I-am descoperit de ceva vreme. Pe lîngă sunetul excelent în înregistrări, calitatea tehnică a interpretării, mă bucură spiritul cîntatului în familie. Tatăl apare foarte rar în înregistrări. De obicei cîntă cu cei cinci copii mama, cea de la contrabas.
Acest fel de producții îmi stîrnesc nostalgie și invidii. Îmi pare rău că nu am cîntat mai mult cu primii copii. Încerc acum să cînt mai mult cu Noah.
Nu a existat generație cu mai mult acces la informație decît generația noastră. Sîntem cea mai informată generație care va fi trăit pe pămînt. Nu putem spune același lucru despre formarea noastră epistemică, despre modul de prelucrare a datelor la care avem acces, despre discernămînt. Avem cunoștințe multe, nu multă cunoaștere.
sursa foto alaskasafetyalliance.org
Zilele trecute am asistat la o dezbatere, ca multe în această perioadă, legată de pandemie, viruși, gripe, răceli, alfa, delta, omicron, deltacron. Era o egalitate îngrijorătoare în atmosferă, deși erau prezenți și medici, unii cu doctorat în științe medicale. Economiști și profesori de geografie își exprimau părerile cu la fel de multă încredere despre subiecte precum medicii.
Ba chiar mai mult. În ciuda evidențelor că cel care făcuse 9 ani de medicină, plus alți 38 de practică în cabinet, stăpînea foarte bine aparatul conceptual, limbajul tehnic și metodologia specifică științei pe care a studiat-o, părerile avizate i-au fost considerate ”păreri personale”, ”opinii”. În virtutea cărui fapt?
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Am descoperit cu mare surpriză că există o metamorfoză posibilă: de la 4 la 2 roți.
În urmă cu ceva timp am scris un articol admirativ la adresa lui Sebastian Vettel, acestă legendă din Formula 1. Vezi AICI
Așa cum am bănuit, există structuri sufletești pe care unii le-au primit cadou, structuri în care se află ”reziliență” (ce calc oribil după limba engleză, dar nu găsesc echivalent în limba română, probabil pentru că mioriticul popor român nu este dotat cu așa ceva!), perseverență, redefinire a sinelui și acțiunilor.
Iată idei pentru pensie!
”Formula One and cycling share a close working relationship; it’s not uncommon to see drivers recceing the track, or just getting around, on two wheels instead of four.
There’s a lot that cyclists could learn from F1 drivers; „moving up” in the bunch takes on a whole new definiton when it means overtaking at a speed most of us would struggle to maintain in a straight line, not to mention the significance of aerodynamics, quick reactions and handling prowess.
…..
Driving a Formula One car is an endurance sport, from a young age I followed a regime which is similar, I suppose, to what I do now, working at intervals to boost my base fitness,” Vettle explains.
….
The rewards for riding a bike for Vettel are the same as for many of us who ride for recreation: “For me riding a bike isn’t about going as fast as you can, the sense of personal achievement you get from cycling is such a huge reward, getting to the top of a climb, it’s the best.”
Sursa AICI
Vlad Mixich a scris un text despre o posibilitate care pare a nu fi foarte departe de împlinire: posibilitatea de a-ți șterge amintirile neplăcute. La aceasta se adaugă posibilitatea de a-ți ”monta”, ”upgrada” amintiri plăcute – amintiri proprii, îmbunătățite sau chiar ”amintiri” inexistente, create.
După experimentul lui Elon Musk, sîntem din ce în ce mai aproape de posibilitatea de a crea o interfață prin care să ne remodelăm amintirile. Putem cumpăra amintiri bune. Imaginați-vă: să îmi cumpăr o amintire cu unul dintre “zborurile mele” ca pilot de supersonice, lucru la care am visat din adolescență.
