Prietenii ştiu de ce…
Este vorba despre valsul nr. 3 al lui Lauro, bucată care mi-a dat de furcă destul de mult. M-a urmărit bucata asta vreo 10 ani. Este de înţeles de ce m-a urmărit, iată totuşi de ce mi-a dat de furcă.
Iată de ce:
O altă interpretare:
Stimate frate slujitor,
Mult Har si Pace de la Domnul nostru drag!
Pentru a raspunde special intrebarilor din sfera mediului evanghelic din componenta juridica a lucrarii de misiune, am creat blogul http://consultjuridic.blogspot.com.
N-am afirmat niciodata despre mine ca sunt desavarsit, sau ca nu am slabiciunile si greselile mele. Pentru greselile mele ma smeresc si ma pocaiesc inaintea Domnului si inaintea fratilor, potrivit cu invatatura Sfintei Scripturi. Dar numai pentru a da satisfactie detractorilor mei, nu pot sa fiu de acord cu pocainta pentru greseli inventate de dansii si judecate in afara spatiului eclesial.
Acest viral ar trebui salvat şi folosit ca exemplu în şcolile de jurnalism. La teologie este nefolositor.
Propunerile pentru Executivul Uniunii din partea comunităţii noastre sînt următoarele:
1. Preşedinte – Viorel Iuga
2. Vicepreşedinte responsabil cu pastorala – Vasile Paul
3. Vicepreşedinte responsabil cu educaţia biblică – Paul Negruţ
4. Vicepreşedinte responabil cu misiuenea – Viorel Candreanu
5. Secretar General – Dan Boingeanu
6. Secretar General-Adjunct – Ilie Milutin
Preşedinte – Petru Vidu
Vicepreşedinte responsabil cu pastorala – Florian Negruţiu
Vicepreşedinte responsabil cu educaţia biblică – Dorin Hnatiuc
Vicepreşedinte responsabil cu misiunea – Mihai Micula
Secretar – Alin Faur
Disclaimer: acesta nu este un raport de activitate. Nu fac nici Adunare Generală şi nici Congres pe blog. Textul de faţă reprezintă o meditaţie şi … o încercare de a strînge altfel amintirile.
Matei 22:29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Astăzi îmi închei dublul mandat (8 ani) în Comitetul Executiv al Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste de Oradea şi Satu-Mare. Ce-a însemnat acest lucru? 50.000 de km pe an? Nu numai atît. Am încercat în ambele mandate să încerc să îi motivez pe bihoreni să se uite şi în alte zone.Unii dintre ei nu fuseseră niciodată în Oltenia, dar ştiau bancuri bune cu olteni şi îi dispreţuiau pe moldoveni.
Am considerat că Bihorul este extrem de binecuvîntat ca loc cu o prezenţă evanghelică de necomparat cu restul ţării. În zona Aleşdului sîntem undeva peste 10% evanghelici, poate chiar mai mult. Viziunea mea a fost „să trecem spre Macedonia”, „paharul nostru este plin, să dea peste el”.
Griffiths School of Management
Business Plan Competition
Second Edition
June 3rd, 2011
Hosts:
Students and Alumni of Griffiths School of Management
Highlights of the Competition:
În a patra seară de slujbă au cîntat şapte bărbaţi. Cine spune că acoardeoanele nu se pot întinde şi într-o biserică baptistă? Au venit cu două acordeoane şi au cîntat cîntările vechi şi cîntările noi în stil vechi şi în stil nou. Voci bune, oameni serioşi care şi-au ascultat pastorul cu atenţie şi fără a arăta vreun moment plictiseala, aşa cum se întîmplă cu unii lăutari, care, după ce şi-au făcut numărul, încep să arate nerăbdarea de a ajunge la momentul în care să îşi strîngă „sculele” şi să îţi vîndă CD-urile de la uşă.
Cineva m-a întrebat dacă baptiştii ţin Bunavestire? De ce nu se fac slujbe etc?
Ba da, ţin. În biserica noastră se ţine slujba de dimineaţă, de la 10, şi slujba de seară, de la 18.00.
Fecioara a fost „evanghelizată” de înger. I s-a dat buna-veste (nu asta este eu-anggelizw) iar îngerul a „bine-îngerit”.
Buna vestirea este arhetip al oricărei evanghelizări, cum să nu o celebrăm?
Ce cred baptiştii despre Fecioara?
