Între Scriptură și ziar(e) – ”Corul … în și după pandemie” cu dirijor Ken Tucker

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – Biserica după … pandemie cu pastor dr. Ghiță Mocan

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – ”Implicații socio-politice ale pandemiei în România” cu dr. Laurențiu Petrila

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – ”Mai construim case după pandemie?” cu Mitraș Dudaș

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

50

Scriu destul de ușor, dar acest text a fost unul dintre cele mai greu de scris. M-am chinuit!

Astăzi am împlinit 50 de ani. Gata, de această dată tinerețea s-a dus cu adevărat. Am așteptat criza de la mijlocul vieții, dar la mine trenul ăsta nu s-a mai oprit în gară. L-am pierdut. Sau poate voi fi trecut pe acolo și nu mai știu eu. Probabil, pe la 36 de ani, odată cu fibrilația atrială paroxistică, atunci va fi fost.

În urmă cu 10 ani scriam ASTA. În urmă cu 5 ani ASTA.

Tocmai am citit textul (mult prea plin de har și de îngăduință nemeritată) scris de nepotul meu și asta mi-a dat ghes să îi dau pe față gîndurile de acum. Altfel probabil nu aș mai scris nimic.

50 de ani. Au trecut ca un vis. Dacă mîine aș muri, am avut o viață plină și sînt mulțumit de tot. Am trăit mai mult decît tatăl meu (46 de ani) și fratele meu Valentin (47 de ani). Nu am nimic să Îi reproșez lui Dumnezeu. M-a alintat, mi-a dat mai mult decît aș fi visat vreodată și mi-a îndesat mai mult decît mi s-ar fi cuvenit. Nu aș întoarce timpul înapoi cu niciun chip. Nu vreau să retrăiesc tinerețea, nu vreau să reiau copilăria. Nu joc jocul acela cu mașina timpului. Poate totuși … m-aș întoarce în timp să corectez cîteva decizii proaste, mai ales în dreptul copiilor. Aș petrece mai mult timp cu ei, i-aș îmbrățișa mai mult, i-aș alinta mai mult, i-aș certa mai puțin, aș fi mai calm, mai puțin pe drumuri, mai puțin ”în acțiune”, mai puțin în față, mai puțin în public și m-aș feri de acele ispitiri care m-au luat de lîngă familie prea mult timp

… În rest… niciun regret. M-aș însura tot cu Natalia, aș face aceeași meserie, aș locui în aceleași orașe (Iași, București, Oradea) …

Vine Toamna. Presbiteriatul. Pregătirea pentru plecare. Nu la întîmplare preoții ieșeau din slujbă la 50 de ani. De aproape un an simt dureri noi, nuanțe noi ale acelorași dureri, suferințe mai vechi, dar cu intensități noi, simt organe, pe care le-am ignorat pînă acum. Dar ce mare bucurie să te miști, să trăiești! Parcă, acestea fiind date, simt o mai mare bucurie, mai mult entuziasm că pot relua viața în fiecare dimineață dezamorțit din acest exercițiu al morții, somnul!

Se strînge ața la par, dar îmbătrînirea are farmecul ei, fascinația ei, chemarea ei, frumusețea ei. Sîntem hăruiți că avem ocazia să îmbătrînim. Dacă Dumnezeu îngăduie și este Preamilostiv, cum a fost și pînă acum, la începutul verii vom deveni bunici.

În ultimii ani Dumnezeu ne-a făcut niște cadouri neașteptate, nemeritate. Sîntem copleșiți. A venit Noah, după Naum, căsătorit cu Andreea, și Neriah, căsătorită cu Titus. Am plecat la sat, la casă, pe pămînt. Toate acestea au generat o tensiune între necesitatea de a ne reinventa, de a ne reîntoarce la anumite lucruri ale tinereții (creșterea unui nou copil, efortul fizic al construcției unei case, îngrijirea unei curți la țară et c.) și necesitatea conștientizării că majoritatea nisipului din clepsidra noastră, cum bine îmi spunea un prieten zilele acestea, s-a scurs, că senectutea este la ușă. Acum știu sigur că sînt mai aproape de dincolo decît de dincoace.

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii, Visătorul de vise | 8 comentarii

Între Scriptură și ziar – ”Igiena minții în pandemie” cu psiholog Anca Axente

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e)- ”Pornografia: Dependența „favorită” în pandemie” cu Mădălin Potoroacă

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Educația transgenerațională din perspectivă biblică – making room for … kids

Reiau acest articol după trei ani. Este atît de actual!

