”Îmi puteți șterge 90 de minute de amintiri? Cît costă?”

Vlad Mixich a scris un text despre o posibilitate care pare a nu fi foarte departe de împlinire: posibilitatea de a-ți șterge amintirile neplăcute. La aceasta se adaugă posibilitatea de a-ți ”monta”, ”upgrada” amintiri plăcute – amintiri proprii, îmbunătățite sau chiar ”amintiri” inexistente, create. 

După experimentul lui Elon Musk, sîntem din ce în ce mai aproape de posibilitatea de a crea o interfață prin care să ne remodelăm amintirile. Putem cumpăra amintiri bune. Imaginați-vă: să îmi cumpăr o amintire cu unul dintre “zborurile mele” ca pilot de supersonice, lucru la care am visat din adolescență.

Dar amintiri cu o familie perfectă, cu modificări substanțiale ale celor apropiați, cu ”îmbunătățiri” aduse soției, copiilor, pentru a trăi viața de familie așa cum am visat-o? Iată o latură care mă sperie. Dar, pe de altă parte, imaginați-vă posibilitățile pentru cei care suferă de sindromul șocului post-traumatic. Soldați marcați de scenele văzute pe cîmpul de luptă, supraviețuitori ai accidentelor sau violurilor, copii abuzați emoțional, fizic sau sexual de adulți din familie sau străini. Iată o latură utilă. Dar cum selectăm? Persoanele, amintirile? Posibilitățile sînt fascinante…  

Citește mai departe articolul AICI pe Edictum Dei

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

”Cum se poate face homeschooling în România?” – articol avocatnet

”Școala făcută acasă este posibilă, conform legislaţiei în domeniul educaţiei, pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale sau pentru cei care nu se pot deplasa din motive medicale. Totuşi, homeschooling-ul, în sensul de alternativă de educare a copiilor în afară sistemului clasic de predare, nu este reglementat în România. Chiar dacă nu este recunoscut ca atare în ţara noastră, asta nu înseamnă că homeschooling-ul este ilegal.

Homeschooling-ul este practicat de sute de familii din ţara noastră, care şi-au scos copiii din sistemul clasic de predare şi au ales o alternativă de educare, prin care părinţii se implică 100% din educaţia copiilor, alături de o adaptare a curriculei sau a materiilor şcolare în funcţie de preferinţele, disponibilitatea şi afinităţile copiilor.

Cele mai mari temeri ale celor care vor să meargă pe acest drum sunt legate de amenzile prevăzute pentru neînregistrarea în învăţământul obligatoriu a copilului, precum şi o eventuală vizită din partea Protecţiei Copilului. De asemenea, unii părinţi se tem că homeschooling-ul îi va priva pe copii de socializarea cu cei de aceeaşi vârstă, ce se întâmplă preponderent într-un cadru şcolar.

Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale prevede că „[p]ărintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu”, iar nerespectarea acestei obligaţii din vina părintelui sau a tutorelui se poate sancţiona cu amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunităţii.”

Citește întreg articolul AICI

Publicat în homeschooling | Lasă un comentariu

Intrebari despre educatia acasa…

Un articol de Mădălin Potoroacă drept răspuns la ultimele articole de scandal apărute în presa de doi bani de la noi din minunata noastră țară cu minunatul nostru sistem de învățămînt, condus de minunatul ministru, care nu vrea să își arate teza de doctorat …

calvinisti din toata Romania, TREZITI-VA

intrebare

Am participat recent la o converstatie online unde s-au ridicat mai multe intrebari pertinente cu privire la Homeschooling si m-am gandit ca poate ar fi util sa raspund pe scurt la cele mai intalnite si importante dintre ele.

  1. Este Homeschooling legal in Romania?

Da este legal, in ideea in care nu este interzis de lege. Este adevarat ca Romania nu are propriul ei sistem de HS, asa cum are Ungaria, Anglia, SUA si o multime de alte tari. In aceeasi masura este adevarat ca HS nu este interzis ca si in Germania. Deci persoanele care spun ca este interzis nu cunosc legislatia, in Romania sunt multe familii care fac HS, noi suntem in strasa relatie cu asociatia Homeschooling in Romania, care activeaza de peste 18 ani si unii dintre primii Homeschooleri sunt acum la universitati importante in Romania, Ungaria sau chiar la New York University in Abu Dabi (UAE). Oricine cauta mai multe pe…

Vezi articolul original 1.273 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

”Banii n-aduc fericirea” sau cazul Marlene Engelhorn

Cînd am citit știrea m-am minunat, am spus ”Doamne-ajută!” și … apoi am citit mai atent, după cele două cafele absolut necesare pentru deschiderea cu totul a pleoapelor: o cafea pentru pleoapa dreapta, o cafea pentru pleoapa stîngă. Vezi AICI

sursa foto

Dacă ne uităm mai atent la cazul Engelhorn, descoperim cîteva chestiuni interesante. 

