Jumătate de „om universal” pe jumătate de intelect şchiop

Vă mai amintiţi personajul din basm „jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop”?

Niciodată nu am reuşit să mi-l imaginez. Acum, după citirea articolului pe care domnul Pleşu îl reia în Dilema Veche, mi-am dat seama că aş putea vedea personajul doar trăgînd cu latura ochiului în stînga şi dreapta.

Există! Omul înjumătăţit, „nici aşa, nici altminteri”, ne este contemporan. Este cumva întreg, dar amestecat din două jumătaţi care nu pot vieţui împreună.

Trăieşte pentru artă, aşa declară, dar ochiul îi este setos după Kinkade, iubeşte muzica clasică, Vanghelis 🙂 , are o spoială de informaţie, dar a refuzat formarea, pentru că nicăieri n-a suportat autoritatea epistemică pînă la capăt. Este genul „am învăţat singur” şi aşteaptă să fie privit cu admiraţie, neştiind înţelepciunea care spune „orice autodidact va descoperi că a avut un profesor prost”.

Îi pomeneşte pe Socrate şi pe Platon doar în dreptul anecdoticului, iar despre Luther ştie sigur că era însetat de bere şi arunca cu cerneala după Diavol prin cameră.

Improvizează şi crede cu tărie că se va descurca peste tot precum în clasa VII-a, cînd a reuşit la teză după ce a învăţat toată materia cu o seară înainte. Omul înjumătăţit ne este mult mai aproape, nu doar printre moderatorii pe care îi amendează domnul Andrei Pleşu… Sîntem în ţara în care actorii conferenţiază pe teme precum sănătatea naţiunii şi teologie apofatică, dar fără să-şi fi făcut lecturile cu temeinicie….

Fără dorinţa de a ne da cu părerea despre lucruri, n-ar exista un  spaţiu precum blogurile…. şi totuşi… iubesc amatorii, urăsc diletantismul obraznic şi snobismul cu tupeu.

Vor, pe scurt, să fie şi călare, şi pe jos. Vor să vorbească buruienos, dar se înghesuie şi să pomenească, hodoronc-tronc, de Dostoievski şi Santayana. Sînt, care va să zică, complecşi, rotunzi, „oameni universali“. În realitate, sînt mereu la jumătatea drumului, nici cu lecturile la zi, nici cu degetele bătătorite. „Nu sîntem intelectuali!“ zic ei, ferindu-se de această etichetă ca de ducă-se pe pustii. Se poate. Dar asta nu vă califică drept viguroasă clasă muncitoare. Nu aveţi nici statutul pe care îl respingeţi, nici cel la care aspiraţi. Prestaţia Dvs. constă, deocamdată, în utilizarea (pripită şi parţială) a intelectului propriu şi într-o zglobie clămpăneală mondenă. Credeţi-mă, e puţin! Şi dacă, în plus, vă luaţi şi aere magisteriale – e ridicol.

Citiţi întreg articolul AICI.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Jumătate de „om universal” pe jumătate de intelect şchiop

  1. adrian zice:

    Bine zis!
    tocmai din teama de a nu deveni, in anumite domenii, un astfel de „autodidact” schiop incerc, in ultimul timp, sa nu ma mai „introduc” in discutii care sunt prea departe de profesia mea. Un exemplu ar fi teologia. Ocazie cu care constat cat de reconfortant este sa-ti declini competenta acolo unde chiar nu o ai. 🙂

    • Marius David zice:

      draga Adrian,
      rarisime sînt pasările ca tine care cred că sînt mediocri, sînt prea smeriţi, dar sînt calificaţi mai tare ca cei care se cred specialişti în domeniul lor.
      Cine mi-a găsit răspunsul la textul în greacă din Petru? Un inginer, care s-a băgat în discuţii ca un amator (în sensul etimologic al cuvîntului) smerit, nu ca un diletant încrezut.
      Aşa de mare nevoie este de pasionaţi, dar doresc să crească în competenţă rpin schimbul de idei….

      Ar fi aşa de săaracă lumea dacă am discuta numai între specialişti.
      Cel puţin în teologie este aşa de bine să asculţi pe cei care au formaţi ochii şi urechile în alte spaţii. Întotdeauna ascult cu mare interes un nespecialist referindu-se la chestuni teologice sau filologice, filozofice … etc.
      În astfel de domenii este extrem de important să faci mutaţia de perspectivă.

