Viitorul partener de viață. Cum să îți redefinești așteptările în perioada de singurătate? Întîlnire 25+

Există o vîrstă optimă la care trebuie să mă căsătoresc?

Trebuie să mă căsătoresc?

Este celibatul o opțiune pentru mine?

Este prea tîrziu să mă căsătoresc cîndva, dacă acum nu s-a ivit persoana potrivită?

Dacă nu am găsit pe cineva potrivit, oare nu trebuie să îmi renegociez standardele?

Dacă le renegociez, unde să mă opresc? Cît de jos pot merge?

Mă tem că mă voi căsători din disperare sau din cauza presiunii familiei sau a prietenilor …

Toate acestea sînt întrebări legitime dar, ca unul care m-am căsătorit foarte devreme, nu le-am trăit pe propria piele, însă le-am trăit alături de prieteni, rudenii, enoriași.

Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

T 4

Astăzi m-am uitat din nou la sărmanul T 4, mașina care ne-a slujit în ultimii ani ca mașină de șantier, transport materiale de construcție. Chiar și acum este încărcat pentru mutarea lucrurilor de la o locuință la alta.

Un T 4 din 2001, care se apropie de 600.000 de km parcurși. L-am luat chiar eu în urmă cu mai bine de 15 ani, la 137.000 de km.

A fost condus de multe persoane. A văzut toată România, apoi Bulgaria, Ucraina, Turcia, Republica Moldova, Germania, Austria, Ungaria, Kosovo, Slovacia, Cehia, Polonia. A fost mai întîi mașină de misiune, după care, la pensionare, am luat-o în familie, mai întîi la cuscrul meu, pînă a ajuns la mine.

Continuă lectura

Publicat în Articole | 5 comentarii

Lucruri care ne enervează: leul cu două cozi din Oradea

De multe ori trec pe lîngă acest leu. Cineva drag mie lucrează chiar în clădirea în fața căreia este așezată statuia. Apoi e banca la care am conturile, o cafenea bună și un parc excelent în proximitate. Vis a vis este Lotusul, unul dintre mall-urile din Oradea.

Continuă lectura

Publicat în Dezbatere, dulce Românie | 2 comentarii

Bucuria de a ne ține gura

La un moment dat îmi trecea prin gînd să pun titlul darul duhovnicesc de a ne ține gura. Am renunțat, pentru a nu deprecia ideea de dar duhovnicesc, dar … cam pe acolo percep acum valoarea acestei achiziții tîrzii.

Din păcate este o bucurie pe care eu am descoperit-o prea tîrziu, dar acum o celebrez cu totul.

Am descoperit în ultima vreme ce plăcere a victoriei este să fi trecut peste ispita de a comenta ceva (eveniment monden, politic, social, întîmplare, știre, fapte ale unor persoane) în pripă, pe loc, la cald, cum se spune în presă, sau de a face observații cuiva cînd îți dă ghes inima.

Continuă lectura

Publicat în disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Pătrăţoşenii | 2 comentarii

”Despre solitudine și însingurare”

În acest articol spuneam că rămînerea cu noi înșine poate genera cele mai haotice spaime. 

Întotdeauna va fi o cale, întotdeauna cred că vom găsi ceva bun de făcut. Dacă Pavel va fi găsit ceva bun de făcut în pușcărie de cere mantaua și cărțile, probabil că vom găsi și noi ceva bun de făcut în vremuri grele. Să citim Narnia, scrisă în vremuri grele. Să le citim copiilor Lewis, Tolkien, Exupery, Steinhardt, autori ai speranței!

Spaimele cele mai mari nu vin din grozăvia de boală și din efectele acesteia asupra întregii lumi. Fricile cele mai mari, care ne bîntuie, vin din noi înșine, din hăul care ne vizitează atunci cînd rămînem … în cumplita și plictisitoarea noastră prezență, în singurătate și cu totul dependenți de Dumnezeu.

