Între Scriptură și ziar(e) – ”Creștin on line și off line” – cu Val Vesa

sursa

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar (e): ”Dumnezeu, Marele Grădinar” cu Dr. Valentin Sebastian Dan

sursa

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Cum sîntem noi … românii?

”Românul s-a născut … poet. Neamțul s-a născut harnic!”

Divertis

Dacă românul s-a născut poet, atunci trăim în belșug, într-o oază, căci… ”fără poezie … viața e pustiu!”

https://www.youtube.com/watch?v=E3Egdy4A2Zg

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi | Lasă un comentariu

Între Scriptură și ziar(e): ”Soarta IT-stului în România” cu Daniel Lar

sursa

Publicat în Între Scriptură și ziar | 3 comentarii

Între Scriptură și ziar(e): ”Trecut și prezent – Reforma lui Luther” cu Dr. Liviu Damian

sursa

Publicat în Între Scriptură și ziar | Lasă un comentariu

Ich ruf zu dir, Herr Jesu Christ, BWV 177

La Tine strig, O, Doamne Isuse! Cantata nr. BWV 177, una dintre cele mai emoționante piese din literatura bachiană.

https://www.youtube.com/watch?v=6FYMVgOW2XM

Citește în continuare

Publicat în Chitara, lutierie, Muzica, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Luther – Despre evrei

În urmă cu ceva timp am avut dezbaterea aceasta. Am completat cu aceasta.

Unii n-au fost foarte convinși și au cerut sursele.

Citește în continuare

Publicat în Între Scriptură și ziar, Conferinte, Cărţi de citit, Dezbatere, inventarul stricaciunilor spirituale, Mitraliera cu cărţi, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, serile Iris | 7 comentarii

”Tradiția” – un cuvînt crucificat în mediul evanghelic. Să îl re-înviem! (Cu Irisul deschis – Credo)

Tradiția? Ce înseamnă acest termen pentru noi evanghelicii?

Pomeni, găina aruncată peste groapă la mort, bradul de la nuntă sau înmormîntare, prapuri, liturghie de neînțeles, obiceiuri strămoșești, care nu se regăsesc în Scripturi. Aceasta este tradiția. Și este, se înțelege, asociată neapărat cu bisericile tradiționale/tradiționaliste, Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă.

Aud adesea:

Noi nu sîntem ca ei, frate! Noi nu sîntem cu tradițiile, noi sîntem cu Sola Scriptura!!!

Serios? Atunci de ce DE FIECARE DATĂ vă plecați la amvon cînd ajungeți acolo, de ce nu veniți la amvon făcînd flick-flack-uri sau șpagatul? De ce nu dați Cina Domnului cu Coca-Cola și cu biscuiți Poieni sau cu pălincă, dacă sînteți din Sălaj?

Orice comportament public care presupune previzibilitate și sens realizat comunitar presupune o minimă tradiție

Din păcate tradiția a devenit pentru noi un antonim pentru Sola Scriptura.

Nu este deloc așa. Cred că acest termen ar trebui răscumpărat și ar trebui să ne revizuim practicile în conformitate cu această răscumpărare terminologică.

Dacă ne uităm în sfintele Scripturi, Apostolul folosește un termen grecesc, paradosis, pe care primii traducători latini și apoi Ieronim l-a echivalat definitiv prin traditio, un termen care aceasta înseamnă: învățături, doctrine și reglementări etice și orînduiri privitoare la ethos, acestea toate fiind transmise din generație în generație.

Leslie Newbigin, în cartea sa  The Gospel in the pluralistic societyare un capitol întreg legat de necesitatea tradiției, Authority, authonomy and tradition.

Ce spune el în esență?

Nimeni nu poate fi deplin original. Originalitatea absolută este boală psihică. Vorba pastorului Beniamin Fărăgău (cred că l-am auzit cu mult timp în urmă la Iași): dacă după 2000 de ani de creștinism îți vine vreo idee cu totul și cu totul nouă, primul drum pe care trebuie să îl faci este la psihiatru.

Fiecare artist original a învățat tradiția, Dali a învățat să facă un cal care să semene cu un cal înainte de a începe să picteze în stilu-i atît de bine cunoscut.

Tradiția pare un antonim al progresului, al schimbării, al îmbunătățirilor, pare un sinonim al învechitului, al ruralului. Nimic mai greșit!

sursa stockfresh.com

sursa stockfresh.com

Citește în continuare

Publicat în CREDO IRIS, Greaca, Periegeza, serile Iris, theologia in nuce | 5 comentarii

”Trebuie să asculți ca să crezi că există” – Paganini – Fisk

În urmă cu ceva timp profesorul de chitară Ioan Sabău mi-a atras atenția asupra unui intepret. Eliot Fisk.

Am ascultat atunci și nu mi-a venit să cred că se poate face așa ceva și pe chitară.

Iată acum dovada.

 

Publicat în Chitara, exerciții de admirație, Muzica, Schimb de iutuburi, Scoala de muzica | Lasă un comentariu

”Sola Scriptura? Scriptura sau/și Tradiția? Cum s-a format Crezul? Problema sursei în teologie” – Seria Credo – Cu Irisul deschis – Sesiunea 1

După cum am anunțat deja, începem o nouă serie Cu Irisul deschis: Credo!  Cred! 

Este o consecință naturală a parcursului pe care l-am avut pînă acum, începînd cu Predica de pe munte (2009-2010), continuînd cu De ce cred? Evanghelia după Ioan (2013-2014), pentru a ne opri anul trecut (2016-2017) la rolul Creștinului în secolulul XXI.

Vă mai amintiți? Am încercat să găsim răspunsuri și soluții la unele tensiuni și întrebări, provocări la care este dificil să răspundem în plină epocă de deconstrucție a valorilor tradiționale.

Nu mai trăim într-o Europă ”creștină”. (E bine? E rău? Altă discuție!) Continentul nostru a ieșit de ceva vreme de sub umbra Bisericii. În Franța bisericile sînt demolate în favoarea parcurilor, în Anglia, în cel mai bun caz, devin expoziții de artă. Papa de la Roma este un personaj simpatic, dar necredibil, care își caută popularitatea prin tot felul de declarații care scandalizează corpul cardinalilor și pe cei mai mulți catolici conservatori. Ortodoxia este ferită deocamdată de bolile liberalismului care ne-a mușcat pe noi protestanții, dar abia acum descoperă studiul biblic. Șarpele nu îi va ierta pe cei mai tineri și mai curioși.