Mai întîi Marlene Engelhorn nu este cu totul hotărîtă ce va face cu banii. Asta înseamnă că s-ar putea să se răzgîndească. Una este să proiectezi o situație în viitor, alta este să treci la realizarea promisiunilor, cînd ești în fața faptului împlinit.

De urmărit! Chiar ne-a făcut curioși! 

Al doilea lucru! Motivația.

Marlene Engelhorn spune că nu se simte vrednică să primească această moștenire pentru că n-a muncit nicio zi pentru acești bani.

Admirabil! Foarte bine! Ce generozitate! Am cîteva sugestii pentru dînsa: fondurile pentru lupta împotriva cancerului, împotriva covid, pentru copiii orfani din țările sărace, pentru puțurile de apă din Sahara, pentru lupta împotriva exploatării sexuale din Thailanda și mai am încă o mulțime de alte cauze glorioase.Ce știm deocamdată este că tînăra viitoare milionară vrea ca banii să se întoarcă la societate. Cum, în ce fel?

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | 2 comentarii

Despre A FI și A IUBI

Am putea imagina o crimă în urma iubirii? Nu o crimă din dragoste, nu o crimă pasională, ci o crimă în urma iubirii! Există crime din gelozie, există crime din dragoste pasională, există moarte pentru dragoste, există moarte din gelozie… dar crimă în urma iubirii?

sursa foto Edictum Dei

Viața noastră este definită de o mulțime de ipostaze ale verbului “a fi”. Nu doar din punct de vedere ontologic. Verbul A FI poate căpăta și valori funcționale. Ne asumăm roluri și devenim elevi, studenți, a căror carieră poate fi ”încurcată” de o nouă viață care apare în pîntec. Trebuie să devenim profesori, avocați, medici, sportivi.

Un bărbat și o femeie se iubesc și o nouă ființă intră în existență printr-un miracol. Iubirea a creat ființă. A iubi are drept consecință a fi. Dar…

Da, există!

În același timp sîntem fii și fiice, devenim mame, tați și bunici. Există aceste roluri, din care nu ne putem da demisia, din care nu ieșim la pensie, pe care nu le putem abandona decît prin moarte. Celelalte sînt rolurile performanței, educației, formării; acestea din urmă sînt rolurile iubirii, ale relațiilor. Pe primele le putem schimba, pentru că țin de țesătura socială. Pe cele din urmă, pentru că au fundație ființială, nu le putem renegocia, schimba, abandona.

Poți totuși sfîrși ”cariera de tată”, poți abandona ”chemarea de a fi mamă” în două feluri: mori tu sau îți omori pruncul înainte de naștere.

Dacă ni se oferă posibilitatea de a deveni profesori emeriți, avocați de succes, medici recunoscuți și sportivi olimpici?! Schimbarea aceasta de roluri din bine în mai bine, din sus în mai sus este împiedicată de o nouă viață care se odihnește acum în viitoarea profesoară, avocată, medic sau sportivă.

Cum vom împăca oare cele două tipuri de roluri care uneori intră în tensiune și în conflict?

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

”Este mișcarea pro-alegere de fapt pro-femeie?” – Diana Paul pentru Edictum Dei

sursa Edictum Dei

Publicat în Perplexităţi, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Încălzirea cu lemne 3 – Focul!

Urmare de AICI și de AICI

Cum se face corect focul? Din bătrîni, așa știm noi, de jos în sus, nu-i așa?

Nu! Nu este așa, cum nu este adevărat că ”dat drumu la sînge” este o procedură medicală necesară și corectă.

Toți prietenii care află cum facem focul se miră cînd le spunem că întotdeauna focul în sobă (și nu numai!) se face DE SUS în jos!

Există pe grupurile de profil tot felul de explicații mai științifice și mai puțin științifice pe tema asta. Nu voi intra în detalii, eventual îl voi ruga pe meșterul Rasvan Iancu, cel care ne-a învățat să facem corect focul, să vă explice detaliile tehnice.