      • adrian zice:

        ai dreptate.
        ce-ar fi lumea fara poienele Iocanilor?!

        • Marius David zice:

          asta este un asemenea spaţiu… după muncă, după traducere, după calcule, după înghiţit păr ca frizer, sau fragmente de şpan ca strungar… ne adunăm aici pentru o lecuţică de înţelepciune de la alţii… eu sînt cel mai mare hoţ de minte. Singurul lucru pe care îl plătesc este timpul. Plătesc cu viaţa adicăteleea… dar merită.
          Oare nu aşa ne-am cunoscut?

  2. Ca de obicei, domnul Plesu are un discernamant usturator. Fiecare suntem cuprinsi in descrierea dansului (la un moment sau altul al vietii noastre sau intr-un domeniu sau altul…)

  3. sam zice:

    Reușit portret.
    Pe la jumătatea lecturii am fost tentat să exclam uimit: M-ai ciuruit dom-le! Cum de m-ai ghicit?
    Pe la final am văzut tușele din ce în ce mai groase, lipsa culorilor (negrul pe alb este dominant), am zărit într-un colț un Caragiale aruncat ca din întâmplare și mi-am tras pe seamă că nu citesc ci admir o caricatură, reușită ce-i drept, potrivită cu restul din galeria autorului.

    Ca orice operă de artă și caricatura are o sursă de inspirație și încearcă să transmită un mesaj așa că am purces la munca (am vrut să adaug -sisifică – dar, autodidact fiind, am oroare de dicționare și nu vreau să greșesc tuma amu) de descoperire a acestora.

    Am umblat puțin pe la biografii și prestații de jurnaliști, anteniști, liber-schimbiști, moftangii (iar dau de/din Caragiale, deci sunt citit) și mi-a fost suficient (ca autodidact convins cercetarea până în pânzele albe pe Dunărea albastră îmi sună uneori a paranoia dar asta e părerea noastră a cool-turiștilor semi-do(c)tați) ca să trag o concluzie la prestația profesionistului mai (re)suscitat și anume: Stop preaching to the choir!! Getalife! One that it is!

    Așa avea mai multe de spus dar mă duc să mestec la ghiveciul de Spinoza, E-vanghelis și Tolstoievschi să nu dea în foc. S-ar putea să am nevoie de ei mai târziu pentru replica lui Pleșu la comentariul meu super care este.

    • Marius David zice:

      Deci, vezi domle, e mare, bre!
      Asta mi-a adus aminte de o replică dintr-un vagon de tren: „Bach (pun la întîmplare acum) e tare, domle, tare! Am ascultat o buhucată, rai, nu alta!” 🙂

  4. ACIDUZZU zice:

    „Sîntem în ţara în care actorii conferenţiază pe teme precum sănătatea naţiunii şi teologie apofatică, dar fără să-şi fi făcut lecturile cu temeinicie….”

    Actorii (cabotinii) conferentiaza…
    Vorba lui Eminescu:”…toti fonfii si gangavii”…vin si ne incanta cu…”chipul lor de oaie creata !” (adica Behehecali sau (E)-Vanghelie de sectorul 5, sau oarece Prigoana…)
    Sau cum rosteste inteleptul Solomon: „Am vazut robi calari si vievozi umbland pe jos” sau ” Vai de tine tara al carei voievod este un copil !”

    Colac peste pupaza, mai suferim si de sindromul lui Haman, adica de oportunism ca doar suntem o natie de…pomanagii europeni: „Ce trebuie facut pentru un om pe care vrea sa-l cinsteasca imparatul ?”…(vezi Estera 6:6-10)
    Ca doar, „pe vremea aceea, nu era imparat in Israel si fiecare”… se vedea drept in ochii lui, adica…”facea ce-i placea !”(Judecatorii 21:25)

    • Marius David zice:

      nu Aciduzzu, încearcă mai sus, Dan Puric, spre exemplu. Se pricepe de cîţiva ani la teologie, etnologie şi folclor, sociologie, psihologie şi alte cîteva domenii pe care nu le mimează, chiar vorbeşte.
      Chiar azi am citit ceva simpatic. Dintre toţi cei care nu spun nimic, cîţiva chiar tac.