Zilele trecute Noah îmi spune:

Tati, este ceva bun cu pandemia asta!

Ce anume? îl întreb

Faptul că petrecem atît de mult timp împreuna!


sursa sursa https://www.facebook.com/betelmanastur/?fref=ts

Există ideea de educație transgenerațională și în afara gîndirii biblice. În urmă cu ceva timp am citit o carte, Making room for life. O carte excelentă. Era acolo o poveste despre cultura beduinilor, despre focul lor în jurul căruia stau și bătrînii povestesc din nou și din nou povestea tribului.

Este una dintre cele mai stabile comunități izolate. Educația, așa cum se desfășoara ea acum în școli, în izolare față de părinți și bunici, este orice altceva, de orice alt tip, numai transgenerațională nu. Despre componenta biblică nu mai discutăm.

Ce anume vom transmite copiilor noștri și cum. Oricum le transmitem modele prin felul în care ne comportăm, vorbim. Ce anume transmitem conștient? Principii, valori, priorități, obiceiuri, reguli.

Continuă lectura

Publicat în Anunturi, Conferinte, Fabrica de barbati, homeschooling | Lasă un comentariu

Pastorul Vasile Taloș și rezolvarea trecutului (problema colaborării cu Securitatea)

Eram după două zile de lucru la Congresul în care pastorul Vasile Taloș era președinte de zi, iar eu îi eram secretar alături de pastorul Ovidiu Ghiță. Tensiunea era imensă. Imediat după acel Congres am făcut prima mea fibrilație atrială paroxistică.

La standul de cărți apăruse cartea Pigmei și uriași, o cărticică în care erau adunate cîteva dintre dovezile colaborării cu Securitatea ale unor foști și actuali lideri baptiști. Afară se șușotea, în lucrările Congresului s-a ridicat problema foștilor colaboratori. Mai puteau ei candida la funcții în Consiliul Uniunii Baptiste sau nu? Era corect, era moral, era onest? Unul dintre candidați era umbrit de bănuieli greu de îndepărtat. Și-a retras candidatura în urma presiunii enorme.

Pe vremea aceea eram un mare entuziast și pusesem mult și energie în deconspirarea foștilor colaboratori. Mi se părea o nedreptate cruntă ca ”vînzătorii de frați” să ne conducă din nou.

Fratele Taloș s-a ridicat într-unul dintre momentele de mare tensiune și zîmbind amar ne-a spus:

Continuă lectura

Publicat în Amintiri, Biserica Baptista, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale | 13 comentarii

”Dreptul” la cinism

Cinismul este un păcat. O spun cu ispita cinismului și ironiei acide pe buze. Am fost un cinic și credeam că nu mai scap. Ba chiar găseam și de buni pe cei care erau ca mine. În ultima carte a Scripturii, în Apocalipsa, ni se spune: ”afară sînt cîinii”. Cinicii.

Trăim în mijlocul celei mai informate generații din istorie, dar nu este și cea mai plină de lumini. Trăim în generația care are acces la cele mai frumoase obiecte artistice, fie acest acces și virtual. La îndemînă avem cele mai frumoase bucăți muzicale, vizualizînd la un click distanță cele mai cunoscute picturi. Putem vedea lucruri minunate de acasă, din fotolii, ne putem aduce cele mai mari porcării înaintea ochilor, dar și cele mai puțin atinse de păcat creații ale Domnului.

În urmă cu 150 de ani ar fi trebuit să mergi la un concert, într-o sală, să asculți muzică de calitate pentru cîteva zeci de minute, la biserică, pentru a asculta orga, la muzeu, pentru a vedea pictură …

sursa louvre.fr

Anunțarea păstorilor de către îngeri sursa louvre.fr

Acum toate acestea ne sînt la îndemînă. Avem atît de multă frumusețe risipită în jur și totuși sîntem tot mai sumbri, puși pe răutăți umede și pline de mucegai. Ferească Dumnezeu să ne împingă cineva, spume verzi de fiere ies în țîșnire.

