Avertizare: acest post este urmare a unei discuţii purtate cu un prieten pe străzile dintr-un oraş din Nord-Vestul mioriticei noastre patrii…
Eram împreună cu un prieten din Anglia şi am văzut cîteva „imagini” religioase pe o tarabă (ştiţi voi nişte kitsch-uri din alea cu raze metalizate strălucitoare, floricele, mult rozaliu şi o faţă efeminată), că altfel nu pot să le spun… a rămas o clipă lîngă ele şi m-a întrebat dacă respectivele creaţii sînt reprezentative pentru cultura română.
I-am răspuns: Nu, nici pentru cultura română, nici pentru mine ca român baptist, n-ar trebui să fie pentru nimeni, pentru că nu acesta este Isus cel descris în Scripturi.
Am făcut un idol, un cristos suportabil şi care este dator să ne suporte. Un isusuţ. O femeiuşcă ochioasă cu barbă, care pare tarată mintal, cu ochii limpezi, dar fără expresivitate, cu plete blonde cîrlionţate, cu căpşorul aplecat pe-o parte, bleguţă , fără discernămînt şi numai zîmbete.
O scîrbă!
This is not my Jesus!
Isus al meu nu este un fătălău bleg
Isus al meu nu este un fel de domnişoară cu barbă
Isus al meu nu este roz-bombon,
Isus al meu nu este „drăguţ”
Isus al meu nu este „prietenos” şi cu o faţă cam tîmpă…
Isus al meu nu este kitsch
Isus al meu nu este blîndoc şi nu prinde fluturi sărind într-un picior cu gingăşie
Isus al meu nu este uşor de prostit
Isus al meu nu este un hippy simpatic
Isus al meu nu este blond cu ochii albaştri
Isus al meu nu este un băiat de gaşcă
Isus al meu nu este uşor de prostit de şmecheri şi nici îngăduitor cu nemernicii
Isus al meu nu este Iubire pentru cei care invocă tot timpul iertarea lui, pentru a-şi continua potopul de desfrîu…
Isus al meu nu zîmbeşte ca un american şi nici nu se hlizeşte ca un român care aude un banc porcos.
Isus al meu nu iartă oricînd, oricum şi oricui… numai în termenii Lui…
Isus al meu nu este uşor de dus de nas..
Isus al meu nu este „simpatic”
Isus al meu nu este political correct
Isus al meu nu ştie de glumă,
Isus al meu nu este nice,
Isus al meu nu este buddy
Isus al meu nu este un idol…
Isus al meu este Domn….
voi continua…
uff.. . să mă calmez întîi…
Anyway, This is not my Jesus… !
PS.
Așa se încheie epistola 1 a lui Ioan: copilașilor, feriți-vă de idoli!
Cel mai periculos idol? Un cristos (intenționat scris cu c mic) descris greșit dogmatic, un cristos rezultat dintr-o hermeneză metodologic defectuoasă, un cristos contrafăcut, bun de pus la rană, un cristos util, dar neadevărat, cu efect placebo, dar nevindecător.
Marius Cruceru 
Cand Moise a facut Cortul lui Dumnezeu si mai tarziu Solomon, Templu, au primit directive de la Dumnezeu; ma intreb artistii nostri de la cine primesc directiva cand fac aceste chipuri?
„Ţi-ai luat până şi minunatele tale podoabe de aur şi de argint, pe care ţi le dădusem, şi ţi-ai făcut nişte chipuri de bărbaţi, cu care ai curvit. Ţi-ai luat şi hainele cusute la gherghef, le-ai îmbrăcat cu ele şi ai adus acestor chipuri untdelemnul Meu şi tămâia Mea. Pâinea pe care ţi-o dădusem, floarea făinii, untdelemnul şi mierea, cu care te hrăneam, le-ai adus înaintea lor, ca nişte tămâie cu un miros plăcut. Iată ce s-a întâmplat, zice Domnul Dumnezeu!” Ezechiel 16:17 -19
E plina Biblia de avertizari cu privire la idoli, de ce nu pricep oare?