Eu vorbesc doar din experiența celor peste 600 de focuri făcute în ultimele 9 luni de zile.

Iată cum facem:

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati, Meşteşugăreşti, utile | Lasă un comentariu

Încălzirea cu lemne 2 – Soba

Continuare de AICI

Așa cum vă spuneam ieri, am început un nou set de lemne cu aceeași sobă.

Am căpătat curaj să facem această sobă după ce am văzut Palatul Mănăstirii Melk. Acolo săli imense erau încălzite cu astfel de sobe alimentate prin spate de slujitori.

Inițial și noi am dorit o astfel de alimentare, dar pierdeam două lucruri: spectacolul focului într-un focar mare ca acesta (de aceea nu ne-a mai trebuit șemineu) și lerul, asupra căruia voi reveni. În spatele sobei, în camera tehnică, este un ler (un cuptor) în care facem cartofi copți, pîine, dovleac, castane et c. fără niciun fel de alt consum de curent sau gaz.

Mulți sînt extrem de sceptici la încălzirea unei case de circa 108 m locuibili, 137 metri utili și 237 metri construiți doar cu o singură sobă.

Soba trebuie proiectată bine și în conformitate cu arhitectura casei. Noi am ales pentru casa noastră stilul neorustic. Îi sîntem extrem de recunoscători lui Andrei Ștefan (Andrei Juhasz), cel care ne-a proiectat impecabil soba. A lucrat la nivel de centimetri în poziționarea ei, pentru a crea un efect de turbionare a aerului, ridicare, coborîre și apoi direcționare spre dormitoare.

Soba are 3 tone, 3 metri înălțime pentru a încălzi aproape 700 de metri cubi de aer.

Pe sub pardoseală soba este alimentată de afară cu surplusul de aer necesar arderii cu o țeavă de 110, care este deschisă la începutul focului și apoi închisă spre final.

Continuă lectura

Publicat în Articole | 13 comentarii

Încălzirea pe lemne 1 – șemineu versus sobă de teracotă

Astăzi ni s-au terminat lemnele pe care le-am comandat și tăiat în primăvara anului 2019. Am trecut o iarnă și jumătate cu ele. Am început să facem focul în data de 21 octombrie 2020, am încetat focul în 5 mai 2021 (a fost o iarnă lungă, cu temperaturi și de -20 de grade și cu o primăvară rece și ploioasă!) Anul acesta am început să facem focul tot în 21 octombrie, de ziua lui Noah și astăzi este 14 ianuarie.

Nu vă spun încă despre ce cantitate este vorba, pentru că aceasta este marea surpriză. Cantitatea X/9 luni de zile X 2 focuri/ zi!

De cînd am visat să ne mutăm la țară, încă de la primele planuri, am desenat un șemineu central, în concordanță cu ideea de ”cămin”, ”foc” (în trecut se spunea cîte focuri, cîte cămine sînt într-un sat, nu cîte case), casa fiind construită în jurul focului.

Așa am și făcut proiectul. Focul este central spațiului de locuit.

Inițial am dorit să facem un șemineu cu un traseu de apă prin interior care să meargă automatizat apoi prin pardoseală.

Continuă lectura

Publicat în CASA, utile | 3 comentarii

Cinci întrebări pe care trebuie să ți le pui înainte de a te căsători

Dacă este 13, mi-am amintit de ziua căsătoriei noastre (13 iulie 1991)

Îi cerusem deja mîna. Aveam 19 ani și eram plin de foc. Mă pregăteam de căsătorie și numai la asta îmi stătea gîndul, pentru că Apostolul spune: ”e mai bine să se căsătorească decît să ardă”.

Acest verset îmi devenise călăuză. Mergeam din cînd în cînd să îi dau socoteală lui George, un om extraordinar, care a jucat un rol esențial în dezvoltarea mea spirituală în anii studenției bucureștene. Am mers într-o zi la el acasă și i-am spus de pregătirile de căsătorie. S-a uitat la mine lung, a tăcut ceva vreme și mi-a spus: Ia-ți două săptămîni și răspundeți la următoarele întrebări. Dacă reușești să îți răspunzi, atunci ești pregătit. Dacă nu, vei chinui două suflete. Pe al ei și pe al tău. În ordinea asta. Cine ești? Ce vrei să devii? De ce te căsătorești? Pentru ce te căsătorești? Cum veți trăi? 