      • ACIDUZZU zice:

        Dan Puric este un fel de…Nicodim al lor, dar inca…

        Stiti foarte bine la ce ma refeream in comment; nicidecum la Dan Puric. Si Caiafa a fost „prooroc”, doar pentru ca era mare preot in anul acela…

      • ACIDUZZU zice:

        Chiar Oreste se pricepe la cate ceva ! Biblia „dupa Oreste” !
        Eu il apreciez doar dupa…”chinurile facerii”!

  5. Pomisor zice:

    Sa fim realisti! Bun dar… dupa care realitate?… Cea palpabila, cea observabila prin simturi dar daca depui ceva eforturi sa cauti, cea extinsa (observabila cu ajutorul aparatelor), cea spirituala (observabila prin interactiune spirituala), sau cea imagina-ra/-bila (lumea gandurilor)?

    „Toti oamenii traiesc pe acelasi pamant si sub acelasi cer, dar nu toti au acelasi orizont.”

    Eu prefer un orizont cat mai larg… pana la granitele imaginarului… nu ca acest domeniu nu ar fi si el util, dar … poate ramane ce este: imaginar…
    Deci nu este chiar cea mai buna idee sa iti construiesti viata acolo (unii o fac: toti care „evadeaza din realitate” in alcool, droguri, jocuri pe calculator ( 🙂 )…).

  6. exoligu zice:

    Nu contenesc a fi uimit de talentul unora dintre intelectualii noştri populari de a spune lucrurile frumos. La urma urmei, eu înţeleg din povestea cu jumatate om jumatate iepure aşa: mesajul central este următorul; în viaţa de zi cu zi, în România contemporană, întâlnim foarte multă superficialitate!
    Dar dacă ar fi spus-o aşa ca mine, n-ar fi avut, cu siguranţă, lipici la public.
    Cred că merită să reflectăm un pic la faptul că cultura noastră este centrată mai mult pe cum spunem decât pe ceea ce spunem, formă mai întâi şi abia apoi conţinut. Cred că e moştenirea romantismului de care nu vrem să scăpăm şi pace.

    • Marius David zice:

      TREbuie să recuosc, îmi place şi forma asta… mama face prăjituri, darîntotdeauna le dă o formă atrăgătoare…. Domnul Pleşu este un stilist. Poate să spună şi cum e vremea (mă refer la meteolrologie acum) într-un mod cît se poate de fascinant.

      • adrian zice:

        Cand il citesc pe domnul Andrei Plesu am aceeasi senzatie ca atunci cand privesc un cristal Swarovski.

        • Marius David zice:

          ahahaouleu.. asta nu ştiu dacă este de bine sau de rău… am asociat cristalele cu pricina cu biberoanele irinei a lui irinel a al monicăi a columbeanului.
          Biberon cu swarosvki, landou cu cristal, tocuri cu….. etc.

          • adrian zice:

            in mintea mea era de bine!
            Nu mi-a trecut prin cap analogia cu persoanele de care pomenesti (si despre care, oricum, nu prea stiu mare lucru).
            Sunt unii care pun laturi in tacamuri de argint. Argintul nu-si pierde prin asta valoarea.

            Imi place cum scrie domnul Andrei Plesu chiar si atunci cand nu sunt de acord cu dansul.

            • Marius David zice:

              am inteles acum.
              Da, este una dintre puţinele minţi lucide din ţara asta.
              tot timpul am impresia, la discuţiile de duminică.. cum că Gabriel Liiceanul îl intervievează pe Andrei Pleşu, nicicum că ar fi un dialog de la egal la egal.
              Simt aproape un fel de complex al filozofului în faţa retorului.

