Sergiu Celibidache…
Wordless
via Ovidiu Pop
Pagini
Meta
Calendar
Arhive
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- aprilie 2010
- martie 2010
- februarie 2010
- ianuarie 2010
- decembrie 2009
- noiembrie 2009
- octombrie 2009
- septembrie 2009
- august 2009
- iulie 2009
- iunie 2009
- mai 2009
- aprilie 2009
- martie 2009
- februarie 2009
- ianuarie 2009
- decembrie 2008
- noiembrie 2008
- octombrie 2008
- septembrie 2008
- august 2008
-
Marius Cruceru
Cât de actual sună !
cîte s-ar fi putut face în aceşti 20 de ani, acestă vorbă a fost spusă acum 20 de ani, fix exact!
Mai grav este ca dupa aceasta discutie, dupa ce un geniu ca si Celibidache a avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume (de altfel il caracteriza aceasta franchete debordanta si lipsa oricaror scrupule) nu s-a schimbat nimic, ba mai rau, un mediocru ca Adrian Iorgulescu a avut mandat de ministru al culturii, la Universitatea de Muzica din Bucuresti alti mediocri promoveaza manelele (exista programe de doctorat care functioneaza ca acum 100 de ani in Europa „civilizata”, fara acces la informatie etc…) iar cultura a ramas aceeasi „Cenusareasa” indiferent de sistem.
draga Ioana, care crezi că ar fi soluţia?
Eu cred că putem depăşi această stare, dar în cîteva generaţii, deja am început să lucrăm!
Cred ca aceasta stare poate fi depasita, dar nu mai apucam sa vedem rezultatele, din pacate, si nici copiii nostri nu cred sa prinda momentul…
Solutia este una singura, dar imposibila: promovarea si sustinerea valorilor.
ba da, copiii noştri vor vedea momentul şi se vor bucura de ei, cînd vor fi bunici.
merită.
O pustie durează întotdeauna, în orice condiţii, chiar şi în afara deşertului, tot 40 de ani.
„sistemul e de vina…” pare o scuza jenanta si totusi cateodata simti ca cu un ghiocel nu se face primavara. E incredibil cat de grea e lupta cu mediocritatea. Da! suntem de vina… si parca totusi nu… Cine sa fie de vina oare in toata povestea asta cu mediocritatea?
cine?pă ce spunea Celibidache? Noi…
Speranţa mea este că şi Celibidache a fost ….olecuţă de român, deşi prin sîngele lui curgea alt sînge…
vorba lui Cristi Bădiliţă… domle… cei mai buni români: Eminovici, Steinhardt, Wurmbrandt 🙂
Da, si a fost animat de ura de sine, caci in anii 30 a cochetat cu miscarea legionara
A fost mai roman decat multi care se declara mari romani!
aşa este.. ca şi Steinhardt
Mda… ce-i drept nici un nume dinr-astea nu se termina in „escu” 🙂
Din păcate!
bune cuvinte si intelepte cuvinte.Pacat ca natura romaneasca nu a fost inzestrata si cu o forta mintala care sa poata sa fie capabila sa arate adevarata valoare a acestui neam.Noi romanii incepem sa ne miscam doar cand…ne ajunge cutitul la os.
Ce pacat ca unii nici oase nu mai au.
ce sa mai vorbim de „coloana vertebrala”!
Frate Ady aceasta expresie „Noi romanii incepem sa ne miscam doar cand…ne ajunge cutitul la os.” ma duce cu gandu in istoria poporului roman mereu subjugat.
De fiecare data cand s-au ivit varfuri valoroase (celebritati) in Romania parca asa de clar se vede specialitatea poporului roman de a taia varfurile nu de ale promova ca si „o cetate asejata pe stanca”.
Totusi e interesant ca formarea noastra inspre geniu ne o modeleaza strainii iar poporul roman inca presupun ca promoveaza mediocritatea.
Daca indreptam vorbele Maestrului Celibidache spre crestinismul din Romania, cred ca sunt la fel de actuale ca si in dreptul culturii romanesti.
Cand am spus crestinism nu m-am referit la vreo ramura anume, ci la evanghelicii romani in general.
probabi da
Pingback: Celibidache “Sînteţi cu toţii vinovaţi”, o problemă de şah, povestea lui Silvian « La patratosu
Pingback: Celibidache – superlativ | Marius Cruceru