Gresim daca ne gandim ca idolii sunt doar niste statui sau altare sau poze sau medalioane. Idol este TOT ceea ce punem noi mai presus de Dumnezeu: poate fi o persoana, o idee, banii, sexul, puterea, aprobarea celor din jur, etc. Si daca tot ai adus vorba de Ezechiel, vezi Ezechiel 14:3: „oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă”. Pentru ca inima in Biblie este sursa tuturor gandurilor noastre. Nu degeaba zice Solomon: „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbe 4:23)… Uofff, ce m-am pornit! 🙂
Stiu, dar am vrut sa ma limitez la tema postarii. 🙂
Este foarte adevarat ca tot ce trece pe primul loc in viata noastra inaintea lui Dumnezeu, este idol. O Doamne ajuta-ne ca multi mai avem.
M-am legat de comentariul tau din cauza versetului din Ezechiel, dar de fapt ma refeream la subiectul propus 🙂 Si vroiam sa subliniez ca idolatria nu e doar a „lor”, ci si a „noastra”, pt ca si noi credinciosii suntem panditi de multe ori de ea. Avem si noi idolii nostri „evanghelici”, care nu sunt neaparat din ipsos sau carton. 😉
Aveti dreptate dar idolii lor sunt mult mai urati.
Daca mi se intampla sa imi ridic vreun idol in inima, o fac incostient, iar la momentul oportun ma pocaiesc (si poate imi fac altul, tot incostient, dar de scurta durata 🙂 ), pe cand ei …..
Swan, si daca Cineva te-a pornit,
si ai tacut prea degraba?
scrii frumos si mai ales , gindesti profund.
da, faorte bună gîndire…. idolul nu este neapărat ceea ce vedem.
Da, dar daca nu este neaparat ceea ce vedem, nu inseamna ca nu este ceea ce vedem. Excluderea posibilitatilor prin degeneralizare este ceva uzual astazi in argumentatia multora.
chiar ieri am încheiat cu studenţii 1 Ioan 5 şi ultimul vers din epistolă este … Copilaşilor, feriţi-vă de idoli, după un întreg discurs cristologic.
Si noi am observat in studentie (pe cand studiam si discutam Scripturile intre noi) acest final interesant.
Idolatria este denaturarea adevarului cu privire la Dumnezeu. De aici si pana la viata pacatoasa nu este decat un pas mic. Inchinarea este recunoasterea Dumnezeului adevarat in limitele Revelatiei, lucru care sfinteste trairea.
Tozer?
Pai daca sunt oameni care sa cumpere asa ceva, vor fi si oameni care sa produca asa ceva, niste „isusi pe icoana”.
Cine nu este in stare sa Il descrie pe Domnul Isus prin cuvinte (adica nu-L cunoaste), isi permite sa deseneze, sau sculpteze „un mic isus” propriu.
am crezut că nu se mai termină lista 😀
Am eu impresia doar, sau aveţi o mică frustrare faţă de aceste… „reprezentări” ?
(Oarecum vă dau totuşi dreptate…)
Francisc, mulţumesc pentru corectură,
da, am o mnică frustrare, aş face un foc mare din aceste reprezentări…. dar… sîntem într-o lume liberă, chiar şi prostul gust are dreptul de a se exprima. Nu ŞI pentru asta am luptat în 89?
Lista nu se mai termina datorita corespondentului ei cu realitatea. Toata lista are sens, nu am gasit propozitii care sa fi fost scrise sa iasa la numar. Eu m-am lovit de toate cazurile descrise. Nu vad legatura intre lungimea unei liste si atitudinea (fie ea si frustrare) fata de anumite practici descrise in propozitiile din lista.
Dar serios acum, unde ati gasit statuia aia din poza? Ca e absolut oribila 🙂
google!
” O, galateni (…), cine v-a ademenit pe voi sa nu va incredeti adevarului, pe voi, IN OCHII CARORA A FOST ZUGRAVIT IISUS HRISTOS RASTIGNIT?” ( Galateni 3: 1.