După o discuție de cîteva zeci de minute am înțeles despre ce este vorba. Aceste întrebări au fost esențiale pentru următorii 30 de ani. Mă bucur că mi le-a pus cineva atunci și mă bucur că m-a ajutat să răspund corect în următoarele luni. Vi le împărtășesc aici. Poate ajută pe cineva care se gîndește la căsătorie. Sigur vă va ajuta și pe voi, cei căsătoriți deja.

1. Cine ești? Cine intră în acest legămînt? Cine ești tu, cu adevărat? Cine ai dat impresia că ești în scrisorile de dragoste? Cine te-ai proiectat, tu, în mintea ta? Atunci am realizat că sînt fiul unei văduve, rămasă văduvă la 27 de ani, care nu s-a mai recăsătorit, că vin dintr-o familie în care n-am avut model patern, că sînt un adolescent încă, cu multe probleme de caracter care trebuie rezolvate, că voi avea dificultăți să mă raportez ca bărbat în casă. Săptămînile următoare au fost chinuitoare. Am fost dezbrăcat cu totul sufletește. Am realizat că sînt un copil de Dumnezeu răscumpărat și cam atît, că am avut har și cam atît. I-am scris toate aceste lucruri Nataliei și am rugat-o să aibă răbdare cu mine, să mă învețe să fiu cel ce trebuie să fiu în căsnicia noastră. A fost umilitor, zdrobitor, dar necesar. A avut răbdare cu mine și m-a învățat să îi fiu Preot și Rege, ea Împărăteasă fiind.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

Demența poate fi evitată? Un motiv pentru schimbarea stilului de viață!

O prelegere interesantă, mai ales legat de alimentație și postul intermitent, cu un caveat legat de presupozițiile evoluționiste.

Publicat în Dezbatere, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, Sanatate | Lasă un comentariu

”Pace și bună învoire” … ca aventură dincolo de limite

Mult timp m-a urmărit cîntarea îngerilor. În Ceruri, nicio schimbare: slava a fost adusă lui Dumnezeu, slavă Îi va fi adusă din veci de veci în veci de veci! Dar pe pămînt? Este Crăciunul un timp al împăciuirilor, al îmbrățișărilor ucigătoare de certuri? Trebuie să fie pace cu orice chip? Punem batista pe țambal pînă trece sărbătoarea în stilul: ”De Crăciun… mai bun!”?

Dacă asta s-ar cere, atunci mi-am găsit eu, cu apetit spre înfruntări de tot felul, o exegeză mai aparte. Este clar textul: pace cu ”oamenii plăcuți Lui”! Dacă nu sînt plăcuți Lui, atunci nu am pace cu ei! Textul este limitant. Ne circumscrie relațiile bune la nivel eclesial, în cel mai rău caz. Însă riscul pe care ni-l asumăm este să încurcăm categoriile: ”cei plăcuți lui Dumnezeu” cu ”cei care sînt pe placul meu”. O logică foarte convenabilă este cea de genul următor: ”dacă eu sînt plăcut lui Dumnezeu, atunci înseamnă că și cei care sînt pe placul meu sînt pe placul lui Dumnezeu, deci putem avea dărdălaș unii cu alții”.

Citește mai departe pe Edictum Dei

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

O altfel de urare de început de an: ”The Architects of Cronos”

Composer: Jo Blankenburg Album: Cronos Official Website: http://positionmusic.com/

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | 1 comentariu

”Psalmii cîntați” – retrospectivă și perspective

”Pentru Proiectul Psalmii Cântați anul 2021 a fost nu doar anul lansării acestei lucrări ci și un an deosebit de roditor. Inima mea rezonează cu cea a psalmistului: „Lăudaţi-L pe Domnul! Îi voi mulţumi Domnului din toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare!” (111:1). La acest sfârșit de an am așternut pe foaie câteva motive pentru care am această mulțumire în inimă, așa că vă invit să făceți parte din „sfatul celor drepți și din adunare”, citindu-le și apoi să Îi mulțumiți Domnului alături de mine! Totodată, vă invit să privim înainte cu credință la anul 2022 și să aflați ce lucruri ne propunem.”

Citiți mai departe AICI

Publicat în guest post | Lasă un comentariu

Un Crăciun … ”anapoda”

Prima dată am avut un Crăciun anapoda în decembrie 1989. Eram soldat undeva în Dobrogea, la Topraisar. Începuse ”Revoluția”, Ceaușescu a fugit, a fost prins, a fost ucis chiar în ziua de Crăciun. Ieșisem din gardă și ne uitam cu toții la televizor la scena uciderii reluată în buclă. Am auzit din spate: ”… ăsta este un Crăciun anapoda”.

