Yes … She can… (cine-i autoarea/autorul textului?)

Circulă aproape viral un text interesant despre „femeia de carieră”.

Textul este plasat în cîrca lui Dinescu. Nu pare a fi, după nasul meu stilistic, dar se poate. N-am citit prea mult din Dinescu. Este spumant, mult umor acru. Textul pare mai degrabă scris de o femeie. Deşteaptă foc, în sensul etimologic al cuvîntului şi nu numai. Deşteptată! Textul nu este deloc misogin, pare o baie cumplită în realitatea dură a „multinaţionalilor”.

Textul apare fără indicaţii de preluare pe mai multe bloguri (AICI, un fragment, AICI – textul întreg, din cîte se pare)

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline.
Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal..
Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie „urgent”, „campanie”, „scheme”, „rapoarte”.
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă…

Acru textul, cumplită ideea, dar mă interesează şi povestea editorială în acest caz.

Putem găsi „vinovata”?

UPDATE: S-A GĂSIT VINOVATA: vezi AICI

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Fabrica de barbati, In-text-esant, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la Yes … She can… (cine-i autoarea/autorul textului?)

  1. luminita zice:

    Am inteles din ce am cautat ca ar fi vorba de Simona Catrina, but….

  2. ACIDUZZU zice:

    Este chiar stilul lui Mircea Dinescu, totusi… Limbajul colorat in chip mioritic ii apartine. Vezi aici…

    http://www.maglavais.ro/articole/creatie/Mircea_Dinescu_Femei_de_cariera.html

  3. Cristina zice:

    Deosebit de plastica exprimare, indica foarte clar nostalgia autorului, din perspectiva femeii, pentru pacea, tihna ca stari experientiate de femeia traditionala ce isi asteapta impacata barbatul acasa, cu hrana aburinda si copiii veseli, cu vocile lor precum clopoteii, in jurul ei.

    Din pacate, in zilele noastre fericita imagine de mai sus nu multumeste marea majoritate a celor ce se incadreaza in categoria sexului frumos/slab/gingas sau cum i se va mai fi spunand, dorintele lor merg mult inaintea posibilitatilor incluzand multe alte stimulente precum: dorinte de afirmare, concedii in locuri exotice, imbracaminte de top etc, dorinte care le trimit rapid in categoria descrisa atat de interesant de autorul textului… iar nostalgia bat-o vina, apare din cand in cand, ca o boala, si incurca itele noului aranjament.
    Ce-i de facut, tratam boala sa dispara cu totul…sau ne intoracem la radacini? Sau o fi ceva cale de mijloc?

    Asa cum in trecut anxietatea (procesarea cu precaderea a stimulilor negativi din mediu) era o trasatura cat se poate de adaptativa (cei anxiosi erau cei mai adaptati, fiind mult mai vigilenti, supravietuiau in numar mult mai mare decat ceilalti) iar in prezent o tratam ca boala pentru ca ne consuma prea multe resurse si nu ne mai pandeste lupul dupa un copac sa ne manace, e foarte posibil ca si in cazul „nostalgiei” noastre sa se gaseasca oaresce tratamente incat sa scapam definitiv de ea … daca majoritatea intra in joc avem sanse mari sa fim niste neadaptate tanjind dupa vechea randuiala.

    • Marius David zice:

      Ca unul care trăiesc în casă cu o femeie casnică, liniştită, plină de pace şi care şi-a păstrat frumuseţea tocmai datorită faptului că este scoasă din „producţie”… aş opta pentru întoarcerea la tradiţie.
      la rădăcini.
      Întrebaţi-o pe soţia mea cît este de nefericită că nu-şi profesează meseria de tehnician veterninar şi că nu face touche-uri la vaci şi nu se plimbă cu tractorul prin ferma zootehnică deşi are carnet.
      V-o imaginaţi pe Natalia dînd ampicilină la cucoşi?
      Nostalghia înseamnă literal durerea întoarcerii…
      Dacă te întorci .,.. nu mai este durerea aşa de mare.

      Noi bărbaţii sîntem nişte şmecheri.
      1. Primit două blesteme.
      2. unul nouă – transpiraţia muncii, nu munca, ci transpiraţia şi chinul. şi plăcerea muncii ,…. zic eu era înainte de cădere.
      3. unul vouă – durerea naşterii, nu naşterea, că înmulţirea ca poruncă era şi înainte de cădere… şi plăcerea, zic eu.
      4. noi am păstrat blestemul nostru, că n-am avut ce face, voi aţi păstrat blestemul vostru că n-aţi avut ce face.
      5. IDEEE GENIALĂ. să vă dăm şi din blestemul nostru ca să-l uşurăm de pe umerii voştri că şi-aşa noi nu putem naşte cu dureri decît pietre la rinichi şi … pe alea oricum nu le putem duce la binecuvîntare.
      pam – pam. Am rezolvat problema

      Aşa că, inteligente femei, purtaţi ambele blesteme: producţia de copii şi apoi… mergeţi în „producţie”.
      Semnat, şmecherii de bărbătuşi!