Protestantismul, ajuns la a 500-a aniversare, este departe de a fi biruitor și glorios. Luther și Calvin se vor fi învîrtind în mormînt văzînd ce au ajuns parohiile luterane și calvine. Sola Scriptura ca lozincă stîrnește crize isterice de rîs în academia postmodernă, iar în biserica senzualismelor ieftine Biblia este hăcuită și abuzată prin cîteva expresii care transpiră cu greu în niște cîntecele naive repetate la excitație. Generațiile noi s-au săturat de spectacol prost și unii se întorc spre bisericile liturgice.

Predicatorii valurilor noi predică orice altceva, mai puțin Scriptură. De la psihanaliză de doi bani, pînă la împărtășirea unor cure de slăbire magice, de la soluții pentru a scăpa de complexele de inferioritate sau crizele de la mijlocul vieții, pînă la masaje intelectuale pentru creiere necitite, avem cam tot: profeți care nu dau socoteală de împlinirea profețiilor lor, vindecători de coșuri și furuncule, avem de toate, superstiții, credințe strămoșești, scuipături în sîn, dar nu mai avem credințe pentru care să murim!

Anul trecut ne-am uitat la …

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, CREDO IRIS, Patristica, Predici, serile Iris, theologia in nuce | Un comentariu

Ce altceva se mai poate cînta la lăută renascentistă?

Iată:

 

Publicat în Lauta | Lasă un comentariu

Woodbeat – verighetele din lemn

Tocmai am aflat că băieții de la Noah (de unde i-am comandat ceasul soției drept mulțumire pentru că ni l-a purtat în pîntec pe micuțul nostru Noah) au deschis o altă linie de design și producție: atît de mult așteptatele verighete din lemn.

După ce a apărut acest articol pe blogul meu, foarte mulți îndrăgostiți m-au întrebat de unde pot face rost de așa ceva în România.

Iată, îndrăgostiții din 2017-2077 vor avea ocazia să comande verighete din tot felul de esențe. Vedeți AICI.

Citește în continuare

Publicat în Fabrica de barbati, Meşteşugăreşti | 2 comentarii

”Imediat începe Adventul – Ce facem cu și … de Crăciun?” cu Todd Friel

Astăzi mi-am adus aminte într-o discuție despre obiceiurile noastre din aceste zile. Unii se pregătesc de Advent. Alții au început deja postul Crăciunului.

Pentru Duminică scriu cîte ceva despre Tradiție versus Sola Scriptura.

Iată cîteva gînduri interesante de la Todd Friel. Inteligența n-are buton de oprire. Are acest showman cioturile lui, dar nu îi poți nega carisma și inteligența.

Hrană pentru minte, vorba americanului.

 

 

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale | 2 comentarii

Păcatele DEX-ului: „calcedonie” și „crisopraz”

via Păcatele DEX-ului: „calcedonie” și „crisopraz”

Publicat în Articole | Lasă un comentariu

A început sezonul bun pentru cumpărat biciclete!

S-a sfîrșit sezonul pentru pedalat. A început sezonul pentru negociat, cumpărat, evaluat oferte. Și acestea sînt impresionante. La oferte mă refer 🙂

Adesea sînt întrebat de prieteni care știu că îmi place ”să mă dau” cu bicicleta despre achiziționarea unei biciclete noi sau la mîna a doua.

Poate că unii vă doriți compunerea unei biciclete din diferite piese. Detalii AICI. Vezi AICI un astfel de proiect. Pozele oficiale AICI.

Am mai scris despre aceste lucruri AICI și AICI.

Mai întîi trebuie să știți ce vreți. Vreți pe munte, vreți pe șosea? Viteză? Peisaje? Diferența dintre o bicicletă montană și o cursieră de performanță este echivalentă cu diferența dintre o mașină 4X4 și o mașină de curse.

Iată cîteva materiale video care ar putea fi un real ajutor pentru nehotărîți.

Citește în continuare

Publicat în Biciclete | Lasă un comentariu

”Luni” cu Amalia Decean

Un cîntec despre viața dublă, despre ipocrizie, despre săptămîna noastră mult prea ocupată de alte lucruri, despre priorități greșite.

sursa Amalia Decean

Despre și cu Amalia am mai discutat AICI.

Publicat în Între Scriptură și ziar, Jurnal de tată imperfect, Muzica | Lasă un comentariu

Crezurile (Niceea și Calcedonul)

Zilele acestea pregătesc materialele pentru noua serie Iris – CREDO!

Mi-am adus aminte de o foaie tipărită pe ambele părți, foaie pe care o port în Biblia din care predic. Predic de 32 de ani. Port foaia asta de 23 de ani în contracopertă.

Din cînd în cînd recitesc crezurile. Uneori chiar la amvon, înainte de a mă ridica să predic.  Dacă este ceva sărit din spațiul acesta ideatic și mie îmi vine să predic altceva, atunci schimb. Acesta este terenul de joc, acesta este spațiul sigur de aruncat cu idei, între aceste două crezuri se află fundamentele credinței creștine și fiecare dintre acestea ar trebui repetat cel puțin la fiecare Euharistie de toate bisericile evanghelice. A propos, sînt scrise înainte de 1517.

În bisericile tradiționale se recită la fiecare liturghie. Astăzi, Duminica, va fi recitat Niceea alături de Tatăl Nostru.

Cînd aud ce se cîntă în unele biserici ”de-ale noastre” mă bucur că nu se mai fac arderi pe rug pentru erezie. Cînd aud ce se predică din unele amvoane, mă bucur că nu se mai practică lapidarea. Am fi mult mai puțini.

În multe biserici evanghelice, dacă ne-ar omorî cineva pentru ortodoxia credinței (în sensul etimologic al termenului), mulți ar muri nevinovați, că habar nu au ce cred, de ce cred așa, de cînd se crede așa, cum a ajuns credința pînă la noi.

Ei, sărmani ignoranți, cred că totul s-a inventat cu Luther, dar nici despre acesta, după cum am constatat zilele trecute, nu prea știu prea mare lucru.

Luați, mestecați!

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, Dezbatere, Gînduri, Greaca, inventarul stricaciunilor spirituale, Patristica, Predici, Pt. studenţii mei, serile Iris, theologia in nuce | 5 comentarii

De gustibus …

Cînd creierul unora obosește pentru argumentare sau cînd sînt prinși cu kitsch-ul în buzunar, cînd sînt prinși needucați estetic, cînd le ataci prostiile de genul acesta sau acesta, sar imediat cu un ezitant De gustibus.... pentru că oricum nu sînt siguri pe continuare. Gramatica latină este un pic mai complicată, iar citatele scoase din context nu salvează un dialog demolator.