Mă uit în gura unor tineri care pășesc în urma mea cu vreo 20 de ani, cei aflați în anii lor 30 acum și mă cuprind fiori asemănători cu aceia pe care i-am simțit cînd am intrat într-un azil de bătrîni prin anii 90, un loc plin de putoare, excremente învechite sub fundul rezidenților, păr încîlcit, pîine uscată, supă mucedă. Oameni tineri, cu fețe intinse, fără riduri, dar cu suflete deja zbîrcite, mototolite, gălbejite. Doar nebunii erau fericiți acolo. Cei sănătoși la cap erau pietrificați în durere, împietriți în amărăciune.

Continuă lectura

Publicat în exerciții de admirație, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Perplexităţi, Pătrăţoşenii | 5 comentarii

Crăciun 2020 – un Crăciun dus pe apa … pandemiei

S-au dus! S-au dus pe apa pandemiei … și colindele prin case, serile de tineret, slujbele de Ajun, de seara de Crăciun, de a doua zi de Crăciun, dimineața și seara, de … a treia zi de Crăciun, de Ajun de An Nou, de prima zi de An Nou, și dimineața și seara și … dimineața și seara, s-au dus corurile, fanfarele, orchestrele … cel puțin pentru o vreme, poate că pînă după Paște … Cine știe?

Mask Angel Images, Stock Photos & Vectors | Shutterstock
sursa shutterstock.com

S-au dus pe apa pandemiei, programele, festivismele, poeziile, colindele repetate și iar repetate.

Ne-a luat Dumnezeu toate acestea sau ni le-a luat Satana?

Nu știu cum să o spun, ca să nu fiu interpretat greșit, dar … ascult Cuvîntul care spune: ”binecuvîntați pe Domnul în orice vreme!”.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a priponit, ne-a liniștit, ne-a ”domesticit” în sensul etimologic al cuvîntului, adică ne-a închis în case, ne-a luat urările strigate, ”pupăciunile” adesea ipocrite, îmbrățișările formale, revelioanele golite de spiritul înnoirii autentice, Crăciunurile împopoțonate.

Îi mulțumesc acum lui Dumnezeu că pot cînta ”SILENT Night” cu accent pe SILENT! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru înomenire, pentru că a venit la noi discret, cuibărit, jucîndu-se de-a v-ați-ascunselea cu marii vremii Lui, fără triumfalisme gogonate.

Ce bună șansă să recuperăm ”spiritul autentic al Crăciunului”! Oare chiar așa de greu ne-o fi să stăm liniștiți fără chermeze, bairame, chefuri și petreceri, bucurîndu-ne de familia restrînsă?

Chiar așa de greu ne este să stăm locului, fără a cutreiera ca viespile date cu fum magazinele în febra cumpărăturilor fără rațiune?

E vremea să ne amintim cîștigul păstorilor după întîlnirea cu Pruncul și Părinții Acestuia:

Continuă lectura

Publicat în Articole | 2 comentarii

De ce îmi place în Oradea: cazul leului cu două cozi

În urmă cu ceva timp, o lună și ceva în urmă, scriam despre leul cu două cozi de lîngă Mall-ul Lotus din Oradea, un adevărat pericol pentru copii, pentru cei care merg neatenți, uitîndu-se în ecranul telefonului mobil.

Am sesizat problema în stînga, în dreapta (mai ales în dreapta, pentru că Oradea are conducere politică de dreapta 🙂 ) și pe rețelele de socializare.

Ce surpriză credeți că am avut de Ajunul Crăciunului? Problema s-a rezolvat. Nu știu cînd și cum, dar s-a rezolvat, chiar dacă la conducerea primăriei nu mai este domnul Bolojan, ci ucenicul dînsului.

Dacă lucrurile merg tot așa … Bucureștiul poate sta liniștit storcînd coșul noii guvernări pînă la Mărțișor. A fi cu adevărat european, occidental, înseamnă și pricepere în autoguvernarea locală, regională. Orientalul așteaptă comanda de la Stambul, își cere voie să respire de la sultan, elvețienii și nemții o duc bine, fiind bine împărțiți pe regiuni bine guvernate.

Iată dovezile foto:

Continuă lectura

Publicat în Articole | 1 comentariu

Cum l-am cunoscut pe pastorul Vasile Taloș

Image may contain: 1 person, standing and on stage

sursa imaginii, Biserica Bunavestire, București

Eram student în anul I la Limbi Clasice la Universitatea din București. Aveam o barbă pufoasă, adolescentină și părul lung. Eram împotriva a tot și voiam să se reformeze tot. Era anul 1991. Eram după Revoluție și credeam că puteam contesta orice autoritate, că putem spune liber tot ce ne trece prin cap.

