Am auzit că există o propunere aiuritoare din partea unui … să-i zicem … cadru didactic. Nu putem să îi spunem profesor sau învățător sau pedagog, acestea sînt cuvinte care au o încărcătură semantică presupunînd inteligența, compentența, pregătirea, relația cu realitatea și cu elevul. Un cadru este un conțopist funcționărit, fără gîndire strategică. Am înțeles că respectivul cadru ar fi cerut interzicerea Baltagului lui Sadoveanu pe motiv că are prea multă violență și copiii s-ar putea omorî în curtea școlii cu topoarele.

Hmmm! Eu zic mai degrabă să interzicem toate bucățile literare în care este pomenită vreo banană, avînd în vedere ce s-a întîmplat la Cluj recentissime. Bine că Andreea nu știu care a intrat în cărțile de istorie, bine că în unele manuale alternative sînt adevărate bucăți de literatură pornografică, bine că avem manuale în care este promovată idioțenia de corectitudine politică și interzicem o bucată care a făcut carieră în manualele noastre.

Îl disprețuiesc pe Sadoveanu ca om, îi disprețuiesc scrierile ca valoare artistică. Simt că fac diabet la unele descrieri, iar Neamul Șoimăreștilor este spre pedeapsa tuturor celor care au aruncat hîrtii pe jos în școală. Dar Baltagul este cea mai de soi producție a sa pe departe. Eroina principală chiar are trăsături reale, trăiește, este vie, ce să mai zicem de narațiunea de roman polițist mediocru, dar … roman polițist totuși. Bun! Cred că ar trebui studiat în continuare și ar trebui făcută o curățenie printre cadavrele didactice care mai stăruie prin școli, mai ales cele care participă la balurile bobocilor.

Astfel că, aflînd acestea, m-am hotărît să îmi comand un baltag adevărat. Este cunoscută pasiunea mea pentru tot felul de fierătanii, topoare și cuțite. Îl voi da fiului meu mai mic în momentul în care va fi în stare să îl mînuie. Este un baltag de călătorit prin păduri, de bătut cîmpii, nu oamenii.

Da, este o armă redutabilă. Lovind bine, omoară din prima. Este periculoasă. Îți dă încredere cînd vezi de la depărtare mistrețul sau, Doamne ferește, vreo altă fiară sălbatică. O poți tine o vreme la distanță cel puțin pînă spui de două ori Tatăl nostru!

Am tot felul de toporiști și cuțite, dar baltagul este pe departe cea mai periculoasă armă-unealtă pe care o dețin. O foloseau ciobanii împotriva lupilor, o foloseau, în versiune mai lungă, chiar soldații. Tomahawk-ul este o versiune a baltagului. La fel halebarda. Baltagul este undeva între tomahawk și halebardă. Poate fi folosit ca baston pe drum drept, ca piolet pentru cățărare ușoară. Eu am cerut meșterului și partea de jos, cu un țep de metal pentru fixarea mai bună în terenul dur.

L-am testat. Un instrument minunat, realizat cu pasiune pentru detaliu, cu grijă pentru fiecare aspect:  balansare, greutate, șlefuire.

Știți campania mea de promovare a meșterilor români. Acum am descoperit un alt meșter. Îi promovez pe aceia al căror suflet se transmite în obiectele făcute. Domnul Șandru-Iulian Alboi, din Ciocănești, Suceava, este un astfel de meșter. Are un suflet cald, încălzit parcă în forjă, sensibil, curat. Aproape mi-au dat lacrimile cînd mi-a scris că ar dori să fie cunoscut satul lui, de care atît de legat, unde sînt oameni minunați și unde tradiția prelucării metalului este veche și respectată.

Pot să vă rog ceva? Daca scrieti ceva despre mine poate spuneti ca sunt din comuna Ciocanesti jud Sv (tin mult la comuna mea si poate mai vin ceva turisti pe aici cine stie, e o comuna cu traditie in fierarie) si ca prin sigla mea vreau sa amintesc despre stramosii nostrii Daci.

Astfel de oameni merită promovați. Fac cu pasiune și entuziasm ceea ce fac. Vă rog să vă uitați și la celelalte modele pe care le face domnul Alboi. Arată superb!

Cînd am primit baltagul, după ce l-am uns cu ulei de cocos, l-am privit zeci de minute. O frumusețe de obiect. Noah va bate multe drumuri de munte cu el, amintindu-și de mine (probabil voi fi sub drum atunci!), de meșterul care l-a făcut, chiar și de Baltagul lui Sadoveanu, de ce nu, bucată literară pe care i-o voi preda eu însumi, pentru că facem homeschooling. Îl voi preda și îi voi arăta chiar obiectul!

Dumnezeu să-mi ierte apucăturile de colecționar!

– Fierarule vreau sa plec din fieraria ta si sa imi gasesc un stapan bun
– Dragul meu o sa pleci doar daca o sa treci testul!

Mă doare inima numai cînd văd testele la care sînt supuse produsele domnului Alboi! Dar priviți!

P. S.

nu  mai întrebați și voi ca românul bătut cu coada baltagului la tîmplă CE PREȚ ARE? Nu este frumos, nici politicos să întrebați în public, în comentarii despre preț. Întrebați pe privat, cînd v-ați hotărît să dați comanda. Părerea mea este că acești meșteri își dau mult mult prea ieftin rodul muncii lor. Dar cu un popor ca ăsta, care se bucură la pensiile și falsa mărire a salariilor lui Olguța, ce să aștepți?!… ehh!