Vă mai amintiţi de interpretările la Arpeggiata lui Kapsberger?
Aici este interpretarea mea preferată!
Pentru că tot a circulat viral youtubizarea discuţiei dintre domnul Andrei Pleşu şi domnul Gabriel Liiceanu despre prostie, emisiunea de la TVR1 de duminică seara, m-am gîndit, prin contrabalans la fermecătoarele panseuri ale domnului Pleşu şi la ceva mai ştiinţific. şi clasicizant prin bibliografie măcar.
Prof. dr. Daniel David a scris un articol excelent intitulat Despre Prostie. Omul între Homo Sapiens şi Homo Stupidus. Aş răspunde cu un studiu despre prostie aşa cum se vedea aceasta din punct de vedere biblic, dar nu-i timpul trecut.
Articolul a apărut iniţial pe blogul dînsului de unde vă recomand să îl citiţi. Următoarea lectură? Laus Stultitiae a lui Erasmus, care s-a tradus şi în româneşte, dacă nu mă înşel. Eu am citit-o în latină şi traducerea în latină este bună :).
Iată cîteva rînduri:
Acest text a fost publicat în 2008 şi este o reluare de pe site-ul Patratosu, site de pe care a fost retras. Cît de actual este încă!!!!
Acest articol este scris de dr. Lucian Turcescu şi este reprodus la cererea autorului.
Lucian Turcescu este profesor de Teologie Istorică (Concordia University, Montreal, Canada) şi autorul (împreună cu politologul Lavinia Stan) a recent apărutului volum Religion and Politics in Post-communist Romania (Oxford University Press, 2007). Versiunea românească a cărţii urmează să apară în 2008 la editura Curtea Veche.
De câtva timp sunt fascinat de similitudinile dintre creştinismul primar şi cel post-comunist ce ar putea indica direcţia în care se îndreaptă Europa de Est. Se va obiecta că încă vorbesc despre „post-comunism”, după două decenii de la căderea comunismului, în loc să îmbrăţişez sintagme mai optimiste precum „integrarea europeană”. Dacă, însă, aş fi întrebat cât de puternice sunt încă efectele acelei perioade sumbre asupra prezentului, aş răspunde precum liderul comunist chinez Zhou Enlai, întrebat despre efectele Revoluţiei Franceze de la 1789 asupra timpului său: „e încă prea devreme să spun”.Înainte de Edictul de toleranţă din Milano (din anul 313), Biserica experimentase persecuţii crunte care i-au lăsat cicatrici urâte pe ceea ce se considera a fi trupul lui Hristos. Forţaţi să predea (tradere in latină) Bibliile autorităţilor şi să ofere sacrificii zeităţilor păgâne, unii creştini s-au opus, au fost torturaţi, au supravieţuit (confesorii) sau au murit (martirii); alţii (inclusiv unii episcopi) au cedat, devenind cunoscuţi drept căzuţi şi trădători (lapsi şi traditores).
Când ulterior s-a pus problema colaborării cu persecutorul, lideri religioşi precum Donatus au insistat că numai cei puri puteau fi membri ai Bisericii lui Hristos, doctrină respinsă de părinţi ai Bisericii precum Augustin. Tot după 313, creştinismul a obţinut numeroase privilegii, oferite de împăratul Constantin cel Mare şi succesorii săi drept reparaţie morală datorată de imperiu recent legalizatei religii.
Vasile (Siberia) mă urmează în trecerea vîrstei maturităţii, 40 de ani! Mi-am adus aminte, văzînd asta, vorba lui Alexandru Andrieş: „dacă ni s-ar întîmpla să ni se împlinească toate urările de sărbători sau de ziua de naştere, am face infarct!”
În ciuda opţiunilor politice (stînga-dreapta) şi în ciuda altor diferenţe, cel puţin din partea mea (pentru că întotdeauna poţi să ai surprize cînd spui cuiva „prietenul meu”) am rămas prieteni cumva în absenţă, pentru că ne întîlnim rar! Dar oare nu aşa sînt cei mai buni prieteni, cei care rezistă capcanei timpului şi gropii de spaţiu?
