Autor Iurie Cojocaru

Vom continua serile Iris, dar cu întrebări noi. Credința stă împotriva rațiunii? Este credința opusă gîndirii logice? Există undeva în Biblie scris crede și nu cerceta? 

Am dori să aflăm răspuns la aceste întrebări ascultînd dialogul dintre Isus și unul dintre cei mai faimoși intelectuali ai vremii, Nicodim, fruntaș al iudeilor, conducător de școală teologică.

Isus îi dă învățatului o lecție dură din istoria poporului Israel, o lecție care combină două laturi fără de care nu putem imagina actul credinței, latura epistemică, informația despre soluția lui Dumnezeu, și latura experiențială, gestul necesar credinței, ridicarea privirii spre o tablă bătută mărunt din ciocan, o tablă de aramă agățată într-un par.

Fără vreo explicație herpetologică, biologică, chimică, metalurgică, psihologică, fără vreo posibilitate de a care o relație naturală de tip cauză-efect, carnea intrată deja în putrefacție din pricina mușcăturii se vindecă și șerpii își pierd puterea din venin, deși au dinții în mădularele celor care privesc în sus, către sculptura de amator a lui Moise.

Vom încerca să explorăm acest set de relații Duminică, 17 noiembrie, începînd cu orele 18.00, în cadrul unui serviciu special evanghelistic în Biserica Iris din Cluj, și anume: ce trebuie să știm și cît trebuie să facem, este credința un act de voință, ține doar de noi, este o lucrare pneumatologică, ține doar de Duhul lui Dumnezeu, care bate încotro vrea și vine de unde nu știi? Sîntem responsabili că nu vom fi crezut? Trimiterea la istoria poporului Israel spre întîmplarea cu șerpii înfocaț pare să conțină începuturi de răspuns.