Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Noe ? Un corabier pe dune…
Casă pe apă? Credeam că le urați tinerilor casă pe stâncă 🙂
Sunt implicate anumite riscuri când e pe apă clădirea căminului. Eu unul n-așa alege așa ceva
Da, poate pluti pe ape şi să fie pe TEmelia Cuvintelor Lui, de ce nu?
Crezi că pe beton eşti mai sigur?
Ar fi şod momentul in care ai merge sa-ti faci buletin pe noul domiciliu. Sau cel in care ar trebui sa primesti o scrisoare recomandata.
există! totul este organizat, există şi căsuţe poştale, P.O. Box etc.
Soluţii există.
Am văzut cu ochii mei.
Casa in barca..dar cu conditia sa nu vina nicio furtuna;
se poate face un contract cu Cineva in acest sens?. 🙂
House boat e super! Dar unde? In Delta Dunarii se poate. E superb. Mai greu cu incalzirea peste iarna dar in rest e minunat. Am avut harul de a trai un timp in a house boat pe un lac. A fost minunat iar stelele noaptea de admirat.
ăla nu-i har, roris, este o oportunitate,
să nu degradăm cuvîntul…. am avut harul să găsesc un loc de parcare, să găsesc un restaurant bun… etc. 🙂
să spunem că ai avut şi un pic de „noroc” 🙂
pare interesant dar tinand cont de ultimele tsunami-uri nu, multumesc!
Ai si tu dreptate in felul tau. Adica… Presupunand ca nu esti de pe malul Marii Negre, care de fapt e un lac, iti dai seama cat de devastator poate fi un val rasarit din lacul Gheorgheni din Cluj de exemplu? Cred ca ar sterge si Gheorgheniul si Marastiul de pe harta.
He he, Uwe, la un cutremur serios Gheorgheniul si Marastiul au sanse mari sa piara sub ape. La simularile pompierilor si SMURD apa ar fi de nu stiu cati metri prin Cj daca se rupe barajul de la Tarnita.
vai, Luciana, se poate discuta şi argumenta că scapi mai degrabă aşa la un tsunami decît într-o casă de beton. Urmăreşte ce s-a întîmplat cu vasele din porturile japoneze, au fost duse pe uscat la zeci de km, dar nu s-au scufundat decît puţine.
şi apoi acestea se întîmplă pe cursuri de rîuri, lacuri etc.
Iata un adevarat sat de vacanta pe apa:
da, interesant, dar prea viitorist pentru mine şi prea multă lume, prea mulţi servitori…. ceva mai mic nu aveţi?
eu nu sînt cu BIG! 🙂
Există o diferenţă între sinceritate, transparenţă şi exhibiţionism! ESte valabil şi pentru blogări, este valabil şi epntru iubiţi şi iubite care îşi dau mesaje de pupăceli şi moa-moa pe peretele de facebook.
vorba aia… există albatrustrul cerului pentru romantici, albastru de voroneţ pentru esteţi şi albastru de facebook pentru restul.
lasă că am şters eu.
Ar fi o treaba, sa’ti iei un pamant, il sapi ca sa faci un lac in el, si dup’aia’ti tragi o casa barca
Nici nu-i o idee rea măcar, dacă eşti într-un teren mlăştinos, why not?
Aici gasiti mai multe casa plutitoare:
http://www.archdaily.com/120238/floating-houses-in-ijburg-architectenbureau-marlies-rohmer/
mulţumesc, dar prefer să fie mai apropiate de bărcile autentice, de micile vase de vacanţă.
Aici gasiti mai multe case plutitoare:
http://www.archdaily.com/120238/floating-houses-in-ijburg-architectenbureau-marlies-rohmer/
Pingback: Altă idee: “cotagiul” | Marius Cruceru
Pingback: Altă idee: cortul | Marius Cruceru
si Richard Branson a locuit cativa ani pe o casa vaporas in UK
Pingback: Apa şi chitara, postcapitalismul şi dl. Iliescu, « La patratosu