Nu mă satur de claritatea interpretării şi de rafinamentul sonor al celor de la Il Giardino Armonico
Oare numai mie mi se întîmplă lucruri minunate? Aseară, la a treia vecernie, mi s-au întîmplat trei lucruri frumoase.
M-am reîntîlnit cu pastorul Iosif Morcan. A venit în Iaşi pe cînd aveam 11 ani. El avea vîrsta răstignirilor 32-33 de ani. A venit pastor la cinci ani după moartea tatălui meu. În cîţiva ani, pregătit fiind şi studios, fără google şi wicked-pedia, aşa cum putem noi acum, a reuşit să umple biserica de tineri în ditamai oraşul universitar. A stat la Iaşi 10 ani dintre care 7 ani mi-a fost pastor.
El m-a botezat.
După ce m-a botezat, am visat să ajung cel puţin o dată cu el la amvon, să văd cum face şi să predic măcar la fel de bine ca dînsul. La amvon cu dînsul am mai fost, dar nu am reuşit niciodată să predic la fel de bine ca fostul meu duhovnic. Ne-am reîntîlnit după ani de zile. Este aproape neschimbat deşi a suferit enorm. La 64 de ani este de o vitalitate impresionantă.
Sincer? Da! Eu!
Domnul Marius Vasileanu, care a scris texte admirabile pe alte diferite subiecte, scrie acum şi despre noua lege referitoare la parteneriatul Stat- Culte (va fi mai degrabă un parteneriat Stat- Biserica Ortodoxă, dar asta este altă problemă) în domeniul serviciilor sociale. E bine că scrie, numai că nu toţi ne pricepem la absolut toate lucrurile şi, dacă nu ne pricepem, încercăm să ne facem temele ca să vedem despre ce este vorba.
Semnalez cîteva probleme care rezultă din articolul pe care l-am citit AICI:
O insulă cu câteva sute de locuitori.
Virgil Ierunca repeta obsesiv: populaţia României nu depăşeşte o sută de locuitori.
Mă revoltam. Pe moment.
Apoi acceptam.
Accepta şi el rectificarea: „Să spunem o mie. Dar nu mai mult.”
Avea dreptate. Ierunca.
Cifrele nu contează prea tare.
Contează dedesubtul lor.
Calitatea creierelor care gândesc şi a inimilor care bat în ritmul inteligenţei creierelor.
Cei vechi gândeau cu inima.
Deschideţi o Biblie.
Citiţi mai departe şi comentaţi AICI.
Roblogfest este o competiţie care are, printre altele, le dă ocazia bloggerilor să devină mai cunoscuţi. Competiţia se desfăşoară în două tururi şi, la cele mai multe categorii, câştigătorii sunt desemnaţi prin vot.
Am fost plăcut surprins când i-am citit blogul lui Paul Sanduleac. La doar 15 ani, el are un blog îngrijit, scris corect şi găzduit pe propriul domeniu: paulsanduleac.com. Paul este din Cupcini, Republica Moldova.
Am fost întrebat înainte de a-l fi invitat pe Ilie Milutin la vecerniile de la Aleşd: „Da … dînsul cine este? La Radio nu l-am auzit, pe Alfa şi Omega nu este…” Nu vă chinuiţi, nu veţi găsi date despre dînsul pe google. Trăim într-o lume în care, dacă nu eşti pe radio, tv, facebook şi twitter nu exişti? Atunci … să fie!
Ilie Milutin este din Pescari, din neam de pescari, din tată pescar cu mîini bătătorite de tras la rame şi cusut la plase. Ilie Milutin este şi el pescar. De oameni. N-a uitat nici amintirea copilăriei şi din cînd în cînd iese cu barca pe Dunăre.
Ilie Milutin
Are 53 de ani, două fete şi este deja bunic.
Carl Trueman publică un articol pe Desiring God. VEzi AICI.
A student recently asked why I hate trendiness so much. From my taste in music to my choice of shoes, I go for what I regard as the timeless (classic rock and brogues) rather than the contemporary (i.e. anything recorded or designed since about 1985).
I answered that we live a large part of our lives before the age of 25. By then, tastes are fixed. Further, the Lord has delivered me from the need to dress like a scruffy dropout, talking in embarrassingly fake street jargon to pretend that I can still connect with `the youth.’ I am, after all, an Orthodox Presbyterian minister. It is hard to imagine a less trendy or more culturally inept calling. Plus, anyone who has heard any rock music produced in the last twenty years knows what an utter insult it generally is to the genre.
Citeşte mai departe AICI.
