Faza zilei: de 8 martie

– Stimate Domnule, ce cadou i-aţi făcut astăzi, de 8 martie, soţiei dumneavoastră?

– Ce doamnă, ce? Unde ai văzut matale în Biblie 8 martie?…

Publicat în Perplexităţi | 9 comentarii

Valsul 2 – Dedicaţie de 8 martie

8 martie este o zi ciudată. Am înţeles că există un istoric al acestei zile mai întîi a mamelor, apoi a femeilor, apoi, ca să nu facem discrimanare şi să fim „corect politic” a tuturor fiinţelor de sex feminin.

Peste doi ani va trebui să le dăm flori şi mărţişoare şi transexualilor, travestiţilor şi oricăror bărbătuşi care-şi vor fi pierdut masculinitatea şi ne zîmbesc galeş, ca să fim „corect politici”. Anyway, 8 martie este o ciudăţenie, este ziua în care unii bărbaţi îşi amintesc că au fete şi soţii şi cumpără buchetul obligatoriu pentru a-l avea în dotare la momentul potrivit.

8 martie este ziua în care obligatoriu trebuie să fim gentili.

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Meditaţii, Muzica, Perplexităţi | 6 comentarii

Global Dimming şi rîma

Iată o altă perspectivă asupra „încălzirii globale”: întunecarea globală. Lumea nu se încălzeşte, se întunecă. De-a binelea şi foarte concret.
Se pare că este bine că avem încălzire globală. Deci să mergem cu maşina, că altfel ne pasc primejdii mai mari.

Interesant AICI

Dar este ceva şi mai grav decît atît: lumea se „întunericeşte”. Întunecimea sa domneşte în văzduh cu îngerii Lui.. De ce în văzduh? Nici pe pămînt, dar nici în cer?

Diavolul (diabolus cu etimon de la dia-ballw, a despărţi în două… ) stă între, el nu-i nici sus, nici jos, este spînzurat între cer şi pămînt… acolo unde a vrut să-L aducă şi pe Lumina.

Şarpele înşelător este blestemat să se tîrîie pe pămînt, dar stă în copac?

Eh, acum mi-a venit o idee!

Citește în continuare

Publicat în Comentarii, In-text-esant, Meditaţii, Perplexităţi | 3 comentarii

Fisierul audio cerut

Beni a pus fisierul audio pe care l-au cerut unii dintre voi AICI.

De asemenea, sint puse si fotografiile din timpul sesiunii.

Multumiri echipei de la Iris.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Prostituţie şi incest „la liber”?

„Deşteaptă-te române!” sau, mai bine zis, „Culcă-te la loc!”. Ţi se pregăteşte ceva, guvernaţii veghează şi „gîndeşte” pentru tine!

Viitorul cod penal are tot felul de noutăţi şi bunăciuni pentru cei care gîndesc: „Tot ce nu este interzis este permis!”. 

Azi în Australia este chemată poliţia să-i bage minţile în cap unui tip care n-a mai vrut să se dezbrace la o orgie, mîine va fi chemată pentru a o convinge pe fiica rebelă să se supună fratelui sau tatălui. 

Că trăim într-o lume care şi-a pierdut busola morală asta ştiam deja cu toţii, că degenerarea este atît de rapidă ne surprinde cu toţii. 

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, Meditaţii, Perplexităţi | 25 comentarii

Luptînd cu o femeie

Azi am mai auzit de o ispravă. O fată luptă cot la cot, cot la picior, picior la gură, gură la spate, braţ la piept, genunchi la burtă cu băieţii în campionatele de wrestling.

Buun! Încă un pas spre egalitatea dintre femei şi bărbaţi. Oare cît de departe poate merge nebunia lumii în care trăim? Şi dacă am avea presupoziţii evoluţioniste, putem anula instinctele sexuale care se trezesc la atingerea de orice fel dintre un bărbat normal şi o femeie normală, putem lupta împotriva imaginaţiei?

Veţi spune că John Piper este exagerat.

Am făcut arte marţiale vreo 7 ani. Am fost în aceeaşi sală de antrenament, pe acelaşi tatami bărbaţi şi femei, băieţi şi fete.

Mιşcările acestea sînt profund masculine. Este o coregrafie masculină. Priviţi diferenţa dintre mişcările lor şi mişcările lor. Sînt şi arte marţiale pentru femei, dar nu shotokan-fudokan, cu siguranţă, nu wrestlingul.

Vă puteţi imagina prietena, soţia sau sora făcînd asta?

Citește în continuare

Publicat în Gînduri, Meditaţii | 4 comentarii

Făcut de mama

În urmă cu ceva săptămîni am fost „la mama”.  Am mîncat pîine de casă, făcută de mama, sarmale în foi de viţă, făcute de mama, borş, făcut de mama, din borş autentic în vas de lut umplut de mama din tărîţe, răcituri din cocoş de casă, făcute de mama, am depănat amintiri făcute de mama că mi-au dat lacrimile cît sînt eu de mare aşa … cum sînt eu, aşa cum mama m-a făcut.

„De cînd mama m-a făcut”, „ca la mama acasă” ne ies uneori de pe buze în contextul ospăţului. N-am mai mîncat aşa de bine de cînd mama m-a făcut, e ca la mama acasă…

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, Gînduri, Meditaţii, Oameni | 16 comentarii

How it’s made sau Hora reloaded

Săptămînile trecute mi s-a întîmplat un lucru la care nici n-aş fi visat. Am ajuns din nou la Hora S.A. pentru a cumpăra nişte instrumente pentru biserică şi pentru a prelua instrumentele reparate.

Suprizele plăcute au continuat. Instrumentele au fost reparate mult mai devreme decît mă aşteptam şi, pentru că lemnul acum este uscat, după atîţia ani de uscare, mandolinele sună superb.

top_ro

Am cumpărat o chitară cu 12 corzi care sună mai bine decît m-aş fi aşteptat, mai ales pentru preţul oferit. Am cîntat prin comparaţie cu un Stagg şi un Face, face to face, cu Hora. Incomparabil.

După ce am terminat cu alegerea instrumentelor, domnul Hărăpescu mi-a pregătit o surpriză fenomenală. Am intrat într-un spaţiu secret.

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Muzica, Oameni | 10 comentarii

„Lăutari” români

Am o nouă pasiune: lăuta. Lăuta este un fel de stră-străbunică a chitarei. Interesîndu-mă de lăute în România şi de luteniştii români, am descoperit o lume absolut fascinantă. Lutieri (constructori) români, lutenişti (interpreţi la lăută), o comunitate de oameni minunaţi care construiesc bijuterii, adevărate capodopere. Lităa sfîrşitul acestei luni sper să ajung să mă întîlnesc cu cîţiva dintre ei. Lutierii şi luteniştii români sînt împrăştiaţi peste tot în lume şi în ţară, din Statele Unite pînă în Elveţia, din Tîrgu-Mureş, Satu-Mare pînă la Iaşi.

Cred că merită promovat acest instrument şi muzica scrisă special pentru lăută şi în România. Aş vrea să îmi dau concursul pentru acest lucru. Merită să îi sprijinim pe aceşti entuziaşti, prin organizare de concerte, prin promovarea instrumentului în şcoli generale, în conservatoare.

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Muzica | 24 comentarii

Newsletter Filozofie

AICI.

Publicat în Anunturi, Pt. studenţii mei | Lasă un comentariu

Cărţi „pipărate” la liber pe linie…

Piper, pe site-ul lui, oferă mai multe cărţi „libere pe linie”.

Iată AICI.

Şi la mai mare… număr, şi la mai multe cărţi. Să ne trăiască!

Publicat în Anunturi, Cărţi de citit, Pt. studenţii mei, utile | 4 comentarii

Al 18 lea simpozion internaţional de chitara clasică

Iată AICI.

Publicat în Anunturi, Chitara, Muzica | Lasă un comentariu

Nasturi

Adversarii stăteau de vorbă între ei, aruncîndu-şi de la distanţă ironii peste drumul plin de praf. Unii stăteau în buruieni, în şanţul lor, ceilalţi, pe o prispă a postului în întregime construit din lemn.

Uniformele erau cu puţin diferite unele de celelalte. Limba îmi era greu inteligibilă, dar înţelegeam că se luau peste picior unii pe ceilalţi, legănîndu-şi armele fără ameninţare. Cei de pe prispă aveau AKM-uri, le-am recunoscut.

Discuţia devenise din ce în ce mai relaxată, unul dintre militarii din şanţ îşi pusese arma într-o parte, conducătorul celor de pe terasa de lemn şi-o întorsese cu vîrful în jos spre spate, rotită cu pricepere spre spate pe cureaua de pe umăr.

Măscări şi ironii zburau dintr-o parte în alta, o veselie grea. Auzisem că aşa se întîmpla şi în al doilea război mondial, şi după ce deveniseră adversari, românii şi nemţii făceau schimb ţigări contra băutură prin tranşee.

La un moment dat unul dintre soldaţii din şanţ a strigat: „Au nasturi! Nasturi!”

Citește în continuare

Publicat în Ficţiune, Imagine-aţie, Visătorul de vise | 10 comentarii

O altă scară către Cer (Stairway to Heaven)

Cel mai bun cîntec al secolului trecut după unii: Stairway to Heaven, Jimmy Page, Robert Plant. Sînt sigur că ştiţi varianta lor.

Iată una foarte interesantă, de asemenea,

Iată aici şi o variantă mai bătrînească

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Gînduri, Muzica, Perplexităţi | 4 comentarii

„Să nu te găsească Smurdul şi să te vad cu vata-n nas!”

Ce se mai spune despre o asemenea fericire întoarsă pe dos? 

 Tema este recurentă în Sfintele Scripturi:

Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit. „Ferice” zice el „de aceia ale căror fără de legi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite! Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!” Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire.”

Sau, spune Iacov: Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare..

Fericirea survine în urma răbdării. Ce răbdare este aceea să suporţi o dimineaţă de primăvară şi de sîmbătă la ţară. Fericirea vine printre scrîşnit de dinţi, puroi, cicatrici, icnit, oftat, pumni strînşi şi sînge, imediat după suferinţă şi chiar în suferinţă.

Citește în continuare

Publicat în Articole, Comentarii, Gînduri, Meditaţii, Periegeza, Predica de pe Munte | Un comentariu

Răspuns pentru spamaţi

Dragi foşti şi viitori prieteni,

Comentariile voastre se află încă la spam pentru diverse motive. Am încercat să vă contactez pe email pe unii dintre voi, dar, ca orice spammer priceput, aţi dat adrese false. Alţii au scris cu bune intenţii, dar persoanei nepotrivite, într-un spaţiu nepotrivit. Alţii au scris agresiv, jignind, pomenind nume şi acuzaţii fără substanţă, cu încercarea de a transforma acest loc într-o piaţă.

Iată cîteva răspunsuri pe scurt:

Citește în continuare

Publicat în Blogroll, utile | 16 comentarii

Big Picture – Portrete din Congo

Ieri am deschis Big Picture, aşa cum fac săptămînal, pentru a vedea lumea aşa cum se înghesuie ea spre ochii unor foarte talentaţi fotografi. Dureri, sînge, sărăcie, lacrimi stropesc lentilele de mii de dolari ale aparatelor Nikon şi Canon care clickăie tocînd chip după chip.

Vorbind despre nenorociri şi fericire, iată cum se poate împleti zîmbetul cu nenorocirea.

14-luni-yabila-kubemboli-malnourished-after-his-mother-fled-attacks-on-her-village-by-ugandan-lords-resistance-army-rebels

Şi după ce am privit acestea mi-au mai rămas puţine cuvinte.

Iată AICI Portretele din Congo la Big Picture.

Privind acestea, să spunem o rugăciune pentru fiecare chip. Le ştim şi numele. Şi pentru ţara asta.

Publicat în Imagine-aţie, Perplexităţi | Lasă un comentariu

N-am văzut sfinţi fericiţi! La Vita e bella!

Fericirea creştină este o prostie! Pentru orice om normal, natural şi firesc, este o prostie. De ce să fii fericit? Ce motive am avea? La promisiunea unor cai verzi apocaliptici pe pereţi de biserici? Concepte ca Împărăţia cerurilor, mîngîiere, milă, Dumnezeu n-au nimic de-a face cu primul gînd care ne încearcă cînd ne gîndim la fericire. Trupescul este neglijat, prezentul sufocat în favoarea unor satisfacţii spirituale aşezate într-un viitor înnorat.

Veţi spune: N-am văzut sfinţi fericiţi! Pe pereţi nu! În vieţile sfinţilor, nu! Creştinismul este singura religie care nu promite fericirea în termenii în care orice altă filozofie sistematică o propune, dar, după părerea mea, este singura care oferă o cale spre o nădejde şi, dacă nu spre fericire, spre bucurie şi veselie.

Icoanele ne prezintă sfinţi trişti, apăsaţi şi cu ochii înlăcrimaţi, purtînd încă urmele luptei lăuntrice în care sînt biruiţi adesea. Dar cumva cumva pe faţa lor, dincolo de ochii alungiţi, se simte explozia, vulcanul care colcăie să erupă de bucurie. Înfrînarea este o virtute care atinge şi o veselie prea timpurie, o bucuria prea devreme gustată, înainte de biruinţa asupra morţii prin moarte.

Citește în continuare

Publicat în Articole, Comentarii, Conferinte, Meditaţii, Periegeza, Predica de pe Munte | 8 comentarii

(Por)…. no(ro)cultura

Societatea în care trăim devine din ce în ce mai pornografică. De la Năstase, care ieri se s-exprima cu aluzii sexuale pe blogul său pînă la vînzarea de excavatoare şi buldozere, care nu se mai poate face fără nişte femeiuşte în bikini care se lăfăie în cupă, de la şhow-ul TV, care capătă audienţă numai la vorbe tari pînă la Hotnews-ul, care îşi aşează la coadă Fazele Tari şi Caru cu Vedete, toată lumea presară softporn pe tot locul.

Asta înţeleg. Dacă vrei, ocoleşti şi nu mai citeşti Hotnews-ul pînă la coadă, dai cu televizoru de pămînt, iar pe Năstase îl poţi sări, dacă vrei să citeşti topul wordpress. Se poate!

Altceva este mai grav, după părerea mea. Ridicarea obsesiilor sexuale ale unui bărbat care încărunţeşte urît la rang de artă.

Citește în continuare

Publicat în Biserica Baptista, Gînduri, In-text-esant, Oameni, Perplexităţi | 19 comentarii

Cel puţin patru motive pentru care nu putem fi fericiţi


1. Pentru că ne tot schimbăm idealul, tot schimbăm destinaţia.

Să presupunem că cineva ar fi fericit, cum spune Chesterton, dacă ar dori să facă toată lumea albastră. Pentru că albastrul îl face fericit, puţin cite puţin s-ar îndpreta către acest ideal şi ar fi fericit cu fiecare fir de iarbă care se face albastru, după muncă zi după zi. Apoi ar sărbători ca o mare reuşită faptul că a obţinut primul tigru albastru. Dar ce tragedie dacă şi-ar schimba preferinţa în fiecare zi, la cîteva zile sau ani. Cele albastre ar rămîne ca o „tristă amintire a manierelor lui proaste din trecut”.

Now here comes in the whole collapse and huge blunder of our age. We have mixed up two different things, two opposite things. Progress should mean that we are always changing the world to suit the vision. Progress does mean (just now) that we are always changing the vision. It should mean that we are slow but sure in bringing justice and mercy among men: it does mean that we are very swift in doubting the desirability of justice and mercy: a wild page from any Prussian sophist makes men doubt it. Progress should mean that we are always walking towards the New Jerusalem. It does mean that the New Jerusalem is always walking away from us. We are not altering the real to suit the ideal. We are altering the ideal: it is easier.[1]

Citește în continuare

Publicat în Articole, Comentarii, Gînduri, Meditaţii, Periegeza, Predica de pe Munte | 36 comentarii

V.A.T. a revenit!

Un blog mult aşteptat şi mult re-aşteptat revine. V.A.T. revine după o perioadă lungă de tăcere cu mai mulţi watti de poezie şi rimă putere! Bun revenit! Semne bune are anul… încă!

Publicat în Anunturi, Blogroll, Oameni | Lasă un comentariu

Obama şi pluralul

Traducătorii Today’s New International Version (TNIV) au făcut un efort mare şi inutil de a schimba pronumele personal masculin la plural pentru a nu ofensa reprezentantele sexului frumos prin lipsa de includere, la bune şi la rele.

Am simţit pe pielea mea problema cînd, urcînd într-un autobuz  spre Londra, dintr-un orăşel mic şi cochet în care este o universitate cunoscută o doamnă, care s-a dovedit mai pe urmă a fi o domnişoară revoluţionară marxistă,  s-a uitat urît la mine că nu ne înghesuim egal. Eu, cu proaste maniere de Răsărit, i-am dat prioritate, am lăsat-o să se aşeze pe scaun etc. Ar fi trebuit să ne dăm coate egal şi bărbăteşte ca să promovăm un egalitarism în numele căruia iată la ce prostioare se poate ajunge.

Cel puţin un lucru este încurajator: Obama este „conservator” din punct de vedere lingvistic, morfologic şi sintactic. Normal!

Iată AICI un articol pătrăţos de jucăuş pe tema asta.

Publicat în In-text-esant, Perplexităţi | 9 comentarii

„A fi fericit” se conjugă la timpul aorist

Ăsta-i raiul, a exclamat un bărbat cînd s-a deschis Praktikerul şi a intrat grăbit între rafturile cu scule.

M-am întrebat: oare unde şi cum aş fi eu fericit? Aş exclama acelaşi lucru dacă…dacă ce?

Ia încercaţi, dragi prieteni, să completaţi următoarea frază:  Aş fi fericit… dacă…….

***

Iată ce am completat eu…

Ar trebui să fie o dimineaţă, neapărat dimineaţa (nu-mi plac serile pentru că se apropie întunericul şi acea imitaţie a morţii, somnul) ar trebui să fie sîmbătă, undeva la ţară, dar primăvara, cu iarbă proaspăt-verde, pe o terasă cu familia alături, la un mic dejun prelungit între citiri şi cîntări, sănătos tun…

Dar fericirea s-ar prelungi pînă după-amiaza sau pînă la vărsarea cănii cu ceai în poală sau pînă la prima durere de dinţi, nu-i aşa?

***

Este posibilă fericirea între oameni şi în lume din perspectiva creştinismului? Care este promisiunea pentru fericire din partea lui Cristos? Care ar fi potretul robot al fericirii? Care ar fi cea mai bună variantă a vieţii tale în cea mai bună variantă a ta? Fericirea este de întemeiat în spaţiu şi timp?

Cîte dimineţi sînt? Puţine. Cîte sîmbete? Şi mai puţine. Cîte primăveri? Mult mai puţine? (Vreo 70 maxim, dar sîntem conştienţi numai de vreo 50, nu-i aşa?) Cîte sîmbete de primăvară la ţară voi fi avut în sănătate şi cu familia alături între cîntări şi citiri? Trei sau patru?

Citește în continuare

Publicat în Comentarii, Conferinte, Gînduri, Meditaţii, Periegeza, Predica de pe Munte | 39 comentarii

Portuguesa

Are formă diferită, dar tot frumoasă, cap cîrlionţat din cauza cheilor diferite, este undeva între mandolă şi bouzouki, are 12 corzi, corzile sînt dublate.
Iat-o alături de chitara clasică.

Iată mai multe detalii AICI şi AICI.

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Muzica | 3 comentarii

Festival de muzică barocă

Iată AICI şi mai multe detalii AICI.

Publicat în Anunturi, Chitara, Muzica | 2 comentarii

Tainele lui Stradivarius

Tata mi-a dăruit multe, dar, printre altele mi-a lăsat şi un lucru de preţ: o copie Stradivarius, din 1908, făcută în Cehia. Nu este un instrument foarte foarte valoros, dar are lemnul uscat, însă a stat prea mult nevibrat. Am recondiţionat-o, acum trebuie cîntată, mult şi bine, mai ales bine. Fiul meu, Naum, s-a apucat de vioară cu acest gînd, să pună mîna pe copia Stradivarius. Cu adevărat instrumentul are ceva special faţă de alte instrumente. M-am întrebat ce-aş face dacă aş avea un Stradivarius adevărat… Aş învăţa la vioară? Probabil, nu!

Iată celebra imagine cu Stradivarius potrivind lacul şi un documentar pe care l-am găsit foarte interesant!

stradivarius

Citește în continuare

Publicat în In-text-esant, Muzica | 18 comentarii

Predica de pe Munte: Fericirile şi elevanţa

A fost numită „Platforma program a Împărăţiei”. Reprezintă în jur de două miii de cuvinte care au schimbat radical lumea în care ne aflăm. Un text scurt de cîteva pagini, dar care conţine atît de multe tensiuni şi paradoxuri! Isus ne promite fericirea prin suferinţă, ne cere să fim buni, arătîndu-ne răi, ne cere mult mai mult decît împlinirea Legii, demonstrîndu-ne că este imposibil să ne ridicăm la standardele Lui, ni se cere să fim în lume, dar înstrăinaţi cu totul de ea, ne desfiinţează pentru a ne putea înfiinţa.

***

Seara trecută la Iris am parcurs primele două pasaje.

Aşa cum am promis, materialele detaliate ale prezentării sînt deja aici: Despre Fericiri şi despre Elevare-Relevanţă.

Doar cîteva precizări necesare despre Predica de pe Munte înainte de a continua urcuşul nostru, precizări pe care nu le găsiţi în cele două materiale:

***

Cîteva orbservaţii preliminare, care s-ar putea să vi se pară prea banale, dar cred că sînt absolut necesare.

Citește în continuare

Publicat în Articole, Cartile, Comentarii, Conferinte, Periegeza, Predica de pe Munte | 21 comentarii

(fratele) Karamazov şi sora lui

Karamazov este frate cu chitara. Despre lăută el spune altceva. Edin Karamazov este lutistul care îl acompaniază pe Sting. 

Iată cum salvează chitara electrică de ea însăşi. Orice instrument sună altfel cînd îi injectezi Bach, nu-i aşa? Vă puteţi imagina Stairway to Heaven cîntată la orgă cu tuburi?

Iată şi lăuta cu Bach-ul ei cel de toate zilele.

Cu timpul între instumentist şi instrument se formează o relaţie specială de iubire. Îmi amintesc cît am suferit cînd mi s-a spart prima chitară. Dar a doua?
Dar cînd a dispărut prima?
Apoi, prima chitară electrică, o imitaţie de Fender vechi de tot, cu robinet de aragaz la potenţiometru.
Am încercat de atunci să o convertesc cu Bach.
Oare se pot „salva” instrumentele? Se pot „contamina”?

Ei, iată o bucată coborîtă de la Orga cu tuburi pe lăută.

Publicat în Chitara, Muzica | 5 comentarii

„Preocupaţi” şi „prea ocupaţi” sau cum s-o faci „de oaie”

Meseria mă îndeamnă la asta, la detalii, probabil din această cauză prin compensaţie încerc să nu fiu atent la detalii cînd sînt în timpul liber (există aşa ceva? să mi-l arate şi mie cineva!). Mă las în scrisul neglijent mai ales prin spaţiul ăsta, iertat îmi fie. Acum însă am descoperit ceva interesant despre grijă şi atenţie.

Zilele trecute, lucrînd la Matei (Vameşul, Evanghelistul şi Apostolul, nu lucrez la nimeni altcineva…) am descoperit ceva şocant. Nu-i chiar specialitatea mea, dar ţine cumva de interfaţa dintre psihologie şi limbaj.

Se pare că pedeapsa veşnică este pentru oameni prea ocupaţi, iar viaţa veşnică pentru oamenii preocupaţi. La dreapta vor fi cei preocupaţi, la stînga cei prea ocupaţi.

De unde deduc asta?

manastirea_voronet-judecata_de_apoi-fresca

Citește în continuare

Publicat în Comentarii, Gînduri, In-text-esant, Periegeza, pseudotratat de semantică | 10 comentarii

Perplexitate de seară: din nou Obama

Tocmai am aflat că Obama este pe locul 1 şi Isus Cristos pe locul 2 în topul eroilor.

Ce înseamnă asta pentru cineva care n-a făcut nimic pînă acum? Nimic, dar arată scara de valori … era să spun pentru poporul american. Nu, din cauza globalizării nici măcar atît nu arată.

Sînt curios ce rezultate ar fi în urma unui asemenea sondaj în Rromhînika noastră.

Ce-i bun în acest sondaj? Că totuşi Isus este încă pe locul II. Obama va muri, ca oricine va mai ocupa locul 1, aşa că Cel veşnic Viu îşi va reocupa locul. Ce-i bun? Că Maica Tereza este pe locul 10! Totuşi… Hmm, Dumnezeu este undeva pe locul 11, dar are timp să recupereze… toată eternitatea.

Mă bufneşte rîsul…. Topuri!

Hai, somn uşor, fiinţe programate morţii!

PS. Îmi pare rău, pentru aşa ceva nu pot mijloci… pentru păcat se poate mijloci, pentru prostie, nu!

De aceea pentru fecioarele proaste n-a putut mijloci nimeni, nici măcar cele chibzuite!

Publicat în Perplexităţi | 7 comentarii

După calvinism-arminianism, Open Theism-Open Futurism?

Dacă cineva doreşte să se distreze copios la o întîlnire cu ai noştri confraţi de peste ocean, iată soluţia: la o masă, în jurul desertului trebuie să lanseze următoarea „provocare”: sînteţi calvinist sau arminian? Discuţia va fi politicoasă la început după care s-ar putea să se apropie de anatemizări reciproce şi de o previzibilă indigestie. Sînt calvinişti care nu discută cu arminieni şi nu se invită reciproc la amvoane.

Puţini americani ştiu că majoritatea bisericilor neoprotestante din România sînt arminiene. Curios lucru, aceasta include chiar şi bisericile maghiare, care au membri veniţi din spaţiul calvin. Arminianismul bisericilor baptiste din Europa de răsărit are cauze care merită explorate. Opinia mea este că această tendinţă este motivată de o teologie prin reacţie faţă de mediul ortodox şi catolic din care vin unii dintre enoriaşii noştri.

Pentru cineva care vine din mediul ortodox în care te trezeşti „încreştinat”, altcineva alegînd pentru tine, fără a avea dreptul alegerii proprii, o teologie care presupune predestinarea este de respins. Omul este liber, el trebuie să aleagă, trebuie să facă ceva în privinţa propriului destin şi pentru menţinerea acestui destin. Aşa ar suna argumentele pe scurt.

Citește în continuare

Publicat în Articole, Gînduri, In-text-esant | 78 comentarii

O nouă serie Iris

De Duminica, 22 februarie, începem o nouă serie în IRIS. O nouă serie de periegeze pornind de la Predica de pe munte.

layout-site-tineret-predica-de-pe-munte

Resursele audio şi materiale în PDF din vechea serie găsiţi AICI. Alte articole şi mesaje legate de conţinutul serilor Iris AICI (fostul site La Patratosu)

resurse

.

Publicat în Anunturi, Periegeza | Un comentariu

Criminal sau medic?

He took the blade. It was bright silver. He loved the way it glistened. It felt good in his hand. He cut deep into her chest again and again. He showed no emotion, no recognition of her humanity. She lay motionless, her life gone. He made no attempt to cover the body. Later that night over a beer he openly talked to a stranger in the bar about what he had done. The stranger felt ill.

Aşa îşi începe Don Carson articolul de pe Desiring God. Hermeneut fiind, ne încearcă cu un test de hermeneză cu un citat care poate fi interpretat în cel puţin două feluri: este vorba de un criminal în serie, un ucigaş cu sufletul amorţit de rău sau este vorba de un autopsier, care are sufletul amorţit, dar din vederea a prea multă moarte.  Problema pusă de autor ne îndreaptă către dilema fundamentală atunci cînd citim Biblia: cine este Dumnezeu de fapt?

Citește în continuare

Publicat în Meditaţii | 11 comentarii

O problemă în curs de rezolvare. În atenţia Mac-users!

Anul trecut după îndelungi cugetări am trecut pe Mac. Totul a mers strună pînă cînd am întîmpinat o problemă greu de rezolvat: scriam ce scriam şi atunci cînd ajungeam la ş şi ţ, mi se modificau fonturile din Times New Roman în tot felul de alte fonturi nedorite.

De asemenea, la transferul de pe mac pe windows, documentul piedea toate ş şi ţ-urile, înlocuite fiinde  pătrăţele, blestem de pătrăţos 🙂 . Menţionez că folosesc Office for Mac, cu Word, cu Excell, cu tot tacîmul.

Citește în continuare

Publicat în utile | 18 comentarii

Jonathan Edwards la Yale

John Piper anunţă pe blogul său deschiderea centrului Jonathan Edwards. Evenimentul este crucial pentru cercetătorii protestanţi. Resurse pentru care trebuiau plătite sume uriaşe acum sînt la dispoziţia oricui are acces la internet. Ceea ce subliniază şi autorul articolului este extraordinarul motor de căutare: după versete din Scriptură, termeni cheie etc.

Iată o pagină de pus în blogroll.

Sperăm să vedem astfel de resurse şi în limba română. Ce-ar fi să avem o astfel de pagină Stăniloae sau Biblia de la Bucureşti sau Niculiţă Moldoveanu. Propuneţi voi!

Publicat în Anunturi, Pt. studenţii mei | 11 comentarii

Vitas

Vitas, una dintre cele mai impresionante voci pe care le-am auzit, cîntă şi în România din cîte se vede pe site-ul lui oficial.

Cred că din partea lui am ascultat cea mai înaltă notă produsă nesintetizat de o voce masculină, iertaţi-mi incultura, dar cred că urcă dincolo de registrul unei soprane de coloratură şi coboară spre un tenor obişnuit în registrul grav. Nu ştiu cîte octave are, dar eu am numărat vreo patru pînă acum.

Un muritor a primiv un dar. Asta-i tot. Pentru cei neconvinşi încă o interpretare Ave Maria.

Puneţi Lucia di Lammermoorr lui lîngă Diva din Al Cincilea Element. Căutaţi singuri asta!

Citește în continuare

Publicat în Muzica | 31 comentarii

(Por) … no(ba)mania

Eram în Statele Unite cînd au avut loc alegerile. Am văzut cu ochii mei entuziasmul poporului american faţă de noul ales. Motivat entuziasm de calităţile oratorice, de prezenţă scenică, inteligenţă, şarm ale noului preşedinte american, dar, încercînd să mă menţin departe de disputa politică mai ales ca cetăţean străin, nu am putut să stau departe de altceva (şi s-ar putea să fiu iar acuzat de discurs ideologizant, nu? 🙂 ) de agenda noului preşedinte: agendă proavort, clar declarată, la care se adaugă alte chestiuni care mi s-au părut minore pînă la acest moment.

Spun pînă la acest moment pentru că, iată preşedintele Obama face gestul mult aşteptat de toată lumea, nominalizarea unui judecător, gest care transmite un mesaj foarte clar întregii societăţi americane, dar şi lumii întregi asemenea.

Iată o primă reacţie a CitizenLink.

Citește în continuare

Publicat în In-text-esant, Perplexităţi | 40 comentarii

Îmbătrînirea lui Sting

Şi Sting a îmbătrînit „corect”. (De ce n-ar fi o îmbătrînire corectă, dacă avem political corectness?) Vorbeam zilele trecute de îmbătrînirea lui Jan, care a pus mîna pe lăută prin 1972 şi, spre bătrîneţe, i-a dedicat din ce în ce mai mult timp.

Sting a venit la Bucureşti şi aşa cum observa un martor ocular, a lăsat nebuniile tinereţii şi nu s-a mai fîţîit cu bass-ul în tricou, strigînd rărunchios şi ranchiunos „Every breath you take…”

S-a întîmplat probabil ceva de felul acesta…

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Muzica | 12 comentarii

Manuscrisele din Albania

Oare se poate repeta istoria şi cu România? Daniel Wallace, cel care a scris acest articol va vizita România în căutarea unor manuscrise ale NT a căror existenţă o bănuieşte în România.

Dacă noi nu ne-am făcut treaba (vorba unui blogger, Române, fii mai neamţ!) măcar să îi lăsăm şi să îi ajutăm pe alţii să o facă.

Drd. Emanuel Conţac deja a făcut un apel la care a primit răspunsuri timide, dar promiţătoare. Sperăm ca bibliotecile confesionale să se deschidă, iar Academia să fie mai politicoasă ca de obicei sau, cine ştie, poate ne întîlnim din nou cu atitudinea specific românească, să moară mai bine capra vecinului „De ce să publice ei cu manuscrisele noastre, lasă că le mai ţinem un pic şi publicăm noi….. ” . Sperăm să nu fie aşa.

Articolul este spectaculos. Manuscrisele, după cum se vede, sînt superbe.

Publicat în Anunturi, Perplexităţi, Pt. studenţii mei | 3 comentarii

200 de ani cu Darwin

Albert Mohler, ca întotdeauna „pe fază”, ne oferă o scurtă trecere în revistă a reacţiilor faţă de aniversarea de azi, 200 de ani de la naşterea lui Darwin.

Nici un credincios n-ar trebui să fie în necunoştinţă de cîteva cărţi pe lîngă Biblie, una este Originea Speciilor, alta este Capitalul lui Marx. Mai sînt şi altele, dar acestea două ar trebui citite pentru a vedea distanţa de la formularea iniţială a ideilor şi consecinţele pe care aceste idei le-au produs asupra mentalului colectiv.

Aşadar, lectură plăcută! Şi să nu uităm mulţumim lui Dumnezeu pentru oameni ca Darwin, fără oameni ca el, ca Arius, ca Marx Biserica ar fi dormit ca o fecioară neînţeleaptă fără undelemn.

Orice tulburare a credinţei ne poate oferi ocazia pentru vindecarea credinţei.

Publicat în In-text-esant, Lecturi, Pt. studenţii mei | 22 comentarii

Arhicoristul Mihail

Mihai are 14 ani. L-am întîlnit de 3 ori. De fiecare dată cînta, visînd la o dimineaţă. Are un mod deosebit de a gesticula cînd cîntă. Uneori este foarte încordat şi serios. Stă tot timpul aşezat şi, cînd corul cîntă, are intrările lui. El este solistul. Deşi s-ar putea ca unii să nu fie de acord, chiar dintre corişti s-ar putea să mă contrazică, eu spun totuşi că el este solistul. Altfel cum?

Mihai are o bucurie nemaiauzită venită din dragoste. De dragoste a avut parte în toţi aceşti 14 ani, o dragoste pe care o întoarce înapoi din plin.

Mihai poartă tot timpul o babeţică pe care scrie „I am the boss”. El este arhicoristul, aşa cum peste oştile de îngeri Mihail este arhanghel.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, Gînduri, Meditaţii, Muzica, Oameni | 18 comentarii

Am intrat din nou în Hora

Zilele trecute scriam despre suprizele plăcute pe care le-am avut la Hora S.A. Am revenit.

top_ro

Am intrat în magazinul de la poarta fabricii de astă dată ca un copil într-un magazin cu jucării. Am pierdut şirul minutelor, zecilor de minute şi s-au făcut pînă la urmă patru ore de încercat chitări începînd de la starul Regun SM 20-ul,  asupra căruia voi reveni, fostul Crystal SM 10-le, care este la un preţ de spargere de piaţă avînd în vedere faptul că este mahon spate şi eclise şi molid faţa. M-am lăsat tentat şi de Eco GS200, molid-cires-paltin.

De ce sînt atît de entuziasmat?

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Oameni | 105 comentarii

Tangoanga I

Tangoul este destul de departe de mine. Nu este tipul de muzică pe care l-aş asculta în fiecare zi. Tangoul însă, cu smucirile lui, cu pasiunea reţinută numai pentru a întîrzia explozia, are ceva din felul în care uneori îmi doresc muzica pe-aproape.

Da, ştiu, tangoul are istoria lui, ispitele lui, păcatele lui şi păcătoşii lui…dar are totuşi ceva care ne lipseşte cîteodată în retorica muzicală sau chiar în cea a vorbirii, reţinere  – explozie, reţinere – explozie…

Totuşi am compus un fel de anti-tango, unul după modelul lui Lauro. Este o caricatură de tangou, un anti-tangou, o tangoangă 🙂

Este, de fapt, un exerciţiu pentru mîna dreaptă pentru încălzire.

Citește în continuare

Publicat în Amintiri, Chitara, Gînduri, Meditaţii | 10 comentarii

„Harul” on line

Revista Harul, revistă editată de Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste de Timişoara este acum şi on line. Iată AICI şi un fragment PDF.

Publicat în Anunturi | 7 comentarii

Cîteva recomandări de pe Desiring God

Iată cîteva link-uri utile de pe Blogul Desiring God.

O postare interesantă referitoare la discuţiile noastre despre păstorire.

O schiţă de discuţie referitoare la viaţa de familie.

Şi poate că cel mai interesant este acest articol: cinci lucruri care nu înseamnă evanghelizare.

Lectură plăcută şi mi-ar place să discutăm rezultatele lecturii.

Publicat în In-text-esant, Pt. studenţii mei | 7 comentarii

Îmbătrînirea lui Jan Akkerman

Cei care ştiu una alta despre istoria chitariştilor din sec. XX, nu-l pot ocoli pe Jan Akkerman.

Jan cîntă la un moment dat cu Paco de Lucia. După părerea mea penibilă încrucişare.

Dintr-o dată se îndrăgosteşte de lăută şi de stilul clasic. Din cînd în cînd în concerte ia chitara neamplificată. Iată ce se aude.

Citește în continuare

Publicat în Chitara, Muzica | 5 comentarii

Anunt important pentru filologi clasici şi biblişti

Un confrate cere ajutor. Iată anunţul aşa cum a fost formulat pe blogul lui Emanuel Contac.

Publicat în Anunturi | 7 comentarii

Copiii, o sursă de poluare…

S-au fălit că sînt înţelepţi şi au s-au prostit la cap, ” Zicându-se pre sine a fi înţelepţi, au nebunit” RONT. 

Zilele trecute un oficial englez a făcut referire în aceşti termeni la copii, anunţîndu-ne că o maimuţă întreţinută la grădina zoologică este preferabilă şi mai nepoluantă decît un prunc. 

Iată AICI un excelent articol al lui Al Mohler pe această temă. 

Publicat în Perplexităţi | 20 comentarii

Lista lui Schindler…

M-am gîndit să adaug o categorie nouă, de fapt, două…. Filme de văzut şi cărţi de citit din moment ce mi-am aruncat televizorul din casă. Da, încă mă mai uit la filme, săvîrşesc acest „păcat” dar nu spre moarte. Luxul pe care mi-l permit este că pot să îmi aleg singur filmele.

Nu sînt în stare să fac o recenzie unui asemenea film. Filmele care trebuie văzute în două ore le vezi şi gata. După aceea, tăcere. Filmele care merită văzute sînt cele la care rămîi gînditor în fotoliu şi aştepţi să se deruleze genericul. Filmele bune sînt cele care, deşi ficţiune, poartă adevăruri care trec dincolo de istoria personală.

N-am văzut recent Lista, dar mi-am amintit de cîteva faze din film. Ceea ce mă ajută cel mai mult este tema muzicală.

Iat-o într-o interpretare excelentă pentru chitară.

Mi-am adus aminte de faptul că tot filmul este alb negru, la fel ca Rubliov, film asupra căruia voi reveni, dar la un moment dat este o secvenţă în culori. Genialissimă lucrătură.

Personajul principal? Lucrat atît de bine şi detaliat. Trăieşte, este viu, nu este ca personajul pozitiv din filmele western, care poartă pălărie albă şi care se împotriveşte personajului negativ, care poartă pălărie neagră. Schindler poartă pălărie gri. Este real, cu bunele şi relele lui. Un păcătos cu fapte bune…

Publicat în Chitara, filme de văzut, Muzica | 35 comentarii

Despre veghere şi spaima cipurilor – profeţie în şase puncte

Ce părere am despre Cipuri, despre paşapoartele biometrice, despre faptul că trăim Apocalipsa? Am fost întrebat destul de des despre aceste lucruri în zilele care au trecut.

Am evitat răspunsul cu încăpăţînare. Credeam că sperietura va trece curînd şi înspăimîntătorii de serviciu vor mai slăbi în entuziasm. Nici vorbă! O „anumită parte a presei” continuă să întreţină o stare de „atenţie”, ca să mă exprim eufemistic, asupra acestor „informaţii”, iar profeţii proaspăt ridicaţi în aceste zile croşetează scenarii foarte sumbre îndemnînd ba la marşuri de protest, ba la nesupunere civica, ba, în cel mai glorios caz, nici mai mult nici mai puţin decît la martiraj.

***

Sînt în situaţia în care trebuie să îmi refac paşaportul şi o voi face cu seninătate. De fruntea mea şi de mîna mea nu se va atinge nimeni. Asta ştiu sigur.

***

S-a întîmplat ca tocmai în aceste zile să predic din MAtei 24-25, mica apocalipsă după Matei.

Ce spune acolo Scriptura? După o ironie crudă asupra cărturarilor şi fariseilor, este anunţat sfîrşitul, care este penelat în culori de apus şi răsărit, după care urmează şapte tablouri care au menirea de a ne învăţa ce înseamnă starea de veghere.

Voi reveni în detaliu asupra acestor şapte tablouri, cu  răbdarea dumneavoastră şi permisiunea Domnului.

Citește în continuare

Publicat în Comentarii, Gînduri, In-text-esant, Meditaţii, Periegeza, Perplexităţi | 83 comentarii