Lecţia japoneză

Nu cred că sînt mulţi pămînteni care să nu fi aflat deja ce s-a întîmplat în Japonia. Nu cred că sînt mulţi teologi, predicatori, prezicători din toate straturile şi tagmele posibile, de la horoscopiste, astrologi, pînă la astronomi, geografi, geologi şi profeţi „de sticlă”, care să nu îşi fi dat cu părerea despre lună şi soare, despre atracţia astrelor, maree, conjuncţie, plăci tectonice, judecata lui Dumnezeu, dreptatea lui, sensul suferinţei, şi, de ce nu, sfîrşitul lumii.

Putem să ne mutăm totuşi privirea în altă parte puţin?

sursa Big Picture

Japonezii, cel puţin din perspectiva creştinilor, sînt păgîni, nişte „pierduţi”. Resping cu insistenţă creştinismul în toate formele lui. (Am eu nişte explicaţii asupra întrebării De ce… ) Pînă şi Biserica Ortodoxă Română şi-a făcut misiune în Japonia. Toată lumea creştină tînjeşte să cucerească naţiunea Soarelui Răsare.

Nu aş dori să discutăm „judecata lui Dumnezeu” peste acest popor care „respinge adevărul” şi alte lucruri de genul acesta. Ba, mai mult, deocamdată refuz să spiritualizez ceva din toată povestea asta şi încerc să văd doar ce s-a întîmplat cu cel mai rece ochi posibil.

Văd un popor hîrşit în lupta cu natura şi care şi-a tras de-a lungul istoriei lecţiile necesare din aceste înfruntări. Văd un popor extrem de inteligent şi care s-a ridicat din cenuşă, a păşit din Evul Mediu direct în modernitate şi ni s-a făcut contemporan într-un mod umilitor pentru culturile deja avansate, s-a ridicat din mormîntul celui de-al Doilea Război Mondial direct pe meterezele economiei mondiale.

Văd nişte plăci tectonice care au eliberat o imensă energie, un cutremur, tsunami şi catastrofă după catastrofă. Imaginile sînt mai mult decît grăielnice. Văd agenţii de ştiri care se grăbesc să tragă concluzii, avide după imagini şi isterice ca nişte cucoane care urlă mai tare decît răniţii înşişi. Văd teologi şi filozofi de ziar care prind prilejul să se caţere pe maldărele de moloz şi pe şoselele pentru a adăuga încă o poză de tip „YO-LA” în albumul narcisistic propriu şi personal, văd ştirişti care n-au nici minima hărnicie a culegerii de informaţii valide, nici minima deontologie profesională.

Dincolo de acestea însă ….

… văd un popor pentru care nu îmi pot reţine admiraţia. Am urmărit puţinele videoclipuri de amator realizate în timpul şi imediat după cutremur.

Am văzut femei lipsite de manisfestările isterice la care ne-am aştepta (veţi spune că şi aşa sînt obişnuiţi cu cele cutremure oricum), bărbaţi cu faţa împietrită într-o suferinţă sobră, un calm limpede de ceai verde şi o răceală aproape incredibilă faţă de pierderi şi pagube, lacrimi reţinute, dar imediat… hărnicie şi solidaritate, calm şi voinţă.

Este cunoscută propensiunea japonezilor pentru muncă şi rînduială. Nu s-a terminat bine cutremurul şi lucrătorii dintr-un supermagazin, în loc să se repeadă afară (oricum se terminase seismul), în loc să înceapă să schimbe impresii fierbinţi, să urle, să ţipe de fericire că au scăpat sau de speritură, se apucă să strîngă ce s-a spart şi împrăştiat, după ce se vor fi asigurat că nu este nimeni rănit. Muncitorii sînt în stradă, repară fire de electricitate, tehnicienii sînt la posturi, unii dintre ei abia şi-au pus propriile familii la adăpost.

Am văzut, de asemenea, secvenţe de mare nobleţe sufletească, deja au început să curgă istoriile despre sacrificiu, ajutorare şi … spuneţi-mi, vă rog, unde sînt hoţii ocazionali care dau buzna în acest fel de vremuri? Vă mai amintiţi Haiti? Doar genetica să ne joace feste?

Nu pot să nu privesc umilit, creştin fiind, cu amintirile unor cutremure recente şi cu reacţiile necreştineşti ale unor popoare „creştine” (de parcă ar exista aşa ceva!) în minte, nu pot să nu privesc umilit la modul în care s-au comportat japonezii, cel puţin pînă în acest moment, în faţa acestor răgete ale pămîntului.

Probabil că unul dintre cele mai enervante aspecte ale culturii europene pseudo-creştine este că NOI avem răspuns la toate, noi ŞTIM de ce japonezii sînt mai deştepţi, noi ştim de ce le rezistă clădirile, noi ştim cam care este relaţia dintre cutare şi cutare, dintre idee şi realitate şi ştim şi ce ar trebui să facă ei acum. Cred că refuzul selectiv al japonezilor pentru diferite ajutorări este o lecţie pe care vesticii trebuie să şi-o administreze la rece.

Stimaţi coreligionari, stimaţi consăteni din marele sat vestic creştin, cred că avem ceva de învăţat din modalitatea în care acest extraordinar popor se poartă în faţa inevitabilului, în faţa semenilor, şi mai ales faţă cu ei înşişi. Există viaţă şi după cutremure, există zile în care va trebui să ne uităm în oglindă.

În 4 martie 1977 mîncam chiftele. Ne-am cutremurat cu toţii atunci, eu cu pîrjoalele între măsele, uimit cum dansează biblioteca prin sufragerie. Am coborît la scara blocului J1 din Iaşi, Alexandru cel Bun. Am văzut şi am auzit lucuri de care vecinilor mai apoi le-a fost ruşine.