Cred că avem nevoie de o traducere adecvată a termenului trendiness în limba română. Vom avea mult mult de lucru cu el.
Iată şi partea a II-a AICI.
We live in a world where the wisdom of youth is generally assumed. It is somehow uncontaminated by the cynicism and corruption of age. One could, of course, argue that youth is also comparatively uncontaminated by knowledge, experience, wisdom and maturity: precisely the qualities that Paul thought were so central to the officers of the church. Thus, a movement that disregards the older generation, or moves it to one side with a pat on the head, will eventually emerge as seriously deficient in its ecclesiology.
…..
Finally, we might also note that Paul’s view of the church is hierarchical. That is what elders are: officers in a hierarchy.
Realmente cred că articolul lui Carl ar merita tradus şi în limba română şi publicat în întregime şi la noi. Poate că cere cineva drepturile de publicare şi traducere!
Avem bucuria să vă anuţăm un nou concert în cadrul celei de-a doua ediţii a Stagiunii de Muzică Veche Bucureşti.
Acesta se intitulează „Călătorie” şi va avea loc în seara zilei de vineri, 25 martie 2011, începând cu ora 19, în Sala Bizantină a Palatului Cercului Militar Naţional. Concertul va fi susţinut de formaţia „Gli Studiosi di Sebastiano”, avându-l ca invitat pe violoncelistul Ciprian Câmpean din Cluj.
Circulă aproape viral un text interesant despre „femeia de carieră”.
Textul este plasat în cîrca lui Dinescu. Nu pare a fi, după nasul meu stilistic, dar se poate. N-am citit prea mult din Dinescu. Este spumant, mult umor acru. Textul pare mai degrabă scris de o femeie. Deşteaptă foc, în sensul etimologic al cuvîntului şi nu numai. Deşteptată! Textul nu este deloc misogin, pare o baie cumplită în realitatea dură a „multinaţionalilor”.
Textul apare fără indicaţii de preluare pe mai multe bloguri (AICI, un fragment, AICI – textul întreg, din cîte se pare)
Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Cineva mi-a cerut mesajele din aceste seri. Aseară pastorul Alex Stroe a deschis Scripturile la Evanghelia după Luca:
Luca 3:7 Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v’a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
8 Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc.”
10 Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n’are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel.”
12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?”
13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v’a fost poruncit să luaţi.”
14 Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre.”
15 Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16 Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, şi căruia eu nu sînt vrednic să-i desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
Au venit trei categorii de oameni, oameni simpli, vameşi, îmbogăţiţii acelor vremuri şi ostaşi. Ce li se spune acestora?
Da, ştiu, sînt idei extreme. Dar să ne imaginăm!
Găsim la marginea unei localităţi în dezvoltare o bucată de teren care are pe ea un grajd dezafectat sau o fostă făbricuţă, dar foarte solide. Acelaşi lucru pentru o casă mai veche, dar făcută cum se cuvine, fundaţie sănătoasă, pereţi sănătoşi, un acoperiş care a protejat bine zidurile, dar în rest totul devastat.
Făbricuţa transformată în casă am văzut-o într-o revistă. Aparţine unei familii de medici şi arată excepţional. Oraşul s-a întins pe lîngă ei şi acum terenul şi casa au o valoare de 10 ori mai mare.
Nu poartă unii, ci în special cei care cîntă la chitară, şi unghii de un anumit fel. Cei care cîntă la chitară clasică cu strune de plastic. Nu poartă la ambele mîini, ci la mîna dreaptă, dacă sînt dreptaci, la mîna stîngă, dacă sînt stîngaci.
M-a cadorisit Dumnezeu cu unghii de chitarist. Tari, transparente, sticlă, nu alta. Cînd sînt în perioadele de studiu la chitară, răsar de după burice şi trebuie să le ascund cu grijă, ca nu cumva să poticnesc pe cineva 🙂 , să se zgîrie cumva privirea curioasă a cuiva în acest accesoriu efeminant.
În rest, în vremea studiului la lăută, alte trei sau patru luni pe an, dispar. La lăută nu se poate cînta cu unghii.
Cei de la lecţii de chitară au pregătit un material foarte bun pentru „arcuşul chitariştilor”, pentru că aceasta este echivalenţa. Aşa cum în funcţie de prinderea şi de calitatea arcuşului se poate modifica sunetul la vioară, la fel, se poate modifica sunetul şi se poate da culoare în funcţie de calitatea unghiilor, tipul de finisare, alunecarea pe coardă. Există multiple tehnici şi şcoli diferite de emitere a sunetului la chitara clasică. Aici este o altă lume fascinantă, tipul de atac al coardelor şi emisia sunetului, dar despre asta vom discuta cu altă ocazie.
