Alex Stroe: Isus, „exploatatorul” săracilor…

Cineva mi-a cerut mesajele din aceste seri. Aseară pastorul Alex Stroe a deschis Scripturile la Evanghelia după Luca:

Luca 3:7 Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
8 Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.”
10 Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.”
12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?”
13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v’a fost poruncit să luaţi.”
14 Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.”
15 Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, şi căruia eu nu sînt vrednic să-i desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.

Au venit trei categorii de oameni, oameni simpli, vameşi, îmbogăţiţii acelor vremuri şi ostaşi. Ce li se spune acestora?

Nu-i interesant că tocmai celor mai săraci li se spune să împartă, să dăruiască? Tocmai celor ce erau sărăciţi li se predică dărnicia. Pocăinţa cea adevărată, spune pastorul Stroe, este DARNICĂ. Acesta presupunea o schimbare radicală de stil de viaţă şi trăirea prin credinţă. Cînd eşti stors de vameşi şi de soldaţi, următoarele categorii care stăteau la rînd, să mai şi dai, din puţinul care mai rămîne, în plină criză, tîrît prin judecăţi, victime ale proceselor de deposedare nedrepte?

Apoi vin vameşii, urîţi de popor, pripăşiţi şi îmbogăţiţi de la zi la noapte. Lor li se spune să nu îşi adauge mita şi plata corupţilor. Să ceară taxele! Nu li se sugerează să devină haiduci, nici măcar să se lase de meserie. Pot rămîne acolo, numai să fie DREPŢI. Pocăinţa adevărată ştie să folosească dreapta cumpănire şi etica muncii, dreapta raportare la celălalt apare ca o consecinţă naturală a întoarcerii la Dumnezeu.

Vin soldaţii. Nici lor convertirea nu le impune schimbarea locului de muncă, ci o cu totul altă raportare la aproapele şi la sine. Cum oare va fi fost să vină la soţii şi la copii şi să le fi spus: „De azi înainte am învăţat că trebui să spun DESTUL în dreptul salariului. Nu mai pot lua nimic în plus.” Adevăratul pocăit, printre altelel, ştie să spună DESTUL şi să trăiască mulţumit cu ce are (Evrei 13).

Mi s-a părut interesant felul în care Isus din nou se raportează „nedrept”, plătind un leu pentru o oră de muncă şi tot un leu pentru toată ziua. Isus este din nou un „exploatator” al celor săraci, că lor le cere întotdeauna cel mai mult şi îi lasă fără să plătească, precum Zacheu, care nu a fost silit să îşi pună în aplicare promisiunea, pe cei care nedrept şi-au luat bogăţiile.

Nedreptele le rămîn propritate şi nedreptăţiţii trebuie să facă „dreptate”, dăruind celor mai nedreptăţiţi ca el.

Isus, primul comunist? O glumă! Isus, un haiduc? Neadevărat! Bogatul rămîne bogat, săracul sărăceşte, ceea ce contează este schimbarea radicală a atitudinii faţă de celălalt şi faţă de lume.

Dar oare cum vom deveni darnici, drepţi şi cum oare vom putea spune destul?

Dumnezeu Tatăl a fost darnic, Şi-a dat Unicul Fiu pentru noi!

Dumnezeu este Cel drept, cu judecată dreaptă, cînd stă pe tron, trăind drept între oameni, în neprihănire, în ambele sensuri.

Cine Şi-a cunoscut limitele şi a trăit în-destulat? Fiul Întrupat, care n-a avut lăcaş, cum vulpile au vizuini, a avut o singură cămăşă şi pîinile le-a împrumutat pentru înmulţire.

Vom putea oare deveni singuri, prin noi înşine, darnici, drepţi şi în-destulaţi? Nicidecum! Ci prin Cristos!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Periegeza. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Alex Stroe: Isus, „exploatatorul” săracilor…

  1. CNI zice:

    Oare de ce simte burghezia sau o parte a ei nevoia unei validari divine a situatiei socio-economice in care se afla. Eu unul ii prefer pe acei burghezi care zic „la dracu’ ” cu toate consideratiile morale si religioase fata de cei care vorba noastra vor „si clisa-ntreaga si cutitu’ uns”.

