Reevaluări: cazul Iosif Țon – later edit

Precizare din data de 21.12.2021. Am revenit cu o editare ulterioară asupra acestei postări în urma unei convorbiri telefonice de peste 30 de minute cu Iosif Țon. Voi reveni cu ceva detalii într-o altă postare.

N-am mai scris demult pe blog. Asemenea pauze sînt foarte utile. Îți oferă retrospective.

M-a sunat zilele trecute un prieten.

Știi, demult voiam să îți spun, dar n-am avut curajul. De fapt voiam să te întreb ceva: crezi că tot ce ai scris în legătură cu Iosif Țon atunci cînd ai scris a fost bine, corect, creștinește?

Am ezitat o clipă:

Nu regret ce am scris, dragul meu! Și acum cred că Iosif Țon apune trist, balansîndu-se dintr-o parte în alta în tot felul de extreme teologice, căutînd popularitatea pierdută. Azi e calvinist, mîine arminian, apoi devine pre, apoi post apoi amilenist, ba carismatic, ba spune că vorbirea în limbi e demonică, apoi spune că a vorbit în limbi încă din anii 70. Nu regret că am spus atunci că a luat-o pe căi teologice dubioase, că nu are un sistem teologic coerent, consistent și consecvent, dar regret modul CUM am spus-o.

Scriptura ne spune să îi confruntăm pe ceilalți credincioși în dragoste. Eu n-am făcut-o cu dragoste. Am făcut-o cu patimă, poate cu dor de răzbunare pentru cele făcute în trecut tatălui meu, și mie personal (…).

Da, ai dreptate! Cred că trebuie să revin. Nu știu dacă mă citește sau mă va citi, am rupt legăturile complet cu dînsul, (…), dar cred că sînt dator să îmi cer scuze pentru MODUL în care l-am înfruntat public, mai ales că trebuie să luăm în considerare două lucruri: că a făcut, așa cum a făcut (Dumnezeu îi știe inima, intențiile, programele și planurile lăuntrice în care a acționat) dar a făcut multe pentru evanghelicii din România. Apoi este vîrsta. Este un om bătrîn și care se apropie de sfîrșit.

Nu știu dacă îl va ajuta acest text al meu, dar încă sper ca pe ultima perioadă a vieții sale să se îndrepte către Dumnezeul pe care L-a predicat în anii 70-80.

Este așa de mare păcat! Ar fi putut îmbătrîni ca un patriarh. Ar fi putut să apună frumos și să lase amintiri bune foștilor săi studenți, foștilor colaboratori.

Mă rog ca Dumnezeu să se îndure de sufletul lui și de al meu și să ne ajute El pe toți să sfîrșit bine, nu pentru imaginea noastră, cariera noastră, ci pentru Slava Lui.

(…)

Așa că, dacă mă aude: ”Domnule Iosif Țon, sînt dator cu scuze publice pentru FELUL firesc, neduhovnicesc, în care în anul 2011, după trecerea dumneavoastră în tabăra Străjerilor, am acționat în privat și public față de domnia voastră!”

Dumnezeu să se îndure de sufletele noastre ale tuturor, de români, de România!

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”

Iată aici o dorință de filolog: Niște teologi autentici, rugativi, care să Îl caute pe Dumnezeu și să ni-L predice și nouă cu pasiune și trăire!

Amin! Așa să ne ajute Dumnezeu!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în cugetări de pe bicicletă, Gînduri, Pătrăţoşenii, Zidul rugăciunii și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Reevaluări: cazul Iosif Țon – later edit