Continuă lectura

Publicat în Biserica Baptista, exerciții de admirație, Fabrica de barbati, lacrima din colțul ochiului, Oameni | 8 comentarii

Între Scriptură și ziar(e) – ”Viața lîngă dependenți” – Mădălin Potoroacă

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Concertul de colinde de la Universitatea Emanuel din Oradea … altfel

Dragii nostri colaboratori,


Vă mulțumim din suflet pentru că ați investit împreună cu noi în pregătirea noilor generații de tineri pentru lucrarea în Împărăția lui Dumnezeu.

Cu ocazia Sărbătorii Nașterii Mântuitorului dorim să vă facem o surpriză. Vrem să colindăm la dumneavoastră acasă.

Nu vă faceți griji! Nu facem deranj, nu stăm mult, nu servim dulciuri, nu călcăm covoarele. Vrem doar să aducem bucuria Nașterii Mântuitorului și mergem apoi mai departe.

Vă rugăm să ne deschideți una dintre ușile de mai jos!

Continuă lectura

Publicat în Articole | 1 comentariu

Revista grupei de la Litere anul al III-lea, UEO

În ultimul timp, în perioada aceasta dificilă, grupa de la Litere anul III, din cadrul Universității Emanuel a reușit să termine un proiect îndrăzneț, care s-a desfășurat la cursul de Jurnalism, curs predat de Dr. Daniel Burtic.

Iată ce spune una dintre participante la proiect:

Sperăm să vă placă și să o luați ca un cadou din partea noastră, în pragul Sărbătorilor Nașterii Domnului!
Am încercat prin această revistă să punem în lumină mersul școlii noastre în timpul pandemiei, analizând atât aspectele frumoase, cât și neajunsurile acesteia, dar să și întărim legăturile dintre secții, într-o vreme a distanțării.
Nădăjduim că am reușit în această misiune a noastră și că veți poposi câteva clipe în lectura ei.

 

Revista se poate răsfoi dând click aici

Cu mare drag, Sărbători fericite în Hristos!

Grupa de Litere III

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Ce a schimbat pandemia în familiile noastre? Ce ar/n-ar trebui să schimbe?

De altă parte,

știm că toate lucrurile lucrează împreună

spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu,

și anume

spre binele celor ce sînt chemați după planul Său.

Romani 8:28

Ne apropiem de aniversare. Se va împlini curînd un an de cînd molima a fost lăsată să cadă peste lume.

Pentru mulți dintre noi viața s-a schimbat parțial sau radical. Pentru toți s-a schimbat cumva. Sîntem afectați social, cultural, profesional, medical. Ne-am distanțat, am pierdut sălile de concerte, lucrăm de acasă, oximetrele au devenit la fel de populare precum foarfeca în case. 

Ce vrei să îți aduc cadou? Un oximetru! Le vom dărui probabil chiar drept mărțișoare curînd.

Ce ne-a schimbat în familii pandemia?

Sursa Dan Botica

Primele luni ale acestui an ne-au aruncat în case, acolo unde tînjeam înainte de martie 2020 să ajungem mai devreme. Acum avem tot timpul aici. În familie.

Astfel s-a creat efectul de pendul. Acum ne dorim să ieșim, să evadăm. Mai ales noi, bărbații … dorim și sîntem creați, se pare, să trăim cel puțin o treime din timp în afara caselor. Avem în noi scris programul vînătorii … trebuie să adunăm resursele pentru casă. Bărbații, mai ales, nu pot fi ușor domesticiți în sensul etimologic al cuvîntului.

Este bine, este rău că ni s-a schimbat viața atît de mult și unele schimbări se vor permanentiza? Viața noastră profesională și socială a încasat niște gloanțe, ale căror cicatrici vor rămîne acolo pentru totdeaua. Dar viața de familie?

Există lucruri bune în tot acest proces? Ce-am pierdut și ce am cîștigat în această perioadă? Cum ne legăm rănile pentru ceea ce am pierdut și cum putem conserva ceea ce am cîștigat?

Continuă lectura

Publicat în Conferinte, cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, homeschooling, Jurnal de tată imperfect | 1 comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – ”Nopțile Creației sau Albastrul lui Iurie Cojocaru”

Nu sunt un critic de artă, dar degust cu lăcomie imaginea și sunetul. Mama ne-a dus de mici la operă. Cu forța mai întîi. Ne-a cumpărat tablouri de autor și ni le-a dat ca zestre la nuntă. Așa am intrat în lumea artelor plastice. Toată adolescența mi-am petrecut-o în verdele întunecat al unui pictor din Nordul Moldovei.