Un pic de tăcere şi meditaţie nu ne-ar strica şi data viitoare cînd ne mai gîndim la „evanghelizarea” Japoniei probabil că ar trebui să ne gîndim la disciplină, rigoare şi felul în care aceşti oameni înţeleg Da-Da şi Nu-Nu.

Dorim să îi învăţăm Adevărul Întrupat, aşa cum L-am învăţat noi pe Cristos şi poate că ar trebui întîi să învăţăm cîteva lecţii despre hărnicie, caracter, consecvenţă, consistenţă, perseverenţă tocmai de la aceşti idolatri.

Creştini, să plecăm un pic capul a smerenie în faţa lecţiei pe care budişti sau ce vor mai fi fost ei, japonezii, ne-o arată în faţa stihiilor, nişte închinători la florile albe de cireş…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în dulce Românie, Eyesavers, Fabrica de barbati, Perplexităţi, Zidul rugăciunii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

108 răspunsuri la Lecţia japoneză

  1. Andrei C. zice:

    Am deschis hot-news-ul și am citit toate articolele și știrile pe care le-au scris și acesta a fost unul dintre primele lucruri pe care l-am observat la japonezi și care m-a făcut să-mi fie rușine de mulți și multe: modul în care s-au comportat.

  2. Pomisor zice:

    Aveti dreptate…
    In fata demnitatii si a altor calitati de care au dat si dau dovada, nu pot sa spun decat ca ii respect.

  3. dori`s zice:

    si eu am fost uimita, privind fotografii si filmulete, de calmul si disciplina acestor oameni. am fost rusinata ca acesti semeni ai nostrii, care in majoritate nu cunosc ca este Dumnezeu la care pot apela pot sa fie linistiti, iar majoritatea dintre noi care ne numin copii Domnului, care am experimentat de multe ori ajutorul Sau ne ingrijoram si ne agitam zilnic pentru probleme mult mai neinsemnate.
    a fost prima data cand mi-am pus intrebarea cine sunt acesti oameni cu care impartim aceiasi planeta. desigur ca sunt si ei ca si noi creatia lui Dumnezeu si tot ce au in dotare calm,disciplina, harnicie, au de la Creatorul nostru. este de admirat la ei ca au realizat ce au si au urmarit sa-si dezvolte calitatile in loc sa umble sa dezvolte ce nu au. cred ca aici ar fi o lectie de invatat. sa ne analizam sa vedem ce calitati a pus Domnul in noi si acelea sa le folosim pentru slava Lui. alta lectie ar fi sa invatam sa nu ne mai ingrijoram mai rau ca paganii care nu au alta nadejde decat puterea lor de a face ceva pentru ei si cei din jurul lor.
    apoi am privit catre Dumnezeu si m-am intrebat de ce ne-a creat atat de diferit? am vazut ca El este intotdeauna stapan pe situatie, ordonat si foarte corect, dar deasemeni este plin de ravna cu un temperament vulcanic, tot ce face indiferent ca trebuie sa pedepseasca sau sa mantuiasca face cu maxima intensitate. nu este om sa poata cuprinde toate calitatile lui Dumnezeu, de aceea probabil unii dintre noi le au pe unele si altii pe altele.
    concluzia in dreptul meu a fost sa-i multumesc ca m-a asezat intr-un popor patimas, plin de caldura, intr-o tara de o frumusete rara si ocrotita de El, unde am avut ocazia sa intalnesc oameni care-L cunosc si-L iubesc, unde eu insami am avut ocazia sa-L cunosc si sa-L iubesc. ma rog pentru japonezi si toti asiaticii ca in mijlocul necazului lor sa-L cunoasca pe Domnul, sa fie deschisi la Evanghelie si sa nu se mai increada atat de mult in ce pot face ei.

  4. naomi zice:

    Jos palaria inaintea lor, dar noi nu avem de invatat nimic de la ei, ci de la Domnul Isus.

    • dori`s zice:

      draga mea Naomi, nu vreau sa te supar. asa este cum zici invatam de la Dumnezeu si de la Domnul nostru Isus, dar Dumnezeu isi rezerva dreptul de a folosi material didactic, care poate fii un pagan, un animal, o floare sau orice alceva ce crede El de cuviinta. de exemplu mie imi plac mult copii si Dumnezeu m-a invatat multe prin ei.
      multe binecuvantari!

      • naomi zice:

        Ok
        Noi ne numim crestini, nu? Atunci cat priveste dargostea, milostenia, si iubirea de aproapele nostru, eu cred ca ar trebui sa ne caracterizeze si alti sa invete de la noi.
        Intrebarea este: suntem noi cu adevarat crestini? Nu!!!
        Cum putem sa spunem ca invatam de la ei fara sa nu rosim?
        Daca Dumnezeu ne vorbeste prin ei, atunci suntem, vai si amar de noi; la pocainta fratilor ca e de jale.

      • naomi zice:

        Dori’s
        Mi-a fost dor de interventia dv. Multe binecuvantari va doresc si dv. 🙂

  5. elisa zice:

    Naomi, pai tocmai asta spune in postare fratele Marius.
    ca avem. 🙂

  6. uwe zice:

    In ce masura ar fi posibil ca japonezii sa fie crestini de facto, fara sa constientizeze? Nu o zic ca o ipoteza, ci doar ca o… exagerare a unei idei de la care pot fi trase concluzii.

    • Marius David zice:

      Doamne fereşte? „Creştinul anonim”? Mulţumesc, nu cumpăr!
      Nu există creştin de facto versus de jure, şi „fără să conştientizeze”.
      Citeşte Romani 10, Ioan Evanghelia…
      Cum vor crede, dacă nu le va fi vestit cineva….

      • Pomisor zice:

        Corect, este necesar sa il recunoasca pe Domnul Isus ca Domn ca sa poata locui in ceruri (unde Domnul Isus domneste).

        Totusi in momentul in care o vor face (daca o vor face) vor avea avantajul ca nu le va fi atat de greu sa cultive calitati cum ne este noua.

