„Şi atunci am ştiut … că trebuia să plec din România…” UPDATE

„Deşi este doar începutul lui octombrie este frig şi am aprins focul în şemineul din sufragerie…Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans.Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea de medicină de la Cluj…
Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere…Ne-am căsătorit, apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna…


Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic…Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne „chinuim” maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun într-una că merită…Brigitte, bona Karinnei este punctuală ca o bavareză originală iar Karinna o indrageşte tare mult…
Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul de perete…Mai sunt 81 de zile până la Crăciun…Crăciunul…Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară…Veneam după turele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şi ne pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă…Mă bucur în sinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă…Poate mă va vizita şi sora mea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră, Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, mai ales că tocmai a născut un băieţel…Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară…Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la
3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că partea ei ne-o dă nouă…Aşa-s mamele…
Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte incă de anul trecut…Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat, când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna…Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun…
Zâmbesc de una singură, ca proasta şi incerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut…
Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani, Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de
5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai puteam economisi 100.000 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi se considerau mai germani decât erau…
Noi ceilalţi ştiam că suntem cetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, unii dintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una o transformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare…
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi.
Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama a pus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.
Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.
Dar pe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă . Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ca şi copii ne părea bine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam că suntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbă…
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii…
84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ai noştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei… din care 800.000 i-au dat cei mai săraci 4 oameni din Biserică…Şi atunci am ştiut că

orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România…”

via Victor D.

UPDATE

http://rodicabotan.blogspot.com/2009/06/cea-mai-bogata-familie-din-biserica.html
Bucata originala este scrisa de Eddie Organ

Articolul original se poate citi aici
http://www.mikeysfunnies.com/archive/richFamily/index.html

via Daniel

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, dulce Românie, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

38 de răspunsuri la „Şi atunci am ştiut … că trebuia să plec din România…” UPDATE

  1. Daniel zice:

    Frate Marius,

    Am auzit multe versiuni ale acestei intamplari (cea mai saraca/bogata familie din biserica)
    Nu pricep daca e o istorie de la cap la coada sau sunt fragmente de cugetari fara legatura directa intre ele.
    Daca e vorba de o singura istorie atunci nu e credibila.

    HAR in toate!

    Daniel

    • Marius David zice:

      Se poate…. Aşa am primit-o, aşa am dat-o.
      Sînt chestiuni pe care nu mă chinui să fac cercetări filologice asupra sursei. Povestea nu este adevărată, dar este credibilă.
      Sînt poveşti adevărate, dar care nu merită spuse. Sînt poveşti inventate, dar care trebuie şi merită spuse pentru că sînt mai credibile decît cele adevărate dintr-un punct de vedere.
      Aceasta este natura folclorului. Se pare că această bucată s-a folclorizat, acum, dacă găsim originalul, trebuie indicată sursa iniţială şi dat creditul.

  2. dumnezeueateu zice:

    Excelent…

  3. elisa zice:

    Crunt , trist si crunt !
    Oare numai atita inima vem pentru saracii Domnului?

  4. Ady zice:

    incredibil…

  5. naomi zice:

    Adevarata sau neadevarata aceasta povestioara mi-a starnit „gelozia”

  6. ACIDUZZU zice:

    Apostolul Pavel scriind despre darnicia macedonienilor spunea ca acestia s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului si saracia lor lucie s-a prefacut in belsug de binecuvantari…! (vezi 2 Corinteni 8:1-3), aceasta afirmatie care nu este una gratuita, extrapoland cu…avaritia corintenilor (vezi, de altfel 1 Corinteni 5:10-11). Cum spuneam, nu este o afirmatie gratuita intrucat chiar apostolul se da pe sine drept pilda de „imbogatire” pentru multi, chiar daca vorbeste despre o altfel de imbogatire… !(2 Corinteni 6:10)

    Atentie insa, la 2 Corinteni 11:13-15 si la preluarea acestor texte de catre acei adepti ai evangheliei prosperitatii ! Dar aceasta este o „alta evanghelie”! (Galateni 1:6-10)

  7. dorin zice:

    Incredibil…dar adevarat! Cand in biserica noastra s-a pus intrebarea de ce nu ajug banii pentru cheltuieli, desi cotizatia pe membru e destul de mare, casierul a fost constrans sa citeasca pe cei care nu au dat-o. Ce credeti, cine erau acestia? -Cei mai avuti din biserica.
    Cu toate astea n-as parasi biserica noastra pentru cauza asta, ca alta mai buna n-am vazut. Dealtfel si doamna de mai sus, daca vroia sa ramana consecventa principiilor invatate de la mama, trebuia sa plece in Calcuta, nu in Bavaria.