  1. Doru Radu zice:

    Ne-ati dat un exemplu bun. Niciodata nu e prea tirziu sa ne cerem iertare daca ne cerceteaza Duhul Sfint. Iosif Ton stirneste pasiuni. Noi romanii reactionam emotional. El trebuie „recuperat” pt istoria baptista”; nu avem atit de multi oameni de valoare incit sa renuntam la vreunul. Ciritnd „Rascumpararea memoriei” (cartea penticostala despre colaborationism si nu numai) am fost surprins de un lucru: ei si i-au recunoscut si pe dizidenti. Mi se pare potrivit. La fel a facut legendarul pastor Cure cu Ioan Rusu. Ei ramin in istoria baptista cu bunele si relele facute. Desigur in cazul fratelui Ton doar pina in 2011 cind s-a streajarit. Cred ca la fel ar trebui sa facem in general cu baptistii carismatici (de ex. Buni Cocaru). Nu suntem atit de multi: daca ei se recunosc drept baptisti de ce sa nu-i recunoastem si noi drept baptisti „ne-drept credinciosi”. Eu sunt un baptist dogmatic dar nu fundamentalist. Sunt destul de batrin sa va spun ca dogmatismul-fundamentalist al anilor ’60 si ’70 nu a facut chiar bine. La un moment dar, Comunitatea de Timisoara l-a amenintat pe Liviu Olah ca-l da afara pt abateri de la doctrina bpatista… si ar fi fost strigator la Cer mai ales ca Olah era baptist dogmatic. Am crescut sub „eterna” amenintare la adresa pastorului meu (’56-’78) Cocian de catrea Uniune cum ca e abatut de la doctrina baptista din cauza simpatiei pt Oastea Domnului si pt miscarea moisista. Ioan Bunaciu l-a si incondeiat in Istora dumnealui ca nedoctrinar pe Cocian. Situatia e diferita astazi; sunte mult mai toleranti decit atunci. Aceasta istorie personala m-a facut sa propun recuperarea lui Ton (pe ultima suta de metri) si a altor „rebeli baptisti”.

  2. Radu zice:

    Dragă Marius,
    Extrem de rar interacționez cu postări FB sau blog, dar de această dată o voi face, pentru că se merită. Doresc să te aduc la zi cu starea fr. Iosif. Am vorbit cu dânsul la telefon de mai multe ori vara aceasta. Este exact așa cum tu crezi cu nu este: un veritabil patriarh! Este cald la vorbă, bun la suflet, curat în trăire, îmbătrânește frumos așa cum ne așteptam să-l vedem făcând-o, cei ce-l cunoaștem. Da, imperfect în teologie, dar despre care dintre noi nu s-ar putea spune acest ultim lucru? Din păcate suntem prea puțini despre care se pot spune cele anterioare! Te încurajez deci să nu te limitezi la a-i trimite / dedica un mesaj pe blogul tău. Aproape sigur că nu va ajunge să-l citească. Așa cum poate știi, are probleme cu ochii. Pune mâna pe telefon și sună-l. Mărturisirea ta va conta foarte mult, nu doar pentru dânsul. Știi prea multă teologie ca să nu intuiești unde bat cu acel „doar” din propoziția anterioară. Dacă nu ai numărul dânsului, spune-mi și ți-l trimit . Poate așa vei ajunge să-l poți numi din nou ”Frate” și nu doar ”Domn”, cu toate că dacă a meritat cineva din generația dânsului acest apelativ, cu siguranță a fost fratele Iosif Țon.
    Un prieten de la distanță,
    Radu

  3. timoteisubi zice:

    Fiind un credincios obișnuit nu am cădința să judec pe mai marii mei. Las’ pe alții cu autoritate și investire să o facă. Ceea ce nu mă împiedcă să mă întristez când se iscă zaveră ori alunecări din dreapta credință tocmai între aceia de la care așteptăm învățătură…bună și curată învățătură. Ori, ca unul care ascult (și mă zidesc) cu vechile predici ale fratelui Iosif Țon, ca unul care ascult și mă zidesc cu predici și emisiuni actuale ale fratelui Marius Cruceru, mă bucură și mă cercetează subiectul acestei postări. Și țin să zic din toată inima: „Amin!” pentru reabilitarea unui frate bătrân și trist în parcursul din urmă al vieții lui, căruia (totuși!!!) îi și doresc o veșnicie cu Domnul pe care l-a iubit și propovăduit întreaga viață…