      • uwe zice:

        Probabil n-am reusit sa-mi gasesc cele mai potrivite cuvinte sa-mi zic ideea. Ce vroiam sa zic e ca sigur ai sa gasesti dincolo japonezi care n-au auzit niciodata despre Cristos, si n-ai de unde sa stii ca nu vor fi mai multi decat romani care au auzit.

        • Bogdan Burghelea zice:

          Din cîte ştiu eu, au fost destule încercări de evanghelizare a Japoniei (cam de 400 de ani), ei chiar au o minoritate creştină (cu o viaţă nu tocmai uşoară), dar pare a fi o societate puternic secularizată, cu multe şi grave probleme.

        • Marius David zice:

          Japonezi care n-au auzit niciodată despre Cristos?
          să nu uităm că vorbim despre aceste lucruri într-o lume care nu este nimic mai mult decît un mare sat.
          Globalizarea?
          Nu cred că există cineva conectat la internet, televiziune care să nu sefi întîlnit cu Evanghelia într-o formă sau alta, inclusiv în China.
          Şi acolo s-a spart cenzura.
          Nu asta este problema. Din păcate soldaţii creştini americani care au ocupat Japonia puţin timp după al doilea război mondial au lăsat urme de neşters în conştiinţa japonezilor şi japonezelor.

    • Dani zice:

      Pai, crestin nu poti fi daca nu e implicat Cristos.

      Poti zice ca japonezii ar avea un caracter bun, care ar trebui sa fie specific crestinilor.

      Exista crestini nominali si crestini reali. Ma astept de la crestinii reali sa’si cultive si sa aiba partial o intelepciune care sa’i ajute sa reactioneze bine in situatii dificile.

      • Paul Pantea zice:

        Da, si intrebarea e: asa cum exista oameni care isi spun crestini si se cred crestini fara sa fie, oare nu exista oameni care sunt crestini fara sa stie si fara sa-si spuna astfel?

        Eu sunt convins ca da.

        • Bogdan Burghelea zice:

          @ Paul Pantea:
          „… oare nu exista oameni care sunt crestini fara sa stie si fara sa-si spuna astfel?

          Eu sunt convins ca da”.

          Ar fi interesant să argumentaţi.

        • Marius David zice:

          viceperversa este valabilă.
          Există oameni care se cred creştini şi nu sînt.
          Matei 7 ne arată acest lucru.
          Există şi profeţi care se cred profeţi şi sînt mincinoşi ca profeţi,
          există şi minună-factori care cred că vor fi făcut minuni în numele Lui, dar au lucrat fărădelegea.
          Adicătelea problema este mult mai gravă.

      • Marius David zice:

        Dani,
        da,creştin este derivat chiar din numele Mîntuitorului.
        nu existo protocreştinism, o noţiune pe care mi se pare că am auzit-o prin anii 1988-1989, adicătelea noi eram creştini înainte de Cristos, la daci mă refer.

  7. Paul Pantea zice:

    Se apropie ziua in care crestinismul va deveni inutil. Nu mai folosim Biblia sa explicam fenomene ale naturii, nu va mai trebui sa fim crestini ca sa traim mult sau sa avem standarde morale inalte. Urca pe scara academica si stratul crestin se rarefiaza.

    Desigur, nu trebuie sa fie omul crestin pentru ca acesta e util, profitabil sau cel mai putin riscant. Dar ne va fi din ce in ce mai greu sa facem crestinismul atragator.

    Naomi, stii cum se spune. Pana la Dumnezeu, te mananca japonezii. Si nu numai, avem multe de invatat de la multe popoare.

    • naomi zice:

      Cum invata omul pe pielea lui … hah hah. 🙂

      • Marius David zice:

        World of Solitaire,
        n-am dat drumul la comentariul tău din pricina felului in care te-ai raportat la Naomi.
        descurajez interacţiunea între comentatori în acest fel.
        Multumesc pentru felicitări. Nu le merit.

        • World of Solitaire zice:

          Marius,
          Pacat. Astfel, o sa moara convins/a, ca are dreptate in ineptiile pe care le sustine.
          Oricum, credinta, incumba libertatea de expresie a celorlalti, ; ori in comentariul respectiv, se simte o ingustime straina credintei.
          Eu, f.i, si ma adresez doar tie, cred intr-o forma de asa zisa divinitate, care permite fiintei statutul ei strict individualizat, fara imixtiuni in spiritualitatea personala. Si nu in tot soiul de inovatii ocazionale, in confuzia carora se afla si acest personaj pe care-l protejezi de a nu afla adevarul ineptiei sale. Sau poate, deliberat vrei s-o mentii in starea de ignoranta? De fapt, si gazele, traiesc fericite, poate cu Dumnezeul lor, unicul exprimand Divinitatea de care insa, nu bat atata tamtam.Dar, ma rog, de gustibus. Cine stie cum arata Obiectul credintei sale, in afara unei penibile confuzii imaginative?
          Personal, consider ca energia universala, in cadrul careia , a aparut viata, nu este ceva iluzoriu, nu este o fantasmagorie . Madi si Onu.

          • naomi zice:

            W of S
            Mi se pare mie sau noi doi ne-am mai „ciocnit” o data?
            Stai linistit/a ca daca as fi gresit cu ceva, sigur mi-ar fi atras atentia, crede-ma 🙂
            Dorinta ta este sa ma strivesti ca pe-o gaza, nu? Asta te roade ca nu ai putut 🙂
            Oricum nu poti sa ma superi cat pot eu sa te iubesc. Dumnezeul meu sa te binecuvinteze.