Există un calc foarte interesant în „limba moldovenească”, limbă pe care cu onor o vorbeşte sau o vorbea Vasile: nu retrăi! Este un calc după un verb rusesc care înseamnă literal, din cîte înţeleg, „nu retrăi”!
Sensul în traducerea din limba moldovenească în limba română este „să nu-ţi pară rău!”.
Cam asta i-aş ura lui Vasile acum, la împlinirea vîrstei de 40 de ani: Vasile, să nu-ţi pară rău! Să nu-ţi pară rău după tinereţe, că vine cu prostia la pachet, după venirea celor ani ai bătrîneţilor, că vin cu durerile în ei.
Voi face acum referire la un lexem tot de provenienţă slavă!
Pocăinţa!
Dascăl.eu, face următorul anunţ umanitar.
sursa foto: AICI.
Este vorba de o mamă de 33 (35?) de ani, cu doi copii, din Cluj, care are nevoie de un transplant de măduvă în lupta cu leucemia.
Ce spuneţi? Ne-am putea mobiliza din nou ca în cazul Matia, care a fost o reuşită?
Preiau conturile:
Banca Transilvania:
USD RO35 BTRL 0130 2201 9313 34XX,
EUR RO98 BTRL 0130 4201 9313 34XX,
RON RO52 BTRL 0130 1201 9313 34XX.
1. Controversa este de neevitat pentru cineva care caută să fie credincios faţă de chemarea Domnului.
2. Un lider nu ar trebui să caute controversa de dragul controversei.
3. Unele conflicte apar tocmai din cauza propriilor noastre greşelili şi căderi (ale liderilor).
Vă mai amintiţi de Matia?
Iată ultimele veşti primite de la Marilena Simion, mama lui Matia.
UPDATE: iată şi nişte poze recente
Pace, va rog sa ma iertati pentru intarzierea cu care va scriu. Matia are 2 luni de cand a terminat cu chimioterapia.
A facut o scanare la Oradea (PET-CT).
Concluzia acestei scanari este ca nu mai sunt celule maligne in organism. Am fost cu rezultatul la doamna dr care l-a tratat la Timisoara si ne-a cerut ca la o luna, o luna si jumatate sa mergem la control la dumnealor.
Multumesc din toata inima Domnului ca a hotarat sa ni-l lase pe Matia.
Vă amintiţi concertul lui Caius Hera la Universitatea Emanuel? Iată cîteva înregistrări
În acestă seară la colocviul deja anunţat voi vorbi despre
Nimic nou sub soare (Nihil sub sole novum), o scurtă descriere a crizei carismatice din primele secole creştine şi a răspunsului biblic oferit acesteia, cu referire specială la montanism
motto:
„A heretic is a man who
sees with his own eyes.”
Gotthold Ephraim Lessing
Voi încerca să evaluez ce s-a întîmplat atunci şi ce se întîmplă acum, ce lecţii putem învăţa din ce a fost atunci pentru acum.
Sper să avem destul timp. Pentru a face totul mai digerabil şi mai scurt, am tăiat partea cu Augustin şi Capadocienii. Sper să avem parte de o conferinţă separată numai pe soluţiile oferite în domeniul pneumatologiei de cei cinci.
Totul va dura cam 45 de minute fără anestezie.
După această modestă prelegere va urma un panel de discuţii în care vom încerca să tragem „confuziile” (din capul nostru) şi să lăsăm loc pentru mai multă frămîntare.
Voi opta pentru comunitate, pentru o teologie trinitară, o teologie cu fundamente trinitare în toate capitolele. Vom încerca să propunem soluţii pentru a ne dezbăra de obiceiul specific neoprotestant de a privi doar prin ochii noştri, sub lozinca „eu şi Dumnezeu formăm majoritatea”. DE asemenea, voi atrage atenţia asupra periculoasei lozinci „Sola Scriptura” sau „Solus Christus” şi alte „sfinte tradiţii” care ne-au dus în situaţia în care sîntem azi.
Aşa cum spunea un autor al unui tratat de teologie trinitară: We’ve lost the battle to stay with the imprecision of Scripture. Există şi întrebări la care nu trebuie să ne simţim datori să răspundem.