      • Cristina zice:

        „Aşa că, inteligente femei, purtaţi ambele blesteme: producţia de copii şi apoi… mergeţi în “producţie”.
        Semnat, şmecherii de bărbătuşi!”

        Foarte corecta analiza, de nenumarate ori am reflectat asupra unui aspect, intalnit in special in familiile de mijloc sau sub din societatea noastra:
        – barbatul: prestat munca 8-10-12 ore pe zi, venit acasa – relaxare
        – femeia: prestat la fel 8-10-12 ore, venit acasa – trebaluit (spalat, lectii cu copiii, etc, etc)

        Raspunsul: Femeia Superman 🙂 care-si asuma singura, asa cum bine ai spus, ambele blesteme.

        Ferice de cele care au CAP si sunt suficient de inteligente sa-i cunoasca si sa-i accepte locul.

      • Pomisor zice:

        Frumos din partea dumneavoastra domnule Marius sa va asumati responsabilitatea, insa eu nu uit ca femeile au cam fost cele care au batut cu pumnul in masa luptand „eroic” pentru o egalitate cu noi barbatii avand oroare de obligatia de a fi supuse. Nu neg faptul ca au existat destui barbati care au cam abuzat de aceasta regula, dar cine i-a luat???

        Pentru ca din punct de vedere ingineresc nu prea li s-au gasit loc in „productie”, deoarece tehnic vorbind nu sunt potrivite la destul de multe activitati, calitatile lor fizice, cu care au fost create, fiind mai slabe decat ale unui barbat. Si fara o puternica presiune din partea femeilor multe compani le-ar trimite cu drag acasa. Dar in ziua de azi a le spune aceasta este echivalentul celei grave jigniri posibile… Pentru ca de fapt, la mijloc este rebeliune in forma pura la adresa lui Dumnezeu care le-a creat si ele nu vor sa accepte nici modul, nici rolul pentru care au fost create…

        Acum daca ele au vrut si vor egalitate pot sa o duca…

        • Marius David zice:

          Corect! Ele sînt de vină, aşa a spus şi Adam! „Eva, eşti di vină, tu!… ” şi Dumnezeu l-a dat afară din Rai! Tehnic vorbind!
          Egalitate a fost din primul moment.
          Amîndoi goi la trup şi în suflete, amîndoi, proşti, deşi doreau cunoaşterea, amîndoi însinguraţi, deşi erau împreună

          • Pomisor zice:

            Azi noapte exact dupa ce terminasem de scris si tocmai doream sa trimit o replica in care dozasem cu darnicie vegetala ceva duritate si „acid”… a picat curentul…
            Ok, multumesc Domnului ca ne-a ferit, pe dumneavoastra de ceva trairi negative si pe mine de ceva exces de zel in folosirea de „acid”, pe care probabil ca l-as fi regretat…

            Astfel ca scriu ca replica doar partea pozitiva a concluziei: Acoperirea pacatelor se face prin ispasire si corectare (Isaia 53:11,12).

  4. ACIDUZZU zice:

    „…daca majoritatea intra in joc avem sanse mari sa fim niste neadaptate tanjind dupa vechea randuiala.”

    „Ce-i de facut, tratam boala sa dispara cu totul…sau ne intoracem la radacini? Sau o fi ceva cale de mijloc?”

    Preocuparile moderne ale femeii de azi, nu intotdeauna reprezinta „chinurile vocatiei” ci mai degraba „chinurile tentatiei” de a-si revendica intaietatea…, intr-adevar nu intr-un mod misogin si specific barbatilor, ci imbracate in faldurile miscarii feministe care nu este altceva decat un „deja vu…” despre ce s-a intamplat in Gradina Edenului, „redobandind” astfel o…intaietate pe care n-au avut-o niciodata de-atunci incoace… Doar intr-o perpetua rebeliune… Discriminarea nu consta in atitudinea barbatului (mai mult sau mai putin misogin) ci in subaprecierea celui care a fost creat intai…
    Si cand te gandesti ca unii aprecaiza aceasta rebeliune ca pe o redobandire a drepturilor primordiale. Care drepturi, din moment ce, cei doi au fost creati „sa functioneze” DOAR ca un singur trup ?

  5. Pomisor zice:

    Totul se plateste… Fiecare lucru are pretul lui… De aceea ferice de cine este intelept si isi face bine socotelile…

    Nu este greu de facut un lucru… cel mai greu este sa nu il regreti dupa…

  6. Meea zice:

    Am citit si eu articolul si chiar l-am trait intr-o anumita masura. Nu demult vorbisem la telefon cu directoarea unei firme, si o rugasem sa-mi confirme in urmatoarele zile un anumit lucru, la care dansa imi raspunde: nu stiu daca am sa pot sa va raspund zilele urmatoare la telefon deoarece trebuie sa nasc!
    Trist…dar adevarat.

