Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
ceva inregistrari video? pentru cei care sunt pasionati de chitara clasica!!!!
Draga GS, se încarcă extrem de greu, terbuie timp. Acum m-am întors dintr-o călătorie. Sînt frînt, bolnav şi altceva mai bun chiar nu pot să fac decît să răspund la cîteva urgenţe 🙂
Modest si retras dar volubil si plin de pasiune pentru inchinarea prin muzica…Asa l-am cunoscut si eu in urma cu aprox. un an. Abia astept si eu niste clipuri…:)
Discutam atunci si despre feluri de muzica si rolul lor in inchinare…A fost o perspectiva noua si proaspata.
Poate ne scrie vreodata cate ceva despre asta sau poate isi ia chitara si ne spune pe coarde cum este MUZICA ce e dincolo de ce se aude…
multa sanatate si bine v am regasit acasa!
Marius, iti dai seama cite degete au la picioare cei incaltati cu rivna evangheliei? Atit doar ca nu cinta… 🙂
hahahahahahha buna gluma domnului rasvan cristian. apropo de asta stiati ca exista oameni care canta la chitara cu picioarele? (sau mai degraba cu degetele de la picioare) asta nu ca au ceva la cap ci pur si simplu nu au membrele de sus…. pe mine m a impresionat foarte mult… o dedicatie pentru domnul rasvan cristian (si nu numai!)
si povestea lui e fascinanta….
@guitarschizofrenic,
Multumesc pentru dedicatie! Impresionant! Incep sa cred ca Marius are dreptate si ca numele vi se potriveste, dar in sensul dat de el, nu de mine. 🙂
Viorel, ai dreptate în felul în care faci portretul. Cu clipurile e mai greu, dar încerc, îl voi pune pe fiul meu să facă asta.
GS. pînă la urmă este o infecţie destul de urîtă care mă ţine la orizontal. E greu să scrii la orizontal.
Ba, Răzvan, cei care împart Evanghelia cîntă şi dacă n-au ureche muzicală.
Ia uite la Pavel şi Sila în puşcărie, cu degetele de la picioare în butuci.
GS şi Rasvan, mă bucur că aţi găsit o limbă comună: muzica. 🙂
pentru domnul Marius Cruceru va urez multa sanatate, as putea sa spun ca o sa ma rog (ce o sa si incerc) insa pe mine am o cruda senzatie ca nu „prea” ma mai asculta Parintele, i l inteleg, la cat l am suparat…. pentru domnul Rasvan Cristian, asa cum va spuneam si in alte dati va apreciez, iar dupa ce am citit intr un articol de „coconul trimis la studii” mi am dat seama ca e posibil sa avem aceleasi opini! dar astea sunt alte discutii care nu si au rostul aici. cine stie poate chiar o sa ne intalnim odata!
Pingback: Reminder: Miniconcert de chitară şi seminar de lăută la Oradea « Marius Cruceru
Pingback: laută şi chitară « Trezire Spirituală
Pingback: Minirecital de chitară – Clasa de chitară a prof. Ioan Sabău la Universitatea Emanuel din Oradea | Marius Cruceru
Pingback: Juriul pentru Concursul de chitară clasică + REMINDER – concurs | Marius Cruceru
Pingback: Audiţia clasei de chitară clasică şi “Alexandra iese în lume” | Marius Cruceru
Pingback: REMINDER: Audiţia clasei de chitară clasică şi “Alexandra iese în lume” | Marius Cruceru
Pingback: ANUNŢ IMPORTANT: Concert-concurs de chitară clasică şi recital Duo Alexandra şi Dragoş | Marius Cruceru
Pingback: REMINDER: Concert-concurs de chitară clasică şi recital Duo Alexandra şi Dragoş | Marius Cruceru
Pingback: Programul Concursului anual de chitară clasică de la Universitatea Emanuel din Oradea – 2012 | Marius Cruceru
Pingback: Omul cu şase degete, Truth and stuff, Texte incomode, Superman « La patratosu