Patimile Melului

În urmă cu ceva timp un film a reuşit să ne împartă şi să ne despartă pe gusturi şi opinii pro şi contra, la scenă deschisă, prin televiziuni, ziare şi bloguri.

Eu am fost anti-Patimi. Vezi AICI argumentele. Aici, despre Pink Jesus şi relaţia dintre imaginea lui Cristos de azi şi cea din Scripturi.

Acum am văzut din nou în programele unor televiziuni Patimile lui Cristos după Mel Gibson sau Patimile lui Mel Gibson, cum i se mai spune pe scurt.

Rămîn nu numai sceptic, resping cu entuziasm o asemenea producţie (nu discut aici calităţile artistice ale peliculei) ca „adjuvant” spiritual, aşa cum a fost prezentată la vremea respectivă inclusiv de lideri religioşi.

Caricatură a suferinţelor Domnului, filmul, foarte „meseriaş” realizat, rămîne cel puţin un eveniment cinematografic remarcabil, nicicum unul spiritual.

În alte postări din trecut am ridicat problema relaţiei dintre operă şi autor. Există vreo legătură sau ar trebui să facem vreo legătură între operă şi viaţa autorului? Pentru un creştin este important doar criteriul estetic, este important doar dacă sculptura, pictura, filmul este-sînt reuşit(e)?

Poate interpreta un actor homosexual, spre exemplu, rolul lui Ioan Botezătorul? Există sau ar trebui să existe vreo relaţie între ce este dincolo de pagină, ramă, scenă şi ceea ce este dincoace, între lumea îm-pietrită, în-condeiată, îm-penelată, în-scenată şi viaţa de zi cu zi cu moralitatea ei domestică?

Iar veţi spune că pun întrebări dificile pentru care nu vreau să dau răspunsuri. Ba, dau! Există! Trebuie să existe!

Frumosul, utilul, bunul s-au îngemănat încă de la estetica grecilor păgîni. Da, ştiu se pot da nenumărate exemple de capodopere create de autori a căror viaţă a fost cu mult deplasată faţă de orice standard biblic şi spunem: frumos. Studiem Biblia ascultînd Chopin, nu-i aşa?

Ce vom face? Respingem creaţia doar pentru că este rodul unei vieţi decăzute, mai ales, cum observa un prieten, pocăiţii nu dovedesc propensiune spre marea artă. Kitsch-ul ne urmăreşte şi în scultptură şi în pictură şi … ce să mai spun în muzică.

Dumnezeu a ales cele proaste ale lumii, asta-i clar totdeauna cînd mă uit la aşa-zisa „artă creştină”. (Rog din suflet comentatorii nici să nu amintească de caraghislîcurile acelea de filme ca „Left Behind” şi altele ca astea).

Iată cazul: avem un Mel. Ce facem cu el? Este genialissim şi se pare că acum divorţează, după ce în urmă cu ceva timp a fost prins băut la volan şi fotografiat cu vedetuci la plimbare. Păcate obişnuite de bărbat, dar la un catolic hiperconservator şi antisemit pe deasupra? Parcă aşteptăm altceva de la creatorul filmului Patimile, nu-i aşa? Măcar cu patimile astea minore să o lase mai moale…

Cine este nevinovat să arunce primul cu piatra, nu-i aşa? Oricum Scripturile ne spun că „după roadele lor îi vom cunoaşte” şi că trebuie să ne uităm nu la capodoperele cuiva, ci la sfîrşitul de vieţuire. În toată discuţia asta nu Mel este important, ci Mielul lui Dumnezeu care a ridicat păcatele lumii.

Părerea mea este să-l lăsăm pe Mel cu patimile lui minore şi cu cele din viaţa de zi cu zi, prilej de bîrfă (de asta n-a pus link-uri, ca să nu distrag atenţia acum spre acele chestiuni… ) şi să ne gîndim la Patimile Domnului pentru ale noastre suflete şi pentru a noastră mîntuire, inclusiv pentru a lui Mel Gibson. Poate că spunem şi o rugăciune pentru el şi familia lui. Nu-i păcat ca atîţia copii să fie risipiţi şi o căsnicie de 28 de ani mototolită şi aruncată la coşul diavolului?

Păi, în cazul ăsta, nu-i mai sănătos să citim Biblia ca să refacem în mintea şi inima noastră Patimile lui Isus. Să încercăm Patimile după Matei zilele astea, făcînd un post de imagine şi muncă de imaginaţie.

Să ne întoarcem la text împotriva icoanei mişcătoare!

Rămîn iconoclast convins şi spun cu tărie: blestemat omul care se încrede în om, dar şi în creaţia mîinilor lui!

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în filme de văzut, Gînduri, Imagine-aţie, Meditaţii, Oameni, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Patimile Melului

  1. Paun Radu zice:

    Ce parere avetzi despre filmul Magdalena? Am auzit ca multe biserici care fac evanghelizare punand acest film (in preajma sarbatorii de pasti).

    Nu am vazut inca filmul, dar parerea mea este ca o evanghelizare autentica nu ar trebui sa se bazeze pe un film artitic oricat de bun ar fi el.