Asta ne sperie și gîndul acesta ne înțepenește: ce vom face cînd nu mai este nimic de făcut? Chiar vom rămîne cu totul pe mîna și la mila Domnului? Dependența totală de Nevăzutul Atotputernic prin credință este un gînd care ne înfioară, pentru că ne nu mai avem control asupra amănuntelor.

Ne așteaptă o iarnă grea, lungă și întunecoasă …

Dar alături de un Dumnezeu Mare, Luminat și Atotputernic.

Despre acest lucru voi vorbi mîine seara: 

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

”Și ce vom face, dacă va continua pandemia? ….”

Am mai scris în alte rînduri despre ”binecuvîntările” acestei nenorocite perioade, despre ce se va schimba și ce nu se va schimba pentru mine… ”Nu știu alții cum sînt”…, vorba clasicului … dar pentru mine această perioadă a fost o adevărată binecuvîntare din foarte multe puncte de vedere. Izolarea mi-a priit, lipsa călătoriilor m-a ”domesticit” (în sens etimologic :)), restricțiile m-au învățat să apreciez mai mult ceea ce mi se părea pe-drept-cuvenit. 

Am mai afirmat, de asemenea, și aici nu sînt original: ”nimic nu va mai fi la fel ca înainte”. Îmi mențin afirmația. Va trebui să ne facem noi rînduieli, vom intra în alte etape, scena se va roti și vom intra în alt act. Cu siguranță Plictiseala va fi ultimul musafir care va veni la petrecerea noastră .. 

WhatsApp Image 2019-12-04 at 10.56.45

Dar n-a fost prima dată în istorie cînd s-a întîmplat așa ceva. Ploaia a venit din nou și peste cei buni și peste cei răi și după pandemiile din 1300-1500, soarele a răsărit din nou și a apus și peste bolnavi și peste sănătoși, și peste muribunzi și supraviețuitori, și în 1918-1920 … 

Recentissime Adrian Papahagi a scris un text excelent despre una dintre pandemiile trecutului. Ce multe paralele, ce multe asemănări! 

Dacă ne uităm în urmă, astfel de momente au fost adevărate ”turning points” în istorie, momente de cotitură din care omenirea a învățat cîte ceva, a schimbat și a mers mai departe. 

Continuă lectura

Publicat în Articole | 3 comentarii

”Ești un țăran!”

Dacă îmi veți spune acum acest lucru, da, aveți dreptate! Din 18 septembrie 2020, odată cu începutul anului evreiesc, locuim la țară, într-un sat dintr-o comună destul de aproape de Oradea. Sînt țăran cu acte în regulă!

Am visat, am plănuit, am cumpănit, ne-am făcut socotelile (prost! – voi reveni asupra acestui aspect, ca să nu pățească și alții ca noi) și am pornit în această aventură extraordinară, o aventură care ne-a umplut ultimii doi ani din viață, dar mai ales acum, ne-a ferit de plictiseli toată ”pandemia”.

espresso țărănesc
Continuă lectura
Publicat în Articole | 11 comentarii

Iertarea fără de care eu nu aș fi existat

“ Războiul l-a învățat adâncimile suferinței. Canalul i-a înfrânt teama, iar trădarea mamei i-a nimicit orgoliul. Bătălia cea mai mare s-a dat pentru demnitate, un lucru esențial mai ales pentru bărbați. Acest episod l-a făcut pe tata să poată ierta orice și pe oricine. După ce ți-ai iertat soția care te-a înșelat, celelalte păcate ți se vor părea mai ușor de iertat. După ce ți-ai învins orgoliul în cel mai dur mod posibil, ceilalți nu vor mai avea ce să calce în picioare.”

La început era Cuvântul.

Pe 13 octombrie 2020 se împlinesc 100 de ani de la nașterea bunicului meu. Unul din episoadele care i-a fost foarte greu tatălui meu să-l scrie se găsește mai jos. Prezintă iertarea fără de care el, și deci și eu (Beni), nu am fi existat. Dar iertarea și iubirea bunicului meu a schimbat istoria familiei noastre pentru toate generațiile viitoare.