S-ar putea să ne uităm unde nu trebuie. S-ar putea ca răspunsul să vină de acolo de unde nu ne aşteptăm, din articularea unei noi ecclesiologii prin atacul cu mult curaj împotriva unei teme care a produs mult necaz teologiei protestante, Euharistia, Cina Domnului.
Rezolvarea unor false tensiuni şi false opoziţii, încercarea de a ne recupera restanţele în teologie s-ar putea să fie cale pentru ieşirea din crizele în care am intrat.
O eclesiologie între o cristologie corectă şi o pneumatologie ortodoxă în sens propriu ar produce, după părerea mea, o nouă Reformă şi o restaurare a liturgicii şi a ethosului atît de provocate de deşănţare şi prostie în ultima vreme.
Pentru cei care vor să urmărească prelegerea mai comod, le pun la dispoziţie un cuprins temporar:
Sînt pasionat de fotografie. Am stat zilele trecute vreo trei ore cu prietenul meu (Sderbach, îl ştiţi, cel cu Cartenstein…) discutînd despre concurenţa Nikon – Canon, despre fotografie…
L-am redescoperit împreună pe Ansel Adams, un geniu al fotografiei alb-negru.
Are o fotografie celebră.
Este realizată în Yosemite Park (Sînt norocos, am fost acolo… nu sînt de acord cu unul dintre comentatorii mei, CNI, că Dumnezeu va lua ceva de pe pămînt şi va duce în Noua Creaţie, dar sînt cîteva locuri pe pămînt după care voi duce dor… ).
Poza este realizată cu un filtru special… ghiciţi ce filtru a pus omul, dar poziţia lunii, lumina….. Extraordinar.
Au încercat mai mulţi fotografi să reproducă fotografia. Cu mijloace moderne, lentile, satelit, GPS, să găsească aceleaşi unghiuri, cu matematică, cu tot… N-au mai reuşit.
Iată fotografia cu pricina.
Se numeşte Moon and Half Dome şi este realizată în 1960.
Iată ce spune Ansel despre această fotografie:
„As soon as I saw the moon coming up by Half Dome I had visualized the image. …I have photographed Half Dome innumerable times, but it is never the same Half Dome, never the same light or the same mood. …Half Dome is a great mountain with endless variations of lighting and sky situations and seasonal characteristics; the many images I have made reflect my varied creative responses to this remarkable granite monolith.”
Nu-i aşa şi în viaţă?
Nu vă imaginaţi cîtă bucurie este reîntoarcerea la bucăţile vechi uitate… o bucurie aşa … în general, dar mai mare bucurie este reîntoarcerea la una dintre bucăţile mele preferate spre studiu şi aprofundare. Cred că, dacă mă ţine Dumnezeu în picioare pînă la moarte în ultimele zile de viaţă tot Preludiul acesta va fi de studiat.
Preludiul nr. 1 de Lobos şi Valsul nr. 2 de Antonio Lauro. Astea-s „zdrăngănelile mele” preferate.
Le studiez de ani de zile precum Pablo Casals suitele pentru violoncel. Nu este zi în care să nu cînd Valsul 2 sau săptămînă în care să nu intru în glissando-ul de la Preludiu.
Acum că am chitară bună… ispita este şi mai mare. Pe noul SM 100 sună impecabil. „Mi-ul ăla este de chitară de 10.000 de euro” vorba prof. Sabău.
Să vedem:
A doua seară a Colocviului anuntat cuprinde:
Dr. Emil Bartoş, O incursiune în istoria mişcărilor de trezire şi înnoire spirituală din bisericile evanghelice.
A doua parte va fi dedicată discuţiilor despre mărturisirile de credinţă.
Ca de obicei dimineaţa ne-am început-o cu … texte. În fiecare dimineaţă (şi aici trebuie să mărturisesc: nu eu sînt acela mai rîvnitor) soţia mă ademeneşte cu … texte … biblice. Deschide prima Scripturile şi înce să citească din verset în verset … ceva care îi place mult.
Astăzi s-a întîmplat la fel. Am luat medicamentele de gripă şi ceva oblăduire pentru suflet.