  7. Hmmm... zice:

    1Cor 5:12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?
    Deci despre cei ce sunt in biserica [in imparatia Sa] nicaieri nu e mai vizibil acest tip de personaj semi-doct decat la amvoane
    Exemplu unul m-a disperat efectiv duminica zicand ca in marea Galileii erau doar pesti micuti [plevusca] atunci cand Isus i-a cerut lui Petru sa arunce plasa in partea dreapta a barcii in finalul ev. dupa Ioan. Cica Domnul a facut un miracol… Am verificat imediat in timpul predicii sale pe net =) stiinta ne spune ca sunt 23 de tipuri de peste in lacul Tiberias.
    Am dat un exemplu doar, lista e lunga si grea
    Ce ma sperie e ca nicaieri responsabilitatea nu e mai mare ca atunci cand slujim pt D-zeu, il reprezentam practic ca ambasadori. Sunt uimt de cat amatorism se da dovada.
    Ma uit la Isus,la Pavel si vad „meseriasi” profesionisti, ma uit la nivelul predicarii la greii mai recenti J Edwards, CH Spurgeon si alti protestanti si din nou sunt socat cat de sus este stacheta ridicata.
    V-as recomanda sa mai lasati si corigenti cativa, chiar repetenti mai ales ca nu toti sunt facuti pt amvon sau pt conducere. Spun asta nu cu rautate; doar ma intreb nenea respectiv a facut 4 ani de teologie ??? cu cine si cum ??? pt ca voi ii acreditati…
    Si sincer nu cred ca exista ceva mai periculos decat mediocri cu acte in regula [diploma]

  8. Gabriel Băloi zice:

    Ca să putem privi la o astfel de „dilemă veche” şi să înţelegem personajele implicate în ea , dealtfel destul de alunecoase , şi să le identificăm , trebuie neapărat să mergem la basmul lui Aleodor Împărat , sugerat de domnul prof. Cruceru prin titlul postării.
    Eu m-am reîntors la basmul lui Petre Ispirescu şi l-am recitit ! îmi vine să şi rîd de „tenacitatea” mea !

    Ce am observat :
    – personajele trăiesc într-o lume suprarealistă care le dă un sentiment vitejesc → fiecare fiind gata să sară oricînd la gîtul celuilalt ( lui Jumătate-de-om… nu i-a trebuit mult ca să-i spună plimbăreţului Aleodor că e gata să-l pedepsească , iar lui Aleodor nu i-a trebuit să dea prea multe explicaţii pînă să-l provoace pe „omul cu domeniu” la luptă dreaptă , lui Verdeş Împărat îi plăceau gîturile tinerilor curtezani , pe care , după ce le tăia , le înfigea în cîte-o ţeapă , iar de fata împăratului , ce să mai zici ! era mai năroadă decît toţi , fiindcă n-a precupeţit nici un efort ca să-l găsească cu ocheanul pe precupeţul de amor, chiar cu riscul preţului vieţii acestuia , deşi îl îndrăgea ;
    – lumile fiecărui personaj sînt diferite şi bine delimitate ( separate ) unele de altele , părînd a nu avea legături benefice între ele , ci mai degrabă sacrificîndu-l pe străinul „naufragiat” al celeilalte lumi , considerîndu-l nelegiuit chiar şi pe cel care avea cea mai mică culpă ( „Pocitania pămîntului îi zise lui Aleodor : toţi nelegiuiţii ce-mi calcă hotarul cad în robia mea” ) ;
    – Aleodor nu avea ce să caute pe moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop ; nu a fost suficient de atent şi isteţ ca să nu ajungă îndatorat slutului ;
    – totodată , „isteţimea” lui Aleodor nu ar fi ieşit la iveală , prin aprecierile lui Verdeş împărat , dacă pocitania nu l-ar fi obligat să meargă la acesta ;
    – Aleodor-ul cu „coplexitate intelectuală” sau cu „plurivalenţă intelectuală” ( adică , cel care se consideră frumos , om întreg şi călăreşte pe iepuri întregi , mulţi şi neşchiopi ) comite repetate falsuri intelectuale , fiindcă , în genere , orice construcţie intelectuală de-a sa e bazată pe condiţia nevoiaşă şi mai slabă A ALTORA , adică : fie pe ştiuca ce se zbătea pe uscat de moarte , fie pe corbul cu aripa frîntă , sau pe tăunele neajutorat ce risca să fie strivit de talpa intelectualului întreg şi cu multilateralitate intelectuală ; însă „cămaşa sa intelectuală” nu a fost scoasă (scăpată) prin acţiunea lui foarte proprie şi PERSONALĂ , ci prin isteţimea celor în-jumătăţiţi de perspectiva sa de personaj superior ;
    – construcţiile intelectuale ale lui Aleodor ( acelea pornite să atace , să vîneze creaturile nevoiaşe şi în-jumătăţite ) sînt realizate , cumva , în mod aiuristic. Citez din basm : „Adesea ieşea Aleodor la vînătoare ca să-şi petreacă CEASURILE CE-I PRISOSEAU de la trebile împărăţiei” ( adică , aceste vînători de „puric”i nu erau treburi propriu-zise , ci „activităţi CU JUDECATA la purtător” făcute în timpul DE PRISOS → spune basmul : „dus fiind PE GÎNDURI , şi alunecă de călcă pe pămîntul pocitului de om” ) ;
    – fiecare tip de personaj e periculos ; nu-i deloc bine să te pui cu el (oricare ar fi lumea din care provine ).