    Daca nu atzi auzit de film, mai multe detalii pe http://www.magdalenamovie.com/

  2. Cosmin Pascu zice:

    Duritatea imaginilor prezentate in `Patimile lui Cristos` au reusit sa-i distraga pe oameni prin ai focaliza sa copieze aceleasi actiuni. Totodata, fara a fi prea inchisi la minte, suntem constienti ca filmele crestine atrag un interes financiar mult mai consistent atunci cand acestea sunt directionate spre lucrarea Domnului Isus Cristos. Rezultatul unei astfel de etici a readus in discutie dualismul uman, si anume: pot sa produc un film fara a fi afectat de mesajul acestuia. Desigur, Marius are dreptate, nu putem afirma ca acest film nu este o opera cinematografica, insa din punct de vedere teologic, filmul este incarcat cu prea multe dinamite.

    Deci, cred ca este important, daca dorim sa privim spre Cristos, sa ne indreptam spre Cuvantul Sau. Aici ne intalnim nu doar cu vestea socanta a mortii, dar si cu victorie glorioasa a Celui care a inviat.

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu
    http://www.bisericata.com

    • Marius David zice:

      Draga Cosmin, cred ca ai mare dreptate,
      au reusit sa distraga, sa fie coplesiti de emotie si sa deturneze mesajul. Nici acum,la vizionarea citorva scene nu m-am putut abtine sa nu lacrimez ca o croitoreasa, dar am incercat totusi sa ma gindesc daca aceasta este evanghelia noastra. Nu, nu aceasta.

      LA Cuvîntul-întrupat putem privi doar prin Cuvîntul-scris, la Mire nu putem privi decît prin ochii Miresei.
      LEctura eclesializată a Sfintelor Scripturi este singura garanţie de re-imaginare a Chipului.

      Paul RAdu, m-am uitat putin peste trailere…. dezamagitor. Actori slabi, joc slab. Prefer Patimile lu Melu…. daca este vorba de actorie si joc
      Evanghelizare cu filmu? Niciodata n-am fost pentru…
      Au dreptate ortodocsii sa ne intrebe ce-i in capu nostru de am pus tembelizoru pe amvon.

  3. Cosmin Pascu zice:

    Marius,

    Iata o opera adevarata a lui C.S. Lewis: http://www.youtube.com/watch?v=96uT-BvRi-k

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu

    • Marius David zice:

      Foarte interesant, Cosmin.

      Dragi prieteni, miine voi fi intr-o calatorie. S-ar putea sa nu pot raspunde la toate mesajele.
      I-as ruga pe cei mai „sprinţari” sa nu profite de absenta mea.

      Cu incredere!
      mc

      Patrix? 🙂

  4. elisa zice:

    Tentatia de a aduce lucruri noi este prea puternica,pentru ca oamenii sa se poate impotrivi.Filmul este unul dintre acestea.Biblia exclude imaginile si reprezentarile dramatice ca mijloace de a aduce credinta si viata in sufletul omenesc.Nici u adevar spiritual nu poate fi exprimat prin imagini.Imaginea doar readuce in memorie un adevar deja aflat cu ajutorul cuvantului.
    Duhul Insusi ne invata in interiorul inimii,in urma auzirii cu urechea a Cuvantului.
    Pavel spune ca noi ne uitam la lucrurile care NU SE VAD,
    indreptandu-ne ochii inimii asupra lui Dumnezeu.
    Religia nu este o forma de divertisment,asa cum filmul
    intruchipeaza ideea daunatoare ca ar pute fi.
    Poti converti un om care este impresionat de un erou imaginar?

    Filmul religios face apel direct la stratul cel mai superficial al gandirii noastre,impiedecand ca sufletul sa recepteze inrauriri spirituale reale.
    Biserica aflata sub calauzirea duhului nu ar trebui sa accepte niciodata filmul religios,care se bazeaza pe prefacatorie(actorie),o incalcare a sinceritatii.
    Simptomul starii rele de sanatate spirituala, in care ne aflam,absenta Duhului Sfant de la amvon,si lipsa discernamatului real din partea celor care se numesc crestini,pot sa explice raspandirea artei dramatice religioae in asa numitele biserici evanghelice.

  5. Alex zice:

    Am urmărit cu atenţie multe dintre filmele care au încercat să redea o picătură din adevărul cutremurător al Patimilor Mântuitorului. Fiecare ecranizare ne întăreşte viziunea iconoclastă asupra acestor palide „încercări” omeneşti de a surprinde misterul divin. Şi mai trist e că se „nimereşte” ca la puţin timp după programarea acestor filme, să-l revezi pe cel care l-a interpretat pe Iisus, într-un rol jalnic, într-un alt film.. În sfârşit.

    Voiam să spun că sunt totuşi oameni cărora vizionarea acestor filme le-a trezit sentimente puternice, au rămas profund impresionaţi şi au căutat să citească mai multe în Biblie, unde până atunci nu o făcuseră. Şi s-au apropiat mai mult de Biserică, de credinţă. Pentru ei filmul a fost un „câştig” spiritual. Tot e ceva, chiar dacă nu mult.

    Ce spune d-na Elisa e foarte adevărat. Dar oamenii sunt slabi, departe de „înrâuririle spirituale” înalte… Şi puţinul pe care îl oferă o astfel de producţie omenească, tot este un pas, infim, dar e un pas..

    Părerea mea.

