De ce trec pe partea cealaltă a străzii cînd văd o bancă? UPDATE – audio Mitraş Dudaş

Ce oraş frumos! Fabrici şi uzine... vorba cîntecului scris de Alexandru Andrieş… Ce oraş frumos!

Ar trebui să continuăm cîncelul:

Ce oraş frumos! Farmacii şi bănci!

Cofetăria Perla din vecinătatea noastră şi-a redus spaţiul în favoarea unei bănci germane şi, după ce m-am rugat de fiecare dată cînd treceam pe acolo, în locul sex-shopului, care a falimentat, slavă Domnului, a apărut o farmacie. Sînt înrudite oarecum!

În cartierul nostru au crescut din trotuar şi sticlă bănci şi farmacii, simboluri ale bucuriilor provocate de micile împrumuturi şi durerile resimţite, după ce ajungem la concluzia că trebuie să dăm banii înapoi, probabil…

Am avut o singură experienţă cu o bancă. L-am ajutat pe un prieten să ia un credit pentru o maşină. Erau banii lui, distracţia lui, maşina lui, dar am fost martor la tot procesul.

Nu mi-a trebuit mai bună dezintoxicare de bancolită cronică. Cînd am priceput cum stau lucrurile, mi-am spus tare şi ritos pe sub mustaţă că nu voi mai călca în bancă nici măcar pentru schimb valutar.

Este o opţiune personală, pe care o plătesc din greu cu sacrificii mari pentru familie, cu riscuri, cu muncă grea şi ziua şi noaptea, cu mai multe slujiri şi slujbe, dar chitanţe de bancă nu vreau să văd în casa mea. Nu-i jude pe ei ce sînt împrumutaţi. Dacă s-au împrumutat bine, bravo lor… oricum se judecă ei înşişi destul.

Am început de la lingura de lemn, am muncit din greu, Dumnezeu ne-a binecuvîntat sudoarea şi nu am ajuns la standardele de viaţă pe care le-ar presupune sau le-ar aştepta unii loviţi de snobism din partea noastră.

Am refuzat să trăiesc ca „sponsorizat de meserie”, n-am luat salariu de la Biserica din Aleşd de 15 ani de cînd lucrez acolo (fraţii sînt plini de dragoste să îmi plătească motorina şi o parte din telefon, uneori toată factura pe baza unui angajament de colaborare), dar Dumnezeu ne-a binecuvîntat inimaginabil.

Am stat în chirii, ne-am mutat de 11 ori dintr-o parte în alta. Am adunat bani cu greu pentru a lua un apartament pe cae l-am pus la pnct de la 0. Am trăit în mobilă second hand sau făcută manual, am improvizat… I-am promis soţiei atunci cînd ne-am căsătorit o sărăcie decentă şi … m-am ţinut de cuvînt 🙂

Da, ştiu, fără bancă este greu, dar spuneţi-mi, vă rog, Ce şi cum se vor descurca pînă la urmă cei care au cumpărat apartamentul de la o familie pe care o cunosc. Cum să dai 2300 de roni în bancă în fiecare lună pentru 25 de ani? Cine şi unde cîştigă atît pe vremurile acestea?  De cîte ori vor plăti apartamentul?

El este în Grecia, stă acolo, cîştigă vreo 1000 de euro, trimite banii la famillie, trăieşte ca un cîine, şi familia fără tată stă aici, în România.

Aceea este viaţă de familie? e vom da copiilor noştri case şi le vom distruge căminele, le vom da zestre şi le vom răpi educaţia, le vom face nunţi grozave şi le vom fura fericirea de a ne avea pe lîngă ei.

Da, ştiu… nu putem altfel şi vom putea şi mai puţin altfel. Ce-ar fi să încercăm să ne punem creativitatea la încercare pentru a găsi soluţii?

Mai dorim un strop de înţelepciune înainte de a porni brainstormingul nostru?

Iată ce spunea Thomas Jefferson în urmă cu 200 de ani.

I believe that banking institutions are more dangerous to our liberties than standing armies.