Iarta-ma pacatosule, dar zugraveala aia din verset nu cred ca se refera la o zugraveala pe perete, daca asta ai vrut sa insinuezi.
şi ce înseamnă „zugrăvit”?
Pictat!
🙂
In ochi?
Daca gresesc, va rog sa ma corectati, dar eu cred ca acolo „zugravit” este folosit cu un sens figurat, adica zugravit = descris, prezentat, exprimat, reflectat, redat prin cuvinte.
Si atunci ce sens mai are ” in ochii carora”?
Eu daca iti vorbesc despre cineva si-ti „zugravesc” persoana spunandu-ti ca e inalta, slaba, lata… trebuie sa stai cu spatele?
Nu e duh de cearta. Daca gresesc, sunt dispusa sa ma corectez. Dar, pana ma corecteaza cineva, asta e ceea ce cred eu despre acel cuvant. 🙂
– ” Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; IN TESATURA LOR SA FACI CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA” ( Iesirea/ Geneza 26: 1);
– ” Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, IAR IN TESATURA EI SA AIBA CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA” ( Iesirea/ geneza 26: 31).
– Fara a ne mai gandi la heruvimii de pe chivotul legii ( vezi Iesirea/ Geneza cap. 25: 18.
Pardon IESIREA/ EXODUL.
Da este adevarat ca erau desene atat in cort cat si in Templu dar… nu le vedeau decat preotii (ca nimeni altcineva nu putea intra).
Insa in Galateni este o metafora, si nu este vorba de o icoana/desen fizic.
Si atat in cort cat si in templu era o lumina slaba data de sfesnic. Tot cortul era acoperit cu doua invelitori: una din piei de berbec si deasupra una din piei de foca (vitel de mare = foca ?) Exod 26:14. Sa mai faci apoi pentru acoperisul Cortului o invelitoare de piei de berbeci vopsite in rosu, si peste ea o invelitoare de piei de vitel de mare.
Deci oamenii din popor nu aveau cum sa vada imaginile pictate sau chivotul. Cazurile in care chivotul a fost public expus de cele mai multe ori au sfarsit tragic: 1 Samuel 4,5,6 si altele…
@ un pacatos
Si in Biblia mea scrie cam la fel, dar care e legatura cu ce vorbeam? Cristos nu e heruvim, sau invers, heruvimii nu sunt Cristos(i). Deci? Nu am inteles legatura intre versetul din Galateni si versetele din Exod. Heruvimii aia au legatura cu Cristos si lucrarea de ispasire, dar nu in sensul in care doresti tu s-o conduci. Sa ramanem la „zugraveala” din Galateni. Apoi, din cate stiu eu, icoanele nu sunt cu heruvimi, ci cu „zugraveala” (de data asta in sens nemetaforic) lui Cristos, Maica Domnului, etc. Mai incercati o data, poate explicati mai bine.
Pai are sens, e o expresie. Sensul este mai degraba despre cuvant, nu despre imagine.
” Si a facut in Sfanta Sfintelor doi heruvimi de lemn de maslin, inalti de zece coti.
O aripa a heruvimului era de cinci coti si cealalta aripa a heruvimului era tot de cinci coti. Zece coti erau de la un varf al aripilor lui pana la varful celeilalte aripi.
Tot de zece coti era si celalalt heruvim; amandoi heruvimii aveau aceeasi masura si aceeasi infatisare.
Inaltimea unui heruvim era de zece coti; la fel si celalalt heruvim.
Si a asezat el heruvimii la mijloc, in partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau insa intinse; si atingea aripa unui perete, si aripa celuilalt heruvim atingea celalalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau in mijlocul templului, aripa de aripa.
Si a imbracat el heruvimii cu aur.
PE TOTI PERETII TEMPLULUI DE JUR IMPREJUR, PE DINAUNTRU SI PE DINAFARA, A FACUT CHIPURI SAPATE DE HERUVIMI, DE COPACI, DE FINICI SI DE FLORI IMPODOBITE.”