    • ACIDUZZU zice:

      Domnul Isus spunea in Matei 10:23 :
      „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului !”

      Aici El se refera la CETATI nu la TARI ! Daca El ar fi avut in vedere sa traim la…Calcutta sau…in Bavaria (sau oriunde aiurea), ne-am fi nascut acolo !
      Dar nimic nu „cade mai greu la dosar” ca „…nationalitate romana, de religie baptista (sau o alta religie evanghelica) si…prigonit pentru credinta !” Si asta contravine chiar ceea ce spunea Domnul Isus in contextul capitolului 10:16-39 din Evanghelia dupa Matei. Intrucat nu avem nicio dovada biblica (nici in VT si nici in)NT) cum ca Domnul Isus ar fi promis cuiva ca daca va crede in El, il va scuti pe acel credincios de suferinte, prigoniri, necazuri si chiar necazul cel mare…Doar atat se precizeaza: „Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa;dar din pricina celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate !” (Matei 24:22; Marcu 13:20)

    • Daniel zice:

      Frate Marius,

      De dragul adevarului cred ca ar fi bine sa modificati radical aceasta postare.
      Nu numai ca este imbrobodita sa sune romaneste-nemteste, dar titlul e total nepotrivit pentru ca face referire la … o minciuna.

      Articolul original se poate citi aici
      http://www.mikeysfunnies.com/archive/richFamily/index.html

      E incorect ca cititorii sa aibe impresia ca acea fetita saraca-bogata, in cele din urma a ales sa plece din Romania pentru o experienta inexistenta (probabil intamplarea s-a petrecut in SUA).

      Nu sunt in stare sa va sugerez ce ar trebui schimbat dar postarea nu este in regula in aceasta forma.

      Multumesc si va doresc mult HAR!

      Daniel

      • naomi zice:

        Traducerea cea mai apropiata de original este in revista „Samanta Adevarului” 🙂

      • Marius David zice:

        Mulţumesc pentru indicaţie.
        Da, am precizat, am dat creditul.

        Despre povestea neadevărată, dar credibilă sau cea adevărată, dar necredibilă spune Platon, cred, referidu-se la Homer. TREbuie să verific.
        Acest fel de poveşti circulă în forma folclorului modern, legendelor urbane,
        unele permit adaptari, modificări, totul este să fie precizată sursa, atunci cînd se găseşte.
        Mulţumesc de informaţie.

    • Marius David zice:

      Atunci să îi dăm creditul.

  8. Ioancatalin zice:

    De vreo 7 oameni ştiu un grup de oamneni. Cei care nu au sunt cei care Nu dau. Cei care dau cel mai mult nu sunt cei care au mai mult, ASA ca pilda cu cei 2 banuti de la vaduva rămâne valabilă si astăzi pentru unii.

  9. elisa zice:

    Rodica,
    o fi si textul de aici copiat ca si predicile. 🙂
    si uite cum tot la furaciune ajungem:
    Il furam pe Domnul, neajutindu-i pe fratii Lui.

  10. Nu cred ca este revista crestina care sa nu fi publicat aceasta povestioara in varianta originala. Este jenant insa cum a fost transformata aceasta poveste astfel incat sa arate cat de bine e in strainatate si ce rau e in Romania.
    …Şi atunci am ştiut că orice s-ar fi întâmplat, trebuia să plec din România…”

    • Marius David zice:

      nu-i vorba, cred eu, de o astfel de opoziţie… strănătate – Romania,
      cel puţin mie nu mi se pare un aspect esenţial,
      poate dinpricina faptului că niciodată nu mi-a trecut serios prin cap să emigrez…
      esenţa poveştii cred că este cu totul alta,

  11. ILAN zice:

    Povestea e foarte asemănătoare, oare e furată şi schimbate unele lucruri? Paştele cu Crăciunul, numele? Trei surori în loc de două, bani româneşti? Sincer, primul lucru la care m-am gandit când am citit originalul a fost că mama fetelor ar fi auzit deja acea întâmplare, venindu-i pe loc ideea cum să economisească. Am sperat cam până la capăt că ar putea fi adevărată povestea noastră din Romania post-revoluţionară, asta dacă şi Dumnezeu ar fi jucat la fel ca si în 1946, cu ploaia de Paşte la Crăciun şi să fi ales biserică de aceeaşi mărime (80 membrii)… până am ajuns la bani. Prin ’93 aveam 12 ani, eram clasa a 6-a si îmi aduc aminte că 200.000 lei era o sumă mare de bani. Dacă puneai 10.000 lei la darurile de bunăvoie… erai boier. Ăştia erau pe atunci banii noştri http://web.clicknet.ro/plastilina/br/br.htm

    Dar, se prea poate să mă înşel, ştiu că în perioada aia inflaţia era foarte mare, erau dobânzi la banci de peste 100%.