Seara este timpul de citit Bibla la rînd, dimineaţa … cum obişnuim: Proverbe (nr. zilei din lună), Psalmii (nr zilei din lună + 31 + 31 + 31 + 31)
Două legende. Torres a fost lutier, Tarrega, chitarist şi compozitor. S-au întîlnit pe vremea cînd Tarrega căuta o chitară ieftină prin atelierele de lutierie. Se pare că Torres a fost atît de impresionat de talentul lui Tarrega încît i-a făcut cel puţin trei instrumente special dedicate lui.
Primul Torres, din cîte aflu de la prietenul meu lutier, Alexandru Marian, un lutier absolut extraordinar asupra căruia voi reveni (tăbărî) cu un interviu special, este din 1864, o chitara absolut superbă. Se pare că multe dintre primele compoziţii au sunat pe acest instrument, însă în 1888 a construit o chitară care a devenit favorita lui Tarrega. Acest instrument a făcut istorie. Sper să ţin în mînă o „reinterpretare” făcută de un lutier talentat, o „replică”, dar nu copie, făcută după acest tipar. La xerox şi fotografie multă lume se pricepe, de pictat este mai greu… dacă tot este vorba de „replici” şi „reinterpretări”. Alex Marian face reinterpretări, nu replici.
Să revenim!
Prima chitară, din paltin foarte creţ, are o istorie complicată şi tristă. A intrat pe mîna unor tîmplari de scaune şi mese care au restaurat-o pînă au înnebunit-o. Abia acum a intrat în mîna lui Luca Waldner, care a făcut ce trebuie făcut.
spune Alex Marian.
Această chitară se găseşte într-o colecţie privată din Statele Unite (unde altundeva, dacă nu acolo unde este preţuit şi Brîncuşi şi mai spunem că americanii sînt inculţi???)
Comisia Naţională de Propuneri s-a întîlnit, după cum anunţam zilele trecute, şi a propus candidaţii la posturile din Executivul Uniunii. Propunerile au fost în număr de trei pînă la cinci pentru fiecare dintre posturi. S-au votat şi cîte două runde pentru un post.
Trebuie menţionat faptul că propunerile CNP sînt orientative şi că pînă la Congres încă se pot schimba candidaturile. Se pot retrage oameni, se pot propune noi candidaturi din partea comunităţilor.
După destul de îndelungate discuţii referitoare la modul în care se va face comunicatul către comunităţi (vor fi şi candidaţii care au obţinut mai puţine voturi sau numai primul loc?), birourile uniunii au emis (înainte de termenul stabilit în CNP) comunicatul în această formă cu precizarea că fiecărei comunităţi i se va trimite şi procesul verbal detaliat al întîlnirii. Cine va citi întreg procesul verbal de 16 pagini?Asta este altă discuţie. După părerea mea acesta ar trebui să fie public.
Mie, şi nu numai mie, mi se pare că tocmai acesta ar fi trebuit să fie rolul unui asemenea sinod: să ofere alternativele, primele alternative posibile, măcar primii doi candidaţi care se bucură de oarece susţinere din partea comunităţilor şi a pastorilor din ţară.
Comunicatul este AICI. (Este greşit, după cum se vede. Birourile Uniunii s-au grăbit prea tare. Motivul?)
Astăzi este prima sesiune a colocviului organizat de Biserica Providenţa din Oradea.
Vor prezenta:
Dr. Silviu Tatu, Funcţiile profetului în societatea israelită a Vechiului Testament.
Dr. Radu Gheorghiţă, „Cum zice Duhul” – Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt în epistolele generale ale Noului Testament.
Carl Trueman, un teolog pe care l-am cunoscut cu ceva timp în urmă, are un blog care îmi face deliciul unor zile mai libere şi „de boală” cum este cea de azi. Ce citesc? Un articol de mare bun simţ şi de interesantă analiză despre un fenomen pe care l-am mai semnalat şi anume că ne confiscăm autori pentru a-i potrivi în cercul nostru, modificîndu-le gîndirea, biografia, devenind în acest fel „de-ai noştri”.