Apoi am auzit din nou ceva asemănător anul trecut. Pandemie. Restricții. Nici colindă, nici petreceri, toată lumea izolată în case, slujbele nu s-au ținut așa cum ne obișnuisem atîția ani… din nou ”un Crăciun anapoda”. Anapoda în limba greacă înseamnă răsturnat, cu picioarele în sus. Cum ar fi un Crăciun ortopod, drept așezat? Oare nu acesta este felul în care s-a întîmplat și se întîmplă totul începînd de la Întrupare încoace?

Tot Crăciunul este plin de distopici și anatopii, nepotriviți și nepotriviri de tot felul. Persoane care ar trebui să fie într-o anume stare, într-un anume loc, într-o anume condiţie, într-un anume spaţiu, la un timp potrivit, sunt mutate de Preaputernicul în spaţii improprii, se află la timp greşit, cu un statut complet inadecvat pentru statură, situaţie, sex, etnie, stare socială, profesie. Dumnezeu îşi plasează personajele în crize şi situaţii imposibile, comice chiar, sau de un estetism îndoielnic, ca într-o comedie neagră, cu sfârşit în coadă de peşte. Iată ce face Dumnezeu de primul Crăciun:

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

Troparul și Condacul Nașterii Domnului

Tot Vechiul Testament este ironic-dramatic, tragic. Teologia Evangheliilor bate înspre ironic-paradoxal. Paradoxul, contrastul, oximoronul sînt la ele acasă în Noul Testament.

Iată de ce merită să ne amintim aceste imnuri vechi, necunoscute mediului evanghelic, cel putin ca gimnastică a gîndirii teologice, dacă nu mai mult…

Isus, Lumina Lumii, este preamărit cu pornire de la o frază în aliteraţie: ”răsărit-a lumii Lumina…” Este Lumina cunoştinţei, coborîtă, vulgarizată, adică dată poporului (”vulgus” în latină) şi răpită multor înţelepţi, dată pruncilor cu mintea, ascunsă măreţilor și celor cu gînduri prea mari despre ei înșiși. Lumina este dată celor fără carte, păstorilor, care astfel devin asemenea cu înţelepţii.

Cei ce slujeau stelelor din slujirea lor s-au învăţat şi steaua i-a călăuzit nu spre lumină, ci spre Însuşi Soarele Dreptăţii. Din oglindiri, cercetînd, s-au îndreptat spre izvorul oricărei lumini, din gînduri şi raţiuni s-au îndreptat spre Înţelepciunea cea mai înaltă a oricărei cugetări.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

”Coventry Carol”

sursa

Coventry Carol

Arr.: Mark Hayes & Marvin Gaspard

Pian: Ana-Ruth Micula
Orgă: Zsolt Garai

….

Sînt atît de mîndru de colegii mei!

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

O idee pentru masa de Crăciun și nu numai…

ilele trecute discutam cu niște prieteni despre cum va fi Crăciunul și în acest an. Restrîns, restricționat? Vom colinda? Vom sta în case? Vom liturghisi on-line? Ce vom mînca? Cîți vom mînca la aceeași masă? CÎT vom mînca?

Românul găsește o soluție. De Crăciunul și Revelionul trecut conaționalii noștri au fost în stare să parcheze mașinile și la cîte trei străzi distanță de casele gazdelor, ca să nu bată la ochi, au venit pe jos, au tras perdelele la geamuri și în complicitate cu vecinii, care și ei erau în aceeași situație, au ospătat împreună. Toți și mult! Dar a mai și rămas…

Dacă trebuie să căutăm ceva la care ne pricepem ca români, atunci găsim repede: la petreceri, chermeze și chefuri. Nu avem instinctul sărbătorii, dar avem obiceiuri strașnice la Paște și Crăciun. Masa trebuie să fie îmbelșugată. Gospodinele sînt rușinate dacă sînt doar trei feluri pe masă. Antreurile pot hrăni un regiment, felul principal curge în cascade de supe, borșuri și ciorbe. Răciturile, salata beuf și pîrjoalele se strecoară printre celelalte. Cozonacii, cornulețele, prăjiturile pun capac și toate sînt udate din belșug cu tot felul de ”sucuri”, vinuri și tării. N-a fost să nu fie cumva. Pînă și înainte de 1989, în ciuda rațiilor și sărăciei lucii, mesele de sărbători ne erau îmbelșugate. Și după toate astea, un potop de bunătăți care rămîn și sînt adesea aruncate.