    Acuma , mie nu-mi prea place niciunul din aceste personaje , dar cel mai viclean dintre ele este , cu prisosinţă , domnul Aleodor – frumosul cu multilateralitate intelectuală , fiindcă el i-a înşelat pe toţi , este falsul falşilor ; defapt , l-a uzurpat amoral pe slut în propriu-i amor , l-a înşelat pe împărat cu pseudo-înţelepciunea lui şi a înşelat-o şi pe sturlubatica fiică de împărat , iar el , viteazul , pozitivul , i”moralul” se întorsese ascasă teafăr şi trăi pînă se istovi !

    Prin urmare , tactica lui „coşcogeamite omul” intelectual , deşi „nurliu şi drăgălaş” , are totuşi o devianţă de „sept moralo-intelectual” , care ricoşează din aripioara rănită a corbului şi din solzul cosacului în care „se ascunde” tocmai ca să-l judece , iar prin acea judecată „dreaptă” tocmai ca să-şi facă propria-i construcţie intelectuală. Mie nu-mi place tactica aceasta. Farmecul e farmec , e plăcut , iar „omul de tip Aleodor” e mare la stat , însă optica aceasta nu-mi place , fiindcă cel considerat „jumătate-de-om…” deseori este chemat să-şi spună punctul de vedere , mai ales că cei avizaţi tac sau , de exemplu , nu vor să fie televizaţi.

    De foarte multe ori , aceşti oameni înjumătăţiţi sînt de bună-cuviinţă , au candoare şi nu intenţionează , neapărat , să dea lecţii nimănui cu privire la faptul cum se întîmplă un lucru sau altul în diversele domenii.

    Apoi , pe de o parte , cei autorizaţi , folosind optica aceasta în sine , nu reuşesc să îi rupă picioarele iepurelui şchiop (adică , în realitate , această optică nu distruge , nu combate construcţiile intelectuale formulate de nespecialist într-un anumit domeniu) călărit „pe nedrept” de „jumătatea-de-om”, ci doar evocă o disproporţie între vastitatea unui domeniu şi insuficienţa intelectuală înjumătăţită de necunoaşterea nespecialistului , iar, pe de altă parte , imposibilitatea de anihilare a diverselor creaţii „nespecialiste” constituie , în final , MANDAT pentru „omul şchiop” , acordat fie şi prin forma simplei toleranţe a comunităţii , căci „sola patientia inducti mandatum”.
    Acest „călărit şchiop” reprezintă adesea veritabile cazuri de „competenţe speciale” , care , în fond , se regăsesc în cele generale.

    Cît despre „complexităţile intelectuale” – folosite în mod hipertrofiat pentru exprimarea unui lucru simplu , aşa cum , adesea , cu estetică , o face domnul Pleşu – acestea nu se numără , ci se cîntăresc , potrivit adagiului „complexionem intellectualis non numerantur , sed ponderantur” ! ( adagiul l-am adaptat eu , deoarece în varianta originală nu se referea la „complexităţile intelectuale” , ci la martori ).
    Din punctul meu de vedere , de această dată , mi se pare că acestea cîntăresc destul de uşor.

  9. Pingback: Isus şi sperietori, Toaca, Back to Bach, casa din container, jumătate de om, « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.