Respectivii sugerează că nu ar trebui nicidecum să discutăm gusturile cuiva.

sursa

pride

Ba da, gusturile se discută și trebuie discutate. Unele chestiuni care trec drept gusturi, preferințe, alegeri au de-a face cu moralitatea. Pentru aceasta studiem etica și morala. Da, sigur, veți invoca situațiunea adevărului în plină epocă marcată de postmodernism. Adevărul rămîne adevăr indiferent la care masă va fi negociat. Există un rău și un urît asupra căruia vom cădea cu toții de acord în limitele normalității psihice. Necrofilia, pedofilia, bestialitatea pot fi reglementate legal, dar rămîn rele nenegociabile.

Alte gusturi și preferințe au de-a face cu buna conviețuire socială. Pentru aceasta există dreptul, legea, reguli, regulamente, reglementări, etichete, protocol. Nimănui nu îi este permis să facă ce vrea oriunde vrea numai pentru că îi place aceluia să facă ce face. Nu ne scobim în nas la masa reginei.

Citește în continuare

Publicat în inventarul stricaciunilor spirituale, Meditaţii, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii | 2 comentarii

”Închinarea în Biserică – trupă de laudă și închinare sau/și cîntare în comun”

Aceasta este cea de-a doua temă pe care am prezentat-o în cadrul conferinței pastorale de la Universitatea Emanuel din Oradea, Consacrare și pasiune în slujire.

Există două scenarii extreme posibile:

1. O comunitate liturgică înțepenită în tradiționalism, fără a săvîrși păcatul zîmbetului, pietrificați ca sfinții din icoane, cu ochii sașii în cărțile de cîntări (dacă se poate negre, că sînt ale bunicilor și nu au versurile strîmbate – adică accentele corectate și aberațiile teologice eliminate!), cîntînd mormăit imnurile vechi, lălăit, fără entuziasm, conduși de cîte o persoană care n-are nici pregătire muzicală, nici intuiția ritmului, dar care leagănă în sus și în jos cartea respectivă, reamintindu-ne versurile cu formula: ”după cum spune poetul de cîntare”… Simți cum Duhul Sfînt cască de plictiseală și se întristează că am înțeles acreala drept semn al evlaviei, încruntarea, drept marcă a sfințeniei, mediocritatea tehnică a cîntului, drept semn de ofrandă pe altar.

Apoi, al doilea scenariu posibil, la cealaltă extremă:

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, inventarul stricaciunilor spirituale, Muzica, Scoala de muzica, theologia in nuce, Visătorul de vise | Un comentariu

”Pornografia, dinamită la temelia lucrării pastorale”

Astăzi, în cadrul conferinței pastorale de la Universitatea Emanuel din Oradea Consacrare și pasiune în slujire, am prezentat tema Pornografia, dinamită la temelia lucrării pastorale. 

Este o temă grea, dificilă, temă despre care nu se prea face vorbire în bisericile noastre.

Sînt cîteva motive pentru care nu se prea vorbește despre aceasta în public. Dacă îi parafrazez pe cei de la Covenant Eyes: ne este rușine (avem copii în biserică), credem că în biserică nu se întîmplă, credem bă Biblia nu prea vorbește despre asta, credem (în mod fals) că Biserica nu are soluțiile potrivite și … de ce nu? Nu se prea vorbește despre aceasta pentru că ar trebui să vorbim despre funie în casa spînzuratului. Uneori chiar cei care ar trebui să vorbească despre patimi sînt prinși de patimă.

În ultima vreme s-a vorbit despre căderea unor slujitori ai Bisericii. Se pare că Diavolul vînează fără discriminare. Cazuri din Biserica Ortodoxă Română ne-au cutremurat recent, dar avem și noi faliții noștri (de această dată în sensul etimologic al cuvîntului).

În majoritatea cazurilor de curvie și de excludere din pastorală, dacă se merge pe fir, undeva există contaminarea cu pornografia. Unii au fost descoperiți de chiar copiii lor (ce trist!), de soții, de colegi, de lucrătorii din administrația bisericii. Așa s-au încheiat în mod trist cariere pastorale, unele chiar promițătoare.

Există recuperare? Există vești bune?

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, Pt. studenţii mei | 4 comentarii

Simpozion ”500 de ani de Reformă”

Citește în continuare

Publicat în Anunturi, Între Scriptură și ziar, Conferinte | 3 comentarii

Începe Postul!

Astăzi a început Postul Crăciunului pentru bisericile tradiționale. Am mai spus-o și cu alte ocazii: nici credincioșilor evanghelici nu le-ar strica această disciplină a postului intermitent: miercurea și vinerea (din pricina aceasta în poveștile românilor Sfînta Miercuri și Sfînta Vineri sînt două zîne bătrîne și bune), post intermitent săptămînal sau post intermitent sezonier.

Aici despre Postul Negru. Post negru, post negru, dar nu prostesc. 

Aici cîte ceva despre un altfel de post, postul lui Daniel. 

Aici este o parte din evaluare.  

Și partea a II-a. 

Cură de slăbire? Postul mi s-a părut cea mai eficientă metodă pînă acum. 

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, disciplinele spirituale | Un comentariu

Rătăcit între cîntece de leagăn

Sînt rătăcit de vreo 3 ani între cîntece de leagăn.

Cîntece de leagăn din diferite culturi. Iată un proiect minunat pe care l-am re-descoperit de curînd. În urmă cu un an jumătate îi căutam lui Noah cîntece de leagăn. I-am pus cîntece din mai multe țări, în mai multe limbi. XLucian mi-a reînviat această amintire printr-un cîntec de leagăn evreiesc, pe care îl voi inventaria deopotrivă aici.

Pînă atunci? Un minunat cîntec de leagăn ucrainean.

sau

un cîntec armenesc:

Citește în continuare

Publicat în homeschooling, Jurnal de tată imperfect, lacrima din colțul ochiului, Muzica, Schimb de iutuburi | 11 comentarii

”Credo” de Frank Martin și o nouă serie la Iris

Îi sînt foarte recunoscător domnului dr. Șerban Marcu, profesor la Academia de Muzică Gheorghe Dima, care mă alintă din cînd în cînd cu piese pe care, oricît m-aș fi chinuit, nu le-aș fi descoperit niciodată singur.

Cu ajutorul dînsului l-am descoperit pe Frank Martin.

Credo mi-a devenit un nou ”vierme de ureche”, îmi răsună în minte și cînd nu ascult piesa.