  6. Alexandru zice:

    Recomand celor care au poposit aici..sa si asculte doua mesaje video transmise de pastorul Marius Cruceru la Biserica Baptista Maranata Arad- 8 Martie 2009.

    7 Tablouri
    De ce merg in iad oamenii cumsecade? http://nazireat4him.blogspot.com

    O zi centrata in Christos va doresc tuturor.
    Sa ii permitem Cuvantului Sau sa ne cerceteze inimile.

  7. Pingback: Patimile Mielului (Marius Cruceru) « Trezire Spirituală

  8. Mihai zice:

    Opinia mea difera sensibil de a lui Marius, dar cred ca multora dintre semenii nostri secularizati, filmul lui Gibson le poate întoarce ochii – fie doar pentru o ora, o zi, o saptamâna – spre credinta, spre biserica, chiar spre Scripturi unora dintre ei.

    Cât despre compatibilitatea actor-personaj, nu vad cine L-ar putea „juca” pe Isus. Chiar si pe unii dintre titanii credintei, nu vad cine i-ar putea juca, de vreme ce suntem atât de departe moralmente de ei.

    Si acum, fara legatura directa cu subiectul, dati-mi voie sa semnalez aparitia unui videoclip al lui Tudor Chirila:
    http://www.youtube.com/watch?v=inuzhj95Swo si, daca gazda blogului permite, sa comentam evenimentul. Poate ar fi interesant de citit si argumentul interpretului: http://tudorchirila.blogspot.com/2008/01/dumnezeu-nu-apare-la-stiri.html

    • Marius David zice:

      Mihai, bine ai venit, ţi-am dus dorul.
      Da, ai dreptate într-un fel, din una sau din alta Domnul este vestit. Eu cred că nu ajunge. Că o evanghelie coruptă nu poate naşte creştini autentici.
      Nu putem avea o mîntuire dreaptă pe o credinţă strîmbă.
      Bună chestie, cine îl „joacă” pe Isus. Toţi trebuie, nimeni nu poate!
      Da, ştiu ce spune Chirilă. Interesant.

  9. vladp9 zice:

    Doamne, ajuta, Marius,

    „Rămîn iconoclast convins şi spun cu tărie: blestemat omul care se încrede în om, dar şi în creaţia mîinilor lui!”

    o intrebare si un nume:

    – dar despre cei care decid sa ignore chipul lui Dumnezeu revelat noua in istorie si, deci, despre cei ce nu-I cinstesc Chipul… cam cum ai exclama? ar merge, dupa tine, ceva in genul – blestemat omul care necinsteste infatisarea/revelarea Dumnezeului nostru in istorie? ce usor aruncam cu blesteme. dar, in fond, ne sta in fire, nu? mai degraba vedem paiul decat barna. incercam formula urmatoare? – blestemat omul care ponegreste lucrul mainilor Lui(OMUL si creatia) si blestemat acela care denigreaza ravna mainilor omului, caci Domnul a sfintit Munca. merge?

    si numele: Pr. Stelian Tofana (ca tot vorbeai de Evanghelii corupte). Daca Pr. Tofana e prea micut pentru subiect… atunci eu cu atat mai mult nu mai spun nimic

    Numai bine

    • Marius David zice:

      draga Vlad, il cunosc pe Dr. Tofana, tot respectul pentru dinsul.
      Nu eu spun Blestemat este omul care se incredei in om, ci Profetul.
      Cu anatematismele s-a ocupat Chiril si pentru alta pricina.
      Repet, nu eu spun aia, citez, schimbind contextul.

  10. Voi sectanţii respingeţi din principiu orice „idolatrie”, aşa că … nici nu era nevoie de postarea asta !

    • Marius David zice:

      Draga Morfoze, eşti ignorant. Noi nu sîntem „sectanţii”. De discutat despre formele de idoleatrie pe care le respindem noi. avem si noi idolasii nostri.
      Nimeni nu-si propune sa fie idolatru. Numai se trezeste asa.
      ?
      Ce crezi ca miine dimineata tu te vei scula din pat cu gindul care te va chinui cind te barbieresti „imi voi alege un idol”?
      judeci prea simplist si esti bombardat de idei preconcepute.

      revino cu tema de casa facuta.
      cu simpatie
      mc

  11. Alexandru zice:

    Cum am facut rost..:)..am fost inspirat si original.
    m-am gandit ca trebuie sa existe si predici video cu tine, si chiar fusesera postate cu 3 zile in urma.
    Am fost vigilent si plin de agerime ..sau poate calauzit cu intelepciune de sus.
    pe curand

  12. Ionel Condor zice:

    Eu am o alta parere, poate si pentru a ii semana aici lui Marius care mereu are pareri „excentrice” pentru mine (predica de pe munte e altceva decat credeam noi ca e, filmul asta nu e bun, rick warren nu mai reprezinta un crestinism autentic si nu mai poate produce crestini autentici, …etc).

    Ma/va intreb: de ce nu ar vorbi Duhul Domnului si prin acest film unui om care asa afla/redescopera patimile Domnului si poate e indemnat dupa sa deschida Biblia, sa intrebe pe cineva, sa caute, sa fie cercetat.
    Nu vorbesc de latura lui comerciala si de scopul pentru care a fost facut (money money), in nici un caz de regizor (vechea poveste omul vs. opera abordata si la patratosu) ci de faptul ca Dumnezeu daca voieste se poate folosi de orice lucru sa cerceteze o inima care se lasa cercetata si care se poate inmuia la acest film.