( III Regi 6: 23-29 in Biblia Ortodoxa, dar, I Imparati 6: 23-29 in Biblia Cornilescu).
nimeni nu te opreste sa pictezi ce vrei in biserica… in locase de inchinaciune sau oriunde… e problema cand te duci si pui buzele pe ele, te duci sa le atinci sa te vindeci, si ba mai mult crezi in minuni ce ies din ele… in fine (eu is un anti-minuni, daca ajungi sa ti se intareasca credinta din minuni cred ca esti superficial… si nu ai inteles nimic din Dumnezeu, dar asta ii un alt subiect) deci, poti sa pictezi orice, sa sculptezi orice dar sa nu te inchini… si 2 nu incerca sa ii dai o forma lui Dumnezeu… pentru ca de fapt e o minciuna, nimeni nu l-a vazut, nimeni nu il stie pe Dumnezeu cum arata, si cine l-a vazut nu ni l-a descris fizic asa incat sa putem face noi statui sau picturi, deci, orice reprezentare a lui Dumnezeu este un fals… nu degeaba cred oamenii ca Dumnezeu e un batran ce se intinde spre om…
nu chiar, Daniel Bondaş, nu poţi picta orice, dacă eşti creştin,
Creştinii ar trebui să sufere o naştere din nou şi a bunului gust.
nu poţi picta isuşi roz-bombon, cu sclipici şi cu un zîmbet tîmp, dacă te-ai întîlnit cu El azi-dimineaţă.
ceva dragut care „merge” aici…
un cetatean se urca pe un cal, dar cu capul in spre picioarele calului; este atentionat de cineva de linga el ca s-a urcat cu capul spre partea cozii calului; la care el raspunde:
de unde stii in ce parte voiam eu sa ma duc?. 🙂
🙂
Mai este un mic detaliu:
1 Regi 6:5. A zidit lipite de zidul Casei mai multe randuri de odai, unul peste altul, de jur imprejur, care inconjurau zidurile Casei, Templul si Sfantul Locas; si a facut astfel odai laturalnice de jur imprejur.
6. Catul de jos era lat de cinci coti, cel de la mijloc de sase coti, iar al treilea de sapte coti; caci pe partea de afara a Casei a facut arcade stramte imprejur ca grinzile sa nu fie prinse in zidurile Casei.
Zidul exterior al Templului nu era asa de usor de vazut….
Ideea este ca Dumnezeu care a dat in cele zece porunci:
Exod 20:4. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul.
5. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii, pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc,
6. si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.
nu se contrazicea singur facand El insusi asemenea reprezentari…
Si Dumnezeu a interzis reprezentarea lumii spirituale pentru ca dorea inchinare corecta care este „in duh si in adevar”. Ori duhul lucreaza la nivelul gandirii/mintii… Dumnezeu a dorit sa isi construiasca un popor care sa gandeasca mult… 😀 …
pacatosule,
fii sincer mai esti otodox?
ca iti cam place pe la noi. 🙂
😦
Isus al meu nu este un fătălău bleg, un fel de domnişoară cu barbă, nu este roz-bombon, nu este “prietenos” şi cu o faţă cam tîmpă…, uşor de prostit, nu este kitsch, nu este blîndoc şi nu prinde fluturi sărind într-un picior cu gingăşie, nu este uşor de prostit, nu este un hippy simpatic, nu este blond cu ochii albaştri, nu este un băiat de gaşcă, nu este uşor de prostit de şmecheri şi nici îngăduitor cu nemernicii…………… lista poate continua.
Atentie! domnii mei, totusi vorbim despre Dumnezeul vesnic.
Inteleg apologetica, dar acest gen de apologetica nu este decat un alt mod de blasfemie la fel fel de pacatos ca cele enumerate.
Obisnuinta cu lucrurile sfinte ne duce in derizoriu si da nastere la monstruozitati de genul acesta. Totusi nu vorbim despre nea Ion si chiar el sa fie exista un alt mod mult mai decent si reverentios de a-L apara.
