumea dinainte de martie 2020 s-a dus”, trăim o ”fractură civilizațională”, lumea așa cum am știut-o nu mai există, va trebui să ne reinventăm et c.

Se poate! Este posibil! Un lucru am văzut evident în aceste zile: cultura suspiciunii s-a instaurat comod între noi. Frate, soră, verișor, cumnat, mamă, tată, toți pot fi suspecți biologic. S-ar putea ca toate aceste previziuni catastrofice să își capete cursul.

Există totuși lucruri care nu se vor schimba! Nu știu pentru voi, dragi prieteni, dar eu știu pentru mine. Am hotărît să nu se schimbe cîteva lucruri în viața mea, indiferent de ce va fi să fie. Cred într-un Dumnezeu care este Același ieri, azi și în veci. Dacă El este astfel, atunci probabil că există lucruri în relația dintre Dînsul și oameni care ar trebui să rămînă neschimbate.

Fiind ”decrețel”, indiferent de cumva arăta lumea de aici încolo, știu că voi încasa mai ușor situația decît cei mai tineri, care fac o criză de isterie doar pentru că pagina web li s-a încărcat prea greu sau pentru că li s-a descărcat prea repede bateria la telefon. Se vor obișnui și ei cu timpul. Omul are o putere de adaptare admirabilă. Vor povesti pe îndelete nepoților peste 40 de ani cum au trecut prin ”al III-lea război mondial”.

Problema este să ne facem tranziția mai puțin dureroasă și să trecem corect filozofic, și de ce nu, teologic, prin aceasta.

De aceea …

Am apelat la un ”izolat social”, cineva care ar fi avut toate motivele să fie frustrat că nu își poate îndeplini vocația, menirea, misiunea, un om cu mari promisiuni din partea lui Dumnezeu, dar care perspective par acum irealizabile, cu o condamnare la moarte pe rol, bolnav, netratat, dar cu o minte strălucită …

Ar fi avut toate motivele să își plîngă de milă și să întoarcă pumnul împotriva unui Dumnezeu care ”l-a păcălit” că îl face mare figură și, în ciuda profeției, acum îl ține și bolnav, cu ochii în puroi, și arestat, fără șanse de eliberare. I-au rămas doar niște texte înșirate pe cîteva manuscrise… eh, cine știe dacă vor supraviețui și acestea …

Acesta strigă: ”Bucurați-vă  întotdeauna în Domnul, iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4 – Apostolul Pavel). Ori este nebun, ori are un secret care merită ”viralizat”. Am mers pe a doua variantă.

Astfel dar, urmîndu-i exemplul, făcînd ce am văzut, auzit de la dînsul, am hotărît:

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Predici | 2 comentarii

”Ce rămîne neschimbat după pandemie?” – Tineret Emanuel, ora 19.00

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

”Împreună”

via Florin Estefan

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Ne reîntîlnim în biserici (clădiri)! Să ne bucurăm sau nu?

Dragi prieteni, preoți, pastori, iubiți coliturghisitori,

Trebuie să ne cercetăm inimile după această perioadă și să vedem pentru CE (scopul) și DE CE (motivația) ne dorim mai mult reîntîlnirea în biserici (clădiri)?

Pentru PROGRAM sau pentru PERSOANE?

Pentru LITURGHIE sau pentru LEGĂTURA FRĂȚEASCĂ ȘI PĂRTĂȘIA reală?

Pentru COLECTA (care ne-a asigurat confortul financiar înainte vreme) sau pentru adevărata COMUNIUNE în Duhul?

Ne este dor de CLĂDIRE sau tînjim după CORPUL TAINIC AL LUI CRISTOS, adevărata Biserică?

Continuă lectura

Publicat în Biserica Baptista, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Perplexităţi | 1 comentariu

Nu te supăra, frate! (spre o etică a dialogului la evanghelici)

De citit ce spune Marius aici! Cu atentie si context!

Alonewithothers's Blog

Pre-condiții

Tăceri, explorări temerare, irumperi de libertate dar și spaima umbrelor, cuvinte, minți în dialog, blocaje, retrageri strategice, înnoiri și pași pe un drum nou. Iată câțiva pași posibili în deschiderea spre universul de lângă noi prin dialog, expresie, în-cuviințare a ființei ca act de existență (ieșire din sine în terminologia ontologiei heideggeriene).

