Regele a murit!
sursa facebook File de istorie
I-am purtat o admirație caldă și lentă, mai ales după ce i-am citit interviurile din anii 90. Nu l-am întîlnit. N-am făcut poze cu dînsul. N-avem amintiri comune, n-am ocupat același spațiu, nu am selfiuri făcute cu dînsul. Am amintiri scurse spre mine prin alt om admirabil, unchiul meu, Florea Cruceru. Avea aceeași vîrstă cu Regele. L-a întîlnit pe front. Au stat față în față rege și soldat. A fost impresionat de modestia aristocratică, de bunul simț care îi curgea monarhului cu sînge albastru prin toți porii.
Nu rareori în acest spațiu am vorbit despre monarhie și despre posibilitățile de restaurație. Acum s-a încheiat cu totul acest capitol. Casa regală română, mai ales în ultimele zile s-a făcut de rîs fără putință de recuperare.
Ei, dar să vedeți! Începe bîlciul bocitorilor. Cei mai acizi disprețuitori ai Regelui vor fi numai lacrimi și muci în următoarele zile. Elogii, oftaturi, îndoileri de ocazie, toate numai pentru autopromovare, ca în dreptul oricărui mort celebru. Primarii se suie și ei pe sicriu acum: să numim nu știu ce bulevard sau nu știu ce piață ”Regele Mihai”. Cei care l-au alungat cu pușca în 90 acum au amintiri dulci cu ”bîlbîitul”, cum l-au și numit.
Regele a murit! Trăiască Împăratul!
Rămîn monarhist în convingerile mele politice, dar știu că România a pierdut acest tren.
Rămîn monarhist în convingerile mele religioase. Marele Rege trăiește încă și va trăi veșnic. România mai are o șansă: întoarcerea la Dumnezeu.
De pe stema regală ne rămîne un mesaj crucial: NIHIL SINE DEO!
Măcar atît …
Prefer să păstrez în minte o imagine ca aceasta și ca cea de mai sus. Eleganță desăvîrșită, frumusețe lăuntrică și exterioară.
sursa File de istorie facebook
Later edit:
Ah, am uitat ceva. Comentariile de pe facebook la postarea asta m-au convins că am uitat o categorie: jegul haterilor. S-au ridicat și ei acum. Nici măcar acum nu uită că Regele a plecat cu tablourile și aurul României, că l-a îmbrățișat pe Hitler, că a luat palatele … Da! Presa și rețelele de socializare ne vor oferi un spectacol grotesc în următoarele zile. Îmi este greu să spun Odihnească-se în pace, pentru că nu-l vor lăsa! Corbii se vor năpusti să își ia partea lor cu obrăznicie.
Marius Cruceru 
A republicat asta pe ARMONIA MAGAZINE – USA.
De curiozitate, care sunt acele aspecte care v-au marcat admirația față de regele Mihai?
citiți interviurile cu poetul Mircea Ciobanu.
Veți vedea acolo.
Onestitatea, transparența, hărnicia, modestia, consecvența față de principii.
Trenul cu „bogății” care, de fapt, nu a existat, dar au avut grijă comuniștii și propaganda lor, să asigure pe fiecare ciuri-buri din popor că acesta ar fi existat, de zici că ei, fiecare, au stat pe peron când a plecat, chipurile ticsit, din gară. 🙂
cine este atît de stupid să își imagineze că, forțat fiind cu mitraliera în piept, ar fi putut să ia averi și tablouri?
Trist …Regele a murit! Si cu el dinastia Hohenzollern din Romania….
Traiasca Republica!
Dumnezeu sa-l ierte! Vesnica pomenire!
Să se pomenească. Cu iertarea se ocupă Dînsul!
Vedteti Marius Cruceru care vad ca nici macar nu aveti curajul sa publicati comentrii care nu va sunt favorabile, in momentul acesta pe TVRI il ascult pe Teodor Paleologul care fara indoiala este mai istoric decat d-vs ca tezaurul Romaniei era la Moscova deci regele Mihai nu putea sa il i-a in traista Maiestatii Sale iar ceea ce faceti la sfirsit crezind ca faeti evanghelizare este prozelitism de factura ieftina. Mediocritate imi repugna mai ales in Crestinism.
stimata Maria Istoc,
1. după cum vedeți, public comentariile incomode. Dacă nu ați văzut aceasta, vă aflați de puțină vreme în acest spațiu. La dvs. am ezitat pentru că al dvs. comentariu era scris într-o limbă română relativă. Virgula nu se pune unde respirăm.
2. De asemenea, am ezitat pentru că, vorba lui Quintilian si Seneca, amîndoi promovau aceeași idee: acolo unde gramatica este coruptă se poate găsi și gîndire coruptă. Nu înțeleg care este lanțul dvs. logic.
3. Da, fac prozelitism fără rușine. Acum, dacă tot ați aflat, puteți să vă țineți departe să nu cumva să vă lăsați coruptă.
4. Mediocritatea era o virtute la antici. Dreapta cumpănire de care vorbește Steinhardt. Aurea Mediocritas a lui Horatiu. Nici prea prea, nici foarte foarte, adică linia de echilibru, linia de mijloc, pe care sper să o găsiți și dvs. pe cînd vă veți liniști.
cu îndoieli,
mc