Maturitatea mi-am petrecut-o în albastru. Albastru de Iurie Cojocaru.

În urmă cu cîțiva ani am văzut un arbore pe garda baptisteriului dintr-o biserică, apoi am văzut o altă lucrare, apoi o altă temă.

autor Iurie Cojocaru

Dar am ținut să îl întîlnesc pe autor abia după ce am văzut o lucrare de mari dimensiuni, cu o temă biblică, interpretată într-un mod nou, pe un albastru care te invita în poveste, un albastru vertiginos, care atrăgea ochiul către centru sus. I-am spus atunci: albastru de Iurie Cojocaru.

Un albastru copleșitor, adînc, care provoacă o amețeală dulce-amăruie, dacă te lași ademenit cu totul în culoare. L-am cunoscut apoi pe Iurie și am descoperit un artist altfel. Nu este tipul de absolvent de școală de arte, care se joacă intuitiv cu penelul și culorile, urmîndu-și instinctul și pulsiunile creative. Iurie își gîndește simbolic și filozofic fiecare lucrare, fiecare serie.

Continuă lectura

Publicat în Între Scriptură și ziar, Eyesavers, Imagine-aţie, Recenzii-critică, serile Iris | Lasă un comentariu

Viitorul partener de viață. Cum să îți redefinești așteptările în perioada de singurătate? Întîlnire 25+

Există o vîrstă optimă la care trebuie să mă căsătoresc?

Trebuie să mă căsătoresc?

Este celibatul o opțiune pentru mine?

Este prea tîrziu să mă căsătoresc cîndva, dacă acum nu s-a ivit persoana potrivită?

Dacă nu am găsit pe cineva potrivit, oare nu trebuie să îmi renegociez standardele?

Dacă le renegociez, unde să mă opresc? Cît de jos pot merge?

Mă tem că mă voi căsători din disperare sau din cauza presiunii familiei sau a prietenilor …

Toate acestea sînt întrebări legitime dar, ca unul care m-am căsătorit foarte devreme, nu le-am trăit pe propria piele, însă le-am trăit alături de prieteni, rudenii, enoriași.

Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

T 4

Astăzi m-am uitat din nou la sărmanul T 4, mașina care ne-a slujit în ultimii ani ca mașină de șantier, transport materiale de construcție. Chiar și acum este încărcat pentru mutarea lucrurilor de la o locuință la alta.

Un T 4 din 2001, care se apropie de 600.000 de km parcurși. L-am luat chiar eu în urmă cu mai bine de 15 ani, la 137.000 de km.

A fost condus de multe persoane. A văzut toată România, apoi Bulgaria, Ucraina, Turcia, Republica Moldova, Germania, Austria, Ungaria, Kosovo, Slovacia, Cehia, Polonia. A fost mai întîi mașină de misiune, după care, la pensionare, am luat-o în familie, mai întîi la cuscrul meu, pînă a ajuns la mine.

Continuă lectura

Publicat în Articole | 10 comentarii

Lucruri care ne enervează: leul cu două cozi din Oradea

De multe ori trec pe lîngă acest leu. Cineva drag mie lucrează chiar în clădirea în fața căreia este așezată statuia. Apoi e banca la care am conturile, o cafenea bună și un parc excelent în proximitate. Vis a vis este Lotusul, unul dintre mall-urile din Oradea.

Continuă lectura

Publicat în Dezbatere, dulce Românie | 3 comentarii

Bucuria de a ne ține gura

La un moment dat îmi trecea prin gînd să pun titlul darul duhovnicesc de a ne ține gura. Am renunțat, pentru a nu deprecia ideea de dar duhovnicesc, dar … cam pe acolo percep acum valoarea acestei achiziții tîrzii.

Din păcate este o bucurie pe care eu am descoperit-o prea tîrziu, dar acum o celebrez cu totul.

Am descoperit în ultima vreme ce plăcere a victoriei este să fi trecut peste ispita de a comenta ceva (eveniment monden, politic, social, întîmplare, știre, fapte ale unor persoane) în pripă, pe loc, la cald, cum se spune în presă, sau de a face observații cuiva cînd îți dă ghes inima.