    • Marius David zice:

      Ionel, excelent dacă ai o altă părere, hai să facem schimb! 🙂
      Ce să-i faci, asta este cu excentricitatea, am un model celebru, Domnul Isus Cristot, care n-a fost deloc centrabil, uşor de pus sub etichete şi în sertăraşe.
      Nu, filmul ăla este foarte bun, foarte foarte bun, eu n-am zis că nu e bun. Tocmai de aia este aşa de pericolos şi i-am dedicat atît de mult timp şi energie. Pentru că miza este cu lmult mai mare.
      N-am spus că Rick nu reprezintă creştinismul autentic. Nu-mi pune vorbe în gură. Am spus că Rick se reprezintă pe sine. S-ar putea ca Rick să fie un creştin excelent, dar nu la asta a fost chemat.
      Sigur, Dumnezeu daca vrea se paote folosi şi de un măgar cînd nu mai are profeţi. Se poate folosi şi de pietre, atunci cînd nu mai are apostoli.
      Asta este norma?
      Nu neg că Dumnezeu se poate folosi de un nenorocit de fillm.
      Aşa ne trebuie, dacă nu mai avem guri de mărturie şi picioare de umblat.

  13. elisa zice:

    Prin filmul religios,se da iluzia de spiritualitate zicand ca e mai bine decat nimic oameni fara lumina spirituala recomanda regimul de viata al copiilor lui Dumnezeu.

    „Filmul religios reprezinta diletantismul la culme”
    A>W>Tozer.
    „Daca Dumnezeu ne-a dat pricepere sa sa vedeam ratacirea spectacolelor religioase,suntem datori sa o spunem in mod deschis.Tacerea este vinovata.
    Mii de crestini sunt intristati vazand ca liumea preia controlul.

    Filmul religios este bun pentru predicatorul lenes.
    Profetul este inlocuit cu proiectorul.

    Filmul religios este in dezacord cu tot spiritul Scripturii.
    Cand canonul nou-testamental a fost incheiat,planul pentru acest veac era complet.
    Dummnezeu nu a mai adaugat nimic de atunci.”

  14. vladp9 zice:

    da Marius, Profetul zice, dar de la Profet am mai trecut printr-o crucificare si o inviere. ce ne facem, necinstim chipul Domnului intrupat? ne comportam ca si cum el nu s-ar fi daruit si vizual noua? doar stim ca a intrupat umanul, deci a fost si in dimensiunea vizibilului. si in poze cinstim/indragim pe cel reprezentat in ele. ideea ca ne-am inchina materialului sau lucrului omului e banal de subtire, iarta-ma. e cea mai facila acuza si cel mai confortabil gand pentru cel ce face asta. daca ar exista mai multa aplecare asupra icoanei s-ar intelege un lucru simplu: icoana nu este in primul rand o pictura, ea este teologie, dogmatica vie, reprezentare a unei realitati si a unor fapte. de asta icoana se diferentiaza de tabloul religios din Occident. Iconarul nu urmareste estetica in primul rand, nu atat rafinarea unui stil, el doar schiteaza, pentru ca icoana are menire didactica (vezi rastignirea, vezi coborarea de pe cruce, vezi Invierea, Nasterea etc – Sorin Dumnitrescu a facut aseara la Nasu’ o mica, dar superba introducere in erminia icoanei). Pe cand artistul apusean urmareste emotia cu precadere, mizeaza mult prea mult pe estetic in detrimentul vocatiei didactico-teologice a icoanei. Iconarii primelor secole nu au reprezentat din vanitate artistica, ci din dorinta de a pastra si a comunica mai departe evenimentele mantuirii. imi pare destul de usor de inteles mentalul celui ce a trait in proximitatea acelor evenimente. cand traim intr-o stare de sarbatoare, ne pregatim cu ce avem mai bun, ne impodobim, ne curatam, ne aranjam in toate (sa nu uitam, cu precadere vizibil). Domnul a toate nu a neglijat dimensiunea aceasta, demonstreaza prin intruparea Sa. putea foarte usor sa vorbeasca in continuare prin alesii Sai, dar a ales sa sfinteasca si dimensiunea aceasta a realitatii umane, caci in ea ne petrecem viata. spuneam de starea de sarbatoare a sufletului – tot astfel cred ca functiona si mentalul celui mult mai apropiat decat noi de evenimentele mantuirii: in bucuria invadatoare in care traia Vestea cea noua, a inceput sa reprezinte si pentru ceilalti. ei se inchina in Duh drept, dar din bucurie sfanta reprezentau pentru cei de langa ei. e vorba de aceasi stare de „neliniste” care i-a facut pe Apostoli sa nu taca. nu mai puteau sa taca din clipa in care au cunoscut si trait in sufletul lor realitatea si adevarul Invierii. nu ei au ales sa vorbeasca, nu si-au propus programatic sa faca asta pentru restul vietii… au fost alesi. la fel ii vad si pe iconarii acelor vremi… n-au putut realmente sa nu reprezinte. intrasera in starea aceea de bucurie sfanta care doreste permanent sa se reverse, sa se impartaseasca. Iar Domnul stie ca ei nu se inchinau reprezentarilor, ci ca evlavia lor era toata daruita Lui. personal sunt convins ca munca lor a fost sfintita si asistata de Duhul Sfant