Citește în continuare

Publicat în Conferinte, intrebările lui Naum, Muzica, Schimb de iutuburi, serile Iris, theologia in nuce | Lasă un comentariu

Programul pentru conferința pastorală UEO 2017 – ”Consacrare și pasiune în slujire”

AICI.

Publicat în Anunturi, Conferinte | 2 comentarii

”Nașterea alergătorului român” de Voicu Bojan

Mă bucur că Voicu Bojan scrie. Are talent dat de Dumnezeu cu carul. Vorba maestrului Păutza:

Dumnezeu are un înger cu o pipetă cu spumă de talent. Trece prin lume și picură, două picături aici, două colo, dar cîteodată îngerul ăla se împiedică și varsă borcanul din care își umple pipeta în capul vreunuia.

La fel s-a întîmplat cu Voicu. Din cînd în cînd, cu voia lui și bucuria mea, îi preiau cîte un text, făcînd trimitere la original, după ce i-am preluat fotografii (tot cu permisiune). Acesta este de citit nu numai de dragul esteticului, ci și pentru utilitate.

S-a încheiat sezonul cicliștilor, dar vom continua să alergăm. Cu alergarea nu se termină niciodată. Ba da, se termină cîndva: odată cu o boală terminală. Astfel că voi continua campania de strîngere de fonduri pentru Hospice și după finalizarea sezonului ciclistic, prin alergare. Vă țin la curent!

sursa Voicu Bojan

sursa Voicu Bojan

……Și viața și-a urmat cursul. Băgând la cap lecția bunicii, m-am pus pe mișcare, la început cu copiii de pe stradă și cu jocul elaborat numit Mâță-Cățărată.

Părinții m-au dat la înot la 6 ani și m-au uitat acolo pentru următorii 10. Apoi au venit așa: fotbal, karate, tenis, kendo, mtb, iar înot și eternul fotbal. Apoi, de nicăieri, alergarea cea plictisitoare, de care mă lepădasem ca Sfântul Petru de nenumărate ori, încă înainte de-a o cunoaște.

Am decis că alergatul e o opțiune interesantă abia în clipa când, pe rând, cinci dintre cei opt membri ai echipei noastre de fotbal, decimată de accidentări, au sfârșit la secția de chirurgie a ortopediei: cu meniscul, cu aductorii sau cu ligamentele încrucișate.

După mintea mea, un mic istoric al alergării recente în România ar arăta cam așa.

În urmă cu 20 de ani, mai nimeni nu fugea pe meleagurile astea, decât cel mult după troleu sau după obiectul acela rotund pe care unii comentatori de fotbal se încăpățânează să-l numească „mingie”.

Pe lângă atleții de pe pista de alergare, mai erau unii care făceau ceva abstract și vag neserios numit jogging. Import american, ca blugii. Născut, se pare, mai degrabă din dorința de îmbogăţire a fabricanților de pantofi decât de dragul sănătății.

…………….

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, Fabrica de barbati, guest post, utile | Lasă un comentariu

Astăzi – Voci pentru Hospice – prezentare invitați

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare | Lasă un comentariu

Biblia în 90 de ore?

Se apropie sfîrșitul anului. Chiar în anul 500 după Reformă unii se vor fi apucat de lecturat întreaga Biblie într-un singur an. Grea intreprindere, mai ales de unul singur. Pe la Cronici este descurajant, nu-i așa?

Dacă ați rămas în urmă, prin tramvai, la alergare sau mai știu eu pe unde vă poartă drumurile, puteți să recuperați cu o pereche de căști și un gadget simplu.

Iată AICI.

Audiție perseverentă!

 

Publicat în disciplinele spirituale, Mitraliera cu cărţi, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

”Știa sau nu Augustin Limba Greacă?”

Am petrecut cam 7 ani studiind Augustin, mai precis patru tratate: De Trinitate, De Civitate Dei, De Doctrina Christiana și Enchiridion.

Zilele trecute m-am reîntors la Augustin, încercînd să îi îndrept pe studenți spre De Dialectica.

Am avut o relație de dragoste-ură cu Augustin, dar a rezultat o carte. Traumele studiului mi-au trecut în doi sau trei ani de zile, după care m-am ocupat de altceva, de proiectele mele de periegeză. În urmă cu ceva timp am fost curios să văd ce se mai spune despre un subiect foarte la modă încă, subiect pe care am scris și eu: cît de mult știa Augustin greacă?

Teoria mea? Știa mai mult decît s-a presupus, mai mult chiar decît a presupus chiar Henry Irinee Marrou în excelentul său studiu, dar Augustin se alinta retoric. Se făcea că nu pricepe, tocmai pentru a impune limba latină ca limbă teologică, impunînd limbajul tehnic teologic pentru totdeauna în limba latină.

Disputa legată de Ziua Reformei și Luther, care a fost un bun cunoscător al lui Augustin, fiind fost călugăr augustinian, m-au îndreptat din nou spre Augustin. Ce-ar fi fost reformatorii fără teologul harului, fără scrierile anti-pelagiene?

Citește în continuare

Publicat în Cartile, Greaca, Mitraliera cu cărţi, Patristica, Pt. studenţii mei, theologia in nuce | 2 comentarii

”Cum suntem (noi, românii) şi de ce am ajuns aşa?” Prof. univ. Dr. Daniel David

Mă documentez pentru o chestiune care mă arde, mai ales după interacțiunile legate de Ziua Reformei și Martin Luther. Am descoperit că printre prietenii de facebook am avut foarte mulți ”specialiști” în Reforma Germană, în istoria gîndirii creștine, în istoria Europei în general, în istoria antisemitismului, mulți, mulți, mulți specialiști. Oameni de bază. Unora le-am dat unfriend din complex de inferioritate deja.

Cum pot sta la aceeași masă cu oameni care știu atît de multe? Eu sînt un simplu ignorant în chestiune, dar în căutare de lumină. De aceea și scriu cîteodată despre chestiuni care îmi sînt neclare, ca să mă lumineze alții, dar nu accept ușor chiar orice profesor la apelul bocancilor făcut.

Am căutat, dincolo de cunoscutul text al lui Constantin Rădulescu Motru despre Calități bune  și defecte la români, un text superb, pe care l-am mai invocat pe acest blog, am mai căutat și alte resurse. Printre acestea, excelentul și consistentul studiu al prof. univ. dr. Daniel David. Vedeși și link-urile din articole. Un lucru este clar. Românul este foarte sigur pe steaua lui. Ne place de noi, deși cîteodată, dacă survolăm doar declarațiile despre noi înșine, pare că ne disprețuim ca popor. Ce paradox! Ce tensiuni sînt în mintea noastră românească! Recomand cu mare căldură lectura întregului studiu:

Citește în continuare

Publicat în cugetări de pe bicicletă, dulce Românie, inventarul stricaciunilor spirituale | Un comentariu

”Cei care își educă copiii acasă îi vor destina ratării!” – Cazul Curcubet

Am auzit-o și pe asta. Spunea cineva care n-a crescut nici măcar pui de găină de o zi pînă la stadiul tăierii, n-a păscut nici măcar o capră, n-a îngrijit nici măcar un cîine. Era foarte convins și specialist informal în sisteme educaționale.

