Marius Cruceru

Vă mai amintiţi personajul din basm „jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop”?

Niciodată nu am reuşit să mi-l imaginez. Acum, după citirea articolului pe care domnul Pleşu îl reia în Dilema Veche, mi-am dat seama că aş putea vedea personajul doar trăgînd cu latura ochiului în stînga şi dreapta.

Există! Omul înjumătăţit, „nici aşa, nici altminteri”, ne este contemporan. Este cumva întreg, dar amestecat din două jumătaţi care nu pot vieţui împreună.

Trăieşte pentru artă, aşa declară, dar ochiul îi este setos după Kinkade, iubeşte muzica clasică, Vanghelis 🙂 , are o spoială de informaţie, dar a refuzat formarea, pentru că nicăieri n-a suportat autoritatea epistemică pînă la capăt. Este genul „am învăţat singur” şi aşteaptă să fie privit cu admiraţie, neştiind înţelepciunea care spune „orice autodidact va descoperi că a avut un profesor prost”.

Îi pomeneşte pe Socrate şi pe Platon doar în dreptul anecdoticului, iar despre Luther ştie sigur că era însetat de bere şi arunca cu cerneala după Diavol prin cameră.

Improvizează şi crede cu tărie că se va descurca peste tot precum în clasa VII-a, cînd a reuşit la teză după ce a învăţat toată materia cu o seară înainte. Omul înjumătăţit ne este mult mai aproape, nu doar printre moderatorii pe care îi amendează domnul Andrei Pleşu… Sîntem în ţara în care actorii conferenţiază pe teme precum sănătatea naţiunii şi teologie apofatică, dar fără să-şi fi făcut lecturile cu temeinicie….

Fără dorinţa de a ne da cu părerea despre lucruri, n-ar exista un  spaţiu precum blogurile…. şi totuşi… iubesc amatorii, urăsc diletantismul obraznic şi snobismul cu tupeu.

Citește în continuare →

Pe vremea cînd mergeam la Iris am păţit ceea ce poate reprezenta coşmarul oricărui predicator. Întîmplarea este descrisă aici. Continuarea este aici. Nu l-am uitat pe Iacov şi am continuat să îmi ţin promisiunea. M-am rugat pentru tineri aflaţi în situaţia lui în general, pentru cei din Cluj, în special şi m-am rugat ca Dumnezeu să îmi ridice povara şi să îmi dea din mîngîierile lui, răscumpărînd suflete şi zmulgîndu-le din braţele clovnului cel mare.

Anul acesta Dumnezeu mi-a răspuns. În urmă cu ceva luni am primit un email cu trei poeme care trădau un talent scriitoricesc ieşit din comun, apoi nişte fragmente dintr-un roman, cîteva gînduri ale unui căutător de Dumnezeu. Dialogurile noastre au continuat în vremea din urmă prin facebook şi email cu tînjirea de a ne vedea cîndva. Mai jos este povestea lui Dorin Mureşan, despre care aş putea spune că are deja buletin de scriitor după realizările sale pe tărîm literar. Acum lucrează la un nou roman pe care îl va scoate, aşa cum spunea el… după intrarea în apă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru minunat, îi mulţumesc soţiei lui Dorin, lui Beni, lui Filip pentru timpul investit şi tinerilor din Iris pentru plasa întinsă spre pescuire de oameni.

Acum îi ţin pumnii închişi a rugăciune lui Dorin.

Citește în continuare →