    Doamne, ajuta, Marius.
    si iarta-ma pentru ironia din primul mesaj

    • Marius David zice:

      Vlad, sigur, am trecut printr-o crucificare şi o înviere. Întrebarea mea este dacă Jim Caviezel îţi reprezintă Cristosul.
      Da? Atunci n-am nimic împotrivă. Eu nu-mi Re-Cunosc Cristosul în astfel de producţii.
      Sigur, Cristos a intrat în vizibil, tocmai de asta avem Evangheliile, Cuvîntul care ni-L descriu pe Cuvîntul.
      Nu stpun eu că un ortodox se închină materialului, lemnului. eu atrag acum atenţia baptiştilor mei că se închină mai dihai ca orice iconodul, ei fiind declarativ iconoclaşti.
      Este o schizoidie.
      Ştiu şi am citit despre iconografie destul. Apreciez că vrei să îmi dai aceste informaţii. Pe Sorin Dumitrescu l-am ascultat în direct la cursurile de la Sala DAlles în anii 90 vorbind despre diferenţa dintre imagine religioasă şi icoană.
      Nu despre icoane vorbesc eu acum, vorbesc despre icona-mişcătoare, ceea ce este cu totul altcev.
      Dacă vrei, vom vorbi şi despre asta, despre concepţia noastră diferită despre icoane, dacă te uiţi pe Patraţosu am discutat despre aşa ceva. Cauză Mîntuitorul trist şi zîmbind în acelaşi timp despre Icoana sinaitică.

      Apreciez comentariul tău foarte consistent.
      Doamne ajută şi să ne cîntăm cu grijă Prohodul fiecare diseară.

  15. vladp9 zice:

    Marius, eu nu ma refeream la film. nu ma incanta acest gen de productii. cu atat mai mult cu cat sunt ortodox, cred ca interpretarea arbitrara a Evangheliilor, dupa bunul-plac al fiecaruia, este o premisa pentru situarea in afara ecclesiei si, deci, in afara mediului de manifestare explicita si garantata a Duhului Sfant: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” Sfintii Parintii comuniau in adunari/sinoade tocmai pentru interpretarea corecta, pentru a-si fi unul altuia masura/canon in intelegerea scripturilor.
    filmul sau icoana-miscatoare, sau orice alta „icoana” care nu se regaseste in trairea celor ce, ma repet, s-au aflat in proximitatea evenimentelor mantuirii… are toate sansele sa intruchipeze un veritabil idol. cam ce ne-ar putea face atat de siguri pe noi ca sa credem ca traim mai profund si mai in adevar jertfa hristica, decat acei apostoli plasticieni? mandria ar fi singura, dupa mintea mea. iar despre obarsia mandriei si télos ei… nu mai are rost sa dezbatem. le cunoastem natura.
    in acest context, nu inteleg refuzul crestinilor de a avea in fata ochilor reprezentare Domnului si a dramei cosmice care a insotit viata si lucrarea Sa. mai degraba afisam poze cu pisicuta si catelusul, dar chipul Domnului este idol.

    multumesc pentru dialog si Domnul sa te ajute in misiunea pe care o ai.
    Doamne ajuta!

    • Marius David zice:

      Vlad, uite la discuţia cu Teofil, da ia uita-te la comentariile pe aceleaşi Evanghelii ale părinţilor sau ale teologilor ortodocsi, indiferent de orientare.
      Aia nu se referă laBiserică, Vlad, cu doi … trei adunaţi în Numele. Mare eroare!
      Înţeleg la ce faci apel, argumentul antiquitas… dacă avem mărturii mai vechi… cu atît mai adevărate. Nu uita că şi ereziile sînt tot vechi.
      Există altă dimensiune cxare trebuie adăugată lui Antiquitas, comuniunea …. şi nu numai ..

      O intrebare… Care este reprezentarea adevărată? Cea a lui TEofan Grecul, cea din şcoala rusă, a lui Rubliov, Pantocratorul de la Sinai?
      Există ceva comun în toate aceste reprezentări, sigur, dar ceva diferit, o încercare de „aproximare” a Chipului.

      Care-i Chipul cel adevărat…. nu Cel care este comunicat Bisericii, Miresei, prin Duhul, nu prin ulei şi lemn.

      Doamne ajută, Vlad.

      E o plăcere acest gen de dialog.

  16. Teofil S zice:

    Deci blestemul trebuie să cadă și asupra noastră dacă vă luăm de bun? 🙂
    Ca protestant, e foarte greu să admiți o autoritate atâta vreme cât încredințarea interioară zice altceva. Și sunt oameni care s-au declarat cu adevărat cutremurați de acest film. Ei sunt convinși că au trăit o experiență spirituală consistentă. Cum am putea spune atunci că filmul n-are nicio valoare spirituală?
    E foarte greu ca un (neo)protestan cum vă aflați (și cum mă aflu) să pledeze pentru valori obiective – pe care vine următoarea generație de protestanți și, pornind de la aceeași Biblie, le citește altfel.
    Întâmplător, propria experiență subiectivă cu acest film mă face să vă dau dretate. Dar dacă nu ar fi așa, ce ar trebui să fac: să mă căiesc pentru imaturitatea mea spirituală sau să vă repudiez autoritatea de a-mi contesta experiența? Mai departe: între dumneavoastră și pastorul din parohia unde umble, pe cine aleg? Mai departe: între o somitate actuală care spune una și alta care susține contrariul, pe baza aceleiași Scripturi, cui să dau crezare? Mai departe… nu mă duc.