Continuă lectura

Publicat în disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Pătrăţoşenii | 4 comentarii

”Despre solitudine și însingurare”

În acest articol spuneam că rămînerea cu noi înșine poate genera cele mai haotice spaime. 

Întotdeauna va fi o cale, întotdeauna cred că vom găsi ceva bun de făcut. Dacă Pavel va fi găsit ceva bun de făcut în pușcărie de cere mantaua și cărțile, probabil că vom găsi și noi ceva bun de făcut în vremuri grele. Să citim Narnia, scrisă în vremuri grele. Să le citim copiilor Lewis, Tolkien, Exupery, Steinhardt, autori ai speranței!

Spaimele cele mai mari nu vin din grozăvia de boală și din efectele acesteia asupra întregii lumi. Fricile cele mai mari, care ne bîntuie, vin din noi înșine, din hăul care ne vizitează atunci cînd rămînem … în cumplita și plictisitoarea noastră prezență, în singurătate și cu totul dependenți de Dumnezeu.

Asta ne sperie și gîndul acesta ne înțepenește: ce vom face cînd nu mai este nimic de făcut? Chiar vom rămîne cu totul pe mîna și la mila Domnului? Dependența totală de Nevăzutul Atotputernic prin credință este un gînd care ne înfioară, pentru că ne nu mai avem control asupra amănuntelor.

Ne așteaptă o iarnă grea, lungă și întunecoasă …

Dar alături de un Dumnezeu Mare, Luminat și Atotputernic.

Despre acest lucru voi vorbi mîine seara: 

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

”Și ce vom face, dacă va continua pandemia? ….”

Am mai scris în alte rînduri despre ”binecuvîntările” acestei nenorocite perioade, despre ce se va schimba și ce nu se va schimba pentru mine… ”Nu știu alții cum sînt”…, vorba clasicului … dar pentru mine această perioadă a fost o adevărată binecuvîntare din foarte multe puncte de vedere. Izolarea mi-a priit, lipsa călătoriilor m-a ”domesticit” (în sens etimologic :)), restricțiile m-au învățat să apreciez mai mult ceea ce mi se părea pe-drept-cuvenit. 

Am mai afirmat, de asemenea, și aici nu sînt original: ”nimic nu va mai fi la fel ca înainte”. Îmi mențin afirmația. Va trebui să ne facem noi rînduieli, vom intra în alte etape, scena se va roti și vom intra în alt act. Cu siguranță Plictiseala va fi ultimul musafir care va veni la petrecerea noastră .. 

WhatsApp Image 2019-12-04 at 10.56.45

Dar n-a fost prima dată în istorie cînd s-a întîmplat așa ceva. Ploaia a venit din nou și peste cei buni și peste cei răi și după pandemiile din 1300-1500, soarele a răsărit din nou și a apus și peste bolnavi și peste sănătoși, și peste muribunzi și supraviețuitori, și în 1918-1920 … 

Recentissime Adrian Papahagi a scris un text excelent despre una dintre pandemiile trecutului. Ce multe paralele, ce multe asemănări! 

Dacă ne uităm în urmă, astfel de momente au fost adevărate ”turning points” în istorie, momente de cotitură din care omenirea a învățat cîte ceva, a schimbat și a mers mai departe. 

Continuă lectura

Publicat în Articole | 3 comentarii

”Ești un țăran!”

Dacă îmi veți spune acum acest lucru, da, aveți dreptate! Din 18 septembrie 2020, odată cu începutul anului evreiesc, locuim la țară, într-un sat dintr-o comună destul de aproape de Oradea. Sînt țăran cu acte în regulă!

Am visat, am plănuit, am cumpănit, ne-am făcut socotelile (prost! – voi reveni asupra acestui aspect, ca să nu pățească și alții ca noi) și am pornit în această aventură extraordinară, o aventură care ne-a umplut ultimii doi ani din viață, dar mai ales acum, ne-a ferit de plictiseli toată ”pandemia”.

espresso țărănesc
Continuă lectura
Publicat în Articole | 13 comentarii

Iertarea fără de care eu nu aș fi existat

“ Războiul l-a învățat adâncimile suferinței. Canalul i-a înfrânt teama, iar trădarea mamei i-a nimicit orgoliul. Bătălia cea mai mare s-a dat pentru demnitate, un lucru esențial mai ales pentru bărbați. Acest episod l-a făcut pe tata să poată ierta orice și pe oricine. După ce ți-ai iertat soția care te-a înșelat, celelalte păcate ți se vor părea mai ușor de iertat. După ce ți-ai învins orgoliul în cel mai dur mod posibil, ceilalți nu vor mai avea ce să calce în picioare.”