  4. Doru Radu zice:

    Frumos exemplu ne-ati dat; cind Duhul Sfint ne cerceteaza trebuie sa ne cerem iertare/pocaim. Aveti circumstante atenuante, IT stirneste pasiuni pro/contra. Cred insa ca ar fi bine sa-l “recuperam” pe Ton pt istoria baptista cu bunele si relele facute (pina in 2011 cind s-a strejarit). Asa cum l-a recuperat legendarul pastor Cure pe Ioan Rusu. Nu avem atit de multi oameni de valoare. Am remarcat la Recuperarea Memoriei (cartea penticostala de deconspirare si nu numai) ca i-au numarat in dreptul lor si pe dizidenti. Va trebui, cred, sa facem si noi la fel mai ales cu cei cu tendinte carismatice daca se considera baptisti (de ex, pastorul Buni Cocaru). Sunt un baptist dogmatic dar nu fundamentalist. Cred asta din 2 motive: (1) nu suntem atit de multi si nu mai suntem atit de rigizi ca in anii ‘60-‘70. Ginditi-va ca comunitatea de Timis a amenintat pe Liviu Olah cu excluderea pt abateri de la doctrina baptista; iar Olah era baptist mai dogmatic decit Ton (la vremea aceea). (2) Am crescut sub spectrul amenintarii “eterne’ cu excluderea la adresa pastorului meu (’56-’78) Cocian pt simpatia sa fata de Oastea Domnului si miscarea moisista. Ioan Bunaciu l-a si incondiat in istorie ca nedoctrinar. Experienta personala ma face sa sustin recuperarea baptistilor “ne-ortodocsi”.

    • Marius David zice:

      draga Doru Radu, cred că este multă dreptate în ce spui, mai puțin în ce privește tipul de abatere despre care discutăm aici. Înțeleg paradigma teologică de tip penticostal, am legături și colaborări cu frații din acest mediu, dar sînt cu totul la distanță d formele radicale de carismatism la care a aderat Iosif Ton. Dar sugestia ta este de luat în seamă.

      • Doru Radu zice:

        Multumesc de atentie. Cer iertare pt trimniterea dubla din eroare a aceluiasi comentariu. Ca si tzonist si baptist nu va dati dvs seama ce dezamagit am fost eu de strejarirea lui Tzon si de alte declaratii/atitudini ale lui. Dezamagirea nu este insa singurul criteriu de luat in seama.

  5. Michael zice:

    Foarte frumos ati scris! Domnul sa va binecuvanteze pt ca ati acceptat sa va vulnerabilizati! Slavit sa fie Domnul!

  6. Tim Dubhy zice:

    Bravo! In sfarsit o atitudine matura!
    Desi sunt de acotd cu ce ati spus despre fratele Ton, apreciez atitudinea de acum!

  7. Ați reușit să luați legătura cu domnul Iosif Țon ca să îi adresați scuzele și în privat? Întreb pentru că ați făcut o mențiune importantă în text, cu privire la faptul că, în trecut, l-ați abordat și în public și în privat.

  8. Marian zice:

    Interpretez cel puțin răutăcios articolul. Fie din dorința de a da un boost statisticilor de pe blog, fie din dorința de a crea puțină vizibilitate, se scoate din cămară un subiect cu potențial.
    Exprimarea : „Așa că, dacă mă aude: ”Domnule Iosif Țon,….” , este de un fariseism PUR si lipsă mare de respect.
    Marius, dacă ai fi dorit să iți ceri iertare de la Fr. Iosif, ști cum ar fi trebuit să o faci, doar esti unul din acei ” teologi autentici, rugativi” , ca să te citez.
    De fapt eu înteleg că singura ta scuză , parafrazată, e ceva de genul : Să mă ierte fr. Țon ca am dat cu toporul, îmi pare rău, ar fi trebuit să folosesc cianura,…
    ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?”
    Mai puțini telologi de felul acesta, si mai mulți ucenici autentici a lui Hristos Isus.