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

17 decembrie 1975, ora 17.30

În fiecare an, în 17 decembrie, pe la ora 17.30, avem un moment de reculegere, meditație, reamintire.

Este ora la care a fost ucis tatăl meu.

Știa că va urma asta, nu știa cînd, dar știa că va veni. Înțelesese în sfîrșit că dracul își cere plata datoriilor.

A făcut greșeala vieții lui, să creadă că poți da mîna cu Satana pînă treci puntea. Așa îl învățaseră mai-marii lui încă din seminar, între anii 1952-1957, că trebuie să colaborezi cumva cu puterea comunistă, că trebuie să ”salvăm” bisericile, orchestrele, că trebuie cumva să dăm dovadă de patriotism în fața agresiunii vestice. Toate lucrurile rele, inclusiv cele spirituale, vin din vest, de la capitaliști.

Într-un moment de slăbiciune a semnat și a continuat așa o vreme. Împovărat de viața dublă, i-a mărturisit prima dată unchiului meu, pastorul Florea Cruceru, care alesese cu totul altă cale, alesese să stea 9 ore cu pistolul la cap în mijlocul amenințărilor, alesese Canalul, Capul Midia, pușcăria.

Apoi le-a mărturisit unor colaboratori dragi, oameni de încredere, și ei trecuți prin ciur și prin dîrmon, fratele Sfatcu și fratele Tărniceru.

În această fotografie rară, care mi-a venit de curînd în poștă, este încadrat de aceștia doi.

Apoi a spus mai departe unor frați din comitet. Unii au spus și ei mai departe către forțele de Securitate, care, după amenințări, șantaj și tot felul de șicane, și-au pus planurile în aplicare în 17 decembrie, 1975.

Publicat în Amintiri, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului | 6 comentarii

”Dragostea creștinilor” – alte forme simple de manifestare

Romani 12:9-11

Dacă am admite că există un prim pas în școala iubirii creștine, atunci acesta ar fi legat de autenticitate, alungarea fățăriei, abolirea ipocriziei: ”Dragostea să vă fie fără prefăcătorie!” Dacă vom fi trecut cu bine de exorcizarea duplicității, atunci am putea începe să croim forme elementare de manifestare în relațiile dintre frații de credință.

Dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău! (v. 9b)

De la Hipocrate, al cărui jurămînt îl depun medicii învățăm ceva: dacă nu poți face bine, măcar să nu faci rău. Ființa umană este îndreptată spre rău. “Homo homini lupus est”, spune latinul. Apostolul îi îndeamnă pe cei care L-au urmat pe Cel care ne-a făcut binele mîntuirii: ”Lipiți-vă de bine, fie-vă scîrbă de rău!” Este fundamental. Elementar! Nu-l iubești pe aproapele? Măcar să nu îi faci rău prin bîrfă, prin fapte, prin desființarea imaginii lui. A-ți cultiva groaza de rău nu ține de simpatia/antipatia pentru celălalt, ci de faptul că ești copil al lui Dumnezeu și Dumnezeu este bun. Să facem bine celor ce ne urăsc? Nu tocmai asta este esența dragostei lui Cristos? Acesta este semn de maturitate deplină, dar despre aceasta, mai tîrziu!

Dacă nu poți iubi dezinteresat cu totul, iubește măcar cu o dragoste frățească! (v. 10a)

Citește mai departe pe Edictum Dei AICI

Publicat în Articole publicate pe Edictum Dei | Lasă un comentariu

Cîntec de Advent – Corul Mixt de Cameră al Universității Emanuel din Oradea

Publicat în Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

”Psalmii: Cîntările lui Isus” – prezentare de Eugen Tamaș

Pentru detalii despre achiziționara cărții vezi: https://psalmiicantati.ro/achizitione… Citește Prefața cărții aici: https://psalmiicantati.ro/prefata-cup…

Sursa

Publicat în Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

”De ce ele spun uneori NU?”

În această seară, începînd cu orele 20.00, în sala M3, etajul 4, la Universitatea Emanuel din Oradea, avem o altă întîlnire cu grupul de ucenicie Fabrica de bărbați. Tema?

“De ce uneori ele spun NU?”

