Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Cele 5 lucruri se poate sa nu insemne evanghelizare dar de multe ori sunt instrumente utile si necesare in procesul evanghelizarii.
O recomandare: cand adaugi un link la text sa selectezi optinea „open in a new window”. In felul asta ramane si blogul tau deschis si link-ul se deschide in paralel.
Spor!
Florin, voi incerca sa vad daca pot sa fac acea setare.
Don’t let the gospel that you preach be molded by what it is that gets an immediate response. Preach the gospel, trying to persuade–pleading for your hearers to believe–but knowing that you cannot convert a person. And then let God do with it what he will. He alone can call the dead to life. The gospel is powerful, and God is committed to using us to spread this good news.
Mi-am amintit de discutiile despre Timisoara/F.Graham si restul…
Cred ca sintem chemati fiecare in dreptul nostru sa facem ce stim si ce ni s-a dat. Dumnezeu va binecuvinta floricelele pe care le ai intr-un con de hirtie si le imparti cu altii…daca o faci spre Slava Sa.
Orbul a vorbit de vederea ce-a capatat-o si celui ce i s-a dat mai mult a vorbit de rezultatele lui…dar numaratul, socotelile finale nu cred ca ne apartin.
Frumos ce spui, Rodica, frumos citatul selectat!
Ma bucur ca ‘popularizezi’ Desiring God si pe John Piper. Poate mai multi romani care stiu engleza vor profita de acest site f folositor pt crestini.
draga Evedule,
apreciez faptul că traduci articolele lui Al Mohler în Româneşte, pune încă o dată link-ul pentru toţi, mai ales la ultimul articol,
Ah, am găsit,
http://roalmohler.wordpress.com/2009/02/13/ce-face-avortul-plauzibil-ce-face-avortul-de-neinchipuit-partea-i/
nu mai puneţi pagina pe negru, este imposibil de citit pentru cei care au porobleme cu vederea
O sa incerc sa schimb pagina…Nevasta-mea se ocupa de asta…