Vestea l-a lovit ca un fulger. Cum a putut să-i facă așa ceva? Ceea ce îl motivase să treacă prin toate casnele lagărului era tocmai gândul la soția lui. O iubea nespus și, dintre toți, ea îi lipsise cel mai mult de când fusese arestat. Chiar dacă refuzase să se pocăiască, tata nu renunțase să se roage pentru ea.

Vezi articolul original 7.059 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Căsătoria – o istorie a așteptărilor

”Așteptarea celor neprihăniți nu va fi decît bucurie… ” Proverbe 10:28

Astăzi se împlinesc 4 ani de cînd ni s-a căsătorit fiica. Un an și o lună și o zi de cînd ni s-a căsătorit fiul.

Zilele trecute i-am spus lui Noah (5 ani și jumătate):

”Noah, eu de pe acum mă rog ca Domnul să te pregătească pentru o soție bună și să o pregătească pe ea pentru tine”

El, într-o dispoziție filozofico-nostalgică:

”Da, tati, știi ce repede trece timpul… ”

Și el așteaptă să se termine copilăria, să crească, să se căsătorească, să aibă o soție, așa ca Nini (Neriah) și ca maică-sa.

Tot zilele trecute mi-a spus:

Tati, să nu mori acum! Trebuie mai întîi să AȘTEPTĂM să albești tot, apoi să îți cadă tot părul, abia apoi poți să mori …

Copilul are intuițile corecte: timpul trece și noi așteptăm să trecem de granițele și mărcile puse pe parcurs.

Acestea fiind întîmplate, m-am gîndit ce aș putea spune unor familii aflate la început sau aproape de începutul de drum în căsnicie?

Continuă lectura

Publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Predici, Pt. studenţii mei | 4 comentarii

Trădare sau moarte

„Mudava a început să urle în timp ce îl lovea cu pumnul în cap:

-Semnează! și a rostit o serie de înjurături care nu pot fi reproduse. Semnează, bă, prostule. Semnează că altfel te omor! Tata s-a prăbușit peste masă din cauza loviturilor de pumn și a bătăilor repetate și a bâiguit abia auzit:

-Nu… pot… nu… pot… să îmi vând frații, și a închis ochii.

Au aruncat cu apă pe el din nou ca să nu leșine și l-au forțat să ridice capul de pe masă. Era cu ochii tumefiați de bătai, plin de sânge peste tot. Celălalt securist, văzând că nimic nu funcționa, a scos pistolul. Era undeva între ora 12:00 și 13:00 după estimările tatei. Trecuseră aproape cinici ore de tortură fizică și psihologică. L-a pus pe masă și l-a amenințat:

-Atunci o să mori aici dacă nu semnezi.

-Împușcă-mă! Trupul e al tău, dar sufletul este al Domnului!”

La început era Cuvântul.

Vizitele la Slatina la sediul Securității au fost obligatorii imediat după ce s-a întors de la canal. De la început a fost informat cu privire la ce așteptau de la el:

-să nu părăsească localitatea de reședință timp de 5 ani

-să declare sincer și fără să ascundă nimic din tot ce se întâmpla în sat, în biserică și în afara ei

-să nu vorbească împotriva partidului sau a conducerii comuniste

-să nu povestească sub nicio formă ce s-a întâmplat la canal

-în fiecare a doua vineri din lună trebuia să fie la sediul securității din Slatina, la ora 8

-să înceteze cu activitățile subversive împotriva statului

-să nu mai facă „propagandă religioasă”

-să nu organizeze și nici să nu participe la întâlnirile din afara bisericii

-să devină informatorul lor prin angajament semnat.

Omul care se ocupa de cazul tatălui meu era un ofițer de Securitate de origine evreiască pe…

Vezi articolul original 7.281 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig

Acolo, pe malul râului Plapcea, tata s-a rugat pentru cel care a fost gata să-l omoare în bătaie. După ce s-a rugat, s-au întors împreună la moară. La scurt timp, fostul șef de post a plecat din comună, iar tata nu a mai auzit de el niciodată.

La început era Cuvântul.