Cîteodată fetele spun NU unei propuneri de prietenie. Uneori bine fac, în alte cazuri ele vor regreta. Dar să ne ocupăm de situația în care ele au totuși dreptate și nu sînt doar mofturi, nazuri și pretenții nelegitime.

Să ne imaginăm!

Continuă lectura

Publicat în Fabrica de barbati | Lasă un comentariu

”Teoria prostiei” – Bonhoeffer

sursa

Publicat în Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Reevaluări: cazul Iosif Țon – later edit

Precizare din data de 21.12.2021. Am revenit cu o editare ulterioară asupra acestei postări în urma unei convorbiri telefonice de peste 30 de minute cu Iosif Țon. Voi reveni cu ceva detalii într-o altă postare.

N-am mai scris demult pe blog. Asemenea pauze sînt foarte utile. Îți oferă retrospective.

M-a sunat zilele trecute un prieten.

Știi, demult voiam să îți spun, dar n-am avut curajul. De fapt voiam să te întreb ceva: crezi că tot ce ai scris în legătură cu Iosif Țon atunci cînd ai scris a fost bine, corect, creștinește?

Am ezitat o clipă:

Nu regret ce am scris, dragul meu! Și acum cred că Iosif Țon apune trist, balansîndu-se dintr-o parte în alta în tot felul de extreme teologice, căutînd popularitatea pierdută. Azi e calvinist, mîine arminian, apoi devine pre, apoi post apoi amilenist, ba carismatic, ba spune că vorbirea în limbi e demonică, apoi spune că a vorbit în limbi încă din anii 70. Nu regret că am spus atunci că a luat-o pe căi teologice dubioase, că nu are un sistem teologic coerent, consistent și consecvent, dar regret modul CUM am spus-o.

Scriptura ne spune să îi confruntăm pe ceilalți credincioși în dragoste. Eu n-am făcut-o cu dragoste. Am făcut-o cu patimă, poate cu dor de răzbunare pentru cele făcute în trecut tatălui meu, și mie personal (…).

Continuă lectura

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Gînduri, Pătrăţoşenii, Zidul rugăciunii | Etichetat | 28 comentarii

”Despre a fi și a iubi”

Continuă lectura

Publicat în acțiuni umanitare, Conferinte | Lasă un comentariu

Conferința Pastorală UEO – 2021


www.emanuel.ro/pastori
#ConferintaPastoralaUEO #RLF #pastori

Sursa pagina de facebook a Universității Emanuel din Oradea

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

5 motive pentru care baptiștii nu trebuie să fie finanțați de statul român

O discuție care merită reamintită în aceste zile.

Beni Cruceru

După articolele despre accesarea fondurilor de la stat de către bisericile creștine baptiste (vezi articolul AICI), un prieten mi-a atras atenția că trebuie să îmi argumentez punctul. Aici îi dau dreptate și vreau să-i spun că totul a fost o chestiune de timp până la postarea motivelor, dar și de revoltă. Dacă în postarea trecută am scris cu inima, de data aceasta încerc să scriu (și) cu bibilica.

Fiecare dintre ele este însoțit de câte un motto biblic, excepție făcând doar primul. Încă nu am găsit referință care să prezinte ce am încercat să spun prin motto. Dacă voi găsi, (poate cu ajutorul vreunuia dintre voi) îl voi adăuga.

Iată 5 motive solide și ancorate biblic pentru care bisericile baptiste nu ar trebui să accepte de la stat fonduri pentru plata salariilor sau diferite realibilitări:

1. Motto: The hand that needs you, feeds you.

Vezi articolul original 987 de cuvinte mai mult

Publicat în Articole | 1 comentariu

Între Scriptură și ziar(e) – Retrospectivă și perspectivă statistică asupra divorțului în Europa și în România – cu pastor Beniamin Cruceru

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

In memoriam IOAN BONA – text de Ovidiu Bodre

L-am cunoscut acum un sfert de veac, atunci cand mi-a intins o mana aspra, m-a privit in ochi si s-a prezentat simplu: Ion.

Cu trup puternic de muntean si suflet cat muntele, asa l-am stiut toti.

Vorba-i era la fel ca mainile, purta in ea o asprime data de viata grea. Cu accentul de banatean neaos si vorba raspicata nu ierta pe nimeni atunci cand i se parea lui ca “umbli cu fente”.

A fost un om de o unitate intreaga. “Ochii lui priveau drept, şi pleoapele sale cautau drept” înaintea oricui se afla. A pastrat in el o verticalitate la care nu a renuntat niciodata. Pe Ion puteai sa-l frangi, dar niciodata sa-l indoi.