          • Marius David zice:

            Madi şi Onu,
            Fii sigur că încerc să îmi îndrept comentatorii, dar nu totul trebuie să fie la vedere. Îţi creează vreo bucurie să vezi pe cineva biciuit în public.
            Uneori am făcut-o, cînd îndreptarea nu s-a produs pe alte căi, dar Naomi a făcut progrese în ultimul timp.
            Spor la cît mai puţină risipă…. şi de cuvinte!
            mc

    • Marius David zice:

      Draga Paul,
      Eu altceva vreau să subliniez, ca unul care am făcut arte marţiale japoneze o vreme şi am cunoscut japonezi în carne şi oase, spun că oamenilor acestora trebuie să le spui o Evanghelie bine întrupată, la fel ca şi indienilor.
      Sîntem în situaţia pe care o descrie Gandhi (un film neapărat de văzut în acest context).
      Cred că el spunea: „Dacă L-aţi fi urmat cu adevărat pe Isus, India ar fi ofst acum a voastră… ” sau „M-aş fi făcut creştin, dacă aş fi cunoscut măcar unul…”.
      Aici este bătaia mea.
      Acestor oameni care nu semnează între ei contracte pentuc ă nu ştiu să traducă în limba lor ce înseamnă „şmecheria” şi „ne-om decurca noi cumva”… este forarte greu să le vorbeşti despre principiile creştine, dacă nu eşti deosebit de serios.
      Am răams eu probabil cu sechele de pe urma artelor marţiale şi probabil beau prea mult ceai verde.

      • Pomisor zice:

        Nu ati ramas cu sechele, ati inteles foarte bine cum stau lucrurile. Acum sper ca nu suna ciudat ce am spus ieri ca pentru a putea avea o comunitate este nevoie de incredere. Japonezii au cultivat-o…

      • Paul Pantea zice:

        Eu sunt cu ceaiul negru. Spre fericirea mea am dat peste o ceainaire in centrul Copenhagai care e acolo de vreo 200 de ani.

  8. PATRICKdan zice:

    excelent articol ! nu stiu, ce as mai putea adauga !
    nu vreau, sa fie un banal comentariu dar, ma regasesc total, in argumentele folosite de autor ! daca as enmera 3 lucruri ce m-au impresionat, acestea ar fi :
    * calmul si ratiunea ce a primat pt majoritatea japonezilor ;
    * lipsa infractionalitatii si pagubele minine la cladiri ;
    * sentimentul de „renastere”, de mers normal al vietii !
    fascinanta, lectie de supravietuire, ne-au dat acest popor fantastic ! lucrurile subliniate de noi, desigur, sunt deosebite in conetxtul in care nu le-am asimilat, de mici ! de aceea, „normalil” in viziunea noastra, pare ceva iluzoriu ! in societatile dezvoltate, este ceva firesc !

  9. elisa zice:

    Paul,
    cum spune fr.Marius, insasi ideea postarii;
    avem de invatat, numai ca nu ne prea place;
    noi avem imediat raspunsurile pregatite, chiar daca -s proaste.
    De ce oare oamenii acestia au un alt nivel de traire (nu de trai ) pe Terra ?
    Intelepciunea o fi devina?

  10. vioricaO zice:

    Nu putem sti acum,de ce Dumnezeu a ingaduit ca Japonia sa fie asa incercata…Chiar acum arata la stiri ca primele ajutoare umanitare pentru Japonia au sosit din Australia si Noua Zeelanda! Nu-i curios? Multi promit ajutoare dar, conteaza cine implineste promisiunea!
    Tocmai acei care au trecut prin incercari asemanatoare , sar sa ajute!
    In Australia sunt foarte multi japonezi si multi dintre ei au devenit crestini…Domnul lucreaza in diferite moduri , doar ca noi oamenii suntem de multe ori orbi si surzi la lucrarea si soapta Duhului!

  11. Boanerghes zice:

    sa fie oare legat de faptul ca nu au prea multe doine de jale si nici Miorita ca si emblema a poeziei populare? 🙂

    • Marius David zice:

      Nu cred. Avem şi noi basme în care Păcală nu se lasă păcălit de celălalt, e chiar proactiv, dar nu harnic neapărat, şi foarte şmecher, nu neapărat inteligent. Unoeri aceste calităţi se pot confunda.

  12. Bogdan Burghelea zice:

    Foarte interesant articol, mai ales că am meditat şi eu zilele acestea cu privire la lecţia de viaţă japoneză.

    a) Din punct de vedere social şi biologic, Japonia este un fel de Eden darwinist: prin selecţie naturală nemiloasă şi presiune socială neîntreruptă acel popor a reuşit să selecteze numai acele trăsturi pe care le-a considerat dezirabile.
    Astfel îmi explic hărnicia, perseverenţa, înaltul spirit de onoare.

    b) Din punct de vedere moral, japonezii sînt foarte aproape de atei – nu au o morală transcendentă, ci un substitut imanent (e adevărat, extrem de inflexibil).
    Situaţia este explicabilă prin aceea că lui Buddha nu poţi cu adevărat să i te rogi, nu poţi avea o relaţie cu el, fiindcă el nu mai este, deoarece se găseşte (dacă putem spune aşa) în Nirvana – acolo nu e raiul (decît poate al ateilor), e Marele Nimic.
    Multe realităţi din societatea japoneză certifică criza morală în care se află.

    Fără îndoială că întreaga creaţie este o lecţie pentru un creştin, dar să nu ne lăsăm furaţi de peisaj.
    E admirabil cum au reacţionat în urma nenorocirii, este impresionant cum se ajută singuri sau pe conaţionalii lor, fără mare paradă şi circ.

    Dar … nu cumva să tragem de aici concluzia că asta-i face creştini. Nu orice om drept este al lui Hristos. Şi Satana are martirii săi.

    • Pomisor zice:

      „Nu orice om drept este al lui Hristos.” Oricum a lui Dumnezeu sigur este… deci aici nu sunt de acord.

