Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
sunt unele instrumente bune din care un profesionist poate sa scoata tot ce este mai bun din ele, sau poti avea un instrument de mare valoare, si ca bani si ca nume, dar daca ajunge pe mana unui necunoscator… ce folos, atunci persoana respectiva considera instrumentul ca nu „poate” mai mult . Desigur ca la unele persoane trebuie si o eticheta, ca doar …., (vorba lui Mircea Badea de final de emisiune) dar unele „piese” facute in mod profesionist si fara un mare nume in spate pot sa faca fata bine si produselor similare cu o eticheta cu impact asupra publicului. Creda ca v-ati dat seama cine scrie aceste randuri….
Blogul TURN2CHRIST organizeaza un concurs “Cuvantul Intrupat” prima editie si esti invitat sa participi si tu. Acest concurs are ca premii 6 carti! Cuvantul lui Dumnezeu este impartit in 31.102 versete iar in aceste versete se gasesc mii de invataturi pentru oricine , de orice varsta , sex , rasa , religie , sau pozitie sociala. Pentru acest concurs trebuie ca voi sa gasiti versete din Biblie care sa poata fi folosite ca si salut (si ca aiba un inteles de indemn , incurajare).
http://turn2christ.wordpress.com/2009/02/20/cuvantul-intrupat-nr1/
Turn to Christ, asta nu-i blog pentru reclame si anunturi!! Incearca in alta parte! Am citeva idei… dar cred ca le gasesti si singur…
Multumesc de intelegere!
completare la ce am spus, comentariile cred ca sunt de prisos, Dle profesor Cruceru, v-ati dat seama cred de locul unde au fost facute filmuletele. Scuzati rezolutia, dar cred ca spune multe (apropo, in acea sala au fost multe nume din industria muzicala )
si apropo de vioara, este un film, se numeste „vioara rosie”, destul de interesant („povestea” unei viori din anii 1600 pana in prezent), cuprinde evenimentele prin care a trecut o vioara in decurs de 400 de ani, si mai ales finalul filmului este cel mai asteptat, nu vreau sa il „povestesc” deoarece nu mai are nici un farmec 🙂 daca nu il gasiti sa imi spuneti, stiti unde anume ma gasiti
draga fara importanta, am auzit despre film, dar nu l-am vazut.
Multumesc pentru youtuburile trimise.
Cu adevarat vioara maestro suna excelent!
Voi reveni cu detalii despre locul acela!
Ce va spun sunetele scoase de instrumentul armean vechi de mii de ani, numit duduk?
Stimata Elisa,
nu stiu despre ce vorbiti, poate puneti un link!
Absolut fascinant documentarul! Multumesc pentru postarea lui!
Orice instrument cu coarde (chitara de exemplu) isi pierde sunetul daca nu e folosit?
un maestru contemporan care canta pe stradivarius este un tanar care intrece pe multi – David Garrett. nu mai dau aici linkuri dar google il shtie sigur:)
Garrett asta face pe vioara ce face Satriani pe chitara…
Orice instrument cu coarde îşi pierde sunetul dacă nu e folosit (vibrat). Mai ales omul.
Stimate Alin Cristea, omul este un instrument?
Atunci cum se pune omul la „uscat”? Cu intelepciunea trecutului? Eu n-am ajuns inca la vibrat.
da..eu sunt de parere ca omul poate fi comparat cu un instrument.
Totul depinde in Mainile cui cade un “instrument” in viata. Daca te asezi in Mainile Bune ale Maestrului Dumnezeu..va iesi un sunet frumos din viata ta.
Marius sa atingi fiecare inima cu orice atingere a corzilor, a vorbelor tale, reactilor tale si a simplelor tale atitudini si actiuni *fapte.
Cine cade in mainile Satanei scoate un sunet oribil, groaznic.
Permite-i lui Dumnezeu sa te foloseasca cu intelepciune si dragoste pentru Gloria Sa.
Domnul sa te binecuvateze cu o simfonie de bunatati.
Domnul sa ne dea intelepciune,sa vibram la tot ce e frumos,la muzica care-I place Lui,in special la lucrurile „alese”.Cine este talentat sa dea slava Domnului,cantand cu toate coardele.
Amin, Elisa!
Alexandru, da şi nu, omnul nu este un instrument, aşa cum nu putem spune că Natura este Mama noastră, este Sora noastră, vorba lui Chesterton.
Cînd ne referim la o persona a unui om, un om care este evanghelist, predicator, cînd omul ia o anumită „faţă”, el este un instrument, aici este adevăr, dar omul,ca fiinţa relaţională, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, în relaţie fiind cu Acesta, nu este un instrument în mîna Domnului, este în relaţie de EU-TU cu El.
În rest… multă poezie în ce spui tu… atenţie iar la lozinci şi la gîndire de lemn.
Paul T. interesant ce spui, da, probabil că omul poate fi pus la uscat şi prin retragere şi meditaţie. Nu? În izolare. Izolarea este o disciplnă spirituală foarte necesară şi nepracticată între noi, neoprotestanţii.
Flautul fermecat, într-un sens, da, într-un sens, nu.
La asta te referi Elisa prin Duduk?
Paul T. da, orice instrument îşi pierde calităţile dacă nu este vibrat. Eu am cîteva instrumente prin casă. Şi eu şi copiii le vibrăm zilnic, uneori şi dacă nu avem chef de cîntat. Altfel lemnul se pietrifică, se desprinde, se dezlipeşte din încheieturi pentru că devine rigid.
Dacă ai un insturment bun în casă mai bine dă-l cuiva să îl cînte cu împrumut.
De asta viorile Stradivarius se dau la concertişti, ca să fie vibrate, altfel îşi pierd valoarea.
Alin Cristea, interesant şi poetic ce spui, cu rezervele de mai sus, metafora are limitele ei.
Bogujoy, am văzut Garret. Interesant. Te-ai uitat şi la Nigel Turner?
Satriani nu mă încîntă prea tare, nici Vay.