La scurt timp după ce a venit de la canal, tata a fost chemat la postul de miliție din comună. S-a dus acolo cu inima liniștită, dar mama a trecut din nou prin amintirea arestării lui. În momentul în care a ajuns acolo, l-a întâmpinat șeful de post care l-a privit cu asprime și i-a zis pe un ton foarte arțăgos:


Vezi articolul original 2.938 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Note informative despre Florea Cruceru

La început era Cuvântul.

Zilele astea m-am mai uitat pe dosarul bunicului meu. Deși mi se pare o pierdere totală de timp, resurse și energie ce au făcut comuniștii pentru a monitoriza cât mai mulți cetățeni, măcar ne-am ales și noi cu informații despre cei dragi și chiar dacă nu exista facebook, notele informative ne-au ajutat în această privință.
Numele care i-a fost dat bunicului meu a fost „Predicatorul.” Iată câteva note informative din dosaul său:

„În cea ce privește pe numitul Cruceru Florea nu se abate de la legili statului cu nimic, nu vorbește nimic în afară de credință și nu se antrenează în discuți(i) mari cu oameni(i).”

Vezi articolul original 370 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – partea a III-a

Continuare de AICI

Și atunci cînd nu ne mai știm bine axiologiile, ne rămîn modelele …

Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine…. faceți! Filipeni 4:9. Un alt lucru care nu se va schimba după această perioadă sau … un lucru pe care am fost obligați să îl redescoperim acum este ucenicia, ucenicia peripatetică. Puterea grupului mic, a întîlnirilor față către față, a modelelor pe care le putem urmări îndeaproape. Se știe că Timotei l-a urmărit și a călătorit împreună cu Pavel, o spune în a doua epistolă, în capitolul 3, chiar Pavel către Timotei. În aceste zile am fost obligați ca fii să ne urmărim tații, ca tați să dăm exemple fiilor și nu ne-am mai putut ascunde. Am văzut cum faptele noastre strigă mai tare decît vorbele noastre. Ce am văzut aceea facem. Ucenicia dialogică este ceea ce nu ne va ucide nicio pandemie și probabil va fi unul dintre marile cîștiguri ale acestei perioade pentru biserica lui Cristos. Zilele trecute am citit un articol excelent al domnului Aligică despre trei mari perdanți în urma acestei pandemii. Am citit cu interes și emoție articolul. Universitatea modernă este printre acești învinși. M-am temut că se va vorbi și despre Biserică. Multe biserici locale au fost învinse de pandemie. Biserica lui Cristos, nu! Va birui, așa cum a trecut și prin secole mai umbroase decît acesta.

Dumnezeul păcii va fi cu voi… Așa cum spuneam ieri, în cealaltă postare, în aceste zile am descoperit noi forme ale păcii. Noi forme de detașare față de cele financiare, față de viitor, față de CV-urile noastre, chiar față de slujbe (probabil unii dintre noi ne vom pierde posibilitatea de a ne continua cursus honorum în același loc, pentru că multe asemenea locuri vor dispărea). Discutam zilele trecute cu un prieten, om de afaceri. Îmi spunea:

”la începutul anului 2020 mi-am zis: nimic nu mai poate merge rău. Dumnezeu a zîmbit și a spus: lasă că îți arăt cum se poate … și am văzut criza. Dar am luat cîteva decizii extrem de importante: nu îmi voi da afară oamenii, nu le voi scădea salariul, ne vom încrede în Dumnezeu, ne vom plăti taxele, vom face tot ce credem că este drept și bine…. și am căpătat așa o pace… și apoi am învățat că se poate și altfel …. atunci, în momentul acela Dumnezeu ne-a deschis noi uși”.

Ce lecție frumoasă! Nu acesta este contextul lui Pavel? Nevoi financiare, sărăcie lucie, este deținut. Dar. … Apostolul a învățat niște lecții nu lecții care generează pacea, ci lecții care rezultă din cîștigarea acestei împăcări lăuntrice.