La început era Cuvântul.

Pe 13 octombrie 2020 se împlinesc 100 de ani de la nașterea bunicului meu. Unul din episoadele care i-a fost foarte greu tatălui meu să-l scrie se găsește mai jos. Prezintă iertarea fără de care el, și deci și eu (Beni), nu am fi existat. Dar iertarea și iubirea bunicului meu a schimbat istoria familiei noastre pentru toate generațiile viitoare.

Vestea l-a lovit ca un fulger. Cum a putut să-i facă așa ceva? Ceea ce îl motivase să treacă prin toate casnele lagărului era tocmai gândul la soția lui. O iubea nespus și, dintre toți, ea îi lipsise cel mai mult de când fusese arestat. Chiar dacă refuzase să se pocăiască, tata nu renunțase să se roage pentru ea.

Vezi articolul original 7.059 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Căsătoria – o istorie a așteptărilor

”Așteptarea celor neprihăniți nu va fi decît bucurie… ” Proverbe 10:28

Astăzi se împlinesc 4 ani de cînd ni s-a căsătorit fiica. Un an și o lună și o zi de cînd ni s-a căsătorit fiul.

Zilele trecute i-am spus lui Noah (5 ani și jumătate):

”Noah, eu de pe acum mă rog ca Domnul să te pregătească pentru o soție bună și să o pregătească pe ea pentru tine”

El, într-o dispoziție filozofico-nostalgică:

”Da, tati, știi ce repede trece timpul… ”

Și el așteaptă să se termine copilăria, să crească, să se căsătorească, să aibă o soție, așa ca Nini (Neriah) și ca maică-sa.

Tot zilele trecute mi-a spus:

Tati, să nu mori acum! Trebuie mai întîi să AȘTEPTĂM să albești tot, apoi să îți cadă tot părul, abia apoi poți să mori …

Copilul are intuițile corecte: timpul trece și noi așteptăm să trecem de granițele și mărcile puse pe parcurs.

Acestea fiind întîmplate, m-am gîndit ce aș putea spune unor familii aflate la început sau aproape de începutul de drum în căsnicie?

Continuă lectura

Publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Predici, Pt. studenţii mei | 4 comentarii

Trădare sau moarte

„Mudava a început să urle în timp ce îl lovea cu pumnul în cap:

-Semnează! și a rostit o serie de înjurături care nu pot fi reproduse. Semnează, bă, prostule. Semnează că altfel te omor! Tata s-a prăbușit peste masă din cauza loviturilor de pumn și a bătăilor repetate și a bâiguit abia auzit:

-Nu… pot… nu… pot… să îmi vând frații, și a închis ochii.

Au aruncat cu apă pe el din nou ca să nu leșine și l-au forțat să ridice capul de pe masă. Era cu ochii tumefiați de bătai, plin de sânge peste tot. Celălalt securist, văzând că nimic nu funcționa, a scos pistolul. Era undeva între ora 12:00 și 13:00 după estimările tatei. Trecuseră aproape cinici ore de tortură fizică și psihologică. L-a pus pe masă și l-a amenințat:

-Atunci o să mori aici dacă nu semnezi.

-Împușcă-mă! Trupul e al tău, dar sufletul este al Domnului!”

La început era Cuvântul.

Vizitele la Slatina la sediul Securității au fost obligatorii imediat după ce s-a întors de la canal. De la început a fost informat cu privire la ce așteptau de la el:

-să nu părăsească localitatea de reședință timp de 5 ani

-să declare sincer și fără să ascundă nimic din tot ce se întâmpla în sat, în biserică și în afara ei

-să nu vorbească împotriva partidului sau a conducerii comuniste

-să nu povestească sub nicio formă ce s-a întâmplat la canal

-în fiecare a doua vineri din lună trebuia să fie la sediul securității din Slatina, la ora 8

-să înceteze cu activitățile subversive împotriva statului

-să nu mai facă „propagandă religioasă”

-să nu organizeze și nici să nu participe la întâlnirile din afara bisericii

-să devină informatorul lor prin angajament semnat.