Un evreu daca ar fi vorbit despre Dumnezeu in felul acesta chiar dorind sa-L apere cu siguranta ca era omorat cu pietre. Orice ati spune este o blasfemie acest mod de abordare a lucrurilor.
Ufff………. chiar sa te calmezi ca orice supraincalzire provoaca scurt ciruit.
Chiar daca Il aperi, nu-i lua Numele in desert. Ioan a cazut ca mort cand L-a vazut chiar daca nu cu mult timp in urma statea cu capul pe pieptul Lui.
Noi evanghelicii avem o problema serioasa cu modul de abordare si traire in relatia cu Domnul Isus. Credem ca suntem colegi inca din clasa a-I-a si ne putem permite orice. Prietenia cu Domnul Isus are ca baza smerenia si sa nu uitam, chiar si in vesnicie El e Creatorul si noi creatura.
Corect! Multumim pentru atentionare!
Frate Marius,
Am postat un scurt mesaj aprobator la acest comentariu. Nu stiu daca a ajuns la dvs. sau poate, din greseala, v-a scapat. Sau poate nu a fost acceptat.
Nu tin la el si sa apara, doar as fi dorit sa fiu sigur ca nu e o greseala.
Va doresc HAR si spor in toate!
Daniel
Mulţumesc, nu ştiu despre ce mesaj este vorba, mă voi uita să văd!
Nu, Geo, tocmai this is the point, că poate aşa ne înţelegem mai bine,
tocmai că nu vorbes despre acel isus…
ideea este că sînt mai mulţi isuşi şi numai unul este Adevăratul.
Nu este vorba nici de apologetică. Aia se ocupă cu altceva.
Repet… nu vorbesc despre Dumnezeu, vorbesc despre jalnica creatură a oamenilor căruia i-au schimbat numele pentrua a-l putea stăpîni.
apofatica baptista nereusita…
Michael,
s-ar putea, dar mai ai încă două încercări.
Nici cea mai catafatica teologie nu poate sa-L descrie pe Cristos in asa fel incat sa se ajunga la imaginile dupa chipul si asemanarea noastra de astazi.
Oricum, nu prea are legatura cu teologia apofatica. Nici apologetica nu e.
Nu am auzit niciodata pe nimeni spunind despre Isus ca ar fi un fel de ‘fatalau bleg’, nici ca si-ar fi imaginat asa ceva (ca noi ne imaginam ca altii isi imagineaza, asta-i altceva!). Ma rog, in ton si cu postarea de mai sus (Geo), inteleg parte din demersul acesta, dar nu inteleg de unde aceasta deversare navalnica, un adevarat delir (non)metafizic, care pune, de fapt, in evidenta un autor obisnuit cu acest gen de limbaj? Am mai auzit vorbirea unor pastori noncomformisti, dar cuvintari ca ale dvs nu am mai auzit. Sincer. E ca si cum as incerca sa conving de riscul de a pasi prin noroi, dar cum? calcind eu insumi apasat, pas dupa pas, prin toate baltoacele, demonstrativ, o demonstratie ce nu se mai opreste, din pacate…
Dar daca ar trebui sa predicati despre dragostea lui Isus, eventual in contextul pildei cu oaia ratacita, cam ce-ati spune?
Cred ca confunzi ceva la postarea lui Geo, el a citat cateva afirmatii sau caracterizari din poiezia „This is not my Jesus!” omul are dreptate.
Nu avem voie sa facem niste afirmatii la ceea ce inseamna Numele lui Dumnezeu sau Numele lui Isus. Vorbele necugetate pot aduce hula la adresa lui Dumnezeu, fara ca noi sa gandim macar la ele si la semnificatia lor.
Daca nu intelegeti articolul spuneti asa. Sunt sigur ca va va explica cineva. Nu e vorba despre Domnul Isus si Dumnezeu.
Păi, creştinule, tocmai aia este ideea. Nimeni nu trebuei să spună asta, nici în cuvinte, dar mai ales să o afirme prin fapte.
Ei, tocmai de aia sînt eu unic, pentru că nu ai mai auzit cuvîntări ca astea. E vorbire tare, recunosc, nu toată lumea poate. De aceea spuneam cu alte ocazii că acesta este un blog pentru elite.
