„Nu ar trebui să fie mulţi blogări între voi…. „

Titlul este o parafrazare a celebrului început de capitol 3 din Iacov: „Să fie mulţi învăţători între voi…. „. Nu eu am făcut parafrazarea. Aşa cum îi spuneam anul trecut unui prieten nu prea îmi place să calamburesc cuvintele Scripturii. Dacă-i musai… şi de data aceasta nu am făcut-o eu.

Tocmai îmi făceam curăţenia de primăvară pe blog (chestiune despre care veţi afla în seara asta), cînd, via Dănuţ Mănăstireanu, am dat peste chestia ASTA.

Throughout the history of public theological debate, there was one constant—those debates only took place between a few select people—Moses, Plato, Augustine, Aquinas, and so on—who gained respect through a lifetime of scholarship.

But the invention of social media, like blogs, Twitter, and Facebook, created a radical departure in communication. In pre-2004 Christianity (that is, Christianity before Facebook was invented), only a small group of Christian leaders and teachers had access to the printing press—but today everyone has WordPress. In pre-2004 Christianity it was difficult to become a published author, but today everyone is surrounded by dozens of „Publish” buttons.

…..

Citiţi mai departe AICI.

Aici se naşte o tensiune interesantă între dorinţa de a face teologia un bun al tuturor şi tendinţa bunului simţ, care ar trebui să ne călăuzească pe fiecare, de a vorbi despre lucrurile pe care le înţelegem, de a întreba asupra celor pe care nu le înţelegem.

Am fost atît de bucuros zilele acestea văzînd că putem discuta pe un blog despre Trinitate şi despre limbajul tehnic teologic, am trecut de la extaz la agonie, cînd am văzut un comentator care vorbeşte senin despre trei creatori, cînd se referă la Sfînta Treime. Bucuria şi spaima au fost îngemănate. Trăim în mijlocul celei mai informate generaţii din istorie cu siguranţă. Acesta este un fapt despre care s-a mai afirmat. Trăim însă şi în mijlocul celei mai gureşe generaţii care a făcut umbră pămîntului vreodată. Fiecare dintre noi a devenit omul-conductă. Pe la un capăt intră informaţia de pe Google (în cel mai fericit caz de pe google-books) şi iese pe unde poate, bloguri, comentarii pe blogurile altora, facebook-ul personal şi twitterul, toate butonate prin metrouri, staţii de tramvai, coadă la alimentară, parcări, buticuri şi gogoşerii.

Teologia s-a coborît din nou în Agora. Bun! Mă tem că a nimerit totuşi în piaţă… Filozofia s-a urcat iarăşi pe butoi în hala de peşte! Bun! Mă tem că este călcată pe mîini în timp ce se ascunde cu groază pe sub masă în timpul unei noi mineriade a gîndului.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Meşteşugăreşti. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la „Nu ar trebui să fie mulţi blogări între voi…. „

  1. Există vreo lege Copyright pentru conținut nescris? Dacă ar fi existat, vă dădeam în judecată pentru furt de idei nepublicate, dar înmagazinate 🙂 It happens
    Vi s-a împlinit visul, suntem ca în vremea controversei ariene, discutăm deschis între noi, într-un oare care sens am creat „teologia de jos” (nu în sensul ce ne duce gândul la teologia liberală). Și totuși citesc o tristețe în text, nu e chiar ce v-ați fi dorit.

    • Marius David zice:

      nu, din fericire nu există şi Putinstiutorul m-a acuzat că i-am furat ideile neexprimate.
      Cineva mă întreba zilele trecute de ce am succes cu blogul. Nu ştiu prea mult, nici nu m-a prea interesat, dar am o bănuială.
      gîndesc cu voce tare şi exprim fie ceea ce alţii nu pot exprima, nu ştiu exprima sau amînă să exprime, chiar dacă ştiu şi pot.

      Da, vulgarizarea teologiei are şi riscurile ei. Sîntem diferiţi: ce bine, ce rău!
      Ceea ce am visat s-a întîmplat parţial.
      Probabil acum ar trebui să luptăm pentru recuperarea bunului simţ al ţăranului pe care îl descrie Steinhardt în Jurnalul fericirii.

      Acela asculta cu interes şi fără să sufle prelegerile profesorilor universitari…sorbea totul cu nesaţ.
      – Înţelegi ce vorbim noi aici, Ioane,
      – Nu înţeleg, dom profesor, dar vorbiţi aşa de frumos… mai spuneţi.

      Cam aşa era dialogul.
      Acel bun simţ al ascultării şi întrebării necesare despre care vorbea Eliade cred că trebui recuperat.