I can understand the need to make our heroes like us. I am a huge fan of Lawrence of Arabia. Faith aside, he represents everything I would wish to be and am not. But, much as I would like to do so, I cannot make him into a Reformed Presbyterian. At best he was an agnostic. Thus, I think, it is with Bonhoeffer – even as an amateur reader of his works, I would be very surprised if we can make him `one of us’ without fundamentally twisting his life and thought.
Iată AICI întreg articolul.
Pe 21 ianurie mi-am adus aminte de Petru Creţia. Apoi mi-au trecut pe dinaintea ochilor alţi dascăli, unii trecuţi deja dintre noi.
Mi-am adus aminte şi de Iancu Fischer. Un adevărat boier.
I-am dedicat un articol cu ceva timp în urmă.
E bun de duminică, Sabat al nostru.
Azi e duminică, ziua afirmărilor, atunci să răscumpărăm negaţia.
Articolul este AICI.
S-a pus întrebarea în aceste zile: de asta are nevoie acum biserica, de colocvii? Aşa cum se pune şi cealaltă întrebare: dar teologii ce fac în aceste vremuri?
Asistăm la o falsă tensiune între credinţă ca praxis şi credinţă ca tezaur al convingerilor şi înţelegerilor noastre. Cine spune că cel care se roagă nu poate gîndi? Unde scris în bibliile noastre crede şi nu cerceta? De cînd am opus praxis lui episteme? Se sugerează cumva ideea că acum nu avem nevoie de clarificări în credinţă, de aşezarea înţelegerilor noastre în matca biblică şi mai curînd am petrece timpul în post şi rugăciune?
Dar nu este rugăciunea neroditoare fără cunoaşterea lui Dumnezeu? Nu Se va fi descoperit Dumnezeu prin Cuvîntul Lui mai întîi? Nu este politicos să Îl ascultăm mai înainte de a-I vorbi?
„Deşi este doar începutul lui octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie…Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans.Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj…
Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere…Ne-am căsătorit, apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna…
De obicei prefer ceaiul din plante, nu cel „de rinichi”, dar aşa-i spune lumea… Am moştenit de la tata multe lucruri, bune şi rele, dar şi nişte rinichi care produc pietre.
Pentru cei care au avut pietre la rinichi, nu trebuie să descriu durerile. Sînt foarte sus pe o scară a intensităţii.
Ştiţi cum se spune: „Domnul cercetează inima şi rărunchii”. Eu am probleme şi cu una şi cu ceilalţi 🙂
Psalmi 26:2 Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii şi inima!
Ieremia 17:10 „Eu, Domnul, cercetez inima, şi cerc rinichii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui.”
Ieremia 20:12 Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rinichii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina.
Iov 16:13 Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rinichii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ (asta-i culmea, să ai criză de fiere şi de rinichi în acelaşi timp)
Apocalipsa 2:23 Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu Sunt Cel ce cercetez rinichii şi inima”: şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
Oricum am plătit o parte din păcate aici pe pămînt 🙂 După cîteva crize mi-a venit o idee. Să apelez la „leacuri băbeşti”.
M-am dus la un plafar şi, după ce m-am uitat la toate plantele bune pentru cercetat „rărunchii”
Am luat toate ceaiurile, le-am pus într-un lighean, le-am amestecat (e o grămadă de praf, dacă aveţi alergie, puneţi o cîrpă la gură şi nas) şi apoi le-am pus într-un borcan de sticlă.
– Mai sunt şase luni, şase luni până la pierderea completă a vederii.
– Data trecută aţi fost mai exact.
– Cum adică?
– Atunci când v-am întrebat cât timp mai au ochii mei, mi-aţi răspuns că Numai Dumnezeu ştie!Citeşte mai departe AICI
Am cumpărat discul Norei Jones imediat ce a apărut. Eram în Statele Unite, în North Carolina, şi discul abia se lansase, era „cald”. Ascultasem pe unul dintre posturile mele preferate, Smooth Jazz FM, I don’t know why…
După ce am ascultat întreg albumul, mi-a rămas în urechi melodia Lonestar…
Fascinantă, obsedantă, dar atît de adînc tristă, deşi rosteşte despre înalturi.