If the American people ever allow private banks to control the issue of their currency, first by inflation, then by deflation,

the banks and corporations that will grow up around the banks will deprive the people of all property –

until their children wake-up homeless on the continent their fathers conquered.

sursa AICI.

UPDATE: aici aveţi un link la un material audio în care Mitraş Dudaş tratează aceeaşi problemă. Mitraş Dudaş este om de afaceri,unul dintre primii acţionari ai Băncii Transilvania.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Dezbatere, dulce Românie, Fabrica de barbati. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la De ce trec pe partea cealaltă a străzii cînd văd o bancă? UPDATE – audio Mitraş Dudaş

  1. Imi place mult ca ai abordat problema asta. O sa dau niste linkuri utile in zilele urmatoare, ca din partea unuia care s a lasat atras de mirajul bancii.

    Intr-adevar e mai sanatos cum ati procedat voi.

    Capcana in care cad cei mai mult este de a ajunge la un nivel de trai (casa, masina) peste veniturile lor si atunci fac scuratura. In loc sa gaseasca cai creative si de a deveni ei mai competenti sa poata sa cistige mai mult, recurg la credite. Ii inteleg pt ca si eu am gresit la faza asta ma ales pe plan de biznis. Dar egzista si o alta cale….

    • Marius David zice:

      Abia aştept!
      Da, dar n-a fost uşor, să ştii!
      Şi acum plătim preţul unor frustări autoimpuse.
      Acum este rîndu copiilor. Chiar în seara asta am luptat să ne convingem copiii pe tema asta. Le-am arătat cîte binecuvîntări am primit şi cum Dumnezeu ne-a bincuvîntat, ca nu cumva să dezvolte nemulţumiri faţă de lucrurile pe care le au alţii şi faţă de care ar putea tînji.

  2. Bogdan Burghelea zice:

    Băncile – templele capitalismului (materialist, în primul rînd, dar nu numai).

    Cînd a început criza Boc, sub numele că e o situaţie de forţă majoră, s-au redus salariile bugetarilor (şi, prin simterie, şi cele ale non-bugetarilor) cu 25%. N-am auzit pe nimeni să spună că dacă e forţă majoră, atunci se justifică reducerea (măcar temporară) şi a ratelor la bancă cu acelaşi procent cu care s-a redus venitul împrumutatului. Aşa era drept şi corect şi chiar întemeiat juridic.

    Sîntem chemaţi toţi la solidaritate şi sacrificii (mai lipseşte să auzim „în numele Domnului nostru …”), dar băncile, „pas”. Ba mai mult, Isărescu dixit: „Ce, acuma vreţi să intre şi băncile în criză?”.

    DA, DA, de trei ori DA, fiindcă lăcomia şi iresponsabilitatea băncilor a provocat criza. Ele trebuia să intre primele în faliment (cînd economia funcţiona, toţi trîmbiţau „succesul pieţei libere, nereglementate (de stat)”, dar cînd a fost să li se aplice legile esenţiale ale pieţei: „băncile au nevoie de ajutor fiindcă joacă un rol esenţial în economie”).

    Sau cum spunea prietenul nostru Ernu, de bogăţii te mai mîntuieşti, dar de creditul de la bancă (care este un fel de bogăţie negativă), aproape imposibil.

    • SDM zice:

      Marius David, ce te-ai face dacă soţia ar lucra la bancă ?!!!
      Cred că asta ţi-ar mai trebui, ori te-ai vindeca de bancofobie, ori … !!!
      SDM

      • SDM zice:

        Ce ziceţi dacă cineva ar scoate bani de la bancă şi cu aceşti bani finanţează o … lucrare misionară sau, de ce nu, donează banii pentru construirea unei biserici ?
        SDM

        • Bogdan Burghelea zice:

          Cred că e ca în zicătoarea românească: dacă intră un cîine în biserică, nici biserica nu s-a spurcat, dar nici cîinele nu s-a sfinţit.

          În plus, argumentaţia de tip „scopul e prea înalt pentru a alege mijloacele” este foarte periculos.

