Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Foarte pitoresc.
Ador casutele vechi cu tinda si ferestre mici si miros de scortisoara. Sa ma spal dimineata la fantana, sa fac focul pentru a gati micul dejun si a matura in batatura …. Dar ma sperie provacarea de a trai asa, nu stiu daca as face fata. 🙂
Cui nu i-ar surade la pensie un asa „cotage”…?
Intr-o zona linistita, uitata de lume, nestiuta de paparazzi, ocolita de…blogosfera si de comentarii incomode care strica linistea bietilor pensionari…
Adica…”cottage” si nicidecum „cotiga” ceea ce indeamna la…transhumanta… la o viata nomada, „merturisind ca sunt straini si calatori pe pamant…si ca doreau o patrie mai buna…”
„Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pustiuri, ascunsi in crapaturile stancilor…” Nicidecum in „cottage” ci, cel mult in „cotiga…”!
Adica…”cottage” si nicidecum „cotiga” ceea ce indeamna la…transhumanta… la o viata nomada, „marturisind ca sunt straini si calatori pe pamant…si ca doreau o patrie mai buna…”
„Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit prin pustiuri, ascunsi in crapaturile stancilor…” Nicidecum in „cottage” ci, cel mult in „cotiga…”!
😉
am deja locul.
Parca-i din Lord of the Rings.
Prea tare 😀
stai să vezi că unul şi-a făcut chiar casă ca hobiţii!
apare zilele astea
l-am indexat!
Pingback: Altă idee: cortul | Marius Cruceru
Pingback: Ora pămîntului, cuvîntul zilei, visul copilăriei, they lost, cotagiul « La patratosu