  7. mama lui Darius si a lui Marcu zice:

    Dur textul, dar adevarat.
    Am lucrat de la 19 ani,munca de birou, era ok, reuseam sa ma descurc din banii mei si cu facultatea si cu cheltuielile personale. M-am casatorit dupa 3 ani. Nu mai era la fel de usor, pentru ca aveam volum mare de lucru, aduceam si-acasa dosare imense de facturi, registre, stateam nopti intregi sa lucrez. Printre hartii trebuia sa gatesc, sa zambesc, sa iubesc… Dupa un an si jumatatea (terminasem facultatea) am ramas insarcinata cu primul nostru copil, mi s-a transmis inca de la inceput ca unele femei (adevarate, s-o citesc pe sefa) merg la munca pana inainte sa nasca, si ca, daca stau ultimele luni fara ocupatie, o sa nasc muuult mai greu. Au profitat nu numai de mine, ci si de bebelushul meu. Dupa prima nastere aveam dureri cumplite de coloana, in zona cervicala, dupa multe investigatii, am primit verdictul, o hernie de disc.
    5 ani de munca de birou mi-au „rezolvat” coloana.
    Ii multumim Domnului ca ne-a mai daruit un copilas, si casa noastra e plina, la propriu, ma bucur de ei,doar ca uneori, ma simt asa coplesita de munca de zi cu zi, de perioadele interminabile de gripe, viroze, raceli, varicela, curatenie, mancare, ca am avut perioade (de usoare depresii, zic eu) cand am vrut sa ma angajez din nou, doar ca sa evadez, sunt saptamani intregi cand nu ma despartesc de ei, sotul meu lucrand destul de mult, iar parintii nostrii fac agricultura si nu prea ne pot ajuta.
    Mi-am analizat gandurile mele, si am realizat ca nu-mi doresc cu adevarat sa ma intorc la munca, nu vad cum ar fi familia mea cu copiii la cresa sau camin, cum ar fi sa-mi fac treaba acasa dupa ce as sosi obosita de la munca. Rezolvarea a fost sa ies pret de cateva ore singura sau cu niste prietene, ma ajuta sotul meu, sta el cu copiii cateodata sa mai pot iesi, si ma bucur ca toata energia mea si timpul meu, nu-l folosesc pentru prosperitatea unei firme ci pentru cresterea comorilor primite de sus, si pe care doresc si ma straduiesc sa le indrept pasii spre Domnul Isus.
    Sunt o economista casnica, mi se lanseaza jigniri subtile, dar nu vad nimic mai important decat copiii mei. Dumnezeu mi-a aratat ca in mana Lui e viata lor, amandoi au avut probleme la nastere si intr-o secunda ii puteam pierde, asa ca ii pretuiesc si mai mult, si ii multumesc ca mi-a dat harul sa fiu mama.

  8. Lidia Matzek zice:

    îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend =))))

  9. ioana zice:

    e foarte usor si covenabil sa vorbesti in acest chip, mai ales pentru barbati. Va doriti sa fiti giugiuliti (nu spun in sensul negativ, nu sa va ofensez), voi sa fiti cei dupa care se muleaza totul in casa, centrul. Si nevasta nu mai are slujba, ca nu ne face bine, trebuie cineva sa creasca copilul, trebuie cineva sa-mi spele, sa-mi gateasca. Tu esti cel care contezi. Pentru o femeie care de mica s-a ocupat cu cititul, visa la o profesie, a investit in acest sens, a intrat la facultate, s-a implicat, rezultatele ei au fost recunoscute si ca sa spun asa „validate” este o „forma de brutaliate” sa o tii in casa, sa nu aiba slujba, pentru ca asta e rolul, atata ti-a permis Dumnezeu. Ce Dumnezeu! Acesta este Dumnezeu? nu acesta este dumnezeu, bineinteles ca nu… dar m-am urat de replica asta standard aplicata cu asa bucurie de fratii nostri. e-adevarat ca cele mai multe dintre femei nu sunt genul pe care l-am descris mai sus, dar cele care se incadreaza, care au un vis de a realiza ceva pentru societate (acum o sa-mi ziceti: da’ ce copiii nu is aceasta societate?, o sa va raspund promt, nu!, mai exista si altceva… desigur este o mare onoare, este un lucru inaltator sa cresti copii, nu despre asta e vorba) si au o pasiune vie pentru asta sunt criticate, feministe, ironizate. Femeile sa nu uite, cele care sunt atat de impotrivitoare „feminismului” ca datorita feminismului (ma rog, cel incipient si „inocent”) pot vota, au drepturi de care se bucura cu asa normalitate. Daca a fi feminista inseamna sa crezi ca esti egala cu barbatul, (drepturi, valori, etc.), ca ai dreptul la a te dezvolta in domeniul in care Dumnezeu ti-a dat talent (daca acesta este domeniul casnic, foarte bine, nu consider nici pe departe o rusine, dimpotriva „invidiez” astfel de femei), atunci sunt feminista.

    imi dau seama tot mai mult ca nici cum nu e bine pe acest pamant, nu exista o pozitie ideala, fiecare e un hamlet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.