Dar amintiri cu o familie perfectă, cu modificări substanțiale ale celor apropiați, cu ”îmbunătățiri” aduse soției, copiilor, pentru a trăi viața de familie așa cum am visat-o? Iată o latură care mă sperie. Dar, pe de altă parte, imaginați-vă posibilitățile pentru cei care suferă de sindromul șocului post-traumatic. Soldați marcați de scenele văzute pe cîmpul de luptă, supraviețuitori ai accidentelor sau violurilor, copii abuzați emoțional, fizic sau sexual de adulți din familie sau străini. Iată o latură utilă. Dar cum selectăm? Persoanele, amintirile? Posibilitățile sînt fascinante…
Citește mai departe articolul AICI pe Edictum Dei
”Școala făcută acasă este posibilă, conform legislaţiei în domeniul educaţiei, pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale sau pentru cei care nu se pot deplasa din motive medicale. Totuşi, homeschooling-ul, în sensul de alternativă de educare a copiilor în afară sistemului clasic de predare, nu este reglementat în România. Chiar dacă nu este recunoscut ca atare în ţara noastră, asta nu înseamnă că homeschooling-ul este ilegal.
Homeschooling-ul este practicat de sute de familii din ţara noastră, care şi-au scos copiii din sistemul clasic de predare şi au ales o alternativă de educare, prin care părinţii se implică 100% din educaţia copiilor, alături de o adaptare a curriculei sau a materiilor şcolare în funcţie de preferinţele, disponibilitatea şi afinităţile copiilor.
Cele mai mari temeri ale celor care vor să meargă pe acest drum sunt legate de amenzile prevăzute pentru neînregistrarea în învăţământul obligatoriu a copilului, precum şi o eventuală vizită din partea Protecţiei Copilului. De asemenea, unii părinţi se tem că homeschooling-ul îi va priva pe copii de socializarea cu cei de aceeaşi vârstă, ce se întâmplă preponderent într-un cadru şcolar.
Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale prevede că „[p]ărintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu”, iar nerespectarea acestei obligaţii din vina părintelui sau a tutorelui se poate sancţiona cu amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunităţii.”
Un articol de Mădălin Potoroacă drept răspuns la ultimele articole de scandal apărute în presa de doi bani de la noi din minunata noastră țară cu minunatul nostru sistem de învățămînt, condus de minunatul ministru, care nu vrea să își arate teza de doctorat …
Am participat recent la o converstatie online unde s-au ridicat mai multe intrebari pertinente cu privire la Homeschooling si m-am gandit ca poate ar fi util sa raspund pe scurt la cele mai intalnite si importante dintre ele.
Da este legal, in ideea in care nu este interzis de lege. Este adevarat ca Romania nu are propriul ei sistem de HS, asa cum are Ungaria, Anglia, SUA si o multime de alte tari. In aceeasi masura este adevarat ca HS nu este interzis ca si in Germania. Deci persoanele care spun ca este interzis nu cunosc legislatia, in Romania sunt multe familii care fac HS, noi suntem in strasa relatie cu asociatia Homeschooling in Romania, care activeaza de peste 18 ani si unii dintre primii Homeschooleri sunt acum la universitati importante in Romania, Ungaria sau chiar la New York University in Abu Dabi (UAE). Oricine cauta mai multe pe…
Vezi articolul original 1.273 de cuvinte mai mult
Cînd am citit știrea m-am minunat, am spus ”Doamne-ajută!” și … apoi am citit mai atent, după cele două cafele absolut necesare pentru deschiderea cu totul a pleoapelor: o cafea pentru pleoapa dreapta, o cafea pentru pleoapa stîngă. Vezi AICI
Dacă ne uităm mai atent la cazul Engelhorn, descoperim cîteva chestiuni interesante.
Mai întîi Marlene Engelhorn nu este cu totul hotărîtă ce va face cu banii. Asta înseamnă că s-ar putea să se răzgîndească. Una este să proiectezi o situație în viitor, alta este să treci la realizarea promisiunilor, cînd ești în fața faptului împlinit.
De urmărit! Chiar ne-a făcut curioși!
Al doilea lucru! Motivația.
Marlene Engelhorn spune că nu se simte vrednică să primească această moștenire pentru că n-a muncit nicio zi pentru acești bani.