Mă mănîncă demult degetele să scriu despre competența la români. Sîntem pricepuți în toate. Vorba americanului: ”maybe he is wrong, but never in doubt!”

Citește în continuare

Publicat în dulce Românie, exerciții de admirație, homeschooling, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect | 2 comentarii

Biserica #rezistă – Concertul Consonantis

Astăzi este ziua în care ne amintim de Biserica persecutată. Este ziua internațională de rugăciune pentru frații noștri care sînt torturați și uciși pentru crezul lor.

Am ales să cîntăm, cum prin cîntare au învins martirii în circurile romane, pe rugul medieval, în fața kalașnicovului comunist sau sub sabia islamiștilor radicali.

De-a lungul istoriei au curs rîuri de sînge nevinovat și uneori din gîtlejurile celor decapitați, sfîrtecați, torturați, închiși, striviți au răsunat cîntări de laudă în care Crezul le-a fost lumină.

sursa consonantis.ro

Biserica nu este o adunare care merge într-un fel de pelerinaj turistic, Biserica este o oștire care mărșăluiește bătălie după bătălie într-un mare război, război care va fi încheiat numai odată cu lumea ca primă creație căzută.

Exodul, Leviticul, Deuteronomul, Apocalipsa, Epistola paulină către Efeseni, toate acestea sînt texte milităroase. Apostolul ne îndeamnă să ne înarmăm cu armura dumnezeiască. Dumnezeul nostru are un nume militar, Domn al oștirilor.

De aceea… cu cîntec înainte marș. Spre ce? Spre martiraj. Sîngele curs ne este cea mai ascuțită armă, sămînță a Bisericii, cum spuneau părinții.

Biserica a cîntat în persecuție și Și-a cîntat crezurile, iar Crezurile au început cu începutul, Creația.

Paradigma Creație-Cădere-Răscumpărare este amprentată în orice crez creștin major.

Din această pricină, astăzi, de ziua Bisericii Persecutate, am ales să facem un exercițiu de luptă, să cîntăm.

Cui? Creatorului! Răscumpărătorului! Mîntuitorului! Christos Victor, Biruitorului! Cel care are deja în mîinile Sale Happy End-ul istoriei.

Vă mulțumim că sînteți alături de noi!

Consontantis este un proiect unic, după știința mea. L-am prezentat în două rînduri în emisiunile pe care le produc la Credo TV și le-am prezentat cu mare entuziasm, entuziasm despre care sper să fie molipsitor.

Sala plină din această după amiază ne arată că sînteți gata să credeți într-un proiect de asemenea dimensiuni și cu atît de multe piedici. Vă mulțumim pentru parteneriat și investiție.

Proiectul Consonantis nu este doar un fel de Filarmonică a celor care împărătășesc același crez, nu este doar o școală de muzică și ucenicie muzicală și creștină, nu este doar un proiect peripatetic de formare, ci este și o declarație de identitate și viziune muzicală.

Citește în continuare

Publicat în Între Scriptură și ziar, exerciții de admirație, Muzica, Scoala de muzica | Un comentariu

Din ce Biblie să (mai ) citim? Noul Testament de la Balgrad

Arată că nece un dar nu poate fi iubit înaintea lui Dumnezău fără dragostea.

1 Să aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor şi dragoste n-aş avea, fire-aş ca o arame răsunătoare şi ca un chimvol nerăsunînd.

2 Şi să aş avea prorocie şi să aş cunoaşte toate tainele şi toată înţelepciunea şi să aş avea toată credinţa, cît să poci şi munţii muta, iară dragoste n-aş avea, nemică nu sînt.

3 Şi de aş împărţi surumanilor toată avuţiia mea şi să aş da trupul mieu spre ardere, şi dragoste n-aş avea, nece un folos nu mii-are fi.

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, homeschooling, Mitraliera cu cărţi, Periegeza, Pt. studenţii mei | 2 comentarii

”Din ce biblie (să) le mai citim copiilor?”

Se știe! După Reformă, că tot a fost vorba de ”dînsa” zilele trecute, în familiile de protestanți și neoprotestanți se citește Scriptura. Tatăl citește familiei cu voce tare (sau așa ar trebui să facă! ), mama citește pruncilor.

Zilele trecute o mămică tînără m-a întrebat din ce versiune îi mai citim noi lui Noah. Temerea ei este că versiunea Cornilescu este prea arhaizantă deja. Această temere este împărtășită de tot mai mulți. Pe undeva este legitimabilă, avînd în vedere catastrofa învățămîntului românesc.

I-am propus să îi răspund public și a acceptat, pentru că subiectul este de interes general și are miză mai mare decît discuția dintre două cupluri care cresc copii mici.

Cred că aceasta este o falsă problemă. Sîntem cu toții foarte îngrijorați de cîteva arhaisme, foarte puține, dacă vă gîndiți bine, din traducerea cu pricina, dar în același timp ne vom trimite copiii la școală să învețe Eminescu, Slavici, Creangă, Caragiale, care au un limbaj cu mult mai multe arhaisme, slavisme, regionalisme decît bietul Cornilescu.

Ce vom face? Le vom citi copiilor o varianta ”updatată” a începutului la Amintiri din copilărie? Să încercăm, așa cum am visa să fie scrisă cartea lui Creangă, dacă am dori să o înțelegem fără dicționarul de arhaisme lîngă noi.

Citește în continuare

Publicat în Întrebările lui Ghiţă, cugetări de pe bicicletă, Cărţi de citit, homeschooling, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Mitraliera cu cărţi, Pt. studenţii mei | Un comentariu

”Voci pentru Hospice” – 10 noiembrie 2017

sursa emanuelhospice.org

sursa emanuelhospice.org

Fundația Hospice Emanuel are onoarea să vă invite la cea de-a IX-a Ediție a concertului de caritate Voci pentru Hospice 2017, concert organizat cu scopul de a sprijini activitatea Hospice și de a promova îngrijirea paliativă în Oradea.

Concertul va avea loc vineri, 10 noiembrie, orele 19:00, la Capela Universității Emanuel din Oradea, str. Nufărului nr. 87.

