Tori trece din nou prin încercări. Din fragedă pruncie Dumnezeu a îngăduit să treacă prin cancer, sute de zile de comă, sesiuni de chemoterapie nesfîrșite, operații, tratamente mai mult sau mai puțin invazive. O suferință dincolo de imaginat pentru un copil care a început acest urcuș la 1 an și cîteva luni.

Acum are 23 de ani. Este o învingătoare, așa cum îi spune numele, este studentă la medicină, dar lunile trecute boala i-a dat din nou tîrcoale, astfel încît a ajuns să facă prima dializă în aceste zile.

Acest șir de întîmplări ne-au făcut să ne întoarcem la un interviu pe care l-a acordat în urmă cu ceva timp Andei Bărăscu. Vezi aici versiunea în limba engleză.

Iată și versiunea în limba română:

INTERVIU

Î: Descrie suferința în 15 cuvinte sau mai puțin.

R: Suferința nu este niciodată fără rost.¹

Î: Descrie experiența ta cu durerea și modul în care ți-a influențat viața, dezvoltarea, relațiile etc.

R: Mi-a schimbat complet viața. Mi-a schimbat perspectiva asupra multor lucruri: modul în care aleg să trăiesc, să mă dezvolt și capacitatea de a înțelege că fiecare persoană este un miracol. Cred cu adevărat că viața este un dar.

Î: Ce părere ai despre crearea unei ierarhii între durerea fizică și cea emoțională? Există una mai rea? De ce?

R: Sincer, nu cred că una este mai rea decât cealaltă. Cred că partea cea mai dificilă a amândurora apare atunci când sunt scăpate de sub control.

Fizic = Emoțional
Emoțional = Fizic

Dacă ar trebui să aleg un anumit tip de durere ca fiind cel mai greu de suportat, aș spune durerea spirituală. Motivul pentru care cred că durerea spirituală este cea mai grea este că privește cea mai importantă parte a vieții noastre. Pentru durerea emoțională poți merge la un psiholog, iar pentru durerea fizică poți merge la un medic. Pentru durerea spirituală poți merge la Cel care este totul: Isus Hristos. Suferința te poate îndepărta sau te poate apropia de Hristos; alegerea îți aparține, deoarece brațele Lui sunt întotdeauna deschise (1 Corinteni 16:23).

Î: De ce crezi că suferim? Care a fost cauza? Și există un scop al suferinței?

R: Cred că suferința a apărut din cauza păcatului. Am fost creați pentru a avea o relație personală și desăvârșită cu Dumnezeu, însă neascultarea și refuzul lui Adam și al Evei i-au determinat să acționeze împotriva a ceea ce Dumnezeu stabilise deja (Geneza 3:1-6). Din această cauză, păcatul ne-a separat de Dumnezeu.

Da, cred cu adevărat că există un scop al suferinței. Un lucru la care mă gândesc mereu când vine vorba despre suferință este că ea este spre slava lui Dumnezeu și spre binele nostru (Romani 8:17-18).

Î: Există beneficii ale suferinței? Dacă da, o fac acestea să merite sau doar să fie mai ușor de suportat?

R: Personal, cred că dacă suferința este ceva care ne apropie de Dumnezeu și ne ajută să ne înțelegem scopul (acela de a avea o relație personală cu Dumnezeu și de a face ceea ce suntem chemați să facem), atunci ea este benefică. Totuși, dacă suntem complet sinceri, pentru unii oameni care trec prin suferință este greu să înțeleagă scopul acesteia.

Î: Ești o persoană religioasă? Indiferent de răspuns, te rog să explici cum crezi că acest aspect ți-a influențat înțelegerea și experiența suferinței.

R: Da, sunt o persoană religioasă și cred că postul, rugăciunea și citirea Scripturii îl ajută pe om să își schimbe înțelegerea perspectivei biblice asupra suferinței și a profunzimii ei. Când spun citirea Scripturii, mă refer la faptul că Biblia este plină de relatări despre suferință, precum cele ale lui Isus și Iov.

Faptul că le pot citi mărturiile mă ajută să înțeleg mai bine că nu suntem singuri în suferința noastră. Prin rugăciune înțeleg că trebuie să mă smeresc înaintea lui Hristos și să am încredere în planurile Lui pentru viața mea. Când postesc, renunț la timpul meu, la energia mea și la planurile mele, știind că orice are Dumnezeu pregătit pentru mine este cel mai bun lucru care mi se poate întâmpla.

Î: Care crezi că este perspectiva corectă asupra suferinței? Cum ar trebui să abordăm această realitate inevitabilă?

R: Tind să cred că suferința este spre slava lui Dumnezeu și spre binele nostru. Asta înseamnă că trebuie să mă smeresc înaintea crucii și să Îi încredințez întreaga mea viață.

1 „…Nu pot să spun că știu exact prin ce treci. Dar pot să spun că Îl cunosc pe Cel care știe. Și am ajuns să înțeleg că tocmai prin cea mai profundă suferință Dumnezeu m-a învățat cele mai profunde lecții.” (Suffering is Never for Nothing, de Elisabeth Elliot)

traducere de Anda Cătălina Bărăscu

****

Din toate aceste încercări, Raelene, mama lui Tori, a stors printre lacrimi și zîmbete, prin disperare și speranță, prin văi întunecate și pasaje însorite, două cărți atît pentru copiii care trec prin ceea ce a trecut Tori, cît și pentru părinții acestora.

Le-am citit lui Noah printre zîmbete și lacrimi. Două cărți extraordinare despre rostul și rolul suferinței în viața noastră. Am spus STORS pentru că exact asta se va fi întîmplat cu aceste două creații, a curs un must dulce din zdrobirea strugurilor.