      „Şi Satana are martirii săi.” Da asa este. Si uitati care sunt: comunisti, revolutionari, rebeli… lista este lunga: toti oamenii care se sacrifica pentru a promova raul…

      • Bogdan Burghelea zice:

        “Nu orice om drept este al lui Hristos.” Oricum a lui Dumnezeu sigur este… deci aici nu sunt de acord.

        Parcă nimeni nu venea la Tatăl decît prin Fiul.

        La lista martirilor Satanei aş mai putea adăuga, dar nu vreau să polemizez pe o chestiune atît de gravă.

  13. clujanu zice:

    eu am prins cutremurul din ’77 la bucuresti. am vazut in noaptea aceia si lucruri de care sunt mandru. s-o lasam mai moale, nu suntem ultimii oameni!

    • Marius David zice:

      Clujanule, da au fost şi acte de eroism şi lucruri frumoase.
      Nu sîntem nici ultimii oameni, dar nici nu putem spune „ca românu nu-i niciunu… „.
      Şi cu asta s-o lăsăm mai moale,
      Cam asta era ideea.
      Sau să încercăm cu „ca ardeleanu.. nu-i niciunu”

  14. Ragnar zice:

    O întrebare, domnule Cruceru: cutremurele sunt de la Dumnezeu sau sunt by design?
    Bine, două întrebări: Dacă sunt by design, de ce a creat Dumnezeu Pământul astfel? Pentru că putea să-l facă să nu aibă mișcări telurice.

    • Bogdan Burghelea zice:

      @ Ragnar:
      Dar unde eraţi dumneavoastră, stimate Ragnar (sau domnul Cruceru, dacă tot veni vorba) cînd a întocmit Dumnezeu pămîntul, ca să puneţi întrebări de acest tip?

    • Marius David zice:

      draga Ragnar,
      1. nimic rău nu poate veni de la Dumnezeu care este bun prin natura Sa, ontologiceşte vorbind,
      2. să nu uităm că pămîntul a urmat căderea omului în propria cădere. Creaţia a fost coruptă şi ea la rîndul ei în momentul în care omul a căzut şi a fost alungat din Grădina edenului.
      Din acel moment întreaga cvreaţie a început să se strice,
      călătorim prin univers într-o maşinărie stricată care geme după restaurare, scîrţiie din toate încheieturile şi … ce să mai vorbim de încălzire globală… nu ne încălzim, draga Ragnar, vom arde cu troznet …
      3. Nu ne putem imagina pămîntul aşa cum a arătat el imediat după creaţie, aşa cum nu ne putem imagina cum am fi arătat dacă nu am fi fost atinşi de păcat.
      Pînă la finalul lumii strîngem din dinţi şi … asta e.
      Aşteptăm viaţa veacului ce va să vie, cum spunem şi în Crez şi noi şi voi, adicătelea baptiştii şi ortodocşii, dacă eşti dintre majoritari.

    • Robert zice:

      @Ragnar
      Daca se raceste mantaua (deci, placile tectonice nu vor mai avea pe ce sa pluteasca) atunci putem spune pa scutului magnetic al pamantului.

      • Ragnar zice:

        Acestea sunt chestiuni fără legătură cu întrebarea mea. Dumnezeu ar fi putut crea o lume cu legi ale fizicii diferite de cele actuale. Și totuși nu a făcut-o. Întrebările mele rămân.

        • Marius David zice:

          Nu, Dumnezeu a creat realmente un pămînt diferit,
          ceea ce avem acum nu seamănă deloc cu pămîntul iniţial.
          Din pricina faptului că omul a păcătuit şi a tras creaţia întreagă după el.
          Nu ne putem imagina pămîntul pe care a călcat Adam. DE aceea nu-L putem invinui pe Dumnezeu pentru felul în care arată pămîntul acum.

    • sam zice:

      Hai să răspund eu că și eu sunt deștept (și treaz):
      Dumnezeul lui Ragnar, al lui Marius și cu voia dvs al meu este el însuși by design (by our own design) așa că și cutremurele și plăcile teutonice sunt după chipul și asemănarea lui.
      Dumnezeu despre care se spune că a creat Pământul (printre altele) putea să-l facă cum voia mușchii Lui. Noi am fi căscat ca și acum doar gura.

  15. Dani O zice:

    Cand deschideam,ma intampina un cires inflorit;doar intreb,are legatura schimbarea cu finalul postului(care dealtfel mi-a placut)?

  16. elisa zice:

    @bogdan Burghelea
    Dar unde eraţi dumneavoastră, stimate Ragnar (sau domnul Cruceru, dacă tot veni vorba) cînd a întocmit Dumnezeu pămîntul, ca să puneţi întrebări de acest tip?

    Nu va inteleg !
    Nu este voie ca sa intrebe omul orice lucru care i se pare curios?
    Cine sunteti dumneavoastra ca sa interziceti acest lucru?. 🙂
    Chiar nu inteleg.

  17. Bogdan Burghelea zice:

    @ elisa:
    Evident că omul poate întreba orice (nu cred că i-am interzis lui Ragnar să întrebe), dar să nu se aştepte la un răspuns oricînd şi la orice întrebare. Aceasta este una dintre lecţiile pe care ni le dă Cartea lui Iov.