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Meditaţii, Predici | 2 comentarii

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – partea a II-a

continuare de AICI

Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!”  – Filipeni 4:4. Dacă Apostolul a putut striga aceste cuvinte din pușcărie, de ce nu vom putea noi? Bucuria noastră nu este legată nici de creșterile și scăderile burselor, nici de prețul petrolului sau ieftinirea materialelor de construcție, bucuria noastră este legată de Cel care nu se schimbă și nu se împuținează: Domnul. Gîndiți-vă la lucrurile de sus, ne spune același Apostol, nu la cele de pe pămînt. Steinhardt a scris după pușcărie nu un jurnal al frustrărilor și resentimentelor, ci un Jurnal al fericirii. Dragostea, bucuria, pacea, tustrele și altele sînt roade ale Duhului Sfînt, semne de neșters ale mîntuitului. Și dacă ne va merge mai prost în următorii ani, bucuria trebuie să ne crească pentru că ne apropiem zi de zi de Izvorîtorul oricărei bucurii.

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Periegeza, Predici | 2 comentarii

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – prima parte

Am auzit-o de la începutul acestei perioade, am repetat-o și eu cu mai multă sau mai puțină convingere, continuăm să auzim în stînga în dreapta, analiști de toate soiurile, economiști, filozofi, sociologi, istorici, oameni de afaceri:

”lumea dinainte de martie 2020 s-a dus”, trăim o ”fractură civilizațională”, lumea așa cum am știut-o nu mai există, va trebui să ne reinventăm et c.

Se poate! Este posibil! Un lucru am văzut evident în aceste zile: cultura suspiciunii s-a instaurat comod între noi. Frate, soră, verișor, cumnat, mamă, tată, toți pot fi suspecți biologic. S-ar putea ca toate aceste previziuni catastrofice să își capete cursul.

Există totuși lucruri care nu se vor schimba! Nu știu pentru voi, dragi prieteni, dar eu știu pentru mine. Am hotărît să nu se schimbe cîteva lucruri în viața mea, indiferent de ce va fi să fie. Cred într-un Dumnezeu care este Același ieri, azi și în veci. Dacă El este astfel, atunci probabil că există lucruri în relația dintre Dînsul și oameni care ar trebui să rămînă neschimbate.

Fiind ”decrețel”, indiferent de cumva arăta lumea de aici încolo, știu că voi încasa mai ușor situația decît cei mai tineri, care fac o criză de isterie doar pentru că pagina web li s-a încărcat prea greu sau pentru că li s-a descărcat prea repede bateria la telefon. Se vor obișnui și ei cu timpul. Omul are o putere de adaptare admirabilă. Vor povesti pe îndelete nepoților peste 40 de ani cum au trecut prin ”al III-lea război mondial”.

Problema este să ne facem tranziția mai puțin dureroasă și să trecem corect filozofic, și de ce nu, teologic, prin aceasta.

De aceea …

Am apelat la un ”izolat social”, cineva care ar fi avut toate motivele să fie frustrat că nu își poate îndeplini vocația, menirea, misiunea, un om cu mari promisiuni din partea lui Dumnezeu, dar care perspective par acum irealizabile, cu o condamnare la moarte pe rol, bolnav, netratat, dar cu o minte strălucită …

Ar fi avut toate motivele să își plîngă de milă și să întoarcă pumnul împotriva unui Dumnezeu care ”l-a păcălit” că îl face mare figură și, în ciuda profeției, acum îl ține și bolnav, cu ochii în puroi, și arestat, fără șanse de eliberare. I-au rămas doar niște texte înșirate pe cîteva manuscrise… eh, cine știe dacă vor supraviețui și acestea …

Acesta strigă: ”Bucurați-vă  întotdeauna în Domnul, iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4 – Apostolul Pavel). Ori este nebun, ori are un secret care merită ”viralizat”. Am mers pe a doua variantă.

Astfel dar, urmîndu-i exemplul, făcînd ce am văzut, auzit de la dînsul, am hotărît:

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Predici | 4 comentarii

”Ce rămîne neschimbat după pandemie?” – Tineret Emanuel, ora 19.00

Imagine | Publicat pe de | Lasă un comentariu

”Împreună”

via Florin Estefan

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Ne reîntîlnim în biserici (clădiri)! Să ne bucurăm sau nu?