Iată melodia
dacă nu merge acest link direct, încercaţi aici
Iată şi versurile cu acordurile
Textul propus conţine una dintre cele mai extraordinare şi elocvente demonstraţii pe care a săvârşit-o Isus cu privire la utilizarea corectă a simţurilor cu care Dumnezeu L-a înzestrat pe om. În cazul acesta este vorba despre auz, şi corelarea acestuia cu celelalte simţuri.
„Demonstraţia” s-a petrecut în timpul unei călătorii pe care ucenicii o făceau pe o întindere de apă.
Condiţiile erau mai speciale: vizibilitatea era redusă din cauza faptului că „ziua se îngâna cu noaptea”, iar vântul puternic bătea dintr-o direcţie care nu favoriza înaintarea ambarcaţiunii. Era aproape întuneric şi aproape furtună. Corabia era asaltată de valurile din ce în ce mai mari şi mai agitate, care loveau cu putere şi zgomotos bordajul ambarcaţiuni. Vântul sufla „din potrivă”, iar pânza şi toate parâmele erau solicitate la maximum, gemând tensionate. Luminozitatea era destul de redusă.
Mîine, 25 ianuarie, se întîlneşte la Deva Comisia Naţională de Propuneri. Este vorba de comisia care propune, în conformitate cu noul statut, candidaţii la funcţiile din Comitetul Executiv al Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România:
1. Preşedinte,
2. Secretar general,
3. Vicepreşedinte responsabil cu educaţia biblică,
4. Vicepreşedinte responsabil cu misiunea,
5. Vicepreşedinte responsabil cu pastorala,
6. Secretar general adjunct.
În această comisie sînt delegaţi pastori din toate comunităţile bisericeşti din ţară. Numărul acestora este direct proporţional cu numărul membrilor din comunitatea care i-a delegat.
Să spunem o rugăciune pentru ziua de mîine.
Vezi AICI.
Trei dintre cele cinci cărţi ale lui Ioan Chertiţie vor ieşi de sub tipar în cursul lunii februarie. Prima dintre ele va avea titlul “AM FOST TORŢIONAR! – Confesiunile unui fost gardian”. Celelalte două vor rămâne aşa cum au mai apărut (“Sighet. Apelul călăilor” şi “Coşmar şi mântuire”). Ioan Chertiţie este primul (şi, deocamdată, singurul) torţionar care a făcut mărturisiri complete despre adevărul închisorilor comuniste, fără să-şi menajeze şi fără să-şi retuşeze propriul portret de fost gardian în acel lăcaş al terorii.
Toate cele trei cărţi sunt spovedanii publice. În prima (“AM FOST TORŢIONAR – Confesiunile unui gardian”), unul dintre personaje este Toader Şteţca, primarul din Săpânţa, aflat la primul contact cu realităţile pseudo-democraţiei de după 1989.
Nu zic ba, mă simt onorat de companie, dar mă tem că acest fel de practică este foarte periculoasă. Am mai scris şi discutat despre asta chiar recentissime, dar trageţi cu ochiul şi AICI.
Deşi am pus cartea mea la download liber, aş fi apreciat să mi se ceară voie măcar pentru un mirror. Aş fi spus DA unui administrator care manifestă un minim respect faţă de autori. Bănuiesc că s-a procedat la fel şi în cazul celorlalţi scriitori din listă.
Un bun început de discuţie…Nu credeţi?
Face cineva o introducere bună la Ce este Emergent Church?
Care-i diferenţa faţă de Seeker Sensitive Churches?
Emergent Church este ultimul scîncet în ceea ce priveşte moda bisericilor din Apus, care vin din butucul neoprotestant.
Nu este o altă formă de organizare a bisericii locale, este o altă paradigmă teologică care stă în spatele a ceea ce se vede.
Ne lămureşte cineva?
Invitaţie din partea Bisericii Providenţa din Oradea
Biserica Creştină Baptistă „Providenţa” din Oradea anunţă organizarea unui colocviu cu tema:
LUCRAREA CUVÂNTULUI REVELAT ŞI A DUHULUI SFÂNT ASTĂZI
Lucrările colocviului vor avea loc în perioada 27-29 ianuarie 2011(joi, vineri şi sâmbătă), începând cu orele 18.00, în locaşul de închinare al bisericii, situat pe strada Ciheiului nr. 40 din cartierul Nufărul.
Obiectivul colocviului îl constituie dezbaterea unor subiecte biblice şi practice legate de rolul şi lucrarea Cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Său în Biserică şi în viaţa credinciosului contemporan. Au fost invitaţi patru profesori de exegeză biblică şi teologie, care vor analiza dimensiunile biblice, istorice, doctrinare şi practice ale conlucrării dintre Cuvântul revelat şi Duhul Sfânt din punctul de vedere al teologiei evanghelice.
Invitaţii bisericii sunt:
….a stupid generation and there was an idiotised generation.”
sursa Google
„Google a adus lumina, google este însăşi lumina…. ”
Google a fost un micşor dumnezeu al informaţiei, dar a crescut mare, este ditamai idolul. Gigantul cu picioarele de lut.
Nu vreau să fiu ipocrit, dar nu întotdeauna îmi reuşeşte 🙂
Să fim serioşi… cine nu foloseşte Google. Şi eu folosesc google. Cred că l-am folosit de vreo 20 de ori azi. Pe puţin.
Numai la articolul ăsta mă abţin 🙂
Demult, la porunca lui Dumnezeu, Noe a început construcţia unei incinte imense din lemn de gofer. Este cunoscută –destul de puţin- sub denumirea de Arca lui Noe.
Când, după mult timp ea a fost terminată, la timpul potrivit, tot la porunca lui Dumnezeu, perechi din toate creaturile care existau pe pământ în acel moment, au intrat cuminţi şi ordonat, în hăul întunecos din Arcă.
În ceea ce priveşte numărul acestora au existat şi câteva excepţii:
„Comitetul Central”, aşa îi spuneam. Au fost vremuri aşa de frumoase…. Era imediat după … 1989, că nu ştiu cum să îi mai spun… (Rebeliuţie?), în anii 90, 91, 92, 93. Încă mai aveam reflexele „comitetul central”, „congresul al XII-lea”, „cînd o face plopu pere şi richita micşunele… ”
Această fotografie este făcută undeva prin 1993. Îi mulţumesc lui Dănuţ că a scos-o de prin sertarele lui.
Iată cum arată un clasament al programelor de studiu care conduc la angajarea în specialitatea absolvită:
* calculatoarele
* matematica
* constructii civile si industriale
* teologie pastorala
* medicina
Vezi AICI mai multe detalii.
Sergiu Celibidache…
Wordless
via Ovidiu Pop
Rîndurile de mai jos sînt din partea pastorului Ioan Maior, preşedintele Comunităţii de Oltenia.
Stimati Credinciosi,Lacasul cultic din Ostrovul Corbului, judetul Mehedinti, a fost mistuit de foc si flacari, duminica 9 ianuarie 2011, orele 15.00, cu o ora inainte de inceperea slujbei de inchinare si cinstire a lui Dumnezeu de catre credinciosii apartinand Bisericii Crestine Baptiste Betania, parte componenta a Cultului Crestin Baptist din Romania in cadrul Comunitatii Oltenia.
Acestă întrebare se ridică (de jos) cam la fiecare început al cursului de Patristică Clasică, curs pe care îl predau anului II Teologie.
Îi putem numi „părinţi ai Bisericii”, păi Părinte este unul singur! Sfîntul Atanasie, Sfîntul Vasile? Dar toţi sîntem sfinţi sau sfinţiţi în Sîngele Lui, ori … niciunul, numai El este Sfîntul.
Aceste discuţii se repetă an de an. Spre sfîrşitul cursului începem să ne înţelegem.
Pastorul Vasile Talos revine cu un nou document Cine sînt baptiştii? Citiţi AICI
Pentru un timp limitat, pentru o săptămână din viaţa poporului ales, Dumnezeu a poruncit acestuia un comportament sonor special, total diferit de cel care s-ar fi desfăşurat în condiţii „normale”. Deşi era relativ simplu de împlinit, avea elemente restrictive şi era în totală contradicţie cu restul componentelor acţiunii pe care o acompania.