 

Avea respect pentru cuvantul pe care si-l dadea. Odata, dupa ce ne-am mutat mi-a spus: “Ovidiu, vin sa-ti pun treptele, dar acum nu pot.” – “Daca e pana la Craciun, e bine” – si mi-a raspuns: “pana la Craciun ti le fac” . Aveam sa-mi amitesc discutia pe 20 decembrie, cand a sunat la usa, si a lucrat pana in 24 decembrie la pranz. Dar in seara de Craciun scara era gata.

Ion Bona a fost departe de a fi perfect. Nu-l puteai convinge sa accepte ceva cand nu voia. “Ma, nu vreu!” si stiam ca discutia e gata. Cand se supara pe cineva, il ierta, dar stia sa pastreze distanta mare pe viitor.

Singura care uneori, putea sa-i schimbe parerea era “Ru’sanda” – sotia lui, care i-a fost alaturi in orice vreme. Rareori mi-a fost dat sa vad o fiinta in care fragilitatea sa se imbine intr-o asa masura cu forta interioara. Cand o intalniti, nu treceti inaintea dumneaei. Opriti-va si lasati-o sa treaca inainte.

Toti care l-am cunoscut pe Ion Bona ne avem povestile noastre cu el. Avea o bucurie aparte cand putea sa ajute, si o facea des. Multi dintre noi, calcam pe pardoselile finisate de Ion Bona, sau calatorim cu masini reparate de el.

Cu siguranta, cel mai spectaculos aspect al vietii lui a fost schimbarea uriasa produsa de intoarcerea lui la Dumnezeu, schimbare pe care – avand in vedere trecutul lui – unii nu au crezut-o decat dupa multi ani.

Cand L-a cunoscut, s-a plecat inaintea Creatorului, devenit Tata. Cel care nu s-a indoit in fata comunistilor, vreme in care , in grinda isi tinea flinta mostenita, s-a prabusit inaintea lui Dumnezeu. Ultima imagine pe care o avem este cu Ion Bona in genunchi, rugandu-se. A ingenunchiat la convertire, si in mintea lui, a ramas inghenunchiat inaintea lui Dumnezeu pentru totdeauna.

Singura autoritate pe care a recunoscut-o a fost a Scripturii dar, dupa felul lui, a recunoscut-o si a iubit-o de o masura intreaga. Am petrecut multe zile si nopti in dezbateri legate de intelegerea Scripturii. Nu tin minte toate subiectele, dar nu pot sa uit pasiunea si focul pe care le aducea cu el.

Acest “In Memoriam” nu este doar despre Ion Bona. Este si despre Dumnezeu. Un Dumnezeu care iubeste, iarta si schimba vietile.

Oprita mi-a scris: “Tati a plecat acasa”. Da, vazut de aici a plecat, si a plecat prea devreme. Vazut de sus a ajuns acasa.

O. Bodre”

 

Continuă lectura

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

Tabăra Medievală pentru copii – ultimele locuri

Prietenul Laurențiu Constantin, un om deosebit, pasionat de lucruri frumoase, de muzică veche, de artă și cultură medievală, a avut curajul din nou, după o perioadă grea pre-in-post-pandemică, să organizeze ceva la care mulți din generația noastră nici n-am avut îndrăzneala să visăm: o tabără educativă pe teme medievale pentru copii. Dacă am fi fost în alt context, sigur l-am fi dus și pe Noah acolo. Vă invidiem pe cei care aveți parte de așa ceva.

Comunicat de presă

29 iulie 2021

Aflată în al doisprezecelea an de activitate, Tabăra Medievală pentru Copii a făcut parte din vacanţa a peste 1700 de copii. Organizată în mod tradițional în zona Subcarpaților și în zona montană joasă, tabăra este o experienţă specială, educativă şi recreativă deopotrivă. Sub o atentă supraveghere, copiii au ocazia unică de a descoperi valorile cavalerismului medieval, transpunându-se în lumea poveştilor, atât de familiară vârstei lor. Au parte şi de relaxare, învăţând ceva nou în fiecare zi şi făcându-şi o mulţime de prieteni.

Anul acesta, tabăra este organizată în 3 serii a câte 35-40 de copii fiecare. Sunt primiți copii cu vârste cuprinse între 6 și 16 ani, în următoarele perioade:

Continuă lectura

Publicat în Anunturi, Arcuri și tir cu arcul | Lasă un comentariu