Dragi prieteni, preoți, pastori, iubiți coliturghisitori,

Trebuie să ne cercetăm inimile după această perioadă și să vedem pentru CE (scopul) și DE CE (motivația) ne dorim mai mult reîntîlnirea în biserici (clădiri)?

Pentru PROGRAM sau pentru PERSOANE?

Pentru LITURGHIE sau pentru LEGĂTURA FRĂȚEASCĂ ȘI PĂRTĂȘIA reală?

Pentru COLECTA (care ne-a asigurat confortul financiar înainte vreme) sau pentru adevărata COMUNIUNE în Duhul?

Ne este dor de CLĂDIRE sau tînjim după CORPUL TAINIC AL LUI CRISTOS, adevărata Biserică?

Continuă lectura

Publicat în Biserica Baptista, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Perplexităţi | 1 comentariu

Nu te supăra, frate! (spre o etică a dialogului la evanghelici)

De citit ce spune Marius aici! Cu atentie si context!

Alonewithothers's Blog

Pre-condiții

Tăceri, explorări temerare, irumperi de libertate dar și spaima umbrelor, cuvinte, minți în dialog, blocaje, retrageri strategice, înnoiri și pași pe un drum nou. Iată câțiva pași posibili în deschiderea spre universul de lângă noi prin dialog, expresie, în-cuviințare a ființei ca act de existență (ieșire din sine în terminologia ontologiei heideggeriene).

Numai că, atunci când dialogăm, ca orice expresie, inclusiv cea divină, ne expunem vulnerabilităților. Iar greșeala capitală aici este că prin dialog noi credem că ne expunem vulnerabilităților altora, nicidecum nu ne expunem propriile vulnerabilități altora.Preferăm să acordăm grație, iertare, de pe un soclu superior, al celui care are și dă altora, cu greu ne gândim că noi suntem, de multe ori, aceia care trebuie să cerem grație și iertare ca cei care suntem lipsiți și vinovați (de aici raportul schizofrenic între predicile în care suntem învățați să oferim iertare celorlalți pentru greșelile lor comparativ…

Vezi articolul original 1.695 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Arestarea. 70 de ani

Alt articol despre unchiul meu, mentorul si parintele meu spiritual pentru ani de zile.

La început era Cuvântul.

Acest text este parte a unei cărți despre viața bunicului meu, Florea Cruceru. Chiar astăzi se împlinesc 70 de ani de la arestarea lui.

Imediat după ce a avut loc discuția cu cei cinci popi, s-au petrecut unele schimbări care tatălui meu nu i s-au părut deloc suspecte. Pentru el făceau parte din cotidianul zilelor acelea. Își vedea de treabă la câmp, prin curte, lucra cu hărnicie și cânta foarte mult. Cântările de la Oastea Domnului îi erau tare dragi și fie le fluiera, fie le cânta. Iarba creștea frumos, fusese o primăvară frumoasă cu ploi la timp și aștepta vara ca să o cosească pentru cele două capre. Vara era aproape. Dar a observant că de foarte multe ori jandarmii veneau și stăteau de vorbă cu vecinii, iar unii dintre ei au avut curajul să-i spună că, de fapt, îi întrebau despre feciorii lui Cruceru, dar mai ales întrebau…

Vezi articolul original 2.370 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Vasile Alexandru Talos despre … Covid spiritual, distanțare socială și branduri eclesiale

de la minutul 1.05

 

Sursa Biserica Bunavestire București

 

Publicat în Predici | 1 comentariu

”Izolarea minții sau mintea în izolare?” – seminar on line

sursa Emanuel Bujorean

Inițiativa și titlul aparțin pastorului Emanuel Bujorean

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Astăzi, 29 aprilie, 75 de ani de la eliberarea lagărului Dachau

Dacă nu ar fi fost această poprire din cauza pandemiei, probabil că m-ar fi ispitit o cursă cu bicicleta pînă la Dachau, așa cum mai mai făcut la Auschwitz de trei ori, la Flossenburg, pe urmele lui Gino Bartali, în Italia …

Să nu uităm … să ne amintim și reamintim!