    • Marius David zice:

      Stimate domnule Marian,

      În primul rînd vă mulțumesc pentru reacție și comentariu.

      dar, neavînd ocazia să ne fi întîlnit, cel puțin eu nu rețin:

      1. Este cel nepoliticos, dacă nu, așa cum spuneți, ”răutăcios” să judeci intențiile cuiva, mai ales în lipsa întrebărilor necesare și lămuritoare. Nu cred că trebuie să demonstrez sau să garantez bunele mele intenții și sinceritatea gestului. Este obositor și nefolositor. Puteam să n-o fac. Am făcut-o cu strîngere de inimă și cît de bine am putut. Mai bine n-am putut. Luați-o drept slăbiciune umană. Și eu am orgoliile mele, scădințele mele, e greu să te întorci în urmă și să corectezi. Puteam să o las moartă în păpușoi. Dar eu sînt cardiac cu acte în regulă, pe mine un alt val covid m-ar lua pe sus, în sus, iar dînsul este destul de în vîrstă. Mă întîlnesc cu moartea destul de des în rolul de capelan pe care îl am. Cam la acestea m-am gîndit cînd am ascultat sfatul bunului meu prieten. E bine să ne rezolvăm anumite lucruri înainte de a părăsi planeta.

      2. Nu știu ce experiență aveți în blogging. Eu sînt destul de vechi în breaslă și știu cum funcționează sistemul. Vă înșelați din nou asupra intențiilor mele. Cine reîinvie un blog cu postări de genul? După cum vedeți, pe blog n-am publicat demult și nici nu mă prea interesează acum, la acest moment activitatea pe blog. În ciuda pauzei mele mari, blogul meu stă destul de bine încă în zelist, a coborît de pe locul 48, pe locul 53. Nu-i mare pierdere, nu? Asta din vreo 96.000 bloguri. https://www.zelist.ro/bloguri/pagina-2.html. DAcă vrea cineva să reactiveze un blog, atunci trebie să publice zilnic, cam două postări pe zi, să fie preluat, să fie citat, să fie comentat, contează foarte mult interacțiunea, încrucișările de link-uri, aria de lectură, blogurile care fac referire et c. V-aș putea scrie o prelegere, un curs, pe tema respectivă.

      3. Îmi pare rău că nu s-a scris o metodologie de urmărit a cererilor publice de iertare. Am văzut și la postarea de pe facebook că sînt mulți care se pare că dețin secretul confesiunilor, mărturisirilor publice și a cererilor de iertare. toți știu cum se face, chiar și eu am știut, pînă cînd trebuie să o aplici pe pielea ta. V-am spus. Mi-a fost greu, dat fiind trecutul tulbure pe care și tatăl meu și eu l-am avut cu domnul Iosif Țon (da, luați-mi din nou drept răutate faptul că nu îi spun FRATE!), am făcut ce am putut și știut mai bine, date fiind circumstanțele.

      4. Eu nu mă consider teolog. Nu am formare de teolog. Sînt filolog, de la licență pînă la doctorat. N-ați fost atent la ce am scris. Eu, ca filolog, m-am rugat pentru teologi. Citiți mai atent textele. Atunci s-ar putea să descoperiți și elementele subtextuale.

      5. reinterpretarea comparativă cu toporul și cianura este o penibilă încercare de caricaturizare a gestului meu. Spuneți Farisesim PUR, cum ați verificat puritatea? Deci ce am făcut eu este cea mai înaltă formă de fariseism? Ce bine ar fi fost să fie așa. Am fost în stare de-a lungul vieții de mai mari performanțe fariseice decît cele imputate mie acum de dvs. N-aveți idee! Se poate și mai rău. Credeți-mă, sînt în stare, din păcate, mă cunosc!