Iată ce spun cei de la Lecţii de chitară despre unghii şi coarde.
În fiecare seară, începînd cu luni, 21 martie, pînă duminică, 27 martie, în Biserica Creştină Sfînta Treime din Aleşd, vom avea seri speciale de meditaţie, rugăciune, laudă şi propovăduire a Evangheliei.
Duminică, 27 martie, slujba de seară va conţine şi un botez nou-testamental şi va începe la orele 17.00.
Întîlnirile de luni pînă sîmbătă vor avea loc între orele 18.00-20.00.
Vor predica evanghelia:
Iată ce îmi scrie Voicu Bojan, editorul de la Aqua Forte:
Secrete XXX, Craig Gross
Consumul de pomografie dăunează grav sănătăţii. N-am văzut nicăieri un astfel de avertisment. Dacă prin absurd, consumatorii de pomografie ar manifesta aceleaşi simptome ca şi cei care ingerează prea mult alcool, ne-am trezi cu o sumedenie de oameni umblând ca beţi pe străzi.
Thank you God for saving me after I gave you permission. I know I was partially sinful but the good in me was enough to see the value in your offer. From the foundation of the world, you could see that I would freely choose you. Thanks for waiting outside the door of my heart and gently knocking. Of course you know there’s no handle on your side of the door, but I took care of it and brought you in. We make a good team. With your free offer of salvation and my wise and free will, I’m going to avoid an eternity in Hell. Praise God. I’m clever enough to recognize the Gospel as a bargain and I’ve chosen to do my part. Now, God, you need to do yours. Be ever mindful of my will oh God. I know that you have loved me since time began and I am happy to give you the gratification of loving you back.
Mă tem că nu!
…‘truth does not accommodate to belief, belief has to accommodate truth…(…) merely believing it does not make a proposition true (…) human desire/will is set to reshaping the truth to suit itself.’ (Dallas Willard)…via Miri Giosanu
The truth is rarely pure and never simple. – Oscar Wilde
Joel Osteen – Your best life now (book)
John MacArthur: „Well, that’s strange, because the only way a ‘Christian’ could live ‘their best life NOW’ it is if they’re going to hell” via Alex Ile
Ah! Am uitat!
Disclaimer: postare lungă şi grea. Afirmaţii tari. Ironie pentru care sînt necesari neuroni. Hrană tare. A se citi după cafea, cu răbdare şi de mai multe ori şi cu Biblia deschisă precum creştinii din Bereea (cu doi de e şi cu accentul diferit faţă de băutura preferată a unora) Nu vă grăbiţi la dat cu părerea în baltă, dar… oricum comentatorii mei sînt mai deştepţi decît ai lor 🙂
Dragostea nu este nicidecum mesajul esenţial al lui Isus Cristos şi nici scopul fundamental pentru care S-a Întrupat, mai ales dacă scoatem fraza „Dumnezeu este dragoste”din contexul literar, dar şi din contextul vieţii şi lucrării Mîntuitorului.
Această expresie atît de întîlnită deasupra baptisteriilor din bisericile noastre baptiste ar trebui completată cu „Dumnezeu este Sfînt, Sfînt, Sfînt”. De trei ori Sfînt. Dragostea nu- anulează sfinţenia, sfinţenia nu-I sufocă dragostea.
Acest gen de frazări (Dumnezeu este dragoste. Full Stop!) nu numai că degenerează în lozinci, dar conturează deja cadrul pentru însămînţarea unei teologii pe care am văzut-o popularizată între tinerii din Statele Unite încă din anul 2008. Nimic nou sub soare însă, cine cunoaşte istoria gîndirii creştine ştie că astfel de idei nu sînt cu totul noi.
Putem spune că dragostea este o parte din raţiunea pentru care S-a făcut carne Cuvîntul, dar nu scopul. Aici este o altă discuţie.
Cei care fac teologie după filmul Patimile lui Mel Gibson ar putea susţine acest lucru, şi anume că mesajul Mîntuitorului ar trebui să fie mesajul Iubitoriului. Crezul ne spune că S-a făcut carne pentru noi şi pentru a noastră mîntuire. De aceea îl vom numi Mîntuitor.
Trailerul lui Mel Gibson spune: His Message was Love. Greşit.