      • Cristina zice:

        „nu, din fericire nu există şi Putinstiutorul m-a acuzat că i-am furat ideile neexprimate.
        Cineva mă întreba zilele trecute de ce am succes cu blogul. Nu ştiu prea mult, nici nu m-a prea interesat, dar am o bănuială.
        gîndesc cu voce tare şi exprim fie ceea ce alţii nu pot exprima, nu ştiu exprima sau amînă să exprime, chiar dacă ştiu şi pot”

        aici cred ca se intampla un fenomen similar cu cel al falselor memorii si anume: e foarte, foarte usor atunci cand citim sau auzim idei cu care suntem in acord puternic, sa suferim o distorsiune cognitiva si sa avem impresia ca ne-au fost „furate”, cand in realitate meritul apartine in totalitate autorului care le verbalizeaza.
        Atfel, se pare ca, aceasta „amanare a exprimarii”, de multe ori, are in spate motive obiective …

        • naomi zice:

          Eu as zice mai degraba ca sunt calauziti de acelasi Duh. 🙂

        • @Cristina, poate ca este si ce zici tu, dar eu am afirmat cuvintele alea dorind sa spun ca Marius a reusit (sau a avut curajul) sa spuna cu voce tare si CLAR un lucru la care poate m-am gindit si eu dar nu am avut inca experienta sau „batrinetea” sau „the guts” sau la care procesul de distilare nu era gata incit sa-l spun asa de bine. No, cam atit! 🙂

  2. Bogdan Burghelea zice:

    Trăim într-o lume informată, dar aproape complet neformată.

  3. Am citit articolul in engkeza, foarte bine spus in ultima parte Eu sunt de parere ca , daca totusi ( dupa atentionarea primita) continuam sa ne afisam gandurile, sa incercam sa ni le moderam dupa Sfanta Scriptura
    Adica, sa nu punem prea multe cuvinte straine de limbajul Biblic in explicatie la ideile afisate, fie ca sunt ale noastre fie ca sunt ale altora Fie ca Domnul Isus Hristos sa fie calauza tuturor pe aceste carari intortocheate ale doctrinelor, daca vreunul din fiii Sai s-a ratacit pe ele La orice intrebare (daca este ) biblica raspunsul corect este numai cel formulat in totalitate cu cuvintele Bibliei EX. ” Cum isi va tinea tanarul curata cararea ? – Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau „

    • Marius David zice:

      da, chiar vă încurajez să vă exprimaţi, tocmai ca să ne putem corecta unii pe ceilalţi.
      După cum se întîmpl’ă acum cu Syme.
      Spunem un lucru, după care vedem că se poate corecta.

  4. ACIDUZZU zice:

    Trăim într-o lume informată, dar aproape complet neformată.
    Nu, nu este un citat, este o cruda realitate !
    Cruda pentruca, uneori, lumea informata sufera de prea mult timp de…deformare spirituala congenitala !
    Cruda, pentruca, uneori, oile behaie a dezinformare si nu mai aud glasul Bunului Pastor !
    Cruda,pentruca, uneori, pastorul se dovedeste a fi un impostor si el behaie a dezinformare, intrucat structura lui, caracterul lui sufera de deformatii sau chiar malformatii… Stie el de care…
    Atunci nu-si mai face efect „toiagul si nuiaua” care mangaie cu dragoste ci doar bata care este…pentru spinarea nebunului,vanataile pana la sange !

  5. Pingback: “Ce caută un popă pe facebook?” | Marius Cruceru

  6. Vasile zice:

    Fiecare un Blogger îmi pare o consecință a doctrinei baptiste a Competenței Sufletului.

    Cum spune Eugen Matei, „Pentru Mullins, și în general pentru baptiști, o consecință a principiului competenței sufletului este că fiecare om are privilegiul și responsabilitatea să citească și să interpreteze Scriptura pentru sine. ”

    Știm că acest principiu nu ar trebui să facă din fiecare un Hrisostom, dar în practică cam face.

    Noi am dorit responsbilitate individuală și autonomie: „fiecare baptist un misionar (și un hermeneut)”, tot noi culegem roadele. De aici, fiecare baptist un blogger.

    Ce am pierdut când am câștigat Competența Sufletului?

    • Marius David zice:

      depinde cum înțelegem competeneța,
      competența ca termen are în sine tot timpul ideea potențialității, și anume
      com-petentes erau cei care cereau să fie botezați, cei care erau în așteptare, fiindu-le pusă încă la îndoială maturitatea și pregătirea pentru pasul cel mare al botezului
      toți tînjim, dorim, nu neapărat cu totții trebuie să obținem.
      Eu nu cred că tot baptistul trebuie să fie un hermeneut,
      tot baptistul trebuie să fie un bun și harnic lector al scripturii, dar nu toți interpreți.
      Să nu fie mulți învățători între voi.
      cred că am un text despre asta,
      poate că este pe privat, poate că îi dau drumu la publicat, deși s-ar putea să stîrnească controverse și reacții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.