      Vă întreb acum: dvs., cînd ați scris aceste rînduri, ce ați folosit, soluție de turnesol, acid sulfuric, daltă, surubulniță, briceag sau satîr? Cu unele dintre acestea ați fi putut ciopli într-un caracter ca al meu, care mai are nevoie de cioplire, cu altele puteți doar să învîrtiți în rana deschisă sau să ardeți marginile supurînde ale deschizăturii. Răspunsul vă rămîne al dvs.

      Stimate domnule Marian, versetul meu preferat din Scripturi este ”inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea”. Dialogul nostru o demonstrează. Eu sînt rău că n-am făcut cum ați fi sugerat să fac, dvs. dovediți rea credință cînd îmi puneți în cîrcă și mai multă răutate decît aș fi fost în stare să prestez și, vorba aia, ”Slavă Domnului, păcătos ca mine nu-i!”.

      • Marian P. zice:

        Stimate domnule Marius.

        Nu, nu ne-am întâlnit până acum.
        1. Eu nu sunt în postura de a judeca intențiile cuiva. Dorința de a ne rezolva ce e nerezolvat, înainte de a pleca de aici e lăudabilă, de la oricine ar veni. Când am folosit cuvântul „răutăcios”, am făcut-o ca sa exprim ce am simțit în acel moment, cand am citit postarea dv. E o interpretare subiectivă, generată de modul in care eu am interpretat CUM dumneavoastră doriți sa rezolvați anumite lucruri nerezolvate. Repet, e o interpretare subiectivă, cat de autentică sau nu în raport cu Adevarul este, Dumnezeu știe. Eu îmi mențin convingerea.
        2. Sunt convins ca va pricepeți mult mai bine ca mine. De altfel, eu nu am avut niciodată o „pasiune” pentru blogging. Concluzia la care eu am ajuns a fost motivată de conținut. Știm cine citește și distribie un astfel de tip de mesaje. E destul de multa diviziune între noi, evanghelicii. Cand vrei sa rezolvi un lucru din trecut mergi la sursa și-l rezolvi. Eu am perceput ca dv ați sunat din trâmbiță, doar ca să atrage-ți atenția. Subiectivă concluzia , știu, dar așa o percep.
        3. Nu pot sa spun nimic aici. Empatizez cu dv, atât cât pot. Pare, cel puțin de unde sunt eu, ca rănile dv sunt cel puțin la fel de mari ca a fr. Țon, sau poate chiar mai mari. Cât despre iertare , si despre metodologie, …. sunt convins ca probabil stiți mai bine și mai multe decât mine.
        4. Aici ma rezum să vă citez pe dumneavoastra atunci cand în articolul Cine sunt? , va-ți prezentat cititorilor.
        „Ce este pentru mine teologia? Doamne ferește, nu este știința despre Dumnezeu, este știința discursului despre Dumnezeu. Sarcina adevărată a teologului este să găsească logoi prepoi tw Thew, cuvinte potrivite pentru Dumnezeu. Din această pricină teologul trebuie să fie și filolog neapărat.”
        Fr. Marius, eu, atât cât pot, încerc să citesc foarte bine atunci când citesc, din acest motiv, încerc sa iau in considerare nu doar ce citesc ci și contextul.
        5. Sunt convins ca sunte-ți in stare de un și mai mare fariseism , ați și demonstrat-o de mai multe ori, ca sa fiu si eu rautacios, :). Adevarul e ca și eu sunt la fel de bun cand vine vorba de fariseism, poate de asta am intuit. Eu chiar nu vreau să duc discuția in zona „lecțiilor”, dar fariseismul, are o plăcere deosebită sa fie „văzut” de oameni. Poate ar fi fost mai bine sa vb cu fr. Țon mai întâi si după, daca ar fi venit un articol cu precizări, relatări, ar fi fost cred primit cu mult entuziasm.