    • dorin zice:

      Se pare ca burghezia simte aceeasi nevoie de propaganda ca si comunismul cand si-a simtit sfarsitul. Adu-l Doamne mai curand!

  2. dorin zice:

    Isus, Domnul a venit sa vesteasca saracilor evanghelia si nu exploatarea lor. Nu cred sa fi auzit o interpretare mai denaturata a acestui text ca cea articolului dumneavoastra.

    • Marius David zice:

      Doreellleee, citeşte, dragă, articolul întîi!
      Neapărat ar trebui să fac un fel de disclaimer: A SE CITI ARTICOLUL ÎNAINTE DE COMENTARII. A NU SE FACE COMENTARII NUMAI DUPĂ CITIREA TITLULUI.
      Ceva de genul NU VĂ APLECAŢI ÎN AFARĂ. E PERICOLOSO SPORGERSI! NIET NEORON NIET PALAVRO!

  3. Bogdan Burghelea zice:

    „11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.”

    Deci trebuie să tragem de aici concluzia că vameşii nu aveau şi ei (măcar) două haine? Că această poruncă nu li se aplică şi lor? Cred că interpretarea sistematică ne obligă să punem şi aceste întrebări.

    E un fapt necontestat că oamenii sărmani sînt mai darnici decît cei bogaţi; o confirmă şi zicătoarea „frunză verde, de dai, n-ai; ia nu da, să vezi cum ai”.

    În plus, interpretarea sistematică mă obligă să reconciliez între ele şi aceste versete cu cele citate în articol:

    „21. Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

    22. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

    23. Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”

    24. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

    25. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”

    • elisa zice:

      Bogdan Burghelea,
      azi se predica (am auzit de f.multe ori ) ca nu e pacat sa fii bogat, ci doar sa-ti pui inima in bogatii;
      Domnul a spus „caci acolo unde este comoara voastra este si inima voastra”‘
      predicatorii spun ca poti avea comori pe pamint, daca inima ta nu este acolo.
      Cum vedeti acest lucru; unii vor sa „intelgem” acest lucru numaidecit asa cum il spun ei.
      Daca noi nu-i credem, cum ii va crede Domnul?
      Eu zic „daca inima ta nu este acolo, de ce nu le imparti si le tii ptr.tine”?
      ba ne mai si predici ca iniam ta nu este la ele.

  4. Bogdan Burghelea zice:

    Am auzit mai demult această anecdotă (nu pot afirma că este adevărată, personal tind să cred că este o legendă urbană) care spunea că s-a făcut un sondaj de opinie între cei din primul procent ai bogaţilor lumii, iar una dintre întrebări era: „Cît ar trebui să agonisiţi, pentru a spune că aveţi destul”, iar răspunsul majoritar a fost „Încă un pic”.

  5. tani zice:

    Adevarul este ca ,de dragul originalului…s-a pierdut intentia mesajului!Si totusi pe undeva exista un simbure de adevar in toata intorsatura aceasta…De ce?Pentru ca eu cred ca ,de multe ori evanghelia este si preventiva!Ea si intimpina gindurile care pot da nastere pacatului…saracul in genere se gindeste cum sa scape de nevoii,vamesul de judecata poporului,soldatul de grijurile unui viitor sumbru.Implicativ sau nu,evanghelia interpune intre prezent si miine pe om si decizia lui.

  6. Pingback: “Scripturile şi puterea lui Dumnezeu” pseudoraport de activitate | Marius Cruceru

  7. Pingback: Dorin Simu: Ce este pocăinţa? | Marius Cruceru

  8. Pingback: Dacă e vineri, e post: Cristiana şi Matia – UPDATE … iar EMILIA a plecat acasă… | Marius Cruceru

  9. Pingback: despre fericire şi fericiri, fotografii incomode, casa din grajd, « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.