  18. ioan dascal zice:

    Eu sunt nascut in ultima luna de toamna, deci putin cam intarziat, cum spun batranii din popor, si am urmarit cred ca printre ultimii evenimentele cutremurului urmat de tsunami. Eu am trait si am simtit „cu pielea mea ” cutremurul din 77, cind am dus aparatul de radio la liceu si ascultam cu totii in ora de matematica la Europa Libera vestile care la radioul national nu existau –ma refer la relatiile dintre oameni, cautarile, mesajele de incurajare, relatarile „on line”cu vocile celor afectati, – eu am simtit propagarea undei sub forma de val si groaza nelamurita a situatiei scapata de sub control, dar imaginile cu valul urias real care au intrecut pe cele din filmul de fictiune 2012 ,m-au determinat sa ma gindesc ca toti suntem , nu in ” aceeasi oala ” dar pe aceeasi COAJA DE OU a globului terestru , cu ” FOCUL IADULUI ” dedesubt,, gata sa ne inghita in orice secunda , trupurile muritoare, Si dati-min voie sa fericesc pe aceia dintre noi NASCUTI DIN NOU de Samanta Cuvintului lui Dumnezeu, care asteapta cu credinta ” INFIEREA, adica rascumpararea trupului nostru” Fie ca inima noastra sa fie plina –nu de calmul japonez–ci de „pacea lui Dumnezeu ” rezultata nu din educatia spiritului uman, ci din dobandirea si intrarea in ” odihna Lui „, deci ” astazi, daca auziti Glasul Lui, nu va impietriti inimile”

  19. Pingback: ce mi-a placut la altii 3 | behaitul oilor si Glasul Pastorului

    • Marius David zice:

      draga Behăit, aşa ceva nu se face,
      nu mi-ai cerut permisiunea pentru articol,
      nu ţi-am dat permisiunea,
      este o încălcare şi a legilor scrise şi a celor nescrise din lumea civilizată….
      Te rog să retragi articolul meu.
      dacă vrei să îţi publici omentariul este cu totul altceva, dar nu reiei tot articolul.
      mc

  20. sam zice:

    Pentru cei interesati sa citeasca ceva despre un tip de crestinism Made in Japan:

    http://bloglobalta.wordpress.com/2010/11/01/heaven-on-earth-made-in-japan/

    Un fragment (sorry Marius iar imi fac reclama):

    …The Mukyokai, or non-Church Christians, constitute one of the best known Christian movements in Japan. [1] Founded by Uchimura Kanzo * (1861-1930) in reaction to Western denominationalism, this small (about 35,000 adherents) movement is considered to be the most genuine form of Japanese Christianity. The Mukyokai reject all formal Christian institutions, having no sacraments, liturgy, professional clergy, church buildings, national headquarters, or membership rolls. Instead, this non-churchism is based on independent Bible study groups centered on the traditional teacher-disciple (sensei-deshi) relationship. The teachers have no formal training in the Bible, setting up group when inspired to do so; the group thus disintegrates when its teacher dies or retires. Most of these teachers are regularly employed in outside occupations, often as high school teachers or university professors…

    • Marius David zice:

      da, am auzit de sta, imi imaginez cum se întîmpla şi este mai puţin haotic decît ne-am putea imagina.
      relaţia sensei-deshi presupune un cadru de înţelegere care nouă, europenilor, ne scapă.

    • Liviu Vultur zice:

      Descrierea de mai sus este tocmai ceea ce trebuia sa ramana crestinismul.
      Am complicat prea mult ceea ce trebuia sa ramana o constructie simpla (incepand cu “doi sau trei »).
      Grandioasele Institutii Bisericesti si-au pierdut tocmai « obiectul de activitate » sau le devine tot mai confuz.
      Despre “rezultatul muncii”, tocmai ati dezbatut.

      • Marius David zice:

        dragul meu,
        chestiuena cu doi sau trei nu se referă nicicum la Biserică,
        mă irit cumplit cînd aud definiţia bisericii pornind de la chestia aia. Este una dintre greşelile clasice de exegeză.
        Şi nu de asta s-a stricat creştinismul, pentru că Biserica s-a lărgit şi instituţionalizat.

  21. Gabriel Băloi zice:

    Bagatella Nimicului.

    Dacă am fost vreodată chinuit de ceva , atunci acel ceva a reprezentat tocmai eşuarea intelectului meu în efortul crunt de a înţelege radiaţia eficace a diversiunii NIMICULUI asupra intelectului uman. Aşadar , nu înţelegeam nici nimicul în sine.
    Se întîmpla să pătrund cu mintea chiar şi lucruri mai grele , însă deseori să nu înţeleg victoria planurilor şi supra-planurilor netede , dar diversioniste, ale nimicului , care se supra-poziţionau faţă de intelectul omenesc.

    Nimicul era adversarul cel mai complicat al oamenilor la care priveam , şi care făptuiau nimicul , adică trăiau în el , însă , în acelaşi timp , nimicul era şi problema înţelegerilor mele , iar mai tîrziu chiar a faptelor mele.

    Nu am înţeles cum nimicul poate face lucruri mari , şi chiar sub aparenţa unei atitudini nobile.
    Atît am gîndit la făptura nimicului în armată , încît în locul acela i-am transcens radiaţia planurilor sale false asupra mea ca nicicînd altădată , însă nu am reuşit să înţeleg puterea diversiunii nimicului , ce-l prosteşte , totuşi , pe om.
    De exemplu , nu existau momente de părtăşie mai calmă şi coezivă în mijlocul diversităţii adunăturilor de acolo decît atunci cînd stăteau împreună la un loc în jurul nimicului unei ţigări.
    Însă , nu exista dezbinare mai mare decît atunci cînd eu aduceam într-o discuţie ideia despre una dintre cele mai mari realităţi ale omenirii : mîntuirea sufletului uman.

    Postarea „anahoretului topîrcenist” mi-a creat iarăşi o obsesie. Nu mă gîndesc la capacitatea de rezistenţă a unui om în faţa unor condiţii grele de trai , ci retrăiesc obsesia nimicului , existent în folosirea cu nimic(nicie) a ideilor topîrceniste , nimic ce-l poate bate , însă , pe un om.
    Mă uimeşte mereu cum nimicul place enorm omului.

    De ce ne-am mira de spiritul „nobil” asiatic , vădit gregar în atari împrejurări în care individualitatea se pierde cu totul în mijlocul mulţimii din care face parte ? cînd învăţătura lor budistă are la bază tocmai principiul învingerii suferinţelor umane prin religia non-sinelui , a omului-nimic , dar prin atribuirea de importanţă naţiunii ?
    În cultura lor există o adevărată tehnică de luptă în perspectiva eliberării individului de frică şi de suferinţă. Religiunea lor are la bază concentrarea atenţiei asupra eliberării de suferinţă şi supunerea sub legea condiţionismului universal.
    Sînt oameni care acceptă moartea ca pe cel mai natural lucru , bazat pe învăţătura non-jeluirii în faţa morţii. Hara-kiri sau tăierea propriului deget sînt bagatele în faţa tehnicităţii lor de viaţă ! Tehnica avansată are spiritul ei , „Sufletul” ei , adică un SUFLU convenţional al lumii ce trebuie salvată. Fiecare cu perspectiva lui perpendiculară şi captivă pe planul neted al nimicului.

    Scăparea de frică este considerată ca o ajungere la trezire a individului. Prin urmare aceşti oameni cred foarte tare în „trezire” şi-n „treziţi” , chiar mai tare decît o cred „străjerii” de la noi ! La ei nirvana ( eliberarea de durere , de frică ) funcţionează necondiţionat.
    Oamenii aceştia cred în distrugere , acceptă cu naturaleţe distrugerea individului, fiindcă ei nu prea cred în el ; concepţia lor este că omul reprezintă doar o entitate supusă distrugerii , iar sufletul este doar o iluzie. Nu există sinele ca entitate veşnică , ci non-sinele. El nu pleacă într-o viaţă veşnică , ci doar faptele lui se transmit într-o viaţă consecutivă în noua reîncarnare.

    Un „altruism nobil” , al naţiunii sau faţă de naţiune , în spatele căruia stă religia nimicului convenţional.

    Concentraţi mai multe persoane în jurul unei idei sau a unui lucru de nimic şi o să vedeţi cîtă armonie şi coeziune va exista în acel loc.

    Însă ei , şi alţii asemenea lor , vor fi probă de atitudine împotriva „creştinilor” în ziua judecăţii.

    Cît despre „dezbinarea” din creştinismul altor popoare , nimic nefiresc. De la asta porneşte el.
    Adevărurile cu originea în Dumnezeul Creator îl irită şi-l ridică pe fiu împotriva tatălui , pe fiică împotriva mamei…, ş.a.m.d.
    Din doi pocăiţi , de exemplu baptişti , care s-au mutat şi s-au întîlnit într-un oraş în care nu exista o biserică , va rezulta în final Biserica Baptistă Nr.1 şi Biserica Baptistă Nr.2 !
    (mă opresc din motivul de a nu prelungi prea mult bagatella , care e defapt o piesă muzicală de proporţii mici ! )

  22. florin zice:

    Am ajuns pe blogul tau datorita polimedia.Mi a placut foarte mult articolul,m a pus pe ganduri.Bafta

  23. Sebastian zice:

    Dl Cruceru dumneavoastra ati ales pocainta datorita oamenilor sau datorita Cuvantului ? 🙂 (ca veni vorba de cele spuse de Gandhi)

    • Pomisor zice:

      „Dati-mi-L pe Isus si pastrati-va tot restul!”
      Nici eu nu am venit la Dumnezeu din cauza oamenilor, dar credeti-ma conteaza mult! Oricum acum am ramas cu El…

      • Marius David zice:

        nu există aşa ceva.
        Dacă Îl iei pe Isus, la pachet iei şi Biserica, nu poţi fugi cu CApul fără Trup.
        N-ai scăpat. Îl iei pe Cuvînt şi Înţelepciunea de sus şi te pomeneşti în viaţă şi cu Biserica Sa.

        • Pomisor zice:

          Foarte corect! Dar sa nu pot numi Biserica – Trupul Domnului Isus, oamenii care nu asculta de Cap… Cei care asculta, da sunt Biserica Domnului Isus, si momentan sunt imprastiati in toate colturile lumii…

    • elisa zice:

      Poate datorita Omului; desi si Cuvintul e acelas lucru.. 🙂

    • Marius David zice:

      Sebastian, oamenii mi-au spus despre Cuvînt…
      şi au trăit, au întrupat Evanghelia în jurul meu,
      era să mă fac budist zen.

      • Sebastian zice:

        oamenii deschid portita , restul depinde de om, daca vrea sa Il caute si sa cunoasca pe Dumnezeu…si totusi pana la urma nu Il alegi pe Cristos datorita oamneilor, caci oamneii sunt schimbatori si supusi pacatului, ci datorita faptului ca ai ajuns sa Il „privesti” pe Isus prin prisma Cuvantului 🙂

        • Pomisor zice:

          Un mic exercitiu mental domule Sebastian: Vine la dumneavoastra un cersetor si va spune ca este print, prieten cu regele si ca va poate duce la el. Ati avea incredere in el?
          Eu unul nu cred ca personal as avea…

  24. Pingback: Cîteva lucruri interesante despre Japonia | Marius Cruceru

  25. elisa zice:

    Sebastian,
    oare cum vine sa vii la Domnul Isus din cauza oamenilor?
    nu inteleg?
    prin ei, da, dar din cauza lor????

  26. elisa zice:

    Sebastian,

    Sebastian says:
    martie 15, 2011 la 8:08 pm
    nu am sustinut niciodata ca “vii la Domnul din cauza oamneilor” ..reciteste ce am scris

    @omnule Cruceru,
    ati ales pocainta datorita oamenilor sau datorita Cuvantului ? (ca veni vorba de cele spuse de Gandhi

    Din cauza– sau– daorita, nu e acelas luceru?. 🙂

  27. Claudiu zice:

    Cine a urmarit evenimentele pe twitter a remarcat pe de o parte solidaritatea umana internationala dar mai impresionant, disponibilitatea pentru rugaciune a tuturora. Cu adevarat impresionant mesajul imparatului din 16 Martie care poate fi sintetizat intr-o propozitie scurta: ma rog.

    extrag dintr-un articol:

    „Numarul de persoane ucise creste in fiecare zi. Ma rog pentru siguranta oamenilor. Oamenii sunt nevoiti sa evacueze in conditii extrem de grele. Eu nu-i pot ajuta decat rugandu-ma ca munca de salvare sa se faca rapid si viata oamenilor sa se imbunatateasca … Am primit mesaje de condoleante de la sefi de stat din diverse tari. Permiteti-mi sa transmit aceste cuvinte oamenilor din zonele afectate”, a spus imparatul.

