Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
Am intalnit si eu anul trecut conceptul de Emergent Church.
Ca sa raspundem la intrebarea: „Ce este Emergent Church?”, trebuie sa analizam pe initiatorii ei. Din cate stiu Rob Bell este unul dintre ei.
Rob Bell are si invaturi bune (chiar studiaza omul asta), numai ca de multe ori spune adevarul pe jumatate, mai mult de atat, sau mai putin. Are o teologie proaspat facuta de el, pe care o duce la extreme. Ar trebui sa-l vedeti cum explica Evanghelia!! (unii din emergent church sau seeker s. ch. au incercat sa explice trinitatea in cartea „The Shack” , amagind pe multi sa creada aberatii)
Unii oameni l-au numit pe Rob Bell, ca fiind noul Billy Graham! Poate asa o fi, dar tare mi-ar parea rau!
In miscarea asta de Emerging, am observat ca se pune pret pe multa psihologie. Oamenii parca incearca sa convinga pe alti oameni, iar in avantul lor evita sa le spuna unele adevaruri fundamentale despre moartea si invierea lui Isus Hristos, despre pocainta, despre „a muri” fata de firea veche.
Miscarea lor nu o vad concetrata sa arate pe Isus Hristos ca Domn, si asta pune un mare minus in fata lucrarii lor. Am ascultat „o predica” de la Rob Bell de vre-o ora, si … nu tin minte sa fi rostit numele lui Isus Hristos. Sunt discursuri menite sa iti atraga atentia , dar cred ca putini oameni raman profund cercetati, gata sa se pocaiasca dupa ce asculta „predicile” lor.
Un plus la lucrarea lor este ca … sunt baieti destepti, studiaza fizica, psihologia, … Problema este ca Evanghelia nu o folosesc ca pe un lucru esential; pur si simplu sunt psihologia, experientele din viata, intamplari comice, ganduri de meditatie, e si Evanghelia(sau parti din ea) pe undeva pe-acolo.
Mai degraba muzica lucreaza ca instrument de evanghelizare (versurile cantarilor ar putea vorbi mai mult despre Dumnezeu, decat vorbesc ei in predicile lor).
Nu stiu sa fie prea mari diferente dintre Emergent Church si Seeker Sensitive Churches. Probabil ca era nevoie de o denumire noua, ca sa se stie despre „intemeietorii ei”. Nu „Sunt curios” ce are sa mai apara „pe piata” in urmatorii ani, dar nu e curiozitate placuta.
Daca un om nu stie adevarul, … atunci este un ignorant si mai bine e sa taca!
Daca stie adevarul si totusi spune neadevaruri, sau amesteca si adevarul si minciuna in discursul lui,…. atunci este un mincinos!
Daca ocoleste sa spuna adevarul… atunci este inselator. (parerea mea!)
Au si ei nevoie de rugaciuni, sa descopere pocainta!
Buna idee. Multumesc lui mihu pt insights si info. Brinzei are o prezentare despre emergenti.
Nu-i cunosc decit din citit. Cred ca au dus seekers senzitiv la extrema. Driscoll e laudat si de oameni seriosi. Am citit cartea lui McLaren -Un alt fel de Crestinism- la recomandarea lui D. Manastireanu. Am citit-o ca sa ma enervez. M-am enervat si n-o recomand. Da, adevarul e amestcat cu minciuna in mod subtil pt ca-s inteligenti si educati. Cred ca-s cei mai bine adaptati la PoMo, dar s-au adaptat prost. Ca si vita de vie crescuta la umbra: are frunze si mladite multe, dar struguri putini si acri.
Sper sa n-avunga curind in Ro.
Dintre ideile geniale -in dezordine subiectiva- ale lui McLaren:
– stiinta trebuie sa filtreze adevarul Biblic – ea pare un fel de idol. Evident ca suntem evolutionisti, acceptam pe gay, Domnul vine peste 20 mii ani cind -dupa stiinta- se raceste Pamintul dupa ce se va fi incalzit; pe evrei ii putem arunca in mare -cu cit mai curind cu-atit mai bine. Inspiratia Biblica e cumva comunitara – e deci necesara o interpretare culturala; Raiul va fi pe pamint -Cetatea Noua se coboara din Cer- de unde necesitatea sustinerii ecologismului… Dumnezeu ii pedepseste pe cei de la stinga in Iad, dar iadul e-un fel de „na, na” – adresat copiilor de un an, in nici un caz ceva serios… Totusi, Iisus este Fiul lui Dumnezeu care a murit pt Pacatele noastre, etc…. Ce putin imi aduc aminte – e dimineata la noi-
L-am mai citit pe un guru de-al lor care spunea ca cu cit evangelicalismul actual dispare cu atit va fi mai bine. Trebuie altul sanatos…
Ma rog, si eu critic evanghelicalismul actual. Ma ingrozeste insa ce-or pune in loc.