Prezența dumneavoastră ne onorează!

sursa

Publicat în acțiuni umanitare, Anunturi | Lasă un comentariu

”Ne-am apucat de casă” – în România

Astăzi am rostit vorba asta: ”ne-am apucat de casă”. Da! În România confuziei, haosului, compromisului și corupției! Da, știu!

A venit momentul acela și nu mi-am schimbat prea mult părerile de AICI. Eram în fața unui prieten mai în vîrstă cînd am rostit fraza cu pricina.

A făcut o grimasă. Parcă i-aș fi dat să stoarcă între măsele o jumătate de lămîie. Era ceva între milă profundă, temere, nostalgie, dar nostalghia în sensul etimologic al cuvîntului, de durere a reîntoarcerii în trecut. A oftat, a icnit mai degrabă, și-a pus palma pe obraz și a clătinat din cap ca unul trecut prin asta. Era ca un om tocmai scăpat din Purgatoriu, dar cu o imensă compasiune față de cel care tocmai intra în locul de ispășire:

Citește în continuare

Publicat în CASA, Meşteşugăreşti, Visătorul de vise | 14 comentarii

38 prostii ”neconvenabile” pe care le-a zis Luther: ”femeile? ori soții, ori prostituate!” sau ”(evreilor) ardeți-le sinagogile și duceți-i să muncească, chinuindu-i … ”

Astăzi mi-am luat porția de înjurături pocăiești pentru tot restul anului. Sînt liniștit. Majoritatea acestora vine de la ignoranți agresivi. A propos, ce s-ar fi făcut Reforma și reformele fără agresivitate? Acesta este unul dintre produsele secundare ale Reformei, agresivitatea și sentimentul dreptății individuale. Sîntem siguri că avem dreptate și ne luăm de gît cu toată lumea pentru asta.

Am fost acuzat că sînt invidios pe Luther (mă simt măgulit, dar nu este cazul, singura asemănare dintre noi este că ambii ne-am îngrășat după căsătorie!), că nu sînt așa de mare celebritate ca dînsul sau că nu suport niciun fel de erou în preajma mea. Glume! Sigur, sînt invidios și pe Adam, că nu am gustat fructul pe care i l-a dat Eva, și pe David, că n-am avut praștie și harfă ca dînsul. Cu Batsheba nu m-a impresionat. Natalia e mai arătoasă! 🙂

Eh, fiecare dintre noi avem dreptul la a spune prostii, dar limitat și neconsecvent, mai ales de la o anumită vîrstă.

N-am încercat altceva decît să păstrăm echilibrul puțin, pentru că mi s-a părut că am cam sărit calul cu modificarea portretului istoric al lui Luther. Marele Reformator a spus și făcut nemernicii care ne-ar face pe mulți să ne ținem de nas și să ne rușinăm entuziast și care nu pot fi scuzabile nici măcar prin faptul că s-au spus și s-au împlinit acum 500 de ani. Prostia și lipsa de caracter sînt și peste veacuri impardonabile.

sursa Vasile Ernu

sursa Vasile Ernu

Repet: nimeni nu neagă meritele istorice ale lui Luther, așa cum nu putem nega nici meritele istorice ale lui Alexandru cel Mare. Că Luther n-a fost un înger se știe, că s-a aliat cu prinții în reprimarea unei răscoale țărănești este însă prea puțin cunoscut de unii cu mari înclinații spre stînga. Nu mai amintesc altele.

Dar, cu prudența necesară că aceste afirmații sînt scoase din context, să citim:

Citește în continuare

Publicat în Dezbatere, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii, theologia in nuce | 15 comentarii

Hotel de biciclete în Oradea

Hotel de Biciclete!!!
FreestyleSport lanseaza, in premiera in Oradea, un nou serviciu de gazduire a bicicletelor in timpul sezonului rece.
Ce inseamna asta?
1) Vei avea mai mult spatiu in casa (pentru skiuri, brad, sanie,.. etc)
2) Nu iti va fura nimeni bicicleta (din beci, pod, garaj etc.)
3) Ne vom ocupa de bicicleta ta, cu cea mai mare migala si atentie, si iti vom face o revizie completa, astfel incat in primavara sa o ridici gata pregatita pentru inca un sezon de aventura.
4) O vom depozita intr-un loc sigur, uscat, cu temperatura constanta.
5) Va beneficia, din partea casei, de o husa de protectie, ca nici macar praful sa nu se puna pe ea.
6) Tu vei beneficia de un cadou pe langa toate astea. *

 

Citește în continuare

Publicat în Anunturi, Biciclete | 2 comentarii

”Soli Deo Gloria!” și mai lăsați-l pe Luther în pace

Devine iritant. Parcă la apropierea serii se răspîndesc tot mai multe postări despre OMUL LUTHER, marele erou al credinței, prezentat aproape într-o diafană, roz-bombonă lumină martirică. Încercam să mă abțin, dar ignoranța istorică gonflată și combinată cu un triumfalism potențat de turmă, mă face să reacționez în fața coreligionarilor mei care știu din păcate prea puțin despre Reformă și personajele ei principale (rușinos pentru niște protestanți, nu-i așa?), dar celebrează aproape fără dreaptă cumpănire un om din carne și sînge și nu pe Dumnezeul acelui om. Mutația este îngrijorătoare. Ne facem și noi idolașii noștri! Pe cînd o beatificare în stil protestant pentru Luther? Am ratat momentul 500? Încercăm la 600? Pînă atunci mai uităm din umbrele omului? 

Citește în continuare

Publicat în Cărţi de citit, Dezbatere, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Perplexităţi, theologia in nuce | 22 comentarii

Concert ”Consonantis” – Duminică, 5 noiembrie, Casa de cultură a studenților, Cluj-Napoca

sursa consonantis.ro

Citește în continuare

Publicat în Anunturi, Muzica, Scoala de muzica | 2 comentarii

În urmă cu 500 de ani 95 de afirmații ”vulgarizate” au schimbat istoria gîndirii creștine (occidentale)

SURSA

Astăzi se împlinesc 500 de ani de la afișarea celor 95 de afirmații elaborate de Luther. N-au fost bătute în cuie în sensul unei ofense adresate bisericii, ci au fost puse acolo pentru că acesta era modul în care se făceau cunoscute astfel de lucruri în acea vreme. Tensiunea acelei zile a fost mult mai mică decît ne fac filmele sau diferitele narațiuni, fie și ale unor istorici romantico-isterici, să credem.