În alte vremuri, la alţi parametrii, în planul vizualului, „procedeul”, a mai fost folosit de Dumnezeu pentru educarea poporului ales, atunci când, pentru vindecarea de muşcătura mortală a şerpilor veninoşi, trebuia şi era suficient să fie privită imaginea aceluiaşi animal, plăsmuit din aramă şi înălţată pe o prăjină, în mijlocul taberei poporului cârtitor.
Cum vedeţi rolul religiei în educaţia publică într-o societate democratică, care ar trebui să asigure un cadru legal echidistant faţă de toate confesiunile?
Dacă tot ne-am oprit asupra legii, teologii ar trebui să fie mai atenţi cu ceea ce li se pregăteşte în două articole de lege – cel puţin la ora la care discutăm, pentru că la noi există un stil prin care la fiecare oră se dă un alt articol şi nimeni nu-şi asumă răspunderea pentru această lege, nota bene! Dacă ne-am pune întrebarea cine răspunde pentru ea, vom vedea că nimeni nu asumă răspunderea legii, ceea ce e intolerabil într-o societate matură. Dar trec peste aceasta.
LEGEA Nr. 504 din 11 iulie 2002 Legea audiovizualuluiCAPITOLUL III3
Dreptul la replicăArt. 40. – Este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexuală.Art. 951. – Consiliul poate decide retragerea licenţei audiovizuale sau a dreptului de furnizare a serviciului media audiovizual la cerere, în cazul săvârşirii repetate de către furnizorul de servicii media a uneia dintre următoarele fapte:a) incitarea publicului la ură naţională, rasială sau religioasă;
Mulţumim domnului I.N. pentru semnal.
Da, ştiu toată …. cel mai mare poet… poetul naţional… Grigore Vieru i-a spus „Sfîntul Eminescu”.
Totuşi, ce meserie a avut Eminescu? Am mai scris o dată despre meseria lui Eminescu. AICI.
Pe Radio Cultural, sîmbătă parcă, prof. Aslan discuta despre următoarea chestie: Este Eminescu poet sau filozof?
Are calificare de poet? Nu!
Are şcoală de filozof? Da!
Atunci înseamnă că e filozof, dacă a mers la şcoala de filozofi pe la Berlin.
A făcut el filozofie prin poezie sau a făcut poezie filozofică? Asta-i întrebarea?
Ţin să spun de la început că mă enervează eminescolatria.
Încercăm să îl facem pe Eminescu şi astronom şi fizician (vezi comentariile La Steaua… ), creator de sistem filozofic (vezi comentariile la Glossa).
Da, „Eminescu e mare, bre”… sună ca un comentariu de compartiment de tren, clasa a II-a, după ce au fost consumate ouăle cu ceapă şi salamul cu franzela din dotare…
L-am întîlnit ultima oară Duminică. Era în spital, slăbit. Dormea, mîinile îi erau vinete de la încercările asistentelor de a-i găsi venele pentru perfuzii. Am ezitat: nu voiam să îl trezesc, dar i-am aşezat totuşi mîna pe mînă. A deschis ochii precum un om care se hotărăşte dacă visează sau nu.
– Pastore, ai venit?
– Ce faci aici, frate Marius?
– Laud pe Domnul, frate Marius, şi a zîmbit cu puţină amărăciune, dar liniştit totuşi
– Trebuie să vă faceţi sănătos, trebuie să îmi spuneţi ce părere aveţi de ultima mea carte…
– Oh, avem multe, multe de discutat….
– Dacă nu avem timp aici, atunci dincolo…
Ne-am rugat! I-am recitat Psalmul 23. S-a rugat pentru biserică, pentru familie, pentru noi, i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru boală (nu ma mîncase de la Crăciun absolut nimic) şi, apoi epuizat, şi-a aşezat capul pe pernă.
L-am lăsat să se odihnească puţin. Ne-am strîns mîinile şi i-am repetat….
– Trebuie să vă faceţi bine!