Mila Domnului sa fie peste noi!
D. A. Carson are una despre emergenti, nu imi vine titlul in minte
Becoming Conversant with the Emerging Church: Understanding a Movement and Its Implications. Asta era?
This is what emergent church is
and here are a few audio links from Warren Smith – author of „The light that was Dark”. If you have time to listen, it is some great material!
[audio src="http://www.calvarychapelcypress.net/WarrenSmitha.m..mp3" /]
[audio src="http://www.calvarychapelcypress.net/WarrenSmithp.m..mp3" /]
Mulţumim!
mult
Se pare ca miscarea Emergent Church a aparut (prin anii ’90) ca raspuns la cultura post-modernista, cand s-a vazut nevoia unei “noi” (=emergent) biserici relevante in acest context. Cu alte cuvinte, intr-o cultura in schimbare biserica trebuie sa fie gata sa se alinieze la principiile si practicile noi ale acesteia. Astfel, noua miscare a preluat din gandirea post-modernista, sustinand experienta in defavoarea ratiunii, subiectivitatea in locul obiectivitatii, sentimentele in locul adevarului, pentru ca doar asa, spun ei, te poti implica activ in cultura contemporana.
Una dintre problemele principale ale Emergent Church este relativizarea adevarului – daca experienta este mai importanta decat adevarul, sustinatorii acestei miscari ajung sa renunte cu usurinta la doctrina adevarului absolut al Scripturii.
O alta caracteristica a acestei miscari este accentul pus pe ecumenism, promovandu-se astfel unitatea intre diverse grupuri sau culte religioase. De dragul unitatii, se ajunge repede la compromis si la diluarea invataturilor Bibliei, pentru ca nimeni n-ar vrea sa ofenseze “credintele” vreunui alt afiliat.
Vai ce adevar ai zis, Monica C., .. in legatura cu relativizarea adevarului. Asa am incheiat discutiile cu o persoana care se dadea crestina, cand mi-a zis ca „Pana la urma Adevarul e relativ!” .
Cred ca discuția despre bisericile emergente este încă la început la noi în țara dar nu am nicio îndoială că în anii care vor urma ea va capta atenția multor teologi.
Eu sunt interesat de acest subiect drept pentru care am și publicat o carte cu titlul: Bisericile emergente vestice din perspectivă bapistă românească. Fratele Marius chiar a avut bunăvoința și a făcut o recenzie a primei ediții pe care a publicat-o pe acest blog. A doua ediție poate fi găsită pe http://www.risoprint.ro
Nu am pretenția că totul este clar despre bisericile emergente (nici măcar pentru ei lucrurile nu sunt clare) dar am sintetizat într-un articolasș câteva idei care au fost dezvoltate în cartea mai sus menționată. Articolul a fost publicat în Creștinul Azi.
Pentru cei care vor o scurtă prezentare a bisericilor emergente redau în continuare acest mic articol:
Scurtă prezentare a Bisericilor Emergente
Multor oameni le place să fie la modă și să-și îmbunătățească continuu stilul de viață căutând cel mai nou lucru de pe piață. Dacă mutăm ideea în spațiul spiritual putem pune întrebările: care este ultima modă în materie de eclesiologie? Sau, cum trebuie să arate biserica în mileniul al III-lea?
Un posibil răspuns la aceste întrebări îl oferă așa-numitele „biserici emergente”.
Cei care susțin acestă mișcare sunt de părere că bisericile emergente reprezintă tipul de biserică de care are nevoie societatea de astăzi, adică, cea postmodernă. Dacă vrem să fim relevanți în societate și să ne îndeplinim mandatul pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, atunci trebuie să fim o biserică emergentă!
Datorită spațiului restrâns, vom da răspuns doar la două întrebări care vor oferi cititorului o scurtă incursiune în lumea acestor biserici:
1. Ce sunt bisericile emergente?
Termenul „emergent” face trimitere la ceva ce este în dezvoltare, în formare, căutând o anumită țintă. Poate că cea mai scurtă definiție a bisericilor emergente ar fi că ele sunt „biserici în mișcare”. Aceasta înseamnă că bisericile se mulează pe cultură și se mișcă odată cu ea fiind dispuse oricând la schimbare de dragul de a-și păstra relevanța. Menționăm că vorbim aici atât de o schimbare a formelor cât și, în anumite cazuri, de o schimbare a doctrinelor. Deocamdată bisericile emergente s-au dezvoltat cu precădre în Marea Britanie, SUA și Australia dar influențele lor sunt tot mai resimțite și în alte părți. Mai este important de reținut aici că aceste biserici se doresc a fi o mișcare în cadrul mai larg al bisericilor evanghelice.