Afirmațiile au fost publicate în latină. Titlul inițial a fost Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum. Abia traducerea tezelor în germană și vulgarizarea lor (atît în sens etimologic – coborîrea la vulg (popor), dar și vulgarizarea lor hermenutică) a generat apoi răspîndirea acestora și aprinderea miriștii deja uscate a Reformei.

Vulgarizarea însemna inițial popularizare. Din păcate, ambele procese s-au întîmplat și popularizarea și vulgarizarea, manipularea unor afirmații pentru a crea și mai multă tensiune.

Puțini au citit pînă la capăt cele 95 de teze și unele dintre acestea, fără cunoașterea contextului istoric și eclesial, sînt astăzi complet irelevante.

Iată cum va fi arătat documentul (foarte probabil):

sursa 

apasă link-ul pentru a descărca documentul într-un format lizibil.

Citește în continuare

Publicat în In-text-esant, Pt. studenţii mei, theologia in nuce | 3 comentarii

Conferința pastorală UEO 2017

Ne pregătim de conferința pastorală UEO 2017. Voi avea o temă legată de un subiect extrem de dificil. Aș aprecia susținerea și pumnii strînși.

Publicat în Anunturi, Conferinte | Lasă un comentariu

”Moara Dracului”

Ieri, sîmbătă, am fost într-o excursie montană împreună cu Natalia și Noah. Destinația? Hmmm! O cascadă cu un nume la care avem tresăriri la pronunțare: MOARA DRACULUI!

Este o cascadă nespectaculoasă (de fapt noi trei nici măcar nu am ajuns pînă acolo, am mers pînă la 500 de metri de cascadă, cînd lui Noah i s-a făcut frig și frică, văzînd alunecările noastre repetate pe pietre cu el în brațe).

Am plecat vreo 25 de cupluri, doi cîte doi, într-o călătorie cu idee. Ideea a aparținut lui Valentin Sebastian Dan.

Mîntuitorul ne-a spus despre lucrările celui rău: ”el v-a cerut ca să vă cearnă, dar Eu m-am rugat pentru voi!”

El a cerut să ne cearnă și în viața de familie. A trebuit să discutăm la dus problemele, apucăturile, stricăciunile din relația noastră de cuplu. La întors? Soluțiile! Excelentă idee!

Nu destinația a fost importantă, ci călătoria și procesul.

Ce am văzut pe drum? Poate că asupra acestui aspect voi reveni, dacă am inspirație: dezastrul făcut de urgia din 17 septembrie. Mare este mînia Domnului cînd se dezlănțuie.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, Eyesavers, Gînduri, Jurnal de tată imperfect | 5 comentarii

”Ziua lui Eeyore”

Nu am numărat, dar cred că acest desen animat a fost vizionat deja de vreo cîteva zeci de ori de întreaga familie. Natalia îi traducea lui Noah fiecare frază. Acum nu mai este nevoie. Noah știe întreaga desfășurare.

Sînt mai multe variante de Winnie The Pooh, dar această serie din anii 70 îmi place cel mai mult. Dialoguri pline de sare și piper, personajele foarte bine creionate, Eeyore cu depresiile lui, Piglet cu bîlbîiala, timiditatea și complexele lui, Tiger cu personalitatea lui efervescentă, Iepurilă cu răutățile lui. Rar îți este dat să dai peste o comunitate atît de bine conturată într-un desen animat.

https://youtu.be/4RpQSaNkDd0

Citește în continuare

Publicat în Eyesavers, homeschooling, Jurnal de tată imperfect, Schimb de iutuburi | Lasă un comentariu

Baltagul

Am auzit că există o propunere aiuritoare din partea unui … să-i zicem … cadru didactic. Nu putem să îi spunem profesor sau învățător sau pedagog, acestea sînt cuvinte care au o încărcătură semantică presupunînd inteligența, compentența, pregătirea, relația cu realitatea și cu elevul. Un cadru este un conțopist funcționărit, fără gîndire strategică. Am înțeles că respectivul cadru ar fi cerut interzicerea Baltagului lui Sadoveanu pe motiv că are prea multă violență și copiii s-ar putea omorî în curtea școlii cu topoarele.

Hmmm! Eu zic mai degrabă să interzicem toate bucățile literare în care este pomenită vreo banană, avînd în vedere ce s-a întîmplat la Cluj recentissime. Bine că Andreea nu știu care a intrat în cărțile de istorie, bine că în unele manuale alternative sînt adevărate bucăți de literatură pornografică, bine că avem manuale în care este promovată idioțenia de corectitudine politică și interzicem o bucată care a făcut carieră în manualele noastre.

Îl disprețuiesc pe Sadoveanu ca om, îi disprețuiesc scrierile ca valoare artistică. Simt că fac diabet la unele descrieri, iar Neamul Șoimăreștilor este spre pedeapsa tuturor celor care au aruncat hîrtii pe jos în școală. Dar Baltagul este cea mai de soi producție a sa pe departe. Eroina principală chiar are trăsături reale, trăiește, este vie, ce să mai zicem de narațiunea de roman polițist mediocru, dar … roman polițist totuși. Bun! Cred că ar trebui studiat în continuare și ar trebui făcută o curățenie printre cadavrele didactice care mai stăruie prin școli, mai ales cele care participă la balurile bobocilor.

Astfel că, aflînd acestea, m-am hotărît să îmi comand un baltag adevărat. Este cunoscută pasiunea mea pentru tot felul de fierătanii, topoare și cuțite. Îl voi da fiului meu mai mic în momentul în care va fi în stare să îl mînuie. Este un baltag de călătorit prin păduri, de bătut cîmpii, nu oamenii.

Citește în continuare

Publicat în Fabrica de barbati, Gînduri, inventarul stricaciunilor spirituale, Jurnal de tată imperfect, Meşteşugăreşti, Oameni, Recenzii-critică, utile | 3 comentarii

”Spărgătorul de nuci”

Nu sînt un entuziast admirator al baletului, dar libretul este fascinant! Este tot despre transformări și lucruri ”adevărate”, un fel de altfel de poveste a porcului, dar spusă în altă cheie.

Mîine plecăm spre una dintre cele mai interesante evenimente din acest an, un fel de tabără-seminar-retreat organizat(ă) de Dr. Valentin Sebastian Dan cu o tematică-pretext pornită de la NUCI.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, cugetări de pe bicicletă, Meditaţii | 3 comentarii

”Iepurele de catifea”

Motto: „Adevărat nu-nseamnă felul cum ești făcut… E un lucru care ți se-ntâmplă. Când un copil ține la tine vreme-ndelungată, nu doar ca să se joace cu tine, ci fiindcă te iubește CU ADEVĂRAT, atunci devii și tu Adevărat… nu se-ntâmplă dintr-odată… Devii treptat. Și durează mult… În general, când ajungi Adevărat… ești ponosit. Dar lucrurile astea n-au nicio importanță, fiindcă odată ce ești Adevărat, nu mai poți fii decât urât decât pentru cei care nu-nțeleg.”

sursa

Căutați cărți bune pentru copii? Iată ce a primit Noah la împlinirea celor trei ani! 