De data aceasta nu mă voi referi la deserviciile pe care nefericita abordare le-a făcut imagin(ăr)ii lui Isus Cristos, ci la un alt aspect.
Să îl ascultăm pe Mîntuitorul vorbind. Este în faţa lui Pilat Ponticul, cînd este pus în discuţie tocmai scopul existenţei Sale, învinuirea supremă. Discuţia alunecă spre identitate şi rol, lucrare şi scopul înfăţişării în istorie.
Ioan 18:33 Pilat a intrat iarăş în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: „Eşti Tu Împăratul Iudeilor?”
34 Isus i-a răspuns:„Dela tine însuţi zici lucrul acesta, sau ţi l-au spus alţii despre Mine!”
35 Pilat a răspuns:
„Eu sînt Iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mîna mea: ce ai făcut?”
36 „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu fiu dat în mînile Iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
37 „Atunci un Împărat tot eşti!” I-a zis Pilat.
„Da”, a răspuns Isus. „Eu sînt Împărat. Eu pentru aceasta M’am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38 Pilat I-a zis:
„Ce este adevărul?”
Isus a venit să mărturisească despre Adevăr, fiind Adevărul (Calea, Adevărul şi Viaţa, vezi Ioan 14), a venit să mărturisească şi despre Dragoste, fiind Dragostea, a venit să mărturisească deopotrivă şi despre sfinţenie, fiind Sfîntul lui Dumnezeu.
Fiul Omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut! (Matei 18:11) Cine este El? Adevărul! Ce a venit să facă El? Să ne mîntuiască! Mîntuirea în Adevăr şi adevărul despre mîntuire sînt împletite şi în dialoguri (vezi dialogul cu Pilat şi cu bogatul din Marcu 10 sau Matei 19) şi în predicare şi în lucrare. Şi oare nu putem defini problema omului în jurul acestor două lucruri, ieşirea din întunericul Mincinosului, o problemă epistemică, prin metanoia, înnoirea minţii, şi renaşterea la nouă viaţă, prin palingenesie, din păcat, o problemă de ontologie? Nu putem cunoaşte Adevărul fără a fi mîntuiţi, nu putem fi mîntuiţi fără a afla adevărul.
Cînd ne întrebăm care este mesajul esenţial al lui Isus Cristos nu trebuie să uităm o clipă că El este Cuvîntul. Cînd ne întrebăm de ce a venit de la Tatăl, nu trebuie să ascundem prin lăcaşul minţii că El este chipul văzut al Dumnezeului nevăzut. Perspectiva trinitară nu trebuie sacrificată nici aici.
Ce va fi însemnînd aceasta?
Matia a fost operat de cancer. Aceasta i-a salvat viaţa. Nu ar fi fost posibil acest lucru fără ajutorul rugăciunilor voastre şi fără intervenţia unor oameni de ispravă care au aflat de pe blog de situaţia lui. Fraţii Petrişor, în ciuda încercărilor şi necazurilor prin care ei înşişi au trecut, au contribuit în cea mai mare măsură la rezolvarea acestui caz. Spaţiul acesta a fost o unealtă pe care Dumnezeu a folosit-o pentru binele lui Matia. Sperăm să reuşim încă o dată.
Iată că, în mai puţin de doi ani de la deschiderea modulului de chitară clasică în cadrul Universităţii Emanuel din Oradea, modul condus de prof. Ioan Sabău, putem să ne gîndim la un concurs de chitară clasică dotat cu premii substanţiale. Este mai mult decît am fi visat sau ne-am fi putut imagina în urmă cu doi ani.
De asemenea, este de necrezut felul în care oameni de bine s-au alăturat acestui proiect. Am primit trei chitare second hand prin domnul Liviu Costea, reparate de maestrul Lorinczi, pe care le-am putut distribui celor interesaţi de chitară clasică. Chitara pusă în licitaţie a fost donată de cîştigător înapoi şcolii. Pe lîngă aceste fapte caritabile, acum putem oferi instrumente noi.
Sponsorii principali ai acestei iniţiative sînt Hora S.A, domnul Cristian Jugariu din Oradea şi domnul Mihai Hategan din Portland, SUA. Mulţumesc conducerii Hora, domnului director general şi în special domnului Hărăpescu pentru amabilitatea de a duce la capăt această idee, după o colaborare excelentă pînă acum şi în alte proiecte.
Concursul va avea loc în data de 8 aprilie, Vineri, începînd cu orele 17.00, în Capela Universitatii Emanuel din Oradea.
