Înainte de a încheia seria de mesaje din Predica de pe Munte, cred că avem nevoie de o retrospectivă. Iată AICI grupul de postări referitoare la acest proiect.

Mîine seară vom continua cu ACEST subiect.

***

Am revăzut filmul La vita e bella. Am recitit cîteva fragmente din Cervantes Don Quijote.

La Vita e bella, noi sîntem urîţi, Don Quijote e normal, noi sîntem pierduţi cu mintea.

Nu găsesc opere mai aproape de ideea principală din Predica de pe munte acum la încheiere.

Viaţa nu este aşa cum o vedem noi, ci aşa cum ne-o arată El. Toată predica de pe munte nu este altceva decît o încercare de re-rostire-rostuire a întregii vieţi. Isus ne invită să vedem lumea prin ochii Tatălui cel de Sus şi din Ascuns.

Dacă tatăl din la Vita e bella îşi minte copilul pentru a înfrumuseţa viaţa, dacă Don se minte, Isus ne spune adevărul despre cît de strîmbă este lumea şi cum putem să ne îndreptăm noi în ea.

Predica de pe munte este în întregime o re-judecare a lumii, o judecată care începe cu noi, trece prin toate aspectele vieţii private, lăuntrice şi relaţionale şi se încheie cu noi.

Homilia lui Isus este o invitaţie la judecată, la dreaptă judecată, Isus ne vindecă ochii, ne scoate bîrnele şi aşchiile, ne curăţă vederea nu pentru a vedea şi judeca lumea, ci pentru a-L vedea pe Tatăl, personajul din cămăruţă.