2. Care sunt caracteristicile bisericilor emergente?
Întâi de toate, este bine de știut că nu toate bisericile emergente sunt la fel. Ed Stetzer, un cunoscut misiologist, observă că în ceea ce privește dezvoltarea bisericii emergente s-au conturat trei directii:
Relevanții- care sunt conservatori din punct de vedere teologic și care nu au un interes în a remodela teologia. Ei sunt interesați de modernizarea stilurilor de închinare, a stilurilor de predicare și a structurilor de conducere bisericească. Sunt implicați în plantare de biserici, scopul lor fiind de a fi relevanți în cultura postmodernă, atrăgând cu precădere generația tânără.
Reconstrucționiștii- doresc o modificare mai profundă a formelor. Ei propun o biserică mai puțin formală, incarnațională și organică, precum bisericile din case. Reconstrucționiștii resping ideea de instituție și de mega-biserici și vor ca biserica să fie de fapt o părtășie în grupuri mici în care fiecare să se simtă ca într-o familie.
Revizioniștii- sunt liberali din punct de vedere teologic și pun sub semnul întrebării doctrine evanghelice de bază, întrucât ei critică modul în care aceste doctrine sunt potrivite pentru lumea postmodernă. De la învățături legate de Evanghelie, convertire, păcat, mântuire, eschatologie etc., totul poate fi reconsiderat dă către revizioniști.
Există în general nouă caracteristici care se regăsesc în doctrinele și practicile celor trei nuanțe de biserici emergente care au fost prezentate. La fiecare dintre ele vom arăta doar ideea de bază:
2.1. Identificare cu Isus- avem o invitație din partea lui Dumnezeu de a participa alături de Isus la actul de răscumparare a lumii. Aceasta se face prin slujire și iertare.
2.2. Transformearea spațiului secular- pentru mișcarea emergentă nu există împărțirea sacru/secular. Toate domeniile vieții sunt spirituale.
2.3. Trăire în spiritul comunității- biserica înseamnă relații strânse și orice fel de întâlnire trebuie să ofere un sentiment al comunității.
2.4. Bunăvoință față de cel străin- cei străini trebuie incluși în comunitate și acceptați așa cum sunt.
2.5. Slujire cu generozitate- creștinii trebuie să fie preocupați de nevoile imediate ale semenilor și apoi de cele mai profunde.
2.6. Închinare participativă- toată lumea este implicată în închinare. Sunt încurajate interacțiunea și dialogul.
2.7. Utilizarea darului creativității- creativitatea este în ea însăși o închinare. Credincioșii se pot închina Domnului prin autenticitate și artă.
2.8. Conducere comunitară- conducerea nu se bazează pe poziții ci pe pasiune. Fiecare conduce acolo unde pasiunea sa este mare.
2.9. Unirea spiritualității antice cu cea contemporană- spiritualitatea antică trebuie reînviată pentru că ea integrează în închinare atât mintea cât și trupul. Ritualul, liturghia, rugăciunea contemplativă etc., sunt văzute ca pozitive.
CONCLUZII
1.Fiecare din cele nouă caracteristici poate fi privită dintr-o perspectivă mai conservatoare (relevanții și reconstrucționiștii) sau liberală (revizioniștii).
2. Din nefericire, cea mai răspâdită și mai cunoscută este ramura bisericilor emergente liberale.
3. Există influențe ale bisericilor emergente și în lumea evanghelică din România? Poate că da, într-o anumită măsură. Subiectul rămâne unul deschis. Cert este că trebuie să învățăm din ceea ce este bun dar și să fim pregătiți să rămânem lângă adevăr într-o lume în care ideile otrăvitoare circulă cu o asemenea viteză.
Costel Ghioanca
Costel Ghioanca:
Multumum. E foslostor. De-acord cu concluzia 3.
multumesc si eu pentru aceste informatii si pentru semnalarea cartii.
Care este pericolul la fiecare din cele 9 puncte?
Separat sau împreună.
Cu ce anume afectează practica creștină autentică?
Pentru cineva fără interes sau capacitate de a înțelege exact doctrina unui cult creștin din care face parte e suficientă participarea la actele de cult ale bisericii?