Admirabil! Foarte bine! Ce generozitate! Am cîteva sugestii pentru dînsa: fondurile pentru lupta împotriva cancerului, împotriva covid, pentru copiii orfani din țările sărace, pentru puțurile de apă din Sahara, pentru lupta împotriva exploatării sexuale din Thailanda și mai am încă o mulțime de alte cauze glorioase.Ce știm deocamdată este că tînăra viitoare milionară vrea ca banii să se întoarcă la societate. Cum, în ce fel?
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Am putea imagina o crimă în urma iubirii? Nu o crimă din dragoste, nu o crimă pasională, ci o crimă în urma iubirii! Există crime din gelozie, există crime din dragoste pasională, există moarte pentru dragoste, există moarte din gelozie… dar crimă în urma iubirii?
Viața noastră este definită de o mulțime de ipostaze ale verbului “a fi”. Nu doar din punct de vedere ontologic. Verbul A FI poate căpăta și valori funcționale. Ne asumăm roluri și devenim elevi, studenți, a căror carieră poate fi ”încurcată” de o nouă viață care apare în pîntec. Trebuie să devenim profesori, avocați, medici, sportivi.
Un bărbat și o femeie se iubesc și o nouă ființă intră în existență printr-un miracol. Iubirea a creat ființă. A iubi are drept consecință a fi. Dar…
Da, există!
În același timp sîntem fii și fiice, devenim mame, tați și bunici. Există aceste roluri, din care nu ne putem da demisia, din care nu ieșim la pensie, pe care nu le putem abandona decît prin moarte. Celelalte sînt rolurile performanței, educației, formării; acestea din urmă sînt rolurile iubirii, ale relațiilor. Pe primele le putem schimba, pentru că țin de țesătura socială. Pe cele din urmă, pentru că au fundație ființială, nu le putem renegocia, schimba, abandona.
Poți totuși sfîrși ”cariera de tată”, poți abandona ”chemarea de a fi mamă” în două feluri: mori tu sau îți omori pruncul înainte de naștere.
Dacă ni se oferă posibilitatea de a deveni profesori emeriți, avocați de succes, medici recunoscuți și sportivi olimpici?! Schimbarea aceasta de roluri din bine în mai bine, din sus în mai sus este împiedicată de o nouă viață care se odihnește acum în viitoarea profesoară, avocată, medic sau sportivă.
Cum vom împăca oare cele două tipuri de roluri care uneori intră în tensiune și în conflict?
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Ca un făcut! Prima întrebare care ni se adresează atunci cînd se află că facem homeschooling: ”Dar socializarea?” Să vedem cîteva dintre miturile care circulă despre HS:
1. Copilul nu este socializat!
Care socializare? Cînd? În pauze? Cu cine? Chiar credeți că cea mai bună formă de socializare la care poate fi expus copilul dumneavoastră este în cele 4-6 ore la școală, pironit și picotind în bancă, lîngă colegul/colega de bancă? În pauzele de 10 minute și în pauza mare? Nu putem gîndi alternative mai bune? Chiar credeți că ei socializează cu adevărat? Ați văzut mai nou ce fac adolescenții în pauze? Își deschid fiecare telefonul mobil și ”socializează”, dar cu alte fețe și figuri decît cele vii din fața lor. Nu pot face asta și acasă sau oriunde aiurea?
Chiar credeți că este neapărat necesar ca un copil care are prieteni de joacă acasă, alți copii care sînt în program de homeschooling, casa plină de frați, părinți, bunici, să socializeze neapărat cu cei de vîrsta lui? Fratele mijlociu dintre cei trei frați sau cel mai mic din cinci va rămîne cu sechelele însingurării? Nici Noah, care a rămas singur la părinți, nu este scos dintre copii. Avem vecini, familii tinere care au copii de vîrstă apropiată lui. Are copii la biserică, are verișori, nepoți de vîrsta lui, el fiind un copil făcut la bătrînețe.