Iată cum se poate organiza o călătorie AICI.

În aprilie 1945, cu câteva zile înainte de sosirea forţelor Aliate, ofiţerii SS au forţat 7.000 de prizonieri de la Dachau să se alăture unui marş de 6 zile până la Tegernsee. Cei ce nu puteau ţine pasul erau execuati pe loc. Alţii au murit de foame sau de oboseală.

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | Lasă un comentariu

”SUNT TÂNĂR! CUM ARATĂ VIITORUL MEU DUPĂ CRIZA COVID-19!”

OCAZIE pentru LICEENI!!!!!
Completează chestionarul nostru și poți câștiga unul dintre cele 2 premii speciale!
Invită-ți prietenii să participe și ei la acest studiu. Distribuie link-ul|
https://bit.ly/chestionarUEO2020

Dragi elevi, vă invităm să participați la conferința pentru elevi Quo Vadis Juvenis: vineri 1, 8, 15 mai, de la ora 20:00.

Tema conferinței:

Continuă lectura

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

În ce fel de Cristos crezi, fără vedere, fără atingere și fără cuprindere?

Toma a cerut să vadă și să atingă. A văzut, a atins și a strigat: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Imediat Mîntuitorul i-a spus, amintindu-ne și pe noi, urmașii Lui: ”Ferice de tine, Tomo, ai văzut și ai crezut, dar mai ferice de aceia care nu vor vedea, dar vor crede!”.

Iată dar, fericiți sîntem că strigăm și noi astăzi ”Domnul Meu și Dumnezeul Meu” către un iudeu, care a trăit pe pămînt doar 33 de ani, S-a lăsat ucis, a înviat și S-a ridicat la ceruri. Dumnezeul-Om, Omul-Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!

Ioan ne spune la rîndu-i: ”Ceea ce am auzit, ceea ce am văzut, ce am cuprins, aceea vă vestim și vouă!” Noi nu-L vedem, dar credem! Nu-L auzim, dar vorbim cu Dînsul! Nu-L atingem, dar Îi simțim puterea! Nu-L prindem de poala hainei precum femeia cu scurgere de sînge, dar Îl cuprindem în credință!

Isus se întoarce spre noi și ne spune precum femeii:  ”mai mare să vă fie credința”, iar noi strigăm: ”Credem, Doamne, ajută necredinței noastre!”

Și totuși… ai putea să-L ratezi pe Isus cel Adevărat, ”crezînd” totuși în El? Este adevărat Înviatul Tău? L-ai putea rata și încurca cu un grădinar? Sau invers, ai putea crede că un ”grădinar” crescut în grădina imaginației tale, este Isus? Este posibil să îți construiești un idolaș mental, un fel de pink jesus, dezbrăcat de haina Evangheliei Sale și să îți proiectezi toate pulsiunile religioase asupra Lui, ca asupra unui obiect de cult? Este isusul vîndut de anumite programe creștine de televiziune Isusul adevărat și biblic? Nu, acela nu este isusul meu!

Este posibil! De aceea Ioan ne avertizează în prima sa epistolă, care începe cu ”văzut și auzit”, prin felul în care își încheie textul: ”copilașilor, feriți-vă de idoli”.

Continuă lectura

Publicat în Meditaţii, Periegeza, Predici, theologia in nuce | 1 comentariu

”Sunt tînăr! Cum arată viitorul meu după criza Covid-19?” – QVJ 2020

După cum v-am anunțat AICI, se ține!
Prima temă?

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | Lasă un comentariu

Conferința ”Quo Vadis, Juvenis?” se ține! On line!

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

sursa Universitatea Emanuel din Oradea

Publicat în Anunturi | 3 comentarii

Trenul groazei

“Ca o nălucă în noapte, trenul străbătea marea Câmpie Română. Locomotiva scotea fum de cărbune ars, șuierând jalnic și sfâșietor. Gară după gară rămânea în urma lor, împreună cu durerea, groaza și familiile distruse pentru tot restul vieții. Erau condamnați să își piardă speranțele, visurile, planurile, ambițiile. În timp ce oamenii dormeau liniștiți în multe din satele din câmpie după truda zilei, 2000 de deținuți aflați în trenul groazei se îndreptau spre lagărele morții.“

La început era Cuvântul.