  17. Marius David zice:

    Teofil, bine ai venit!
    Nu mă lua de bun. Unul este Bun!
    da, blestemul care şi asupra noastră.
    Protestant nu înseamnă să negi orice fel de autoritate. Asta cred unii care n-au citit nici Calvin, nici Luther, care, şi unul şi altul s-au raportat diferit, este adevrat, dar s-au raportat la tradiţie, la surse patristice.

    Încredinţarea interioară se „aproximează” în Biserică. Este advărat că eclesiologia este unul dintre punctele cele mai slabe ale protestantisnmului. De aceea ne-am pulverizat aşa.

    Sigur, dînsşii pot fi convinşi că au trăit o experienţă spirituală autentică şi consistentă, asta dacă orice experinţă care ne scurge ochii şi înfundă nasul este o experienţă autentică şi profundă.

    Tu ridici una dintre problemele hermenuticii teoretice foarte comune, chiar în hermenutica laică. Nu trebuie să citim aceeaşi Biblie ca să credem diferit. Citim acelaşi Shakeaspeare sau acelaşi Stănescu şi avem 20 de comentarii diferite.

    Obiectivarea nu vine dintr-o mai mare performanţă asupra textului, ci dintr-o mutaţie spre Ecclesia, spre comunitate, da, noi individualiştii protesttanţi, chemaţi la Lecţiunea comună a Bibliei.

    Între mine şi pastorul din parohia ta? Alege lectura Scripturii în Biserică, şi aici înţeleg Biserica metaparohial.

    Creştinii din Berea continuau exerciţiul exegetic început de predicator acasă, în familie, raportîndu-se la Tradiţia interpretării, la Vechiul TEstament, comparînd, cumpănind, întrebînd, reevaluînd etc.

    Complicat lucru, nu-i aşa?
    Exact! Asta-i creştinismul, foarte complicat! Iarăşi va spune Ionel că sînt tot timpul pe contra 🙂

  18. Teofil S zice:

    Am impresia că (iar acest fapt se regăsește chiar și la nivel înalt) protestant înseamnă tot mai ades și mai larg un personaj care își decupează fragmente de discurs, de personaje de, în ultimă instanță, autorități convenabile. Ăsta e privilegiul pe care nimeni nu are voie să ni-l ia (ne-om fi zicând în mintea noastră), doar „noi avem Biblia ca autoritate”.

    Ecclesia își pierde consistent din semnificație dacă nu este privită metaparohial și chiar metaistoric. Fiindcă orice comunitate hermeneutică este pasibilă de manipulare și chiar orice grup mai mic de comunități. Nu mă refer la chestiuni fundamentale, ci la cutume care pot contura o perspectivă (morală, hermeneutică, de autoritate etc.).

    Revin însă la o chestiune. Experiența cuiva, oricât de dependentă de batiste ar fi fost, nu poate fi contestată in corpore, pentru simplul motiv că între cele multe false, se pot ascunde câteva autentice. Nu mai știu pe unde citeam că marii predicatorii puteau fi mereu confundanți cu niște vorbitori lipsiți de har și melodramatici. Trebuie identificate alte criterii, mai solide, niște repere utilizabile (că ar fi prea mult să zic cuantificabile).

  19. Marius David zice:

    Din păcate, nu se poate… cuantificabil, Teofil!
    Din fericire este …. Duhul suflă de unde vrea şi pleacă încotro vrea, dar îi simţi puterea, la fel ca vîntul.

    Sigur, putem confunda orice cu orice… Duhul din ascultător, cu Duhul din Text, cu Duhul din Predicator, cu Duhul Bisericii sînt Acelaşi şi Însuşi Duhul.
    Aici este rezolvarea, în Pneumatologie.

    Asta ne obiectivează, Cel greu de măsurat.

  20. vladp9 zice:

    marius,

    nu demult am ajuns de la Prohodul Domnului.

    „Obiectivarea nu vine dintr-o mai mare performanţă asupra textului, ci dintr-o mutaţie spre Ecclesia, spre comunitate…”
    imi place ce spui. am auzit odata un pastor la tv, care sublinia apasat ,repetand des, ca nu trebuie pierduta inchinarea. observa dansul o pierdere progresiva a inchinarii. nu puteam fi altfel, decat perfect de-acord cu el. mereu ma intreb unde ne este evlavia in duhul adevarului, prin oceanul acesta de pseudo-suspine.

    de ce cred mai mult in autoritatea Ortodoxiei, decat in oricare alta? pentru ca nu ma consider suficient de puternic in trezvie pentru a fi mereu vigilent. ma tem de duhurile inselatoare, de lumina ademenitoare, dar luciferica. harul deosebirii duhurilor il au doar foarte putini, cum spunem noi – doar unii sfinti. prin urmare, biserica bimilenara este pentru mine o pavaza, un felinar care ma ajuta sa nu ma abat de la drum pe diverse cărărui care ma pot intarzia iremediabil pentru momentul decisiv. ai spus-o si tu Marius – „eclesiologia este unul dintre punctele cele mai slabe ale protestantisnmului. De aceea ne-am pulverizat aşa” – iar pentru mine pavaza comuniunii unei biserici care se fundamenteaza pe trairile proxime evenimentelor mantuirii, inseamna foarte mult, in ciuda „bubelor” inerente istoriei ei, caci unde se lucreaza cu oameni, se patimeste.

    referitor la chipul „autentic”. iti raspund cum pot si cum ma pricep, adica asa: uita-te la toti cei de langa tine si alcatuieste chipul lui Hristos. ti-as putea zice ca neexistand aparatul foto pe vremea aceea… nu putem avea foarte mari pretentii… mai ales de la iconari care au avut surse diferite ca pregatire intelectuala si ca aptitudini artistice pentru reprezentarea riguroasa. mi se pare totusi simplist raspunsul. mai corect imi pare sa-ti spun ca vad si aici lucrarea Duhului, pronia, providenta, oricum am numi-o. daca toti purtam chipul Domnului in noi, ce chip ar fi putut lua El fara sa ne sminteasca? am fi strigat cu totii: pai in fotografia/pictura asta e UN om ANUME, nu pare a purta trasaturile tuturor oamenilor, dupa cum sustine ca-i regasim chipul in toti. de asta spun ca vad si aici o lucrare – chipul ne-a ajuns mai mult schitat, dar ne-a ajuns. esenta e surprinsa, amintirea Sa ne-o suscita din icoana de cate ori Il privim. telul traitorului iconar este atins. mai mult… personal nu am de gand sa cercetez. nu pretind rigoare de la Domnul, ci ma rog de mila Lui. Marius, pentru mine fuga asta dupa precizie, rigoare stiintifica este adeseori proba nu de acribie intelectuala, ci mai mult de nebunie, acea nebunie a filosofilor pe care Domnul a vadit-o si pe care o va rusina intr-o zi definitiv. de ce spun asta? pentru ca, daca observi atent, informatia (cea care raspunde nevoii de rigoare intelectuala), ca unitate structurala si functionala a stiintei (sau daca vrei, ca materie prima) de foarte multe ori nu are nimic de-a face cu vestea. noi, ca buni crestini, trebuie sa lucram cu vestirea, cu Vestea cea mare si buna. pentru ca asa a considerat Domnul ca trebuie lucrat in inimile noastre. nu cu parametrii, cu masuratori, cu statistici etc. da, Domnul are rigoarea simplitatii, dar si poezie infinita. si Domnul a ales vestirea mai degraba decat un raport informational asupra lumii, universului, omului, mantuirii, etc. de asta foarte multi tehnicieni si cercetatori nu pricep „naivitatea” noastra in scripturi. Stiinta lucreaza cu informatie, pe cand crestinismul cu vestea, cu Vestea. mai bine nu ma pricep sa-ti raspund in legatura cu chipul „autentic”. daca imi ingadui un sfat: nu-l cauta in icoana cat in sufletul tau. icoana tine-o ca pe un canon, ca pe ceva normativ, care te fereste de la inselarea luminoasa, frumoasa a lui Lucifer. un sfant al primelor secole spunea: daca cel care te va intampina dupa moarte, nu va semana cu Hristos din icoana, sa stii ca nu este El” (e cel ce ia chip de lumina). Tu cum ai reprezenta-o pe mama ta, pe tatal tau, pe fiinta ta cea mai draga, pentru a nu fi acuzat de alte rude ca i-ai pocit chipul, ca nu i-ai pastrat „autenticitatea”? chiar crezi ca putem pune problema chipului Domnului in astfel de termeni? ce inseamna pentru tine, Marius, chip „adevarat”, „autentic”? iti spun ce inseamna pentru mine: pe logodnica mea, viitoarea mea sotie, as putea-o reprezenta in zeci de chipuri si toate, dar absolut toate le-as considera autentice. pentru simplul fapt ca eu inteleg prin chip autentic acea reprezentare care imi iese din suflet. sa fim onesti, acolo purtam chipurile dragi, nu in pixelii privirilor. sa nu pierdem inchinarea, sa nu ne pierdem evlavia pentru Cel ce merita toata viata noastra

    „Aia nu se referă laBiserică, Vlad, cu doi … trei adunaţi în Numele. Mare eroare!”
    marturisesc ca nu inteleg. la comuniune ma refeream. credeam ca este evident. cu siguranta nu este biserica oriunde se afla doi sau trei in Numele, dar unde este biserica, oamenii comuniaza in Numele Lui. cred ca nu m-ai inteles. vorbeam de mediul garantat al manifestarii Duhului Sfant (ma refeream astfel si la sinoade). si subliniam ca in biserica e cu atat mai cert, cu cat Hristos spune ca se va afla intre ei, intre cei din biserica.

    te imbratisez Marius. noapte linistita si iti doresc sa ai parte de drumul cel mai scurt si mai sigur spre mantuire. nu de poteci, ci de bulevardul insusi.
    noapte buna si Doamne ajuta!

    • Marius David zice:

      draga Vlad, ei, uite eu nu ma consider destul de puternic in trevzie, de aceea am nevoie de har si de pogoramînt din partea Domnului.
      Afirmatia mea care se refera la protestantism nu impiedica altele care vizeaza puncte slabe ale ortodoxiei, de asemenea, fiecare avem punctele noastre de vedere, dar si punctele noastre de orbire.
      Dar nu vreau o dezbatere in contradictoriu acum in postul mare.
      Sigur, eu optez, daca ai citit articolul meu pentru un chip-compus eclesial. Nimeni nu detine chipul final, toti impreuna il constituim.
      Aici ai gresit adresa. Daca vorbesti de acribie si exactitate la mine, atunci ai nimerit cel mai prost. Nu vezi cite greseli fac? 🙂 Nici cu rigoarea stiintifica nu esti la casa cea mai buna. Aici este relaxare, imaginatie, creativitate, dispozitie spre dialog, propensiune spre improvizatie, „sprinţăreala”, spirit artistic, deschidere etc.
      Tocmai ca ai gasit un naiv in Scritpuri, care stie ca NT ofera aproape 300.000 de variante şi lecţiuni, unele diferind la verset, dar spun cu tărie că este Cuvîntul Domnului. Aia este Icoana Mea.
      Imi place ce spui despre logodnica ta. Make sense, cum spune americanu.
      Despre icoane, iti voi face o fotografie a biroului meu şi ti-o trimit ca sa tragi singur concluziile.
      Multumesc pentru interventia ta.
      Ce cred eu?
      Cred că am găsit CAlea, Adevărul şi Viaţa. Nu vreau să rătăcesc nici pe cărăriu, nici pe bulevarde (ca lat este bulevardul care duce la pierztare şi mulţi sînt cei ce îl află).
      Vreau Adevărul dincolo de informaţie.
      Viaţa dincolo de ethica, ethos, stil.

  21. vladp9 zice:

    @Marius,

    „draga Vlad, ei, uite eu nu ma consider destul de puternic in trevzie…”. asta spuneam si eu, ca NU ma consider destul de puternic in trezvie, drept pentru care am nevoie de traditia unei biserici bimilenare(pentru har si pogoramant). mult mai mult decat interpretarile „tinere”, sau foarte recente. ai dreptate, nu e o dezbatere pentru post, caci am gasi suficiente puncte slabe in ambele parti.

    frumoasa replica referitoare la bulevardul larg al pierzarii, si perfect adevarata 🙂 multumesc pentru palmuta duhovnicesca. fac ce fac si ies din bunul-simt in care ar trebui sa stau. nu e menirea mea sa tin prelegeri nimanui. iertare, Marius. sa ne imbratisam in Domnul si Lui sa-i lasam judecatile. Ravna noastra pentru Adevar sa dea roade, atat imi doresc si pentru asta cred ca trebuie sa ne rugam.

    cat mai multe bucurii duhovnicesti, tie si celor dragi

    • Marius David zice:

      draga Vlad, îţi mulţumesc pentru răspuns, aşa spun şi eu, Amin, Amin, rîvna pentru Adevăr să dea roade.
      Poate că şi o astfel de comunitate virtuală ne ajută să căutăm mai dihai şi mai bine adevărul şi Adevărul.

      Anticipez bucuria învierii şi … Hristos a înviat! cu asta sîntem de acord şi eu şi tu şi Natanail, din cîte bănuiesc! 🙂

  22. elisa zice:

    Din atatea mii de pictori,fiecare avand in minte o alta imagine a chipului Domnului Isus,cate icoane vom vedea noi?
    Nu L-au vazut niciodata;si L-au imaginat doar.
    Este corect? este adevarat?

    Putem reprezenta logodnica,mama,pe care le vedem,dar pe Domnul slavei?
    oare nu-i stirbim din slava Sa?
    oare poate un chip pictat sa reprezinte maretia Sa?
    cred ca nimeni niciodata nu ar trebui sa se incumete sa faca asta,
    gandind ca este vorba de Dumnezeu,de care ai o teama sfanta.Si pentru ce sa reprezint fizic o persoana divina?
    Nu-mi asum o prea mare raspundere ca si muritor? de a-mi imagina cu mintea mea limitata pe Dumnezeu?

    „..si mi-e o teama sfanta de divin
    …nimic nu fac,nimic nu vreau,
    ma-nchin!”

  23. elisa zice:

    Adevarat a inviat!
    Mare bucurie avem noi cu aceasta veste mare!

  24. Pingback: cristoşii lor… « Marius Cruceru

  25. Pingback: Este “dragostea”… mesajul “esenţial” al lui Isus Cristos? | Marius Cruceru

  26. Pingback: Vin Paştele, iar vor curge filme cu Isus… sau răstignirea la popcorn | Marius Cruceru

  27. Pingback: “Chici” (kitsch) cine bate la uşă? sau despre falsul iconoclasm al evanghelicilor | Marius Cruceru

  28. Pingback: Cioara lui Voicu, Maica Tereza şi R. Wurmbrand, despre lenevie, patimile Melului « La patratosu

  29. Pingback: Survolul de luni, 7 aprilie – o teologie (antropologie?) a trupului? Ne uităm sau nu la Noe (filmul)? Intoxicația cu succes … boli de logică și lyme | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.