Și în fond copiii își doresc cel mai mult să fie în preajma adulților. N-ați văzut cum trag cu urechea la ce discutăm noi? Cum fetițele își imită mămicile, împrumutîndu-le pantofii și rujul? Cum băieții, chiar dacă au scule de jucărie, vin și ne iau uneltele noastre reale?
De ce? Pentru că sînt ”programați” să devină adulți, de aceea își doresc mai mult compania adulților decît să fie doar în apropierea celor de o vîrstă.
Continuă lecturaUrmare de AICI
Homeschoolingul nu este modalitatea ideală de a face școală. Homeschoolingul nu este pentru oricine. Este o modalitate elitistă de a face școală, este pentru oameni care sînt disciplinați, perseverenți, consecvenți, care sînt gata să își sacrifice (cel puțin unul dintre părinți) carierele. Mulți cred că pot face homeschooling, dar nu înțeleg nici principiile, nici practica.
Sînt profesor de peste 30 de ani și totuși mi-a trebuit curaj, determinare, disciplină și perseverență ca să ne putem începe această extraordinară aventură. Am ales un sistem, temîndu-mă de propriile mele păcate, în care sîntem testați și noi părinții, sistem în care am intrat după ce am fost examinat și am obținut un atestat de educator, deși aveam atîta experiență didactică.
Ca să nu lungesc vorba, De ce facem totuși HS, dacă avem împrejur atîtea oportunități, chiar școli creștine?
1. Pentru că am descoperit că fiecare copil este UNIC. Este dăruit de Dumnezeu cu daruri diferite, talente deosebite de ale altora, cu nivel de înțelegere, inteligență, percepție diferite de ale altor copii. În școlile slabe cei mai buni copii sînt sacrificați în favoarea celor mai slabi. În școlile ”de top” copiii cei mai slabi sînt siliți să urmărească performanțele celor mai dotați. Majoritatea este sacrificată pe altarul mediocrității. Cred că al nostru copil merită croiala hainelor cunoștinței pe măsura lui, să meargă în ritmul lui, să învețe în stilul propriu. Am descoperit printr-o întîmplare că la vîrsta de 5 ani și jumătate Noah ne citea din spatele nostru mesajele de pe telefoanele mobile. Vara trecută a citit singur, nesilit de nimeni, toată seria Narnia, la vîrsta de 6 ani. Pînă acum, într-un an de zile, a citit peste 50 de cărți, toate peste 100 de pagini. Puneți-l acum să facă bastonașe și bețișoare.
Continuă lecturaÎn urmă cu vreo cîteva zile a început din nou vînătoarea de vrăjitoare. Un articol prost informat sau scris cu multă rea voință atacă comunitatea din ce în ce mai consistentă a homeschoolerilor din România.
Nu este prima dată cînd se întîmplă acest fel de lucruri. Pandemia a mai domolit entuziasmul contestatarilor acestui sistem de învățămînt, pentru că în ultimii doi ani, pentru diferite perioade de timp, mulți părinți s-au trezit fără să vrea homeschooleri.
foto Natalia Achim
Ba, mai mult, unii dintre părinți, asistînd la unele scene penibile care au avut loc în timpul orelor on-line, văzînd ce materii se predau și în ce hal, de către cine și cu ce competențe, s-au speriat și au început să se gîndească tot mai serios la asumarea responsabilității în ce privește educația copiilor lor.
Continuă lecturaCum se face corect focul? Din bătrîni, așa știm noi, de jos în sus, nu-i așa?
Nu! Nu este așa, cum nu este adevărat că ”dat drumu la sînge” este o procedură medicală necesară și corectă.
Toți prietenii care află cum facem focul se miră cînd le spunem că întotdeauna focul în sobă (și nu numai!) se face DE SUS în jos!
Există pe grupurile de profil tot felul de explicații mai științifice și mai puțin științifice pe tema asta. Nu voi intra în detalii, eventual îl voi ruga pe meșterul Rasvan Iancu, cel care ne-a învățat să facem corect focul, să vă explice detaliile tehnice.
Eu vorbesc doar din experiența celor peste 600 de focuri făcute în ultimele 9 luni de zile.
