Cu Irisul Deschis – Creștinul în secolul XXI

Sesiunea 1 – OCTOMBRIE – Creștinul secolului XXI și Calea sa

Mai este posibil în context postmodern să revendicăm o singură Cale spirituală? Creștinii au această pretenție exclusivistă. Sîntem creștini, urmași ai lui Cristos, dar distanța de 21 de secole este împovărătoare. Mai este posibil să rămîi fidel urmaș al unui evreu neșcolit în epoca globalizării, a informației libere? Mai putem urma Calea Celui care s-a definit pe Sine, Calea, Adevărul și Viața? Ce am pierdut, ce am cîștigat în ultimele 20 de secole? Cu ce rămînem la rest cînd facem diferențele dintre pierderi și cîștiguri?

Sesiunea 2 – NOIEMBRIE – Creștinul secolului XXI și Cuvîntul lui Dumnezeu

Mai putem crede astăzi ”povești” de genul: o balenă a înghițit un om, a existat un potop global, un topor de fier plutește, cineva merge pe apă și transformă apa în vin? Mai putem crede un text care susține asemenea lucruri și care are atît de multe variante? Ba, mai mult, nici măcar nu avem vreun original atins de mîna autorilor? Mai putem crede astăzi, în ciuda evoluției științifice, în Biblie drept Cuvînt al lui Dumnezeu și pentru generația noastră?

Sesiunea 3 – DECEMBRIE – Creștinul secolului XXI și cunoașterea

Googălizarea informației, wikipedizarea științei, trecerea de la text spre imagine, toate acestea au transformat o generație, care a părăsit textul tipărit, articolul peer-reviewed, biblioteca și informația științifică, verificabilă, pentru comoditatea accesului la pseudo-informație. Noile bucle și bule informaționale ne deformează perspectiva despre lume și viață în asemenea măsură încît atunci cînd ne vom trezi închiși în baloanele informaționale proprii, s-ar putea să fie mult prea tîrziu. Cum ar trebui să ne raportăm, creștini fiind, la media, noile surse de informație, la modul în care cetatea ne impune perspectiva asupra lumii?

Sesiunea 4 – IANUARIE – Creștinul secolului XXI și corpul său

Dacă corporalitatea noastră are implicații ontologice, atunci ce putem face și ce nu putem face cu trupurile noastre. Dar cu ale altora? Secolul nostru ne propune diverse intervenții asupra corpului. Tatuaje? Cosmetică? Operații estetice? Fecundarea in vitro? Donatori de organe sau nu? Vom încerca să trasăm căi pe care să vă puteți da propriile răspunsuri, dragi prieteni, creionînd schița unei somatologii și sarcologii biblice. Deseori așteptăm de la amvoane rețete. Nu lipsesc cei care oferă asemenea structuri de gîndire rețetariste, care să ne scutească de efortul gîndirii. Un construct teologic coerent asupra corporalității ne-ar putea oferi șansa de a răspunde la întrebările care se pun asupra trupului nostru.

Sesiunea 5 – FEBRUARIE – Creștinul secolului XXI și cetatea/societatea

Oferta cetății pentru creștinul contemporan este foarte diversă. Se poate implica creștinul în politică, ong-uri, organizații care se implică social? Protestăm? Nu? Dacă din punct de vedere bisericesc mai nou ne de-eclesializăm, trăind atomizant, ce se întîmplă cu noi din punct de vedere social? Biserica dispare din raza de vedere a societății. Vocea Ei devine din ce în mai stinsă sau chiar ridicolă, mai ales atunci cînd se trezește să își proclame isteric, în contratimp sau prea tîrziu valorile. Biserica nu mai demult este o cetate așezată la vedere și un far pentru lumea în derivă. Îmbrăcată în odăjdii lungi, grele și împiedicate cu fir de aur într-o lume agitată, săracă și care se mișcă din ce mai repede, Biserica produce mesaje tautologice, observă ”profund” evidențele, emite bule care organizează banalul. Biserica, altădată centrală cetății, iese din viața cetății, iar cetatea tînjește după viață, fără să știe de fapt după ce tînjește. Cum vom răspunde totuși cetății (fie că înțelegem prin aceasta politică, cultura socială, comunitate în general) ca viețuitori în acest secol?

Sesiunea 6 – MARTIE – Creștinul secolului XXI și comunitatea sa/Biserica

Dacă ne-am modificat concepția despre noi înșine, atunci în logică urgentă ne modificăm imaginea despre asocierile dintre noi. Noile eclesiologii sînt marcate acum de noua noastră imagine de sine. Dacă intră în concurență confortul față de caracterul nostru, atunci probabil persoana eclesială degenerează în individul consumator. Globalizarea, urbanizarea, consumerismul, toate acestea și alte fenomene ale contemporaneității au creat noi comunități eclesiale, noi regrupări, care dau socoteală mai degrabă sociologiei decît eclesiologiei ortodoxe. Noile liturghii se petrec pe sticlă, noua biserică este biserica de pe sofa. Creștinul secolului XXI este în pericolul de-comunizării, de-eclesializării sau în pericolul de a face parte din comunități pseudo-eclesiale, cu false speranțe că acestea vor fi relevante pentru necredinciosul secolului XXI.

Sesiunea 7 – APRILIE – Creștinul secolului XXI și celelalte căi/credințe – toleranță versus dragoste!

După ce am parcurs cîțiva pași în reevaluarea noastră identitară: ne-am uitat la modul în care ne înțelegem calea, modul în care ne citim cărțile sfinte, Cuvîntul, ne-am reevaluat concepțiile epistemice, cunoașterea, propriul Ego și corpul, cetățile și cultura, chiar propria comunitate, biserica, este vremea să ne uităm împrejur la o lume care se diversifică tot mai mult, nu putem să ne astupăm urechile și ochii. Invazia musulmană în Europa ne așează pe masă întrebări dificile. Cum ne vom relaționa la alte credințe, la alte credințe care pretind revelația, la alte credințe care propagă violența, la necredință chiar. Trăim într-o societate europeană complet separată de Biserică, chiar în situația de a refuza Biserica în orice formă de implicare a Acestia. Cum ne vom raporta la celelalte căi față cu propria noastră cale, atunci cînd împrejurul nostru se aud tot mai zgomotos termeni precum pluralism, toleranță, corectitudine politică, exclusivism, prozelitism, post-creștinism. 

Sesiunea 8 – MAI – Creștin în secolul XXI – încheierea

În ultima întîlnire din această serie vom încerca să survolăm cîteva dintre soluțiile oferite de Sfintele Scripturi pentru cele cîteva provocări pe care le-am discutat: creștinul și calea sa spirituală, mai putem aparține unei religii care cere exclusivitatea alegerilor spirituale, mai putem crede texte vechi de mii de ani în epoca cascadei de informație și să numim această colecție de texte Cuvîntul lui Dumnezeu revelat? Oare nu ne exclude din circuitul cunoașterii tocmai această concepție despre revelație? Dar corpul nostru? Ce provocări etice ne vor oferi următoarele descoperiri științifice? Cetatea ne va sta fie împotrivă, fie va încerca să ne absoarbă? Vom rezista? Ne vom integra? Noi? Cine? Biserica, vechea și totuși tot timpul noua comunitate a creștinilor, dar redefinită identitar? Această nouă comunitate se va raporta la celelalte credințe, la celelalte căi?

Trăim vremuri grele, dar nu mai grele decît în celalte secole care ne-au precedat. Puterea și prezența lui Cristos ni s-a promis pînă la sfîrșitul veacurilor și veacurile nu s-au sfîrșit încă.