Ce spuneam atunci? Că citesc repetat aceeași poveste. N-am întîlnit pînă acum o introducere mai bună în problema suferinței și morții în limbajul și pentru un copil de trei ani.

Voi reveni după impresiile de lectură… după a 46-a lectură. Cam asta este soarta unui părinte de copil de trei ani, după cum vă spusei! 🙂

sursa

Citește în continuare

Publicat în Cărţi de citit, homeschooling, Jurnal de tată imperfect, Mitraliera cu cărţi | Lasă un comentariu

Cum ar trebui să răspundă și față de cine falșii vindecători?

Disclaimer: text dur!

sursa ethan-vanderbuilt-a-wolf-in-sheeps-clothing

sursa ethan-vanderbuilt-a-wolf-in-sheeps-clothing

Am o mînie cumplită!. În aceste zile se stinge o mamă tînără. Are multiple metastaze. Este în dureri insuportabile. Mai are puțin, foarte puțin de trăit. A fost înșelată! Acum știe și ea asta. Este dezamăgită, tristă, plină de regrete!

I s-a promis vindecarea. A venit și pe la Străjerii despre care am mai scris în alte rînduri. Au pus mîna pe ea, au uns-o cu uleiuri, au făcut invocări, apoi au dat garanții. Au trimis-o acasă să nu mai ia niciun tratament, să își reia viața normală că Domnul a vindecat-o, este complet curată de cancer! Acum se stinge încet, încet, în chinuri groaznice, după ce va fi refuzat și alte forme de terapie.

Nu este singurul caz. Am în minte o groază. Există cazuri de bolnavi terminali care ar fi avut încă șanse bune de supraviețuire, și dacă nu ne putem lungi viețile, măcar ar fi avut șansa la o altă calitate a vieții în suferință, dacă nu ar fi refuzat tratamentele convenționale sau alternative (Gerson sau ce vreți dvs.!!!), dar nu! I-au convins impostorii că sînt vindecați, că nu au altceva de făcut decît să meargă acasă și să își trăiască viața absolut normal. Ba, mai mult, le-au spus că dacă mai iau vreun tratament dovedesc necredința. Nici măcar calmante să nu ia, că Domnul este Cel care le-a luat deja durerile prin chiar mîinile lor soioase.

I-au nenorocit! Pe ei și pe familiile lor. Unii dintre aceștia n-au mai fost compleanți la niciun fel de tratament, nici măcar la analgezice. Au murit în chinuri groaznice, unii blestemîndu-L chiar pe Dumnezeu, Biserica, credința, inclusiv pe păcălitorii lor.

Cui prodest? 

Citește în continuare

Publicat în HOSPICE, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Pătrăţoşenii | 51 comentarii

”Voi fi acolo!” – dedicație mamei mele

Nu, nu este ziua ei! Nu, nu s-a întîmplat nimic! Nu s-a îmbolnăvit! Nu este nimic special, numai că astăzi mi-am adus aminte, vorbindu-le studenților la capela căminiștilor, de vizitele mele din studenție. Am luat hotărîrea ca în anii studenției să nu mă intoxic de prea multă tinerețe! În cămine se poate forma un microunivers plin de prea multă tinerețe. Este foarte păgubos pentru înțelepciune.

mama, la vîrsta la care a rămas văduvă

mama, la vîrsta la care a rămas văduvă

În anii studenției din Crîngașii Bucureștiului mi-am propus să ascult sfatul bătrînilor, să țin legătura cu ridurile, halena gurilor fără dinți, cu firele albe lăsate pe perne pentru că împrejurul meu era o cascadă de tinerețe.

Am fost în azilele de bătrîni. Acolo am întîlnit o bătrînă mamă. Avea demență senilă. Fusese abandonată cu totul de ani de zile de copiii ei. Unul militar de carieră, mare colonel sau chiar general, din cîte am înțele, o fiică avocat, mi se pare, altul medic.

Vor veni după mine! Marți vin! repeta bătrîna! Am copii buni! Aici este poza lor!

Colegele de salon:

Nu vine nimeni, maică, aici au lăsat-o, dar ea, sărmana, nu ține minte!

Atunci mi-am jurat că, precum mama nu ne-a lăsat și ne-a crescut, rămasă văduvă la 27 de ani, voi fi acolo. Am jurat că vom avea grijă ca acea luni eternă a abandonării să nu o prindă niciodată. Chiar dacă sînt situații în care bătrînii trebuie puși în instituții speciale, unde să primească grijă specială, ospicii, azile, spitale, abandonul nevizitării este nescuzabil. Trebuie să fie o marți a vizitei, a îmbrățișării, a purtării în căruț printre fruzele de toamnă. Îi înțeleg pe cei care ei înșiși sînt bătrîni și slăbiți și nu mai pot avea grijă de bătrînii lor, la vîrste matusalemice, bolnavi fizic și cu mințile pierdute. O ambiție neroadă de a te epuiza încercînd imposibilul este prostească. Oamenii oricum vor judeca și vor bîrfi. Pentru aceasta există instituții precum Hospice sau azilul de bătrîni. Aici este vorba despre altceva, despre uitare și părăsire, despre abandon și respingere. A fi lîngă celălalt nu presupune numai ca tu să îi schimbi scutecul sau să îi ridici plosca, a fi alături și acolo este o chestiune de prezență, nu de putere. Numai Domnul poate avea și prezența și puterea tot timpul în același timp.

Iată un cîntec superb care cuprinde promisiunea aceasta.

Citește în continuare

Publicat în acțiuni umanitare, Amintiri, disciplinele spirituale, Fabrica de barbati, inventarul stricaciunilor spirituale, lacrima din colțul ochiului, Meditaţii, Pt. studenţii mei, Schimb de iutuburi | 6 comentarii

100 de km şi mai rezist

This gallery contains 8 photos.

Inițial publicat pe Dana SisoEva:
A trecut o săptămână de când am alergat 100 de km în 24 de ore (de fapt au fost mai puţin de 18 ore şi doar 14 de mişcare – alergare sau mers) în…

More Galleries | Lasă un comentariu