Iată cum facem:
Continuare de AICI
Așa cum vă spuneam ieri, am început un nou set de lemne cu aceeași sobă.
Am căpătat curaj să facem această sobă după ce am văzut Palatul Mănăstirii Melk. Acolo săli imense erau încălzite cu astfel de sobe alimentate prin spate de slujitori.
Inițial și noi am dorit o astfel de alimentare, dar pierdeam două lucruri: spectacolul focului într-un focar mare ca acesta (de aceea nu ne-a mai trebuit șemineu) și lerul, asupra căruia voi reveni. În spatele sobei, în camera tehnică, este un ler (un cuptor) în care facem cartofi copți, pîine, dovleac, castane et c. fără niciun fel de alt consum de curent sau gaz.
Mulți sînt extrem de sceptici la încălzirea unei case de circa 108 m locuibili, 137 metri utili și 237 metri construiți doar cu o singură sobă.
Soba trebuie proiectată bine și în conformitate cu arhitectura casei. Noi am ales pentru casa noastră stilul neorustic. Îi sîntem extrem de recunoscători lui Andrei Ștefan (Andrei Juhasz), cel care ne-a proiectat impecabil soba. A lucrat la nivel de centimetri în poziționarea ei, pentru a crea un efect de turbionare a aerului, ridicare, coborîre și apoi direcționare spre dormitoare.
Soba are 3 tone, 3 metri înălțime pentru a încălzi aproape 700 de metri cubi de aer.
Pe sub pardoseală soba este alimentată de afară cu surplusul de aer necesar arderii cu o țeavă de 110, care este deschisă la începutul focului și apoi închisă spre final.
Astăzi ni s-au terminat lemnele pe care le-am comandat și tăiat în primăvara anului 2019. Am trecut o iarnă și jumătate cu ele. Am început să facem focul în data de 21 octombrie 2020, am încetat focul în 5 mai 2021 (a fost o iarnă lungă, cu temperaturi și de -20 de grade și cu o primăvară rece și ploioasă!) Anul acesta am început să facem focul tot în 21 octombrie, de ziua lui Noah și astăzi este 14 ianuarie.
Nu vă spun încă despre ce cantitate este vorba, pentru că aceasta este marea surpriză. Cantitatea X/9 luni de zile X 2 focuri/ zi!
De cînd am visat să ne mutăm la țară, încă de la primele planuri, am desenat un șemineu central, în concordanță cu ideea de ”cămin”, ”foc” (în trecut se spunea cîte focuri, cîte cămine sînt într-un sat, nu cîte case), casa fiind construită în jurul focului.
Așa am și făcut proiectul. Focul este central spațiului de locuit.
Inițial am dorit să facem un șemineu cu un traseu de apă prin interior care să meargă automatizat apoi prin pardoseală.
Dacă este 13, mi-am amintit de ziua căsătoriei noastre (13 iulie 1991)
Îi cerusem deja mîna. Aveam 19 ani și eram plin de foc. Mă pregăteam de căsătorie și numai la asta îmi stătea gîndul, pentru că Apostolul spune: ”e mai bine să se căsătorească decît să ardă”.
Acest verset îmi devenise călăuză. Mergeam din cînd în cînd să îi dau socoteală lui George, un om extraordinar, care a jucat un rol esențial în dezvoltarea mea spirituală în anii studenției bucureștene. Am mers într-o zi la el acasă și i-am spus de pregătirile de căsătorie. S-a uitat la mine lung, a tăcut ceva vreme și mi-a spus: Ia-ți două săptămîni și răspundeți la următoarele întrebări. Dacă reușești să îți răspunzi, atunci ești pregătit. Dacă nu, vei chinui două suflete. Pe al ei și pe al tău. În ordinea asta. Cine ești? Ce vrei să devii? De ce te căsătorești? Pentru ce te căsătorești? Cum veți trăi?