Omul care se ocupa de cazul tatălui meu era un ofițer de Securitate de origine evreiască pe…

Vezi articolul original 7.281 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 2 comentarii

Pentru mine a trăi este Hristos și a muri este un câștig

Acolo, pe malul râului Plapcea, tata s-a rugat pentru cel care a fost gata să-l omoare în bătaie. După ce s-a rugat, s-au întors împreună la moară. La scurt timp, fostul șef de post a plecat din comună, iar tata nu a mai auzit de el niciodată.

La început era Cuvântul.

La scurt timp după ce a venit de la canal, tata a fost chemat la postul de miliție din comună. S-a dus acolo cu inima liniștită, dar mama a trecut din nou prin amintirea arestării lui. În momentul în care a ajuns acolo, l-a întâmpinat șeful de post care l-a privit cu asprime și i-a zis pe un ton foarte arțăgos:


Vezi articolul original 2.938 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Note informative despre Florea Cruceru

La început era Cuvântul.

Zilele astea m-am mai uitat pe dosarul bunicului meu. Deși mi se pare o pierdere totală de timp, resurse și energie ce au făcut comuniștii pentru a monitoriza cât mai mulți cetățeni, măcar ne-am ales și noi cu informații despre cei dragi și chiar dacă nu exista facebook, notele informative ne-au ajutat în această privință.
Numele care i-a fost dat bunicului meu a fost „Predicatorul.” Iată câteva note informative din dosaul său:

„În cea ce privește pe numitul Cruceru Florea nu se abate de la legili statului cu nimic, nu vorbește nimic în afară de credință și nu se antrenează în discuți(i) mari cu oameni(i).”

Vezi articolul original 370 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Ce nu se va schimba pentru mine după ”pandemie” – partea a III-a

Continuare de AICI

Și atunci cînd nu ne mai știm bine axiologiile, ne rămîn modelele …

Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine…. faceți! Filipeni 4:9. Un alt lucru care nu se va schimba după această perioadă sau … un lucru pe care am fost obligați să îl redescoperim acum este ucenicia, ucenicia peripatetică. Puterea grupului mic, a întîlnirilor față către față, a modelelor pe care le putem urmări îndeaproape. Se știe că Timotei l-a urmărit și a călătorit împreună cu Pavel, o spune în a doua epistolă, în capitolul 3, chiar Pavel către Timotei. În aceste zile am fost obligați ca fii să ne urmărim tații, ca tați să dăm exemple fiilor și nu ne-am mai putut ascunde. Am văzut cum faptele noastre strigă mai tare decît vorbele noastre. Ce am văzut aceea facem. Ucenicia dialogică este ceea ce nu ne va ucide nicio pandemie și probabil va fi unul dintre marile cîștiguri ale acestei perioade pentru biserica lui Cristos. Zilele trecute am citit un articol excelent al domnului Aligică despre trei mari perdanți în urma acestei pandemii. Am citit cu interes și emoție articolul. Universitatea modernă este printre acești învinși. M-am temut că se va vorbi și despre Biserică. Multe biserici locale au fost învinse de pandemie. Biserica lui Cristos, nu! Va birui, așa cum a trecut și prin secole mai umbroase decît acesta.

Dumnezeul păcii va fi cu voi… Așa cum spuneam ieri, în cealaltă postare, în aceste zile am descoperit noi forme ale păcii. Noi forme de detașare față de cele financiare, față de viitor, față de CV-urile noastre, chiar față de slujbe (probabil unii dintre noi ne vom pierde posibilitatea de a ne continua cursus honorum în același loc, pentru că multe asemenea locuri vor dispărea). Discutam zilele trecute cu un prieten, om de afaceri. Îmi spunea:

”la începutul anului 2020 mi-am zis: nimic nu mai poate merge rău. Dumnezeu a zîmbit și a spus: lasă că îți arăt cum se poate … și am văzut criza. Dar am luat cîteva decizii extrem de importante: nu îmi voi da afară oamenii, nu le voi scădea salariul, ne vom încrede în Dumnezeu, ne vom plăti taxele, vom face tot ce credem că este drept și bine…. și am căpătat așa o pace… și apoi am învățat că se poate și altfel …. atunci, în momentul acela Dumnezeu ne-a deschis noi uși”.

Ce lecție frumoasă! Nu acesta este contextul lui Pavel? Nevoi financiare, sărăcie lucie, este deținut. Dar. … Apostolul a învățat niște lecții nu lecții care generează pacea, ci lecții care rezultă din cîștigarea acestei împăcări lăuntrice.

Continuă lectura

Publicat în Gînduri, Meditaţii, Predici | 2 comentarii