Dacă revizionismul este un lucru rău se înțelege că există un consens teologic al bisericilor tradiționale (ne-emergente), un fel de canon al interpretării textelor sacre încheiat?
Sunt destul de acceptabile cele 9 puncte, pana si eu le practic, care nu-s „emergent”. Nu stiu daca si Mark Driscoll se incadreaza in Emerging, dar din cuvantarile lui sunt motivat sa ma apropii de Dumnezeu, … si se bazeaza mult pe Cuvant.
Problema este, … foarte bine sesizata, ca cea mai raspandita ramura emergenta este cea liberala. Domnul sa aiba mila de ei, si sa ne ajute pe noi sa fim lumini putenice pentru ei, si sa ii putem calauzi spre El pe cei care merg orbeste!
Alaturi de Matt Chandler, C.J. Mahaney si altii, Mark Driscoll se considera „emerging reformer” sau ceea ce domnul Ghioanca numeste mai sus „relevanti” … Si eu ii urmaresc mesajele pentru ca le consider sanatoase doctrinar si cu multa invatatura. John Piper se declara si el un admirator al teologiei lui Driscoll 🙂
Problema pentru mine in intelegerea acestui fenomen a stat in termenul magic „emergenta”.
Stiam din teoria complexitatii ca emergenta inseamna aparitia „de jos in sus” intr-un sistem a unei structuri ordonate si a unei functii noi; ceva care este absent la nivel „micro” poate emerge ca o noua proprietate a sistemului la nivel macro. In varianta „strong”, emergenta inseamna ca ceea ce se intampla la nivel macro nu poate fi dedus din intercatiunile de la nivel micro.
Explicatia domnului Ghioanca m-a luminat.
Sedus de cuvantul „emergenta” ma gandeam la altceva.
Mi-a placut fraza din video: „adevarul este atat de important ca nu ne putem permite sa il sacrificam in strada de dragul pacii”.
Problema este ca se intampla in Romania aceeasi chestiune in lumea evanghelica; sacrificam adevarul de dragul pacii iar portile bisericilor noastre sunt asa de subrede… si carismatismul si gandirea pozitiva isi face tot mai mult loc… Evanghelia.. mai la urma sau de loc.. pacat? nu ne intereseaza; muzica… da-i bataie… adica hai la inchinare, inchinare la ce?… 😦
dar ca as fie pace… mai bine tacem din gura :((
Sam,
La întrebările ridicate:
1. Pericolul la cele 9 puncte (separat sau împreună) nu rezidă în existența lor ci în punctele de cotitură care apar în practicarea lor. Se pleacă dintr-o „stație” evanghelică și se ajunge într-o destinație „ecumenică” (adevăr și eroare împreună, de dragul corectitudinii politice). Chiar dacă fac reclamă la cartea pe care am scris-o vă spun că acolo abordez traseul fiecăreia din aceste „călătorii”.
2. Practica creștină autentică este afectată fie de o teologie eronată, fie de refuzul liderilor de a-și însuși o teologie corectă din cauza diverselor interese personale. La bisericile emergente radicale cred că este vorba despre amândouă (poate mai mult din prima variantă).
3. Participarea la actele de cult nu este suficientă pentru un creștin adevărat. Ideea de „mădular” așezat în „trupul” lui Hristos (Biserica), implică o viață comunitară mult mai pronunțată și diversificată.
3. Problema în postmodernism (căruia mișcarea emergentă i se simte tributară) nu este una a unui consens teologic ci a discreditării ideii de adevăr universal și absolut. Nu doar cum interpretezi un adevăr, întrebarea e dacă el măcar există? In unele cercuri emergente se acreditează ideea că nici măcar Biblia nu mai conține adevăruri absolute. Aici e problema! Nu ne mai batem pe teorii de interpretare, ne batem pe însăși ideea de interpretare (mai avem un text cu adevăruri absolute sau nu?)
Costel Ghioancă
Pentru cineva fără interes sau capacitate de a înțelege exact doctrina unui cult creștin din care face parte e suficientă participarea la actele de cult ale bisericii?
Dacă revizionismul este un lucru rău se înțelege că există un consens teologic al bisericilor tradiționale (ne-emergente), un fel de canon al interpretării textelor sacre încheiat?
foarte bine ca faceti reclama cartii! Cred ca Marius nu are nimic impotriva.