După o discuție de cîteva zeci de minute am înțeles despre ce este vorba. Aceste întrebări au fost esențiale pentru următorii 30 de ani. Mă bucur că mi le-a pus cineva atunci și mă bucur că m-a ajutat să răspund corect în următoarele luni. Vi le împărtășesc aici. Poate ajută pe cineva care se gîndește la căsătorie. Sigur vă va ajuta și pe voi, cei căsătoriți deja.
1. Cine ești? Cine intră în acest legămînt? Cine ești tu, cu adevărat? Cine ai dat impresia că ești în scrisorile de dragoste? Cine te-ai proiectat, tu, în mintea ta? Atunci am realizat că sînt fiul unei văduve, rămasă văduvă la 27 de ani, care nu s-a mai recăsătorit, că vin dintr-o familie în care n-am avut model patern, că sînt un adolescent încă, cu multe probleme de caracter care trebuie rezolvate, că voi avea dificultăți să mă raportez ca bărbat în casă. Săptămînile următoare au fost chinuitoare. Am fost dezbrăcat cu totul sufletește. Am realizat că sînt un copil de Dumnezeu răscumpărat și cam atît, că am avut har și cam atît. I-am scris toate aceste lucruri Nataliei și am rugat-o să aibă răbdare cu mine, să mă învețe să fiu cel ce trebuie să fiu în căsnicia noastră. A fost umilitor, zdrobitor, dar necesar. A avut răbdare cu mine și m-a învățat să îi fiu Preot și Rege, ea Împărăteasă fiind.
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Mult timp m-a urmărit cîntarea îngerilor. În Ceruri, nicio schimbare: slava a fost adusă lui Dumnezeu, slavă Îi va fi adusă din veci de veci în veci de veci! Dar pe pămînt? Este Crăciunul un timp al împăciuirilor, al îmbrățișărilor ucigătoare de certuri? Trebuie să fie pace cu orice chip? Punem batista pe țambal pînă trece sărbătoarea în stilul: ”De Crăciun… mai bun!”?
Dacă asta s-ar cere, atunci mi-am găsit eu, cu apetit spre înfruntări de tot felul, o exegeză mai aparte. Este clar textul: pace cu ”oamenii plăcuți Lui”! Dacă nu sînt plăcuți Lui, atunci nu am pace cu ei! Textul este limitant. Ne circumscrie relațiile bune la nivel eclesial, în cel mai rău caz. Însă riscul pe care ni-l asumăm este să încurcăm categoriile: ”cei plăcuți lui Dumnezeu” cu ”cei care sînt pe placul meu”. O logică foarte convenabilă este cea de genul următor: ”dacă eu sînt plăcut lui Dumnezeu, atunci înseamnă că și cei care sînt pe placul meu sînt pe placul lui Dumnezeu, deci putem avea dărdălaș unii cu alții”.
Citește mai departe pe Edictum Dei
Composer: Jo Blankenburg Album: Cronos Official Website: http://positionmusic.com/
”Pentru Proiectul Psalmii Cântați anul 2021 a fost nu doar anul lansării acestei lucrări ci și un an deosebit de roditor. Inima mea rezonează cu cea a psalmistului: „Lăudaţi-L pe Domnul! Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare!” (111:1). La acest sfârșit de an am așternut pe foaie câteva motive pentru care am această mulțumire în inimă, așa că vă invit să făceți parte din „sfatul celor drepți și din adunare”, citindu-le și apoi să Îi mulțumiți Domnului alături de mine! Totodată, vă invit să privim înainte cu credință la anul 2022 și să aflați ce lucruri ne propunem.”
Citiți mai departe AICI
Prima dată am avut un Crăciun anapoda în decembrie 1989. Eram soldat undeva în Dobrogea, la Topraisar. Începuse ”Revoluția”, Ceaușescu a fugit, a fost prins, a fost ucis chiar în ziua de Crăciun. Ieșisem din gardă și ne uitam cu toții la televizor la scena uciderii reluată în buclă. Am auzit din spate: ”… ăsta este un Crăciun anapoda”.