Pot participa concurenţi cu vîrsta cuprinsă între 13 şi 20 de ani.
Concurenţii vor prezenta două piese la alegere, dar care să se încadreze în limita de timp de 7 minute, exclusiv pauza dintre piese şi prezentarea pieselor şi a concurentului.
Premiile sînt următoarele:
Oare ce va fi fost mai strălucit George Enescu, compozitor sau interpret? Românul este recunoscut fără doar şi poate ca un compozitor revoluţionar în arta folosirii orchestrei (vezi Rapsodia în interpretarea Celibidache), dar este prea puţin cunoscut faptul că Enescu era un interpret desăvîrşit, un pianist care a intimidat pianişti de concert, unii la un pas de a nu mai cînta niciodată în pubic după ce l-au auzit pe Enescu. Avea o postură aparte de interpretare la pian, se lăsa pe spate şi astfel îşi schima poziţia faţă de emitentul sunetului. Violonist? Impecabil!
Profesor de instrument? Îi sînt mărturie elevii!
Păcat că nu avem prea multe înregistrări. Aşa cum Caragiale a fost perceput numai ca autor de comedie, deşi cred că ar fi avut o carieră poate mai strălucită ca autor de tragedie, tot aşa Enescu este perceput doar ca un strălucit compozitor, şi pierdem din vedere faptul că am fi putut avea o şcoală „de sunet” unică în lume, dacă Enescu ar fi avut posibilitatea de a preda vioara şi pianul aici.
Poate … data viitoare!
Pentru tineri căsătoriţi şi fără prea mulţi bani, pentru bătrîni căsătoriţi şi cu dor de ducă, pentru aventurieri ecologişti şi trendy, de ce nu şi pentru romantici?
Anul acesta am văzut şi altceva în Paris pe lîngă cele de văzut deja: casele-bărci. Fascinant! Dacă nu aveţi rău de clătinare, iată o posibilă idee:
Celibidache este dirijorul meu favorit, nu dirijorul meu ROMÂN favorit, dirijorul favorit. Full stop!
Ravel nu m-a interesat, nici al său şlagăr Bolero!
Pînă ieri, cînd am descoperit cele două interpretări la distanţă una faţă de cealaltă. Vă rog să îi urmăriţi gestica de toreador, teatralismul, dar şi priceperea de a scoate din orchestră tot ce doreşte. Oare poate fi cineva dirijor fără să fie şi puţin actor, carismatic şi histrionic?
Am dat idei pentru cuplurile tinere, pentru cele tinere, dar mai experimentate (unii ar spune bătrîni, dar nu-i adevărat, totul este să mori tînăr, cum spunea cineva, numai că mai tîrziu olecuţică). Acum pentru toţi cei care sînt în criză, stau prin chirii, n-au bani de vilă cu jacuzzi, dar ar dori totuşi o locuinţă trendy, fancy şi mai căutaţi dumneavoastră toate romîrkanismele care se potrivesc la ideea de cool.
Containerul!
copyright Voicu Bojan
Lucian Turcescu, profesorul de oricine română care mi-a oferit un text excelent despre Europa cu ceva timp în urmă, dă un interviu extrem de dens şi interesant pentru Paginile Româneşti, un interviu care a trecut cu totul neobservat, avînd în vedere setul de probleme pe care îl atacă.
Tragedia din Japonia ne-a îndreptat atenţia dincolo de problemele româneşti. Facebook-ul a vuit de status-uri de genul „Rugaţi-vă pentru Japonia”, „Pray for Japan”, însă nimeni nu preciza vreo pricină clară sau vreun motiv de rugăciune. Tragediile trebuie luate cu bucata la rugăciune şi nu la tacla şi şezătoare.
Japonezii se vor ridica dintre valuri aşa cum s-au ridicat din cenuşa celui de-al doilea război mondial. În limba engleză există un cuvînt greu de tradus în limba română: resilience, cuvînt care semnifică acea capacitate de reîntoarcere, revenire nici măcar la aceeaşi stare, ci la o stare mai bună.
Să ne întoarcem puţin la problematica românească. Mă tem că nici în generaţia noastră nu vom putea găsi o traducere corectă pentru ceea ce este semnificat de multă vreme în cultura japoneză, ideea de resilience.
Iată cîteva fragmente din acest excelent interviu:
Ne-am început căsnicia în timpul în care Caritasul de la Cluj era în plină desfăşurare.