Uita asa am aflat si eu de aceasta carte, ca unul care mergeam la o biserica emergenta de tipul 1 fara sa am habar…
Citind cele de mai sus trebuie sa spun ca bisericile emergente sunt o noutate pentru mine. Desi sunt familiarizat cu diverse idei care apar in cadrul acestora, totusi acum incep sa observ si o directie si concretizare in fapt a acestor idei.
Daca pana acum, ideile se gaseau partial si trunchiate pe la diversi autori si biserici, acum capata contur si forma in bisericile emergente.
Ideea ar fi.. cand s-ar putea face un seminar – conferinta care sa trateze noile directii ale apologeticii crestine evanghelice? Majoritatea crestinilor, si multi lideri si pastori, nu pricep diferentele, pentru ca limbajul folosit este extrem de tehnic, iar aici trebuie sa intervina liderii si teologii crestini, care sa defineasca, pe de o parte pericolul, iar pe de alt aparta sa il traduca intr-un limbaj comun, accesibil, in asa fel incat si credinciosul de rand sa inteleaga pericolul si sa se fereasca. Si in acest context, va trebuie definita in mod clar ce este Evanghelia, pentru ca se observa usor ca exista o preocupare majora cu erezia dar in acelasi timp o preocupare mai scazuta cu definirea Evangheliei. Sa nu ajungem in punctul in care sa nu mai reusim sa o definim.
Paul Dan are un material despre misticism, atat de mult accentuat de noua miscare. Poate fi de folos pentru unii. http://noheresy.wordpress.com/
http://teampyro.blogspot.com/2011/01/open-letter-to-brian-mclaren.html
Mulţumim, Gabriel Manea.
Aveam pe desktop un link care aduna mai multe articole (unele si audio) despre miscarea emergenta, pe care l-am salvat cu ceva timp in urma sa-l studiez ulterior. Iata adresa:
http://www.takebackcanada.com/emergingchurch.html
Iata si un alt sait care aduna astfel de articole, pe care l-am gasit cu un an-doi in urma:
http://www.apologeticsindex.org/290-emerging-church
Si mai este si acesta, pe care l-am descoperit mai recent:
http://www.understandthetimes.org/ec/exposingec.shtml
mulţumim!
Si mai este cartea deja prezentata aici:
https://mariuscruceru.ro/2010/08/06/bisericile-emergente-vestice/
De acord in principiu cu afirmatia lui R.C. Sproul: ‘mai bine tinem la conceptul de adevar si ne batem cine are sau nu dreptate, decat sa renuntam la adevar de dragul ideii ca toti sa putem avea dreptate’. Dar exemplul (negativ) ales pentru a ilustra afirmatia mi se pare prost ales. Dupa parerea lui, trebuie sa alegem neaparat intre calvinism si arminianism. Nu pot fi adevarate amandoua. Este de inteles pozitia sa, stiind ca Sproul e un calvinist convins. Insa ce te faci atunci cand, la o citire ‘naturala’ a capitolelor 9-11 din Romani, vezi ca apostolul Pavel sustine ambele optiuni: de exemplu calvinismul in special la mijlocul cap.9, arminianismul in special la mijlocul capitolului 11 (dar si in alte parti)? Desigur, fiecare e liber sa aiba o interpretare, aceea care i se pare mai buna; mie cea mai buna mi se pare aceea ca ambele doctrine sunt afirmate in pasajul cu pricina; cine afirma doar pe una din ele, tinde sa interpreteze versetele care par a spune altceva in mod fortat (si neconvingator – cred eu), in conformitate cu paradigma (cutiuta?) sa teologica. Mi se pare de aceea foarte rezonabila afirmatia lui John Stott in comentariul sau pe Romani (Editura Logos, p. 324) : ‘Antinomia dintre suveranitatea divina si responsabilitatea umana ramane’. Ca sa acceptam aceasta antinomie, cred eu, nu este nevoie sa fii nici emergent, nici postmodernist. (Cu siguranta John Stott nu este nici una nici alta). Cred ca, pentru a accepta antinomia este suficient sa fii crestin!!! Pentru ca, sa nu uitam, gandirea antinomica se afla in centrul credintei crestine. Nu credem noi oare in afirmatiile antinomice: ‘Dumnezeu este o fiinta in trei persoane’ si ‘Isus Hristos este o persoana cu doua naturi: in acelasi timp deplin Dumnezeu si deplin om’? A fi crestin, prin urmare, inseamna a accepta, printre altele, si mistere care depasesc logica noastra finit-umana. Antinomia suveranitate divina versus responsabilitate umana este, cred, unul din aceste mistere…
Pingback: “Nu sîntem profesionişti!”, Rolul bărbatului, Biserica emergentă « La patratosu