Când a venit noaptea, i-au urcat într-un camion militar pe cei 200 de bărbați și au plecat spre gara Pitești. Într-o margine, pe o linie separată, i-au coborât din camion și i-au urcat pe toți într-un vagon. De jur împrejur erau soldați cu arme automate care aveau ordin să tragă la orice încercare de evadare. În mod normal, într-un compartiment încăpeau 8 persoane. Erau zece compartimente și au băgat câte 20 de condamnați în fiecare. Vagonul a fost atașat la urma unui tren de călători care circula pe ruta Pitești-București. Dimineața a ajuns în Gara de Nord. Ferestrele vagonului fuseseră vopsite ca să nu se vadă nimic dinăuntru afară și invers. Pe exterior erau montate grilaje groase, din bare de fier, care nu puteau fi date jos decât cu aparatul de tăiat cu oxigen. Patru soldați, militari în termen, păzeau vagonul fiind puși câte doi la fiecare capăt.

Deținuții erau…

Vezi articolul original 2.007 cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Ce mai citim în pandemie: ”Arta predicării” de Martyn Lloyd-Jones

Mulți dintre noi predicăm acum on-line. Există multe lucruri care se schimbă, dar acestea țin de metodă, atmosferă, răspuns, comunicare facială, gestică, dar conținutul? Acesta este cel mai important.

Iată o carte care ne-ar putea ajuta să devenim predicatori mai buni.

 

sursa gramma.ro

sursa gramma.ro

Continuă lectura

Publicat în Cărţi de citit, Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

Binecuvîntată fii, pandemie!

Este scris: ”binecuvîntați, nu blestemați!”. De asemenea, ni s-a spus: ”Blagosloviți pe vrăjmașii voștri, că de iubit știm să îi iubim pe casnicii noștri, acel lucru și păgînii îl pot face!” Noi trebuie să fim altfel, să îi binecuvîntăm pe ai noștri vrăjmași!

Virusul acesta ne este dușman. Dar, ca orice dușman, ne va fi învățat o mulțime de lucruri. De aceea, să îl binecuvîntăm!

Mi-a venit această idee, pentru că mi-am adus aminte titlul filmului Binecuvîntată fii, închisoare! Ce idee măreață! Și așa n-avem ce face! Putem învăța ceva de la Victor Frankl acum, în aceste vremuri. Să ne întoarcem răul spre bine. Vorba unui biciclist: ”plouă, dar mă bucur, pentru că, și dacă eu nu mă bucur, tot plouă!” Să binecuvîntăm ploaia! Ne ia ceva și ne dăruiește altceva.

Iată! Binecuvîntată fii, tu …. pandemie, pentru că:

 

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | 4 comentarii

Ce ar trebui să știe o femeie despre bani?

Bun venit in lumea blogging-ului, Danuta!
Danuta este absolventa a Universitatii Emanuel din Oradea

Dănuța Onea

Pregătind articolul ăsta în februarie am fost curioasă să aflu și părerea altora privind lucrurile pe care orice femeie trebuie să le știe despre bani; așa că l-am întrebat pe Mr. Google: ce ar trebui să știe o femeie despre bani?

Spre marea mea surprindere, după o primă căutare nu am găsit niciun articol care să aibă titlul dorit de mine. Cel mai atractiv răspuns pe care l-am găsit vorbea despre lucrurile pe care femeile le cumpără cel mai des: articole vestimentare, accesorii, obiecte decorative. Și mi s-a părut (atât de) trist și superficial! Oare relația noastră cu banii se rezumă doar la atât? Totul e doar goană după vânt?

Cred că putem mai bine de atât. Nu spun că e greșit să te îngrijești de lucrurile de aici dar cred că mai este ceva.

Ce ar trebui tu, draga mea, să știi despre bani mai întâi?

Instagram: @natalia_achim_

Vezi articolul original 1.066 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu