Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Marius Cruceru…fara cravata. Dar in clipul asta de ce apare cravata? 😛
Piesa are un ritm foarte interesant, rupt, cascada de note vine dinspre notele de sus spre basi. Sa insemne acesta coborarea, decaderea fiziologica?
De ce totuşi tan-goanga?
Marius Cruceru,
asa cum iti spuneam si in dreptul altei melodii, la „Iarta-ma”, cred, merita sa scrii in Finale partitura.
Degeaba dai youtube daca nu dai si partitura.
Chiar si pentru un profesionist este greu de descifrat ce faci.
Bucata este reusita, recunosc inceputul valsului 3 de Lauro, partile sunt echilibrate, dar ai o ezitare la un moment dat. Ritardando-ul ascunde anumite ezitari tehnice.
Succes pe mai departe.
Cind eram la scoala de muzica…he-hei…in tinerete, am invatat printre altele despre intrebari si raspunsuri muzicale.
Mi-a placut lectia respectiva, pentruca oridecite ori auzeam o melodie mai tirziu, incercam sa imi imaginez discutia …o discutie fara cuvinte, doar cu sunete.
Mai tirziu in viata mi-amintesc ca de citeva ori cind n-am avut curajul sa intreb ceva, sa-mi spun punctul de vedere…sa marturisesc ceva, am fredonat citeva masuri din vreo piesa…si daca are cine sa asculte…reusesti sa spui tot ce n-ai avut curaj sa spui cu cuvintele.
Piesa ce ai cintat-o ma face sa-mi imaginez doi tineri fraustrati despre un anume subiect. Discutia e pasionata…se pare ca amindoi au puncte de vedere destul de bine stabilite…Ma intreb cine va cistiga argumentul…sau dincolo de discutie, mai exista altceva ce va linistii sunetele?
In cer se cinta…cred ca toti ar trebui sa invatam muzica…
M-ai prins, Florin, credeam ca nu se vede cravata… 🙂
Nicoleta, cred ca ai prins foarte bine ideea.
Mircea, glad you ask, tocmai aia este ideea, Goangă înseamnă insectă în traducere liberă. De aceea am întrebat unde îţi este boldul, Moarte? Moartea este ca o insectă, ca o muscă Ţeţe care înţeapă pentru somn, ca o muscă insuportabiă la masă…
De aici vine Tangoul Morţii, Tangoanga… boldul etc.
Flautul, da, îmi aduc aminte că m-ai mai sfătuit la asta.
1. Nu am timp.
2. nu mai ştiu să lucrez în finale.
3. Este greu pentru mine ca amator să scriu tot ce fac pe chitară.
Poate la pensie. Pînă atunci… cine are dorinţă şi voijnţă şi ureche bună…
DA, ştiu de acea ezitare, mă ispitea o altă frază, dar am lăsat aşa…
Poate o voi reface.
Rodica, nu se mai face muzică în şcoală cum se făcea.
Interesantă perspectiva ta, ca întotdeauna.
Da, sînt sigur că în cer vom cînta, tocmai de asta mă pregătesc de-acum.
Ce bine imi pare ca stiu sa cint la chitara!Poate in cer vom forma o orchestra . Pe timpul meu se invata in acord rusesc .L-am avut dirijor pe fr.Jucov ,oradenii cred ca il cunosc .
Frumos e sa laudam
Doamne Sfint numele Tau
Toata ziua bunantatea ta vestim….
draga Viorica, am cintat in acord rusesc, este interesant, dar acum am uitat, ma ispiteşte un nou acord, cel de lăută.
Acum am inteles si eu chestia cu Goanga si cu boldul. E clar…. dar doare rau! 🙂
Pingback: Tangoanga, Tarantele, La spagna, Vihuela « La patratosu