Am refuzat să ne investim banii în prostia aia, dar ne-a trecut prin cap atunci, pe cînd eram disperaţi că nu aveam o locuinţă a noastră, ne-a trecut prin cap ideea de a ne cumpăra foarte ieftin un garaj de la propritar, cu acte cu tot ce trebuie.
Din fericire am găsit alte soluţii. Ideea în sine nu este de aruncat, dacă terenul este cu acte în regulă, dacă spaţiul permite, vecinătatea, actele etc.
Aşa cum era de aşteptat, toată lumea s-a înscris disciplinat la rînd ca să îşi dea cu părerea cu privire la Japonia şi cutremure. A venit azi şi rîndul ecologiştilor responsabili cu vegherea la încălzirea globală ….. et homo ecologi(sti)cus dixit: încălzirea globală a provocat toată povestea asta din Japonia.
Nimic mai clar. Nu ştiu alţii cum sînt, dar la orele de geografie noi am învăţat altceva despre felul în care este aşezată Japonia, cum că ar fi aşezată într-o zonă seismică şi că frecarea plăcilor tectonice, activitatea vulcanilor au legătură cu căldura, dar cu o altfel de căldură, care vine din altă parte şi nu de la eşapamentele maşinilor sau din burţile vacilor şi oilor.
Povestea asta seamănă prea mult cu această satiră. Dacă verzii interpretează totul prin lentila lor hermenutică, mă gîndesc acum la declaraţiile pe care le vor da asociaţiile feministe despre cutremurul din Japonia.
sursa big picture
vei mai multe imagini AICI.
Parcă aud:
Caius îmi este profesor de lăută. Ne întîlnim rar, dar tot mai trebuie să aprofundez ultima lecţie. Aşa cum i-am prezis, cred că va avea un viitor strălucit în muzică. Începe să apară din ce în ce mai des în presă, are evenimente, concerte.
Acum a apărut un articol despre instrumentele lui.
Lăutele lui Caius Hera sunt unicate absolute, fiind făcute la comandă, după specificaţiile sale, fie de lutieri din Istanbul, fie de singurul meşter lutier din România, profesorul de chitară Lorinczi Gyorgy din Tg. Mureş. Indiferent dacă se numesc “Al oud” din Arabia, lăuta renascentistă, chitara spaniolă “vijuela” cu şase coarde, “teorba” sau “chitarrone” (o lăută imensă, de aprope doi metri lungime şi cu 14 coarde), ori lăuta barocă, cea cu numărul imposibil de 18 coarde, toate aceste instrumente sunt adevărate opere de artă. Coardele sunt confecţionate, ca pe vremuri, din intestine de miel răsucite. Doar o coardă de bas de la “chitarrone” foloseşte un intestin întreg de miel, aşa că întregul ansamblu de “basso continuo” necesită intestinele de la şapte miei. Din această cauză, lăutiştii din vechime se plângeau că e mai uşor să ţii un cal decât un “chitarrone”!
Tocmai am discutat cu studenții implicațiile învățăturii conform căreia Dumnezeu nu cedează, El nu va distruge creația, ci o va reclama, o va restaura. Va arde pămîntul și va arde și cerul. Dumnezeu își va arunca toată creația la coș, renunțînd la ce a creat în favoarea unui cer nou și a unui pămînt nou?
Dacă da, atunci aceasta va da satisfacție Diavolului? Dacă nu, atunci… care este planul? Și care este oare legătura dintre aceste lucruri și Iad și apoi noile învățături despre Iad.
The doctrine of hell has recently come under vicious attack, both from secularists and even from some evangelicals. In many ways, the assault has been a covert one. Like a slowly encroaching tide, a whole complex of inter-related cultural, theological, and philosophical changes have conspired to undermine the traditional understanding of hell. Yesterday, we considered the first and perhaps most important of those changes–a radically altered view of God. But other issues have played a part as well.A second issue that has contributed to the modern denial of hell is a changed view of justice. Retributive justice has been the hallmark of human law since premodern times. This concept assumes that punishment is a natural and necessary component of justice. Nevertheless, retributive justice has been under assault for many years in western cultures, and this has led to modifications in the doctrine of hell.
La întoarcerea la Roma, într-o după-amiază însorită, papa i-ar fi mărturisit unui ziarist: „Astăzi e timp frumos.” Aceste cuvinte au stârnit, în lumea întreagă, o imensă emoţie, care se amplifică pe zi ce trece.
Citi mai departe şi comentaţi AICI.
Careful. We don’t want to learn from this.
– Bill Watterson
sursa Big Picture
vezi mai multe imagini AICI.