Numai că, atunci când dialogăm, ca orice expresie, inclusiv cea divină, ne expunem vulnerabilităților. Iar greșeala capitală aici este că prin dialog noi credem că ne expunem vulnerabilităților altora, nicidecum nu ne expunem propriile vulnerabilități altora.Preferăm să acordăm grație, iertare, de pe un soclu superior, al celui care are și dă altora, cu greu ne gândim că noi suntem, de multe ori, aceia care trebuie să cerem grație și iertare ca cei care suntem lipsiți și vinovați (de aici raportul schizofrenic între predicile în care suntem învățați să oferim iertare celorlalți pentru greșelile lor comparativ…

Vezi articolul original 1.695 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Arestarea. 70 de ani

Alt articol despre unchiul meu, mentorul si parintele meu spiritual pentru ani de zile.

La început era Cuvântul.

Acest text este parte a unei cărți despre viața bunicului meu, Florea Cruceru. Chiar astăzi se împlinesc 70 de ani de la arestarea lui.

Imediat după ce a avut loc discuția cu cei cinci popi, s-au petrecut unele schimbări care tatălui meu nu i s-au părut deloc suspecte. Pentru el făceau parte din cotidianul zilelor acelea. Își vedea de treabă la câmp, prin curte, lucra cu hărnicie și cânta foarte mult. Cântările de la Oastea Domnului îi erau tare dragi și fie le fluiera, fie le cânta. Iarba creștea frumos, fusese o primăvară frumoasă cu ploi la timp și aștepta vara ca să o cosească pentru cele două capre. Vara era aproape. Dar a observant că de foarte multe ori jandarmii veneau și stăteau de vorbă cu vecinii, iar unii dintre ei au avut curajul să-i spună că, de fapt, îi întrebau despre feciorii lui Cruceru, dar mai ales întrebau…

Vezi articolul original 2.370 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Vasile Alexandru Talos despre … Covid spiritual, distanțare socială și branduri eclesiale

de la minutul 1.05

 

Sursa Biserica Bunavestire București

 

Publicat în Predici | 1 comentariu

”Izolarea minții sau mintea în izolare?” – seminar on line

sursa Emanuel Bujorean

Inițiativa și titlul aparțin pastorului Emanuel Bujorean

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Astăzi, 29 aprilie, 75 de ani de la eliberarea lagărului Dachau

Dacă nu ar fi fost această poprire din cauza pandemiei, probabil că m-ar fi ispitit o cursă cu bicicleta pînă la Dachau, așa cum mai mai făcut la Auschwitz de trei ori, la Flossenburg, pe urmele lui Gino Bartali, în Italia …

Să nu uităm … să ne amintim și reamintim!

Iată cum se poate organiza o călătorie AICI.

În aprilie 1945, cu câteva zile înainte de sosirea forţelor Aliate, ofiţerii SS au forţat 7.000 de prizonieri de la Dachau să se alăture unui marş de 6 zile până la Tegernsee. Cei ce nu puteau ţine pasul erau execuati pe loc. Alţii au murit de foame sau de oboseală.

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

”SUNT TÂNĂR! CUM ARATĂ VIITORUL MEU DUPĂ CRIZA COVID-19!”

OCAZIE pentru LICEENI!!!!!
Completează chestionarul nostru și poți câștiga unul dintre cele 2 premii speciale!
Invită-ți prietenii să participe și ei la acest studiu. Distribuie link-ul|
https://bit.ly/chestionarUEO2020

Dragi elevi, vă invităm să participați la conferința pentru elevi Quo Vadis Juvenis: vineri 1, 8, 15 mai, de la ora 20:00.

Tema conferinței:

Continuă lectura

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

În ce fel de Cristos crezi, fără vedere, fără atingere și fără cuprindere?

Toma a cerut să vadă și să atingă. A văzut, a atins și a strigat: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Imediat Mîntuitorul i-a spus, amintindu-ne și pe noi, urmașii Lui: ”Ferice de tine, Tomo, ai văzut și ai crezut, dar mai ferice de aceia care nu vor vedea, dar vor crede!”.

Iată dar, fericiți sîntem că strigăm și noi astăzi ”Domnul Meu și Dumnezeul Meu” către un iudeu, care a trăit pe pămînt doar 33 de ani, S-a lăsat ucis, a înviat și S-a ridicat la ceruri. Dumnezeul-Om, Omul-Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!

Ioan ne spune la rîndu-i: ”Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut, ce am cuprins, aceea vă vestim și vouă!” Noi nu-L vedem, dar credem! Nu-L auzim, dar vorbim cu Dînsul! Nu-L atingem, dar Îi simțim puterea! Nu-L prindem de poala hainei precum femeia cu scurgere de sînge, dar Îl cuprindem în credință!

Isus se întoarce spre noi și ne spune precum femeii:  ”mai mare să vă fie credința”, iar noi strigăm: ”Credem, Doamne, ajută necredinței noastre!”

Și totuși… ai putea să-L ratezi pe Isus cel Adevărat, ”crezînd” totuși în El? Este adevărat Înviatul Tău? L-ai putea rata și încurca cu un grădinar? Sau invers, ai putea crede că un ”grădinar” crescut în grădina imaginației tale, este Isus? Este posibil să îți construiești un idolaș mental, un fel de pink jesus, dezbrăcat de haina Evangheliei Sale și să îți proiectezi toate pulsiunile religioase asupra Lui, ca asupra unui obiect de cult? Este isusul vîndut de anumite programe creștine de televiziune Isusul adevărat și biblic? Nu, acela nu este isusul meu!

Este posibil! De aceea Ioan ne avertizează în prima sa epistolă, care începe cu ”văzut și auzit”, prin felul în care își încheie textul: ”copilașilor, feriți-vă de idoli”.

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | 1 comentariu

”Sunt tînăr! Cum arată viitorul meu după criza Covid-19?” – QVJ 2020

După cum v-am anunțat AICI, se ține!
Prima temă?

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Conferința ”Quo Vadis, Juvenis?” se ține! On line!

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | 3 comentarii

Trenul groazei

“Ca o nălucă în noapte, trenul străbătea marea Câmpie Română. Locomotiva scotea fum de cărbune ars, șuierând jalnic și sfâșietor. Gară după gară rămânea în urma lor, împreună cu durerea, groaza și familiile distruse pentru tot restul vieții. Erau condamnați să își piardă speranțele, visurile, planurile, ambițiile. În timp ce oamenii dormeau liniștiți în multe din satele din câmpie după truda zilei, 2000 de deținuți aflați în trenul groazei se îndreptau spre lagărele morții.“

La început era Cuvântul.

Când a venit noaptea, i-au urcat într-un camion militar pe cei 200 de bărbați și au plecat spre gara Pitești. Într-o margine, pe o linie separată, i-au coborât din camion și i-au urcat pe toți într-un vagon. De jur împrejur erau soldați cu arme automate care aveau ordin să tragă la orice încercare de evadare. În mod normal, într-un compartiment încăpeau 8 persoane. Erau zece compartimente și au băgat câte 20 de condamnați în fiecare. Vagonul a fost atașat la urma unui tren de călători care circula pe ruta Pitești-București. Dimineața a ajuns în Gara de Nord. Ferestrele vagonului fuseseră vopsite ca să nu se vadă nimic dinăuntru afară și invers. Pe exterior erau montate grilaje groase, din bare de fier, care nu puteau fi date jos decât cu aparatul de tăiat cu oxigen. Patru soldați, militari în termen, păzeau vagonul fiind puși câte doi la fiecare capăt.

Deținuții erau…

Vezi articolul original 2.007 cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Ce mai citim în pandemie: ”Arta predicării” de Martyn Lloyd-Jones

Mulți dintre noi predicăm acum on-line. Există multe lucruri care se schimbă, dar acestea țin de metodă, atmosferă, răspuns, comunicare facială, gestică, dar conținutul? Acesta este cel mai important.

Iată o carte care ne-ar putea ajuta să devenim predicatori mai buni.

 

sursa gramma.ro

sursa gramma.ro

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

Binecuvîntată fii, pandemie!

Este scris: ”binecuvîntați, nu blestemați!”. De asemenea, ni s-a spus: ”Blagosloviți pe vrăjmașii voștri, că de iubit știm să îi iubim pe casnicii noștri, acel lucru și păgînii îl pot face!” Noi trebuie să fim altfel, să îi binecuvîntăm pe ai noștri vrăjmași!

Virusul acesta ne este dușman. Dar, ca orice dușman, ne va fi învățat o mulțime de lucruri. De aceea, să îl binecuvîntăm!

Mi-a venit această idee, pentru că mi-am adus aminte titlul filmului Binecuvîntată fii, închisoare! Ce idee măreață! Și așa n-avem ce face! Putem învăța ceva de la Victor Frankl acum, în aceste vremuri. Să ne întoarcem răul spre bine. Vorba unui biciclist: ”plouă, dar mă bucur, pentru că, și dacă eu nu mă bucur, tot plouă!” Să binecuvîntăm ploaia! Ne ia ceva și ne dăruiește altceva.

Iată! Binecuvîntată fii, tu …. pandemie, pentru că:

 

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 2 comentarii

Ce ar trebui să știe o femeie despre bani?

Bun venit in lumea blogging-ului, Danuta!
Danuta este absolventa a Universitatii Emanuel din Oradea

Dănuța Onea

Pregătind articolul ăsta în februarie am fost curioasă să aflu și părerea altora privind lucrurile pe care orice femeie trebuie să le știe despre bani; așa că l-am întrebat pe Mr. Google: ce ar trebui să știe o femeie despre bani?

Spre marea mea surprindere, după o primă căutare nu am găsit niciun articol care să aibă titlul dorit de mine. Cel mai atractiv răspuns pe care l-am găsit vorbea despre lucrurile pe care femeile le cumpără cel mai des: articole vestimentare, accesorii, obiecte decorative. Și mi s-a părut (atât de) trist și superficial! Oare relația noastră cu banii se rezumă doar la atât? Totul e doar goană după vânt?

Cred că putem mai bine de atât. Nu spun că e greșit să te îngrijești de lucrurile de aici dar cred că mai este ceva.

Ce ar trebui tu, draga mea, să știi despre bani mai întâi?

Instagram: @natalia_achim_

Vezi articolul original 1.066 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Ce mai citim la pandemie: ”Demența digitală” de Manfred Spitzer

Ne vom aminti pentru tot restul vieții de această perioadă de distanțare socială. Le vom povesti și nepoților … dacă vom supraviețui.

Reușim să înțelegem ce se petrece acum cu noi, cînd sîntem prea hrăniți ecranelor de toate felurile? Unii vom ieși și mai obezi din perioada aceasta, dar nu de obezitatea fizică mă tem acum mai tare, ci de cea digitală.

Iată o carte excelentă (mai înainte vreme am atras atenția asupra conferinței pe aceeași temă, susținută chiar de autor) pentru a ne înțelege decadențele. Felicitări din nou, Gramma!

 

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | 1 comentariu

Domnul este lumina și mântuirea mea. Dilema lumânării de la căpătâiul străbunicului

“….Au trecut 3 ani și tataie a demonstrat prin viața și moartea sa că a avut o întoarcere autentică la Hristos. A căzut la pat în 1956 și întregul sat era în alertă să vadă cum va muri primul dintre „eretici” și mai ales cum va fi îngropat. A zăcut o perioadă relativ scurtă de timp, câteva săptămâni, fiind vegheat de soție, mama mea, soția unchiului meu Gică și fata lui, Zamfira. Radu Cruceru, tatăl lui Marius Cruceru, vărul meu, era la seminar la București. Foarte mulți oameni veneau să îl viziteze pe patul de boală mai ales la ceas de seară. Fiind iarna, la început de decembrie, nu aveau de lucru, dar erau foarte curioși și–și doreau să fie acolo când va muri.

Preotul lansase în sat tot felul de minciuni cu privire la cum va muri și cum va fi îngropat. Și credincioșii veneau seară de seară și îl vizitau pe bătrânul Petre Cruceru; astfel au făcut cunoscut și altora dragostea lor și Cuvântul. Printre cei din sat care veneau des era un nepot al lui tataie, Gogu Cruceru, vecin cu bunicul meu. Era un om rău, viclean și un hoț. Acesta era cel mai vehement când venea vorba de lumânare deși el nu avea niciun Dumnezeu. Se lăuda cu violurile făcute în timpul războiului. Dezertase în ultimii doi ani de război și își făcuse o bandă de dezertori cu care jefuiau și ucideau la drumul mare. Așa pretindea el că fusese. Acesta a venit chiar cu o zi înainte de a muri bunicul meu și i-a zis de față cu toată familia și alți oameni care erau acolo:

-Unchiule, eu știu că tu vrei lumânare; nu vrei să mori ca un câine, fără lumină, dar nu te lasă copiii și nevasta să mori cu lumânare. Tu mi-ai spus mie mai demult ca să îți pun lumânare când o să mori că ăștia nu îți pun. Stai liniștit că eu o să fiu aici și îți pun lumânare, tu știi că eu sunt cam nebun și nu mă poate opri nimeni pe mine. Uite, vezi, eu umblu cu lumânarea la mine.

Tataie era conștient, dar foarte slăbit. I-a zis tatei și unchiului Gică să-l ajute să se rezeme pe pernă. După ce l-au ridicat cei doi băieți, a tăcut un timp ca să-și tragă sufletul, și a zis încet, dar suficient de tare ca să audă toată lumea:

-Nepoate, eu nu am zis niciodată să îmi pui lumânare că nu vor copiii, minți. S-a oprit, iar Gogu a vrut să zică ceva, dar l-a oprit cu mâna și a continuat:

-Să știi tu și să știe toți, eu nu am nevoie de lumânare pentru că lumina mea este Domnul Isus Hristos.”

 
via Domnul este lumina și mântuirea mea. Dilema lumânării de la căpătâiul străbunicului

Citat | Publicat pe de | 1 comentariu

Biserica din Scornicești – Matei 28

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Biserica Baptista, Zidul rugăciunii | 4 comentarii

Tăcerea ciocanelor și tăcerea Mielului (R)

Domnul ne-a dăruit o Scriptură care poate fi imaginată, dar şi auzită. Există sonotopuri ale Noului Testament, despre care s-a scris şi vorbit cu multă ştiinţă, există şi sonotopuri ale Vechiului Testament. Putem vorbi chiar de o ”sonosfera” a Sfintelor Scripturi, care reprezintă totalitatea sunetelor pe care le putem „auzi” prin imaginaţie şi credinţă atunci cînd ne apropiem de textul sfînt. (Definițiile și conceptele aparțin Dr. Dorin Frandeș.)

Să ne îndreptăm spre o primă scenă, din Vechiul Testament:

1 Regi 6:7 Când era zidit templul, la zidirea lui au întrebuinţat pietre cioplite, lucrate mai dinainte. Aşa că nici ciocan, nici topor, nici orice altă unealtă de fier nu s-au auzit la zidirea lui.

Cînd a fost zidit Templul lui Solomon a fost tăcere. Uneltele nu au fost auzite. Nici un fel de bătaie, plescăit, troznet de cioplire, fier pe fier, fier pe lemn, fier pe piatră, piatră de piatră. Templul pentru Dumnezeu a fost construit într-o tăcere din care s-a auzit mai apoi strigătul de laudă însoţit de jertfele mieilor şi mugetul boilor sacrificaţi la dedicare.

autor Iurie Cojocaru

autor Iurie Cojocaru

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Meditaţii | 2 comentarii

Sîmbătă

Publicat în Meditaţii | Lasă un comentariu

Crucifixus

Am ajuns astăzi să ascult această bucată de vreo 20 de ori. Citesc partitura acum pentru prima dată. În topul meu personal Missa în Si Minor era pe locul întîi oricum. Dar acum redescopăr, citind partitura, geniul bachian și mai ales mă fascinează modul în care conduce linia de bass. Citesc, îngîn, mă ”crucesc” la fiecare măsură și o iau de la capăt.

Atmosfera este grea și senină în același timp, sensibilă și apăsătoare, șerpuită și dreaptă, strălucitoare, cu speranța învierii și dureroasă în așteptarea mormîntului. Previziunea învierii stăruie în dialogul dintre voci, odată cu tensiunea dintre acestea. Modul în care motivul este preluat de fiecare voce de la cealaltă parcă arată modul în care sîngele se scurge pe cruce, de pe cruce, pe pămînt, de pe pămînt, sub pămînt, făcînd sfinții din Evanghelia după Matei să se scoale, să învie.

Iată ce lucruri frumoase există dincolo de toate bîjbîielile noastre teologale.

 

și analiza!

Continuă lectura

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | 2 comentarii

Bach – ”Zerfließe, mein Herze” din Patimile după Ioan – BWV 245

Continuă lectura

Publicat în lacrima din colțul ochiului, Lauta, Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Cina din lagărul morții

Iată o istorie care merită citită, asupra căreia merită să cugetăm. Despre unchiul și mentorul meu, Florea Cruceru.

La început era Cuvântul.

Trecuseră 4 luni de când Florea Cruceru ajunsese la Capul Midia, numit de cei peste 10.000 de condamnați lagărul morții. Așa cum și-a dorit de la început, și cum s-a și rugat de când fusese arestat, a găsit un număr însemnat de credincioși evanghelici care erau deja în lagăr, iar în perioada cât a stat acolo (1950-1951) s-au tot adăugat. Unii erau eliberați, alții veneau, iar o parte din ei mureau în lagăr de foame, bătăi, boală sau muncă epuizantă fără hrana necesară.  După ce l-a găsit pe Roșculț Costea (pe care l-a văzut rugându-se înainte de ceea ce comuniștii numeau prânz) acesta l-a introdus pastorului baptist Bîcu Ioan, pastor la Biserica Baptistă nr. 1 din Timișoara, lângă care a dormit mare parte din detenție (l-am cunoscut personal în 1970), fratelui Fronius Martin (un credincios baptist sas din Brașov), pastorului penticostal Pop Ionaș de la Cluj alături de care tata…

Vezi articolul original 2.132 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Protejat: Răspuns doamnei C. M. în dreptul articolului meu despre Cina Domnului

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Publicat în Dezbatere, theologia in nuce

Ce mi-a dăruit Învierea Lui? O etică a sfințirii, o escatologiei a speranței și eliberarea de omul cel vechi (R)

Text reluat

Pentru prietenii mei, care sărbătoresc în această Duminică Paștele, reiau o medidație din Epistola Apostolului Pavel către Romani, capitolul 6.

Şi dacă Isus a înviat, care ar putea fi consecinţele?

sursa wikipedia

sursa wikipedia

Învierea este un eveniment cosmic, care angrenează întreaga creaţie, un eveniment istoric, care schimbă cursul istoriei, dar fără efect asupra persoanei, dacă aceasta nu se relaţionează prin credinţă la Isus Cel Înviat.

Ce înseamnă a crede?

În Scripturi găsim imagini diferite pentru credinţă: a crede în Isus este precum privirea la un şarpe de tablă cu naivitatea că această căutătură te va vindeca de rana adevăraţilor şerpi. Şerpii vii sînt aproape, umblă printre glezne, cel mort, o tablă într-un par, dă viaţa.

A crede în Isus este precum a gusta dintr-o pîine gătită în pustie, mană de sus. Nu-i cuptor, dar este, există și ne dăruiește existență spirituală. Pîinea vieţii. A crede în Isus este precum stăruirea în faţa Stîncii seci, dar vine apă. Apa vieţii. Pustia se vede, Stînca este evidentă, Pîinea se arată şi se gustă, Apa curge şi se prelinge pe bărbia credinciosului.

A crede în Isus este precum umblarea pe ape, clătirea gurii cu vinul făcut din apă şi altele ca acestea.

A crede în Isus înseamnă nu doar contemplarea vieţii lui Isus şi asumarea consecinţelor morţii şi învierii lui în mod raţional, mental. A crede în Isus devine un act radical, final, fără putinţă de întoarcere, precum moartea.

Dacă am fost botezaţi, atunci am fost botezaţi în moartea Lui,

CA El,

CU El, şi acum nu mai putem trăi altfel de cît

PENTRU El.

Botezul creștin, dincolo de celelalte semnificaţii, reprezintă nu doar asumarea unei credinţe, ci asumarea morţii şi învierii Sale, cu toate consecinţele unei morţi faţă de fire, şi Lege, şi a unei noi vieţi în trup-Templu şi în Har.

Dacă Isus a murit şi înviaţ şi noi am murit şi înviat împreună cu El prin botez, atunci…

Continuă lectura

Publicat în Periegeza, Predici, RELUARI, theologia in nuce | Lasă un comentariu