Apoi am auzit din nou ceva asemănător anul trecut. Pandemie. Restricții. Nici colindă, nici petreceri, toată lumea izolată în case, slujbele nu s-au ținut așa cum ne obișnuisem atîția ani… din nou ”un Crăciun anapoda”. Anapoda în limba greacă înseamnă răsturnat, cu picioarele în sus. Cum ar fi un Crăciun ortopod, drept așezat? Oare nu acesta este felul în care s-a întîmplat și se întîmplă totul începînd de la Întrupare încoace?
Tot Crăciunul este plin de distopici și anatopii, nepotriviți și nepotriviri de tot felul. Persoane care ar trebui să fie într-o anume stare, într-un anume loc, într-o anume condiţie, într-un anume spaţiu, la un timp potrivit, sunt mutate de Preaputernicul în spaţii improprii, se află la timp greşit, cu un statut complet inadecvat pentru statură, situaţie, sex, etnie, stare socială, profesie. Dumnezeu îşi plasează personajele în crize şi situaţii imposibile, comice chiar, sau de un estetism îndoielnic, ca într-o comedie neagră, cu sfârşit în coadă de peşte. Iată ce face Dumnezeu de primul Crăciun:
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Tot Vechiul Testament este ironic-dramatic, tragic. Teologia Evangheliilor bate înspre ironic-paradoxal. Paradoxul, contrastul, oximoronul sînt la ele acasă în Noul Testament.
Iată de ce merită să ne amintim aceste imnuri vechi, necunoscute mediului evanghelic, cel putin ca gimnastică a gîndirii teologice, dacă nu mai mult…
Isus, Lumina Lumii, este preamărit cu pornire de la o frază în aliteraţie: ”răsărit-a lumii Lumina…” Este Lumina cunoştinţei, coborîtă, vulgarizată, adică dată poporului (”vulgus” în latină) şi răpită multor înţelepţi, dată pruncilor cu mintea, ascunsă măreţilor și celor cu gînduri prea mari despre ei înșiși. Lumina este dată celor fără carte, păstorilor, care astfel devin asemenea cu înţelepţii.
Cei ce slujeau stelelor din slujirea lor s-au învăţat şi steaua i-a călăuzit nu spre lumină, ci spre Însuşi Soarele Dreptăţii. Din oglindiri, cercetînd, s-au îndreptat spre izvorul oricărei lumini, din gînduri şi raţiuni s-au îndreptat spre Înţelepciunea cea mai înaltă a oricărei cugetări.
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Coventry Carol
Arr.: Mark Hayes & Marvin Gaspard
Pian: Ana-Ruth Micula
Orgă: Zsolt Garai
….
Sînt atît de mîndru de colegii mei!
ilele trecute discutam cu niște prieteni despre cum va fi Crăciunul și în acest an. Restrîns, restricționat? Vom colinda? Vom sta în case? Vom liturghisi on-line? Ce vom mînca? Cîți vom mînca la aceeași masă? CÎT vom mînca?
Românul găsește o soluție. De Crăciunul și Revelionul trecut conaționalii noștri au fost în stare să parcheze mașinile și la cîte trei străzi distanță de casele gazdelor, ca să nu bată la ochi, au venit pe jos, au tras perdelele la geamuri și în complicitate cu vecinii, care și ei erau în aceeași situație, au ospătat împreună. Toți și mult! Dar a mai și rămas…
Dacă trebuie să căutăm ceva la care ne pricepem ca români, atunci găsim repede: la petreceri, chermeze și chefuri. Nu avem instinctul sărbătorii, dar avem obiceiuri strașnice la Paște și Crăciun. Masa trebuie să fie îmbelșugată. Gospodinele sînt rușinate dacă sînt doar trei feluri pe masă. Antreurile pot hrăni un regiment, felul principal curge în cascade de supe, borșuri și ciorbe. Răciturile, salata beuf și pîrjoalele se strecoară printre celelalte. Cozonacii, cornulețele, prăjiturile pun capac și toate sînt udate din belșug cu tot felul de ”sucuri”, vinuri și tării. N-a fost să nu fie cumva. Pînă și înainte de 1989, în ciuda rațiilor și sărăciei lucii, mesele de sărbători ne erau îmbelșugate. Și după toate astea, un potop de bunătăți care rămîn și sînt adesea aruncate.
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
În fiecare an, în 17 decembrie, pe la ora 17.30, avem un moment de reculegere, meditație, reamintire.
Este ora la care a fost ucis tatăl meu.
Știa că va urma asta, nu știa cînd, dar știa că va veni. Înțelesese în sfîrșit că dracul își cere plata datoriilor.
A făcut greșeala vieții lui, să creadă că poți da mîna cu Satana pînă treci puntea. Așa îl învățaseră mai-marii lui încă din seminar, între anii 1952-1957, că trebuie să colaborezi cumva cu puterea comunistă, că trebuie să ”salvăm” bisericile, orchestrele, că trebuie cumva să dăm dovadă de patriotism în fața agresiunii vestice. Toate lucrurile rele, inclusiv cele spirituale, vin din vest, de la capitaliști.
Într-un moment de slăbiciune a semnat și a continuat așa o vreme. Împovărat de viața dublă, i-a mărturisit prima dată unchiului meu, pastorul Florea Cruceru, care alesese cu totul altă cale, alesese să stea 9 ore cu pistolul la cap în mijlocul amenințărilor, alesese Canalul, Capul Midia, pușcăria.
Apoi le-a mărturisit unor colaboratori dragi, oameni de încredere, și ei trecuți prin ciur și prin dîrmon, fratele Sfatcu și fratele Tărniceru.
În această fotografie rară, care mi-a venit de curînd în poștă, este încadrat de aceștia doi.
Apoi a spus mai departe unor frați din comitet. Unii au spus și ei mai departe către forțele de Securitate, care, după amenințări, șantaj și tot felul de șicane, și-au pus planurile în aplicare în 17 decembrie, 1975.
Romani 12:9-11
Dacă am admite că există un prim pas în școala iubirii creștine, atunci acesta ar fi legat de autenticitate, alungarea fățăriei, abolirea ipocriziei: ”Dragostea să vă fie fără prefăcătorie!” Dacă vom fi trecut cu bine de exorcizarea duplicității, atunci am putea începe să croim forme elementare de manifestare în relațiile dintre frații de credință.
Dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău! (v. 9b)
De la Hipocrate, al cărui jurămînt îl depun medicii învățăm ceva: dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău. Ființa umană este îndreptată spre rău. “Homo homini lupus est”, spune latinul. Apostolul îi îndeamnă pe cei care L-au urmat pe Cel care ne-a făcut binele mîntuirii: ”Lipiți-vă de bine, fie-vă scîrbă de rău!” Este fundamental. Elementar! Nu-l iubești pe aproapele? Măcar să nu îi faci rău prin bîrfă, prin fapte, prin desființarea imaginii lui. A-ți cultiva groaza de rău nu ține de simpatia/antipatia pentru celălalt, ci de faptul că ești copil al lui Dumnezeu și Dumnezeu este bun. Să facem bine celor ce ne urăsc? Nu tocmai asta este esența dragostei lui Cristos? Acesta este semn de maturitate deplină, dar despre aceasta, mai tîrziu!
Dacă nu poți iubi dezinteresat cu totul, iubește măcar cu o dragoste frățească! (v. 10a)
Citește mai departe pe Edictum Dei AICI
Pentru detalii despre achiziționara cărții vezi: https://psalmiicantati.ro/achizitione… Citește Prefața cărții aici: https://psalmiicantati.ro/prefata-cup…
În această seară, începînd cu orele 20.00, în sala M3, etajul 4, la Universitatea Emanuel din Oradea, avem o altă întîlnire cu grupul de ucenicie Fabrica de bărbați. Tema?
“De ce uneori ele spun NU?”
Cîteodată fetele spun NU unei propuneri de prietenie. Uneori bine fac, în alte cazuri ele vor regreta. Dar să ne ocupăm de situația în care ele au totuși dreptate și nu sînt doar mofturi, nazuri și pretenții nelegitime.
Să ne imaginăm!
Marius Cruceru 