        Nu cunosc personal pe fr. Țon, nu fac pledoarie pentru dânsul. Mă identific pe deplin cu versetul care vorbește despre inima omului. Mă cunosc si eu pe mine, ȘTIU ,…. doar Harul lui Dumnezeu.
        Sunt în acelaș timp supărat și „sătul” de felul în care ne subminăm, șicanăm sau de-a dreptul ne insultăm în mediul online. Asta m-a motivat să comentez. De obicei nu o fac, sunt doar sătul,….
        Cu respect, Marian Paduret

        • XLucian zice:

          Salutare Marian!
          Daca ai fi citit mai mult pe acest blog cred ca altfel ai fi privit formularea din acest articol.
          Eu unul am luat-o ca o initiativa de reparare a unor lucruri din trecut din motive sincere.
          Da, este o bariera faptul ca doar citim, fara sa cunoastem (prea mult) persoana din spatele cuvintelor.
          Nu mai e ca pe vremea cind se trimiteau scrisori doar intre cunoscuti si stiai clar cum exprima anumite lucruri fara sa fie verbalizate.

    • Doru Radu zice:

      Domnule Marian. Asa nu ajungem niciunde. SI Iosif Tzon si-a cerut uneori iertare pt unele afirmatii. Va fi fost ei el fariseu? Si eu am facut-o.! Pina la proba contrarie, gestul lui Marius e laudabil. Cunosc personal oameni care au facut inchisoare pt DOmnul impreuna si care in libertare s-au certat si nu si-au cerut niciodata iertare unul altuia…. murind astfel. Personal, salut orice pocaitna. Dumnezeu judeca inima.

  9. Luca Nicolae zice:

    Orice ați scrie voi, noi, creștinii baptiști, tot Patriarhul Bisericilor Baptiste din toată lumea este fratele Iosif Țon. Îl admirăm, îl prețuim foarte mult, mai puțin foștii studenți fac figuri impuse de Domnul Negrut, și, care pentru un „post” călduț îi fac jocurile. Păcat, păcat,… Dar, fratele Țon se roagă pentru toți, la fel ca înainte, cu nădejdea împlinirii voii lui Dumnezeu între noi. Că doar ne numim creștini! Voia Lui este să ne iubim unii pe alți…

  10. barthimeu zice:

    Pentru cei care încă mai persistă în naivitate..
    Pentru cei care, dimpotrivă , se încăpățînează să aplelze la prejudecăți facile…
    Pentru cei care nu au auzit de mărturiile celor care în mod nemijlocit s-au intersectat cu Iosif Țon, și aici mă refer la scrisoarea răposatului Aurel Popescu, la cea a lui Nick Vandici, a lui Filip Dincă… Ca să amintesc doar de cîțiva, căci Liviu Olah nu mai poate, Nick Gheorghiță nici așa…
    Pentru toți aceștia aș sugera lecturarea jurnalului memorial al ciobanului La- alias Nicolae Rădoi- cel intitulat sugestiv „O Cetate de necucerit”.
    Cît despre Iubire fără Adevăr , să avem pardon!

  11. costica h zice:

    Voi scrie in favoarea fratelui Iosif Ton.
    Cred ca am citit foarte mult ce s-a scris impotriva dansului, si ce-a mai mare dezamagire a mea a fost in vremea cand cu fratele Liviu Olah a fost pastor la Oradea.
    La botezul care trebuia sa se tina la raul Cris.
    Veneam de la Arad cu trenul si am aflat ca la Cris se tine botezul si am mers acolo; erau masini de pompieri si militie.
    Dar cativa frati care plangeau mi-au spus ca nu mai se tine acolo ci la adunare pentruca nu ne mai lasa.
    Am aflat apoi ca fr. Ton l-a convins pe fr. Liviu sa renunte la idee si asta m-a suparat foarte tare.
    Eu tineam la fr.Ton si pentruca din intamplare a fost la nunta mea in 72, cand venea din Anglia.
    Atunci la botezul acela s-a rupt ceva in mine.
    Dar mi-a zis ca sant prea mic sa inteleg eu toate lucrurile si ca oate nu trebuie sa le stiu eu pe toate, oare ce as fi facut eu in locul lor?
    Am acum 71 si ma gandesc ca fratele a produs si dureri si suferinte, Am citit cartea fr. Radoi, in locul lui si eu as fi procedat la fel; asa erau vremurile
    . Stiu si ca in arhive numele lui era acolo.
    Dar nu voi arunca din biblioteca cartile scrise si traduse, nu voi uita predicile si ocaziile cand stateam in picioare inghesuiti si plecam de la servici miercuri seara la Bujac, predicile de la Europa libera, Cred ca si BEE are legatura cu Iosif Ton si nu numai.
    Are legatura cu infiintarea UEO?
    A fost profesor pentru multi dintre pastorii de azi?
    Stiu si cu strajerii, si despre Reding, nu stiu daca am scris corect.
    Dar denigrarile si uraganul care s-a pornit impotriva lui cred ca l-a izolat si aruncat afara ca un pe un gunoi.
    Un frate care s-a pocait in puscarie a spus o vorba in rugaciune, o spunea mereu, Doamne te rog sa nu spui la nimeni pacatele mele! Noi le spunem pe ale altora iar pe ale noastre le justificam cu versete biblice uneori. Dumnezeu am auzit ca nu le va spune pe ale mele, ale noastre; ar fi vaisamar de mine.
    Cred ca blogurile sau dezvoltat cu astfel de subiecte si nu numai.
    Va putea oare cineva sa egaleze C.V. ul fr’ Ton,? nu cred! Da si el a spus multe lucruri de la el sau din el si nu de la Domnul! Iertarea presupune sacrificiu iar asta costa, dar merita!
    ps. eu nu sunt un scriitor si nici predicator, sant doar unul care citesc.
    Sa fiti binecuvantati si Domnul sa va de-a Har in predicare si invatatura!.

  12. costica h zice:

    reevaluarile se vor face la urma! si nu de catre oameni ci de catre Stapan!

    • Marius David zice:

      da, așa este, numai că Stăpînul va face EVALUAREA, noi avem dreptul să facem reevaluări, mai ales dacă acestea ne duc la pocăință.

    • Doru Radu zice:

      Costoca H. a facut un rezumat destul de cuprinzator. Mai putin afirmatia ca si el ar fi procedat la Caransebes ca si Ton, dar asta e o presupunere. Fr. Iosif mi-a scris mie ca la Caransebes el a procedat astfel la cererea lui Barbatei (secretar general atunci) si nu la cererea Securitatii si Departametului. Intrucit eu nu pot dovedi contrariul (Barbatei e mort si nu s-au gasit documente sa-l contrazica pe I.T.) ramine asa cum zice dinsul. As face o observatie despre carismatismul sau. Mi se pare ca s-a mai temperat. E adevarat ca nu mai clatoreste si nu predica atit de mult dar cred ca s-a mai temperat. Asta ar putea incuraja „recupuerarea” lui pt baptisti. La intilnirea de la Atlanta unde pastorul Titi COcian a incercat o reconcilere IT- Asociatia Baptista Romana, IT si-a cerut iertare pt ca afirmat c-a fost dat afara de baptisit” cind de fapt i se retrasese doar ordinarea (din cite retin eu). Si asta ar fi un pas pt reconciliere.
      PS- Desi eu il admir mult pe fr. Olah iar dumnealui a regretat mult botezul ratat de la Cris eu cred ca era o gresala mare sa se tina. Milita si pompierii erau pregatiti sa-l intrerupa. Am citit documente ca Securitatea avea pregatiti provocatori. Ar fi fost un dezastru care s-ar fi lasat cu intreruperea botezului, arestari si noi recrutari de informatori. E o parere personala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.