Mai avem vreo 2 zile pînă la Simpozionul de la Cluj pe Reformă Post Tenebras Lux. 

O idee care s-a vehiculat adesea în mediul evanghelic, după ce am ascultat melodii ”răscumpărate” începînd de la Abba pînă la Leonard Cohen, este aceea că Luther ar fi fost partizanul răscumpărării cîntecelor din lume.

Luăm cîntecele din crîșmă și le ducem la biserică. N-am cercetat problema, deși știu că Luther era un bun teoretician și un bun practician în ale muzicii, dar voi insista. Deocamdată nu știu dacă nu este un fel de ”fake news”.

Care este ideea? Trebuie să luăm ce este frumos, pentru că tot ce este frumos este parte din oglindirea chipului lui Dumnezeu în om, trebuie să furăm de la fiii întunericului (care uneori sînt mai inteligenți decît fiii luminii – la capitolul filme eu nu am chiar nicio îndoială – vorba celor de la Babylon Bee, este foarte posibil ca în timpul vieții noastre să fie produs un film creștin bun pînă la urmă… ), să luăm așadar și să răscumpărăm.

Să luăm șlagărele lumii, le punem cuvinte creștine, mai ales dacă sînt ușor de memorat,  să nu avem niciun fel de complexe în a lua ce este al lumii, sau ce crede ea că este al ei, și să îl dăruim lui Dumnezeu. Pare simplu! Părea, pe vremea lui Luther, cînd nu aveai probleme de copyright, justiție, scandaluri pe tema drepturilor de autor.

De discutat! Sînt foarte multe lucruri care se întîmplă aici. A lua o celebră melodie, care presupune tot felul de asocieri mentale, realizate deja, mai ales pentru cunoscători … oricît ai încerca să o răscumperi, rămîne picătura de otravă înăuntru.

Deși… iată un exemplu … care bate geniul 🙂

Mărturisesc: am gustat din plin acest ”furt”, încercare de răscumpărare, parodie, ce vreți voi … geniali cei de la Queen, dar îți trebuie, de asemenea, o picătură de geniu să faci așa ceva, mai ales calchiind unele expresii din original și deviind complet sensul.

sursa 

Bănuiesc că știți originalul! Nu îmi mai încarc spațiul degeaba!