Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Nicicind tara asta n-a fost mai mult impartita. Si nu e impartita din cauza etnicitatii…ci din cauza apartenentei politice-religioase.
Aproape ca nu mai exista subiecte in care sintem cu parerile amestecate. Ai putea trage o linie si lumea s-ar insira in doua tabere cu cea mai mare usurinta.
Dumnezeu nici n-are nevoie de multi…el face treaba si cu putini daca sint dedicati lui. Poate n-a fost chiar un lucru rau ce s-a intimplat… ca prea eram toti amestecati…
draga Rodica, mi-e milă de prietenii mei americani, nu din cauza preşedintelui în primulr rînd, ci din cauza tuturor complicaţiilor care vin la pachet cu această alegere, pasiune, ură, dezbinare chiar în familii (soţul votează cu unu, soţia, cu altul), de aşteptările care nu vor fi împlinite, dezamăgirile şi ura care vor veni după ce Obama se va dovedi a fi doar un om ca totţi ceilalţi… Situaţia este complicată.
Andrei Pleşu a avut un articol, sper să găsesc link-ul, intitulat „Nevoia de idoli”. Lucid articol.
http://www.adevarul.ro/articole/nevoia-de-idoli.html
Nu stiu daca cunosteti o cantare tare,tare veche.
Dar ziua cea mare ,groaznica va fi
Cind toate popoarele vor sta la judecata
Sot de sotie s-or desparti ,parinti de copii,pastor de turma ….
Pe veci ,vecilor.
Cred ca alegerea deja a inceput ,situatia de astazi ne indeamna la veghere .Ne uitam cu uimire la crestini,care credeam ca sunt cu noi si uimire fac parte din alta turma .Fratilor sa nu ne fie frica de cea ce se va intimpla ,Dumnezeu ne spune ,sa grabim venirea LUi .Cum o grabim? Cirtind si cu frica ?
Netrebnic cine da-napoi
Nainte Domnul e cu noi!
Sora Viorica, cu cine este Domnul? Dumnezeu este de partea lumii, dar este foarte greu să spunem, mai ales în situaţia asta cînd nevedem lăsaţi judecăţii că este „cu noi”, adică cu mica noastră partidă…
Sună frumos cîntarea aceea, sună frumos melodia şi are mare dreptate în multe, dar nu toate versurile se pot aplica la orice situaţie.
Domnul să ne dea şi smerenie atunci cînd El nu ne mai însoţeşte o perioadă ca să ne lase să vedem cum este şi fără El…mai ales în politică.
Am fost la o conferinta in timpul alegerilor din US.Lectorul era un pastor american. A fost foarte suparat ca a cistigat Obama.Repeta mereu „Hussein” si zicea am scapat de un Hussein in Irak si avem unul acasa.mai tirziu am aflat ca numele intreg al presetintelui US este Barak Obama Hussein.”Cel ce este viu nu trebuie cautat intre mortii..”.am fost cercetat de o predica de a lui Luigi Mitoi care reamintea faptul ca atunci cind profetul Mohamed a fost pus in caricaturi, lumea islamica a amenintat intreaga europa, iar lumea crestina nu ia nici o atitudine la tot felul povestiri fanteziste dar si provocatoare cu privire la Domnul Isus al crestinilor si nu iau nici o atitudine..sincer ma surprinde ca este pe locul doi..nu as risca sa fac un astfel de sondaj nici macar cu tinerii din bisericile noastre s-ar putea sa avem mari surprize..!
Ca si apa, aia care vine repede si te impresoara inainte de a-ti da timp sa te dumiresti, asa vin deciziile acestui om…si lovesc la structura veche, sanatoasa care a existat. Au fost si pina acuma lovituri din toate partile, dar diavolul de data asta ataca din toate partile de-odata.
Omul asta s-a adresat mai ales tineretului…si suna atragator pentru ei…de fapt ei sint masa aia enorma care l-a votat…ei vor „changes” mai mult ca oricine…ei incep viata si ar vrea sa aiba mai mult decit numai dreptul sa munceasca…
Am ascultat aseara ceva interesant.
Logik, ti-am sters comentariul, este inadmisibil ce ai scris! Nu aşa gîndeşte şi se manifestă un creştin faţă de autorităţi, chiar dacă eşti în duşmănie faţă de valorile pe care acestea le practică. Nu lunetiştii sînt soluţia, foloseşte-ţi luneta să te uiţi la Scripturi şi Dumnezeu. Cu mare dezamăgire pentru ce ai scris, mai ales expresia „freak me out” este de negîndit în gura unui creştin echilibrat cu genunchii la rugăciune.
Rodica, cine este tipul care vorbeşte, nu sînt la curent, mi se pare că exagerează.
Changes, changes dar ce schimbăm cu ce şi pentru ce preţ? Orice schimbare trebuie făcută în schimbul a ceva şi cu un preţ!
Libiu, da, am văzut tipul acela de intristare neputincioasă şi dezamăgirea unor omaeni care au sperat ca în ultimul moment previzibilul nu se va întîmpla. Păcat de ei, sancta simplicitas!