Uneori, ca să faci ordine pe masă trebuie să pui cotul şi să dai totul jos, apoi să te apuci şi să aranjezi totul la loc.
Eu fac cîteodată aşa.
Sau … cînd faci curăţenie… scoţi toată mobila din casă.
Sper ca aţi fost destul de şocat ca să vă reaşezaţi epitetele despre Isus în locul potrivit.
Ei, aşteaptă, s-ar putea să vină şi rîndul predicii despre oaia rătăcită… din nou, pentrucă am mai predicat asta de cîteva ori în cei 25 de ani de cînd predic. 🙂
Asa o fi domnilor, dar ceva nu pusca: Isus al meu este Domn………. ceilalti isusuti sunt……. se pare ca e o comparatie intre miii de isusuti contemporani si adevaratul Isus prezentat de Scripturi.
Isus al meu nu este usor de dus de nas, ceilalti isusuti sunt (de acord).
Inteleg foarte bine argumentarea dar legatura tot exista. Asa ca prin deductie logica Isus al meu nu este…………………… ceea ce sunt acesti isusuti. (toate aceste epitete).
Nu este nici deversare navalnica nici delir fiti linistiti, precum multumesc si pt ironia din ultimul mesaj frate Marius. Sa nu te tradezi, tu mereu ai dreptate. Asemanare tot mai mare cu Cristos sau poate cum bine spui cu propriul Isus.
Da, Geo, ceilalţi isusuţi sîjnt idoli, simplu. Aşa este, o comparaţie, dar ce comparaţie… curată antiteză.
Iertaţi-mă, cîteodată nu mă pot lăsa de ironie, numai cu scop didactic… este defect profesional. Iertaţi-mă!
Nu, n-am mereu dreptate, tocmai de aia am blog, ca să n-am mereu dreptate şi, Doamne, ce bine funcţionează! Se întîmplă doar că de data asta am avut… ar trebui să spun „îmi pare rău”? Aş fi ipocrit!
Pingback: Şobolanul alb, şobolanul negru, double top şi “Acesta nu este Isus al meu” « La patratosu
Pingback: “La bere cu Isus” – Einstein a avut dreptate | Marius Cruceru
eu cred ca multi dintre noi, cei care ne dam crestini, ne construim proprii nostri isusi; mai bine zis, ne formam o imagine, o teoleogie sau doctrina despre un gen de isus, si ne alipim ei. orice alta predica/doctrina care nu ne convine si care nu se potriveste imaginii isusului nostru, nu o acceptam pur si simplu… si Doamne, multi suntem din-astia… ar fi bine sa nu mai stam sa criticam, judecam, comentam si sa punem mana sa citim Cuvantul (care este Isus) si acolo vom vedea Cine este EL. Si cum zicea cineva mai sus, trebuie sa recunsoc ca si pe mine m-au dernajat putin acele epitete alaturate sau ne-alaturate Numelui Lui. Sa nu uitam ca e DUMNEZEU si SFANT, sa nu uitam ca noi trebuie sa fim cei smeriti…
Sigur, simpli și smeriți, vorba cuiva.
exact asta am vrut sa arat, Amy
Pingback: De gustibus … ziua 37 | Marius Cruceru
A republicat asta pe Cuvânt cu gând.
Pingback: Un Dumnezeu …. nemînios | Marius Cruceru
Pe unde traiesc eu acum (in CA) la moda e un Isus campion de „social justice”! Un Isus preocupat doar sa ajute pe saraci si pe cei „persecutati” de partidul republican ( minoritati, immigranti, homosexuali, transgenders, etc. etc.). Deci un Isus corect politic, care – asa cum a scris recent New York Times, a fost „most likely a Palestinian man with dark skin”.
No, așe! Deci isusuțul ardelean mănîncă clisă și transformă zoaiele în pălincă.
Pingback: În ce fel de Cristos crezi, fără vedere, fără atingere și fără cuprindere? | Marius Cruceru