Despre arhitectura postmodernă(ităţii)

Am tot căutat istorioara aceasta. Am găsit-o finalmente AICI şi AICI.

Postmodernism plays word games with us. Postmodernism tells us there’s no such thing as truth; no such thing as meaning; no such thing as certainty. I remember lecturing at Ohio State University, one of the largest universities in this country. I was minutes away from beginning my lecture, and my host was driving me past a new building called the Wexner Center for the Performing Arts.

He said, “This is America’s first postmodern building.”

I was startled for a moment and I said, “What is a postmodern building?”

He said, “Well, the architect said that he designed this building with no design in mind. When the architect was asked, ‘Why?’ he said, ‘If life itself is capricious, why should our buildings have any design and any meaning?’ So he has pillars that have no purpose. He has stairways that go nowhere. He has a senseless building built and somebody has paid for it.”

I said, “So his argument was that if life has no purpose and design, why should the building have any design?”

He said, “That is correct.”

I said, “Did he do the same with the foundation?”

All of a sudden there was silence. You see, you and I can fool with the infrastructure as much as we would like, but we dare not fool with the foundation because it will call our bluff in a hurry.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în In-text-esant. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Despre arhitectura postmodernă(ităţii)

  1. barthimeu zice:

    OK !
    There is a postmodern architecture..
    There is o post modern painting…
    There is a post modern literature…There are many other „postmoderns” …
    But what about postmodern life? Where is the demarcation line between it’s foundation (in terms of sub-,un-, and consciousness) and it’s capricious, meaningless, senseless appearance?

    • Marius David zice:

      cu siguranţă, da putem spune asta.
      şi eu şi tu putem face artă postmodernă.
      Luăm puşca cu vopsea, tragem în nişte perdele şi cearceafuri,
      ne tăvălim în ele şi le expunem. 10.000 de euro bucata.
      se poate face muzică concretă, sonata 1 pentru tingire şi vîslă.
      întrebarea grecilor rămîne…. care-i rostul?

  2. mihu zice:

    Am citit si eu pasajul asta in limba romana azi:) de la br. Ravi. Chiar ma bucur ca am gasit si imaginile despre care vorbea inainte sa le caut:D

    • Marius David zice:

      🙂
      am folosit exemplul acesta în predica de ieri şi de aceea am ţinut să pun imaginile.
      Era interesant.
      eu vorbeam şi cineva pe tel mobil se uita deja pe blogul meu şi vedea imaginile.
      este prima dată cînd mi s-a întîmplat acest lucru 🙂
      cu scufundarea titanicului…

  3. Darius B. zice:

    Cred că arta postmodernă nu vrea altceva decât să afirme (printre altele) descoperirea omului că s-ar putea ca de fapt să nu existe o noimă a tot ce îl înconjoară, că scopul ar putea fi doar o proprietate abstractă atribuită lucrurilor/evenimentelor înconjurătoare dar care în fond ar fi doar o născocire a minţii sale.

    A construi un argument din istorioara asta e ca şi cum ai spune că muzica postmodernă e un eşec pentru că artistul ciupeşte o coardă care există acolo şi e întinsă cu un scop sau pur şi simplu(cum voi arăta mai jos) că gardul dintre mine şi vecinul are un scop. Nu au legătură una cu alta.

    Artistul trebuie să ciupească o coardă care există şi e întinsă ca să aibă nişte sunete(un fundament fizic) pe care mai apoi le aranjează aleator sau cum o vrea.. O clădire postmodernă trebuie să aibă un fundament fizic pe care mai apoi arhitectul să îşi poată aranja fără noimă stâlpii şi scările.

    Arta postmodernă(şi evident arta în general) îşi proclamă mesajul operând doar cu aranjarea(obiectelor, culorilor, sunetelor…) şi nu cu substratul lor fizic; altfel ar fi.. rezistenţa materialelor, sau meşteşugul fabricării instrumentelor…

    Ce încerc să diferenţiez e muzica de sunet, pictura de culoare, arhitectura de cărămizi.
    Pe scurt: fundaţia face parte din clădire dar nu face parte din ‘bucata artistică’.

    Şi pentru că nu au legătură una cu alta, a spune că mesajul arhitecturii postmoderne e un eşec pentru că există un scop pentru care a fost făcută fundaţia e totuna cu a spune că -||- e un eşec pentru că există un scop pentru care a fost construit gardul dintre mine şi vecinul sau orice altceva.

    Desigur, de aici încolo discuţia poate continua mai filozific. Scepticul ar putea spune că arta postmodernă eşuează pentru că el a găsit un scop în ceva, orice(fundaţia, gardul, etc.)
    Dar de aici scepticul cât şi artistul sunt de fapt puşi în situaţia de a-şi argumenta poziţia iniţială. Şi nu ştiu dacă este cineva în măsură să o analizeze raţional şi să dea un răspuns problemei existenţei sensului.
    Ar fi un cerc vicios.

    • Marius David zice:

      da, tocmaiasta cred că subliniează şi autorul, că nu putem construi suprastructura „artistică”, aşa cum îi spui, dacă nu sîntem deacord cu nişte chestiuni fundamentale.
      Adică 2 plus 2 vor face patru şi pentru artist şi pentru inginer, şi pentru matematician, believe it or not 😦
      Filoyoful s-ar putea să încerce să jne convingă că totul este o convenţie.

      Aici nu este vorba de artă în special, ci de ideea de negociere a adevărurilor fundamentale.

  4. Pingback: Încordări, Ţara lui Papură Vodă, Epilog la Platon, Titanic, arhitectura postmodernă şi slăbănogii nevindecaţi « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.