          • ACIDUZZU zice:

            Dupa cum nici lui Iuda Iscarioteanul nu-i trebuiau lui (neaparat) cei trei sute de lei (Ioan 12:5,6) ci pentru a-i da saracilor…
            „Caci stapanul zgarcit invata sluga hot” spunea un vechi proverb burghezo-mosieresc.
            Ceea ce nu-i cazul la Marele Stapan Ceresc care revarsa din plinatatea Lui „si har dupa har…”(Ioan 1:16)

        • Marius David zice:

          nu-i trebuie lui Dumnezeu banii ăştia aşa cum nu-i trebuiau la templu banii din vînzarea unui cîine sau din alte activităţi foarte active.

  3. elisa zice:

    Ne dorim mai mult si mai mult si iar inca ceva. 😦
    pentru acestia sunt bancile;
    inainte nu aveam nimic, nici bloc, nici termopane, nu eram proprietari. 🙂
    nici patratoase masini ,nici, nici..Nici Banci;
    o, si cit de bine era: semerenie din cauza lui Ceausescu e drept,
    dar nici atita expunere de stricaciune. nu vedeai.
    Deci era mai bine fara banci. 🙂
    din multe muulte puncte de vedere.

  4. Marcel Filip zice:

    Adevarat cu bancile astea.
    Pe de alta parte, sa ai mai multe carduri de credit de tinut in frau, este o adevarata „arta”.
    O alta fateta (varianta moderna) la „infranarea poftelor”.

    • Marius David zice:

      Corect, înfrînarea poftelor este roada Duhului.
      Dacă dau peste cineva care se laudă care tot felul de daruri excepţionale, dar nu are înfrînarea poftelor şi nu ştie să trăiască înţelept în lume, atunci mă îndoiesc şi de acele daruri.
      Ieri am avut o discuţie cu cineva în Viena tocmai pe tema asta.

      Cum poate cineva pretinde daruri excepţonale (vorbirea în limbi şi vindecare) şi înşeală în afaceri ca un tîlhar. Singura diferenţă între hoţii la drumul mare şi acea persoaneă este că hoţul îţi dă în cap cînd te jefuieşte.

      Cum se poate trăi aşa?
      Cum se poate trăi minţind banca, agenţiile statului, instituţiile care ridică taxele, cum se poate semna un contract fals, bazat pe declaraţii false şi apoi să manifestăm alte daruri ale Duhului….
      eu cred că primul semn al prezenţei Duhului în credincios este ethica şi etica schimbate.

  5. stefan zice:

    Va admir din toata inima. Sa fiti sanatosi si veseli.

  6. Vroiam la un moment dat sa fac o descoperire de card. Firma unde lucrez are un contract cu o banca si dobanda e mai mica. Nu aveam toate actele, dar am mers la banca sa-mi spuna cat pot lua si alte detalii. Calculul se face dupa anumite criterii, suma pe care cineva o poate primi fiind mai mare si cu cat omul are mai putine alte imprumuturi.

    A cautat intr-o baza de date si, vazand ca nu gaseste nimic despre mine, mi-a spus ca nu a mai intalnit de mult „un client asa de curat ca mine”. Mi-a atras atentia expriesia expertului de dincolo de masa. Si… am preferat sa raman „curat”.

    Dumnezeu ne-a ajutat si nu am mai avut nevoie de alti bani.

    Solutii? Se pot lua credite pe termen scurt, pe 3-4 ani, cu rate mari lunare, dar care sa fie platite prin contributia mai multor membri ai familiei (pentru a scapa urgent de datorie), dar in situatii speciale, cand nevoia impune aceasta.

    Ar fi ideal ca oamenii de afaceri crestini sa-si ajute fratii, in bisericile locale. Evident, pe aceia care le inspira lor incredere. Ei pot da un imprumut, cu rate lunare, dar, fara dobanda (eventual sa ia in calcul inflatia). Nu se prea face, dar ar fi o solutie (desigur, ideea ar trebui sa vina din partea lor, la initiativa lor).

    O alta idee este un imprumut in familie/prieteni, nu mult, iar, printr-o intelegere rezonabila, banii sa fie returnati pe rand, lunar. Fara dobanda si suma mica, cu plata datoriei in cateva luni (maxim 6).

    • Cristina zice:

      Perfect de acord cu acest gen de „curatie”, in opinia mea nu prea exista motive obiective pentru a apela la banci (eventual forta majora care include de ex. nevoia urgenta de bani pentru interventii medicale, dar si aici, in mod normal, ar trebui sa existe pusi deoparte din timp, banuti, precum in zicala „strange bani albi pentru zile negre”, in plus, in situatii medicale extreme este cunoscut ca apropiatii sar in ajutor si se cam rezolva nevoia)

      „Ar fi ideal ca oamenii de afaceri crestini sa-si ajute fratii, in bisericile locale. Evident, pe aceia care le inspira lor incredere. Ei pot da un imprumut, cu rate lunare, dar, fara dobanda (eventual sa ia in calcul inflatia). Nu se prea face, dar ar fi o solutie (desigur, ideea ar trebui sa vina din partea lor, la initiativa lor)”.

      Cat priveste fragmentul de mai sus … am zambit cand l-am citit, oamenii de afaceri crestini sunt in topul celor fara lichiditati, unii pentru ca ruleaza banii la cota maxima (ca doar afacerile se construiesc cu bani) iar altii, din pacate, sunt atat de prinsi in vartej incat uita ca mai exista termeni precum: compasiune, ajutor neconditionat, mila, sacrificiu (o alta parerea a mea este ca cele doua insusiri „crestin autentic” si „om de afaceri” sunt foarte rar intalnite la aceeasi persoana.

      Apoi, am vazut ca, multi considera (se incurajeaza si in biserici) practicarea zeciuielii, sunt perfect de acord cu acest lucru chiar daca motivatia e cat se poate de diversa in randul practicantilor. Unii o fac ca asa li se spune ca-i bine, altii pentru ca au auzit ca dand zeciuiala ti se intoarce mai mult, altii din pura compasiune pentru semenii lor, etc. Adevarul este ca fiecare motivatie are si cate o explicatie logica iar cea conform careia respectand principiul practicarii zeciuielii vei avea mai multi bani mi se pare cea mai coerenta: Practicand zeciuiala esti obligat sa-ti contabilizezi acurat tot ce inseamna venit si cheltuieli iar studiile spun ca doar acest simplu comportament de monitorizare a finantelor proprii determina reducerea cheltuielilor cu un procent semnificativ.
      Oricum, simplul termen cumpatare, bine pozitionat in mintea si comportamentele fiecaruia, rezolva foarte multe probleme, inclusiv cele financiare. Acesta include si capacitatea de detasare de cetateanul modal din zilele noastre care are dorinte peste dorinte si capacitate foarte scazuta de amanare a recompensei ceea ce bancile au reusit foarte bine sa speculeze ajungand in situatia pe care o cunoastem cu totii, situatie pe care unii o resimt intr-un mod atat de neplacut incat asa ajung sa protesteze declarand ca trec pe cealalt parte cand vad o banca :).

  7. crisuadi zice:

    Pai , Marius , invata-i pe oameni ca e mai important sa fii , decat sa ai , ca e mai important ce esti , decat ce ai…
    Din ce ai scris despre tine , asta rezulta . Te-ai multumit cu ce-a fost si grija ta nu a fost sa tot ai . Oamenii , insa , sunt spalati pe creier -iertata-mi fie exprimarea , dar e adevarat- de publicitatea din media care-i indeamna sa cumpere , sa aibe , sa cumpere…Pacat ca nu vrem sa vedem!
    Numai bine !

  8. cosmin zice:

    Buna! Lucrez la o banca mai mica, un IFN (Institutie Financiara Nonbancara). E adevarat ca bancile nu isi trateaza cu bunatate clientii insa ca sa fiu sincer, cred ca fiecare om trebuie sa inteleaga cateva aspecte:
    1. Banca este o afacere, care vinde bani. Unii vand cartofi, altii carne. Banca vinde bani, iar dobanda- pretul banilor. Nimeni nu spune ca bancile sunt un lucru crestinesc.
    2. Creditele de consum sunt o porcarie si va asigur ca ele vor disparea cu timpul sau se vor reduce simtitor. Nu pentru ca bancile nu s-ar bucura sa dea credite cu dobanzi mari, ci pentru ca si pentru ele e mai important sa nu piarda bani.
    3. Nu mai credeti in reclame! Bancile nu va imprumuta bani pentru ca va iubesc, ci pentru ca au prea multi si trebuie sa ii plaseze!

    Circuitul bancar nu este chiar atata de simplu si ca sa il intelegeti, ar trebui mai intai sa vedeti cum circula banii.

    Oricum, daca va plangeti de banci, ar trebui sa vedeti ce face statul cand ai datorii. Bancile sunt mici copii pe langa Fisc la acest capitol, al recuperarilor de creante. Si spre deosebire de banci, la stat te poti alege cu datorii si fara sa stii. 😉

  9. Bogdan Burghelea zice:

    @cosmin:
    „1. Banca este o afacere, care vinde bani. Unii vand cartofi, altii carne. Banca vinde bani, iar dobanda- pretul banilor. Nimeni nu spune ca bancile sunt un lucru crestinesc”.

    Să „vinzi” bani în condiţiile în care în ultimii 30 de ani banii s-au abstractizat (aproape) complet nu este doar imoral, ci şi profund pernicios. Toate teoriile frumoase privitoare la funcţionarea sistemului bancar erau (cît de cît) valide în măsura în care masa monetară aveau un etalon.

    • cosmin zice:

      Poate sa iti placa sau nu, dar acesta e adevarul. PS: ce inseamna „pernicios” ?

      • Bogdan Burghelea zice:

        PERNICIÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Care provoacă un rău; vătămător, dăunător. [Pron. -ci-os. / cf. fr. pernicieux, lat. perniciosus].
        Sursa: DN |
        Recomand cu căldură DEX-ul online: http://dexonline.ro/

        Dacă un fenomen social nu-mi place şi acesta este dăunător (pentru mine, dar şi pentru alţii) am datoria morală să îl demasc şi, dacă pot, să îl şi combat.

        • cosmin zice:

          da, interesanta parere… acum doua observatii din partea mea:
          1. te-am intrebat ce inseamna „pernicios” pentru ca avea impresia ca ai vrut sa scrii „periculos”. din cate vad, sunt oarecum sinonime, dar e bine de stiut ca ai un vocabular avansat…

          2. creditul bancar nu e periculos cand iti faci niste calcule dinainte, insa este o bomba cu ceas cand contractezi un imprumut fara sa gandesti si e de-a dreptul penal cand crezi ca poti sa pacalesti banca…

          3. iata chiar si o a III-a observatie: „Dacă un fenomen social nu-mi place şi acesta este dăunător (pentru mine, dar şi pentru alţii) am datoria morală să îl demasc şi, dacă pot, să îl şi combat.” – deci tie de fapt nu iti plac creditele si de aceea le consideri daunatoare… e bine de precizat, ca ceilalti cititori sa nu fie indusi in eroare.

          Numai bine!

          • Bogdan Burghelea zice:

            @cosmin:
            „2. creditul bancar nu e periculos cand iti faci niste calcule dinainte, insa este o bomba cu ceas cand contractezi un imprumut fara sa gandesti si e de-a dreptul penal cand crezi ca poti sa pacalesti banca…”

            Situaţia este exact invers: banca, prin aceea că foloseşte contracte de adeziune, îmi viciază consimţămîntul din primul moment. Şi asta nu o spun eu – neica Nimeni – ci însuşi Consiliul European, care de mai bine de 10 ani încearcă să sancţioneze această practică abuzivă. Bineînţeles că nu a avut succes – lobby-iştii ştiu de ce.

            Pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus – reiau:
            ‘Cînd a început criza Boc, sub numele că e o situaţie de forţă majoră, s-au redus salariile bugetarilor (şi, prin simterie, şi cele ale non-bugetarilor) cu 25%. N-am auzit pe nimeni să spună că dacă e forţă majoră, atunci se justifică reducerea (măcar temporară) şi a ratelor la bancă cu acelaşi procent cu care s-a redus venitul împrumutatului. Aşa era drept şi corect şi chiar întemeiat juridic.

            Sîntem chemaţi toţi la solidaritate şi sacrificii (mai lipseşte să auzim “în numele Domnului nostru …”), dar băncile, “pas”. Ba mai mult, Isărescu dixit: “Ce, acuma vreţi să intre şi băncile în criză?”.

            DA, DA, de trei ori DA, fiindcă lăcomia şi iresponsabilitatea băncilor a provocat criza. Ele trebuia să intre primele în faliment (cînd economia funcţiona, toţi trîmbiţau “succesul pieţei libere, nereglementate (de stat)”, dar cînd a fost să li se aplice legile esenţiale ale pieţei: “băncile au nevoie de ajutor fiindcă joacă un rol esenţial în economie”)’.

            Faptul că sistemul bancar intră cam din 20 în 20 de ani în criză şi solicită de fiecare dată ajutor din partea statului, în timp ce contribuabilul trebuie de fiecare dată să plătească oalele sparte de bănci, cred că are mare relevanţă.

            Aş putea recomanda cu căldură şi cîteva lecturi în afară de şamponul de creier corporatist.

            • Cosmin Boncea zice:

              Draga Bogdan, ai 100% dreptate, bancile sunt ipocrite. Si la fel este orice patron de firma din tara asta. Sistemul e corupt si eu o recunosc. Insa inainte de a plange de mila celor care platesc rate la banci…

              Ia inteaba-i cati dinte ei si-au falsificat adeverintele de venit, cati au luat mai multe credite concomitent fara sa declare asta si cati au mintit ofiterul bancar referitor la numarul de copii aflati in intretinere?

              No offense, insa multi dinte cei care striga ca bancile ii jupoaie sunt la randul lor niste „oameni de afaceri”, asa ca nu le plange de mila.

              Exista si victime nevinovate, e adevarat, insa nu bancile sunt cel mai mare rau din lumea asta atunci cand vine vorba de luat bani, ci guvernele.

  10. STEFAN T. zice:

    Idea,serviciul bancii nu este una rea.Cel putin in SUA daca nu ai un account in banca nu poti sa existi ca si om.
    Problema este de educatia noastra,care de multe ori lipseste in materie de finante,in special dintrun punct de vedere crestin.As putea recomanda Dave Ramsey care un show fenomenal pe aceasta tema,cu multe influente biblice pe aceasta tema. Este foarte usor in intrii in sclavia bancii(care nu cred ca este diferita de sclavia din istoria omenirii) si sa fii prins in acest viciu o viata intreaga.

    Personal, la cei 27 de ani ai mei miam invatat lectia cu imprumuturile,mai ales cele de credit carduri.Pot spune ca a fost o lectie dura,dar necesara pt viata mea.

  11. emsal zice:

    Am adoptat întrutotul, încă de acum 7 ani, filozofia de viață pe care o descrieți aici. Am refuzat zeci de oferte de carduri de credit, asigurări de viață, credite ipotecare, credite de consum… Și nu regret nicio secundă că am făcut asta!
    http://emsal.wordpress.com/2010/11/08/cine-se-va-ingriji-de-familia-ta-dupa-moarte/

    • Marius David zice:

      Felicitări şi … la mai mare! 🙂
      Ar trebui să deschidem un club al neîmprumutaţilor din bănci. Ce spuneţi?

      • emsal zice:

        Nu cred că un astfel de club ar avea prea mulți membri! Din păcate..

        • Marius David zice:

          Ba am găsit vreo 12. Cu 12 se poate schimba lumea. A mai demonstrat-o Cineva 🙂

        • ileana zice:

          Pot sa ma adaug si eu celor 12 care nu sunt datori la banca
          traiesc de vreo citva zeci de ani in sua
          dar…..nu m-am imprumutat deloc dela banca
          cred ca oricine face lucrul acesta trebuie sa se gindeasca inainte de a imprumuta ca nu va plati nimeni altul imprumutul decit cel ce l-a luat si pe deasupra si cu dobinda
          dar daca se imprumuta cu ideea de a pacali o banca e departe de Adevarul lui Dumnezeu si ori unde-i va folosi Dumnezeu nu-l va binecuvinta
          e pacat sa poarte numele de crestin !

          • Marius David zice:

            fii binevenită în club.
            da să vezi cum ne pierdem noi răsplata cerească pentru că am scăpat de bancă, dar ne mîndrim că am scăpat de ea… 🙂

            • ileana zice:

              Cei ce fac lucrurile acestea sunt inca tot la starea de copii, n-au mai crescut deloc chiar daca sunt poate de zeci de ani intr-o biserica .
              Intradevar nu este usor in zilele acestea dar cei ce au stiut sa stea linga Dumnezeu si sa nu fie dornici sa se imbogateasca peste noapte
              sunt feriti de toate desamagirile prin care trec multi crestini ,astazi.
              Nu stiu citi sunt in Ro.in situatia aceasta dar…pe aici sunt foarte multi.
              Poate asa vrea Dumnezeu sa -i curateasca pentruca-i iubeste
              Ps . Infiintati clubul celor fara datorii la Banci ?
              Sau nu pentruca sunt prea putini ?

  12. Pentru cei doritori de credit carduri „fara taxe de administrare” inspirati va de aici:

    http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/creditcards/view/?utm_campaign=viewpage&utm_medium=grid&utm_source=grid

    te apuca groaza….

  13. Incerc sa pun la dispozitie 2 resurse interesante.

    Prima este pentru a da idei celor care cred ca singura solutie de a avea bani mai multi, fata de salariu este sa apelezi la credite de nevoi personale. Cred ca pina la un punct si daca folosim mijloacele corecte, dorinta de a avea un bani mai multi este legitima, de aceea un prim pas necesar il consider acela de a ne reevalua valoarea pe care noi o oferim organizatiei la care lucram si cum putem oferi mai multa valoare care evident sa fie si platita mai bine. Conform autorului de mai jos, cea mai grava problema consta in faptul ca inca de mici nu am fost invatati sa luam initiativa ci sa asteptam sa ni se spuna ce sa facem, sa ne conformam unui model industrial care considera oamenii care si o piesa de schimb intr-un proces de productie. Va las placerea sa descoperiti restul detaliilor si eventuala solutie:

    http://changethis.com/manifesto/download/66.01.Brainwashed

    Cea de a 2 a resura se adreseaza celor care au mai mult initiativa si care inca cred ca e nevoie de o gramada de bani pentru a incepe ceva pe cont propriu sau pentru a dezvolta un business. Si eu am picat in capcana ca doar prin credite bancare poti sa te dezvolti si de aceea am apelat la ele, iar acum imi pare rau. Docomentul de mai jos face o trecere in revista a pasilor care trebuie facuti si arata frumusetea unei afaceri mici si cum poate ea sa razbeasca intr-o lume in care big is better. Enjoy:

    http://changethis.com/manifesto/download/66.01.Brainwashed

  14. Scuze, al doilea link este:

    http://changethis.com/manifesto/download/8.BootstrappersBible

    Marius, daca ai timp schimba l cu acesta te rog, daca nu, nu. 🙂

  15. Bogdan Burghelea zice:

    Iată şi părerea prietenului Vasile Ernu despre bănci şi numai:

    http://think.hotnews.ro/sistemul-bazat-pe-credite-bancare-–-un-“glamour-gulag”.html

  16. Corneliu Holhos zice:

    Tata mi-a zis odata o vorba pe care a auzit-o la randul lui de la bunicul lui(strabunicul meu)…bineinteles pe vremea cand nici nu exista conceptul de a face imprumuturi extravagante…ci doar asa intre sateni….el spunea: „mai bine sa dorm flămand, decat sătul dar cu datorii”. Desi nu l-am cunoscut…prin fraza asta mi-a demonstrat intelepciunea de care a dat dovada! Domnul sa ne fereasca de aceste „laț-uri”!

  17. Pingback: Ce spune Biblia despre datorii? via Veritas Forum | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.