Tocmai se adeveresc cîteva lucruri din ce spuneam în lecţia japoneză. Japonia reintră în normal într-un ritm care uimeşte lumea, atît cît se poate numi „normal” şi „revenire” după ceea ce s-a întîmplat.
S-au scris cărţi despre „miracolul japonez” pendulînd între un entuziasm nelimitat cu uimiri faţă de spiritul tehnologic japonez şi, pe de altă parte, un scepticism ştiinţific ignorant faţă de cultura străveche a insularilor.
Cineva a inventariat cîteva lucruri pe care le-a numit „interesante” despre Japonia. Nu cred că sînt cele mai reprezentative, dar poate că ne facem o idee despre aceşti extratereştrii.
Cineva mi-a trimis spre publicare următoarea recenzie. Ce părere aveţi de site?
„Copiii nu-şi pot alege părinţii. Nimeni nu-i întreabă, nu le cere părerea, iar în primii ani de viaţă – familia ia cele mai importante decizii în locul lor. Abia mai târziu le sunt puse în faţă problemele adevărate pentru care trebuie să găsească soluţii singuri. Abia mai târziu ei trebuie să fie responsabili, să înfrunte „surprizele” vieţii şi să suporte consecinţele propriilor acţiuni. Dar pentru că la început ei nu au un cuvânt de spus – părinţii sunt aceia care trebuie să aibă grijă de ei, să le ofere tot cei mai bun pe lume, dar cel mai important – să le ofere o copilărie fericită, una de poveste.
A venit primăvara! Bine îmi pare! Cu această ocazie facem curăţenie prin „curtea blogului” şi schimbăm un pic direcţia. Nu doresc să fac multe declaraţii despre noua tendinţă, este mai bine să observaţi singuri, dragi prieteni, decît să comparaţi nişte declaraţii care ţintesc prea departe în timp, cu un ritm prea lent al aşteptatei schimbări.
Cîteva preîntîmpinări totuşi:
1. Veţi observa cîteva zile la rînd „comentariu în aşteptare”. Cred că unii au nevoie de o întîrziere a reacţiilor. Această procedură va fi temporară şi activată uneori cînd nu am posiblitatea să „plivesc” blogul aşa cum trebuie. Nu-i aşa că nu este rău să avem mai mult timp de gîndire? Am avut comentatori care mi-au cerut retragerea unui comentariu după ce şi-au dat seama că îşi prea dăduseră în petic. Deja aţi observat probabil o moderare „la sînge” în ultimele zile. Comentarii aparent nevinovate nu au trecut, dacă au pomenit nume, dacă au lipsit argumentele în favorarea epitetelor, dacă au încălcat anumite reguli pe care le-am precizat de la bun început, dar faţă de care deseori am fost prea relaxat. De asemenea, voi înlătura comentarii care nu sînt interesante în opinia mea, nu aduc valoare discuţiei sau deturnează în mod evident şi cu rea intenţie discuţia. În felul acesta mă voi scuti şi eu de păcatul ironiei inutile şi al mustrării inutile.
Titlul este o parafrazare a celebrului început de capitol 3 din Iacov: „Să fie mulţi învăţători între voi…. „. Nu eu am făcut parafrazarea. Aşa cum îi spuneam anul trecut unui prieten nu prea îmi place să calamburesc cuvintele Scripturii. Dacă-i musai… şi de data aceasta nu am făcut-o eu.
Tocmai îmi făceam curăţenia de primăvară pe blog (chestiune despre care veţi afla în seara asta), cînd, via Dănuţ Mănăstireanu, am dat peste chestia ASTA.
Throughout the history of public theological debate, there was one constant—those debates only took place between a few select people—Moses, Plato, Augustine, Aquinas, and so on—who gained respect through a lifetime of scholarship.
Nu cred că sînt mulţi pămînteni care să nu fi aflat deja ce s-a întîmplat în Japonia. Nu cred că sînt mulţi teologi, predicatori, prezicători din toate straturile şi tagmele posibile, de la horoscopiste, astrologi, pînă la astronomi, geografi, geologi şi profeţi „de sticlă”, care să nu îşi fi dat cu părerea despre lună şi soare, despre atracţia astrelor, maree, conjuncţie, plăci tectonice, judecata lui Dumnezeu, dreptatea lui, sensul suferinţei, şi, de ce nu, sfîrşitul lumii.
Putem să ne mutăm totuşi privirea în altă parte puţin?
sursa Big Picture