  12. Rodica Botan zice:

    Eu am tradus bucata asta dintr-o carte „Chicken soup for soul” sau asa ceva…ea circula in engleza de mult…

  13. NeluG. zice:

    Mai bine ne-am uita la esenta nu la aparenta, adevarul e ca toti suntem lacomi de avere si cand e vorba de fratii nostri, sau de lucrarea Domnului, punem cate un leu la strangere: RUSINE, si mai vrem ca Dumnezeu sa faca lucrari marete dar noi?
    Noi ce scop mai avem daca El ne da tot.

    • mihu zice:

      „adevarul e ca toti suntem lacomi de avere si cand e vorba de fratii nostri, sau de lucrarea Domnului, punem cate un leu la strangere”

      NeluG, iti zic si eu ca e cam gresit sa generalizam ca „toti suntem … ” . Unii au partile lor in care sunt mai tari, altii lucreaza in directiile respective, .. si tot asa.

      Interesanta povestea, chiar daca e reala sau nu! Ma face sa ma gandesc la mine mai mult, .. la cat de putin daruiesc din timpul, dragostea mea, bucuria mea, banii mei, s.a. altora care sunt in nevoie! (poate ca ce inseamna la mine putin e mult in cazul unora, dar stiu sigur ca sunt altii care considera putinul meu … prea putin)

    • ACIDUZZU zice:

      Este adevarat !
      Dar (inca) nu am cunostinta de vreun caz de punere la disciplina oentru pacatul lacomiei sau al defaimarii, desi apostolul Pavel pune pe aceeasi treapta a pacatelor grave si acest pacat al lacomiei ! (vezi I corinteni 5:9-11).
      Oare lacomia nu este un pacat ? Si atunci de ce ne laudam cu opulenta ei precum bogatul din pilda ? (Luca 12:13-21)

  14. mihu zice:

    Am citit si varianta mai autentica , si n-are final tragic ca aceasta de aici! Cine a re-editat-o … cred ca n-a procedat corect!

    • Marius David zice:

      asta este ca Mioriţa.
      Mioriţa la Covasna se spune aşa….. cel ungurean este atacat de vrîncean şi moldovean, că-i mai harnic şi mai „neamţ”, dar el trage cu un puşca tare şi unul mioară nu vorbeşte, nici româneşte, nici ungureşte.
      Are final diferit!

  15. Rodica Botan zice:

    Adevarul este ca ne induiosam – pe buna dreptate la cite o poveste din astea…dar ne-am obisnuit asa de mult cu jertfa Domnului Isus care a dat TOT pentru noi…incit nu mai simtim de loc recunostiinta. Oricit am da…tot putin este pe linga ce-am primit de la El.

  16. romeo hajdatan zice:

    … dincolo de poveste (reala sau nu), cred ca traim vremuri in care se investeste in caramizi si nu in suflete. Traim vremea cand evanghelizarea trebuie facuta prin a da o mana de ajutor… a pune in practica mila si compasiunea. Nu avem nevoie de biserici cu ultra sonorizari, cu lift pt handicapati, cu ecrane mari, cu parcari umplute de masini de lux, nu avem nevoie de scaune cu masaj pt hemoroizi (… )
    Ne pierdem energiile spirituale si financiare in lucruri … nu in suflete.
    Sunt famili crestine care nu au ce manca, sunt case in care ploua… sunt batrani uitati de vreme si de biserica. Oare nu vom fi pedepsiti pt asta? Nu se predica mila, intrajutorarea, dragoste…. suntem reci, duri, aroganti, lipsiti de compasiune, ne autoconservam, ne plangem de mila…
    Si ce alta cere Domnul de la noi…. decat sa iubim mila…
    Am crescut intr-o biserica care a ales sa investeasca in caramizi… si acum „naveta spatiala” trebuie umpluta. Daca ramanea cladirea veche… existau acum bani pentru a ajuta atatia batrani si copii.
    Du-te pe strada, pe jos, uita-te sa vezi tati disperati cu copii in brate… mame la limita nebuniei, batrani care-si cumpara din piata 2 cartofi. NU E TRIST? Nu plangi?
    Atata energie pierduta… Unde sunt prelatii care sa se intalneasca pentru a pune la punct strategii de ajutorare…, de a investi in orfelinate, azile… din a gasi sponsorizar pt oamenii nevoiasi.
    NUUUU, ne-am creat propria noastra lume, elitista. Vorbim sofisticat… scriem sofisticat… pt elite. Comunismul daca nu a putut sa ne distruga ca si biserici… ne-a interzis sa iesim de acolo. A reusit atat de bine incat acest lucru il facem si acum. Construim monumente neoprotestante… un nume care sa ramana. Avem mega biserici in care ne pierdem identitatea… ne depersonalizam, nu avem responsabilitati.
    SI oamenii mor langa noi.
    Povestea e lacrimogena, buna de spus intr-o predica ca apoi sa facem chemmare in timp ce corul barbatesc cantaantarea „O vin-o”…
    … si iata cum ne pierdem in chestiuni ieftine, puerile. Satana a mai castigat un punct.

    • mihail zice:

      Romeo, Romeo, frate drag, ai atata dreptate pe alocuri …. din pacate…

    • Marius David zice:

      Romeo,
      de ce generalizezi, poate că în unele locuri se întîmplă aşa, dar nu peste tot, există în ţara asta şi biserici în care nu se investeşte numai în cărămizi, în care se mia şi predică..
      acest soi de generalizare este extrem de periculoasă şi departe de adevăr.
      Dacă ai ceva de spus, cazuri clare, etc. atunci trebuie confruntare, pocăinţă, etc.
      şi dacă este o poveste bună de spus într-o predică… s-ar putea ca pe unii să îi motiveze să dăruiască unor familii sărace.

      Eu am crescut în casa unei văduve rămasă văduva la 27 de ani.
      Am fsot copil de pastor, alintat cît a trăit tata, apoi … uitaţi cu totul de biserică, aproape dispreţuiţi.
      Mama s-a ambţionat şi a muncit pe brînci ca să ne păstreze eleganţi, curaţi, chiar dacă săraci.

      S-ar putea ca de asta să simpatizez cu „lacrimogenul”.

      Ţi se pare ţie că REGULA pe blogul meu sînt astfel de povestioare din „supa de găină”? Eu cred că am servit şi hrană tare, dar nu te-ai prea angajat atunci la dialog.
      Mă tem că astfel de lamentaţii, nefiind profetice, nu fac dcît să-i întărească mai mult pe cei la care faci aluzie….

    • George zice:

      o vino.., O vino ..poate este ultima chemare..frumoase cuvinte si frumoasa chemare. Domnul sa binecuviteze aceste cuvinte si sa le auzim cit mai des cintate
      poate sa fie si dupa o predica de chemare.

  17. elisa zice:

    Romeo,
    cit de adevarat e tot-tot ce spui.
    „va mai gasi El credinta pe pamint?”
    Dar mila? Doamne ajuta-ne sa ne pocaim;
    am POCIT totul; si mila si dragostea si …
    Multe vorbe si zic eu, cuvinte multe-multe.
    Nimic practic , nimic eficient.
    Iarta-ne Doamne ca aratam ca FARISEII,
    si ne vom duce dupa ei.

    • Marius David zice:

      nu, Elisa, nu-i adevărat, este doar o lamentaţie generalizantă cu exagerările de rigoare.
      Romeo ar putea săfacă cîte ceva împotriva lucrurilor de care se plînge, dar este mai uşor să ne lamentăm aşa. Uite-aşa „diavolul a mai cîştigat un punct”
      Tocmai de asta am făcut politică bisericească 10 ani, am încercat să schimb ceva.

  18. petra zice:

    am primit si eu textul prin email…apoi cateva saptamani dupa am citit povestioara in revista fratilor menoniti „Samanta adevarului” insa cu un final mult mai plauzibil pentru o familie de credinciosi…ce sa-i faci? vom da socoteala si pentru asta…pentru orice cuvant nefolositor iesit din gurta noastra.

  19. Marius David zice:

    George,
    am moderat comentariul, nu voi mai accepta comentarii în care ironizăm fără vreo finalitate.

  20. Pingback: Colocvii sau rugăciune? Plecăm din România? Baryton şi Ceai de rinichi « La patratosu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.