    Televiziunile din Japonia si-au intrerupt emisia pentru a difuza discursul imparatului. „Sunt extrem de ingrijorat de situatia din zonele afectate. Sper din adincul inimii ca oamenii, mina in mina, vor arata compasiune si vor trece peste aceste momente dificile”, a spus imparatul Japoniei, care le-a cerut concetantenilor sai „sa nu-si piarda speranta”.

    Akihito a afirmat ca se roaga ca fiecare victime a seismului si a valului tsunami sa poata fi salvata si a marturisit ca „a fost impresionat” de calmul si disciplina concetatenilor sai.
    link http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/800573/Imparatul-Akihito-a-vorbit-natiunii-intr-o-aparitie-televizata-fara-precedent/

    • Marius David zice:

      da, mă bucur că găsim în sfîrşit motive CONCRETE de rugăciune, că sînt sătul de „rugaţi-vă pentru Japonia”.
      zilele trecute am ascultat pe cineva spunînd că generalizarea este unul dintre cele mai mari păcate ale modernităţii.
      Să nu ne rugăm aşa … în general.

      • Claudiu zice:

        De acord Marius. Generalitate…Globalizare… adica fara concret si esenta.Semn al inselaciunilor, adica a intunericului.
        Ce sa facem, se roaga fiecare dupa puterea lui.
        Din contra, ucenicul lui Isus (era sa scriu „crestinul”, nu greseam- insa, vreau sa ne delimitam foarte de cuvantul acesta caruia azi puterea de a sara i-a fost luata) se roaga ca El.
        Remarc ca intorci capul dupa Isus la fiecare subiect. Asta ma incurajeaza, imi da imbold si flacari sa afirm aici ca cine se declara crestin trebuie sa fie ca El, adica sa se roage ca El si asta presupune o atenta analiza a vietii personale.

        Pentru cel interesat, ce NU e starea de rugaciune:
        – sa DORM cand ma rog…adica sa-mi las mintea sa plece la plimbare cu gandurile, ingrijorarile, preocuparile mele => sunt inca in sfera mea, nu in sfera Cerului (am platit o calatorie si nu m-am urcat in vehicul, inca sunt in statie desi trebuia de mult sa trec de nori…), identificam aici si o neconcordanta intre simtirea inimii si gandurile mintii
        – sa ma rog in General = REPET cuvintele altora, chiar daca sunt ale mele, tot o repetare= bolborosire este; aici identificam si o mare lipsa de credinta; CE sa asculte El, CUM sa asculte El cand eu ma fac ca ma rog;
        – sa PREDIC cand ma rog (pentru cine mai face d’astea indicat un an sa-si predice lui; este o reteta care face mari minuni)
        – nu este un RITUAL, pentru ca rugaciunea este un sarut de dragoste adresat iubitului inimii
        – nu este NUMAI o LISTA cu problemele mele, asa risc sa anulez „faca-se Voia Ta”cu face-se numai voia mea

        Tot pentru cel interesat: rugaciunea este o lupta.
        (dupa regulile Lui; care reguli? simplu: sunt 4 carti numite Evangheliile care descriu cum se ruga El si ce rugaciuni aprecia El)

        Harul sa le fie inmultit fratilor, si celorlaltora la fel.

  28. N-M zice:

    „Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
    Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii.” (Ioan 13:34-35)
    Iubire adevarata este ceea le lipseste japonezilor din ziua de azi,au prea multa falsificare;iubire falsa ,zambete false,si multe alte chestii ciudate …,rabdarea si inalta lor tehnologie a orbit intreaga lume,dar nimeni nu stie ce se ascunde in spatele acestor lucruri,li aseamana aceasta pilda „Lupi imbracati in blana de oi”,ei stiu de cuvantul Dumnezeu dar nu cred in existenta Lui,de aceea nici nu-i se roaga Lui, ci se bazeaza pe propiile lor puteri pe ajutorul statului si pe inalta lor tehnologie,va mirati de rabdarea si de calmul lor!?va spun eu de ce au atata calm: pt.ca sunt siguri 100% ca tara i va ajuta,si ca in cel putin 3-4 ani se va reconstrui tot ce a fost darmat,japonezii sunt foarte ambitiosi ,nu le place sa piarda in fata nimanui si cu siguranta vor cladi ceva mult mai frumos decat a fost inainte de dezastru,vom trai si vom vedea si cu siguranta ne vom minuna de ceea ce vom vedea.
    Cum credem in ingeri,asa cred ei in duhurile raposatilor,noi zicem ca pazitorul nostru divin este un inger insa japonezii cred ca pazitorul lor este duhul lui bunica/bunicul (sau strabunicul/strabunica) care a murit ( Shigorei ),traiesc in tara lor de foarte multi ani si stiu despre ceea ce vorbesc.
    Imi pare rau de cei care i-au pierdut pe cei dragi lor…ufff!!suferinta lor este enorm de mare.
    Condoleantele mele!
    De ce romanul nu si-ar fi putut pastra calmul intr-o asemenea situatie?pt. ca e constient de faptul ca statul nu-l va putea ajuta cu absolut nimic,e constient de faptul ca va ramane in strada ,si de aceea intra in panica si disperare mare,insa japonezul stie ca va fi ajutat de stat si de aceea e calm si rabdator,deci aici este diferenta intre roman si japonez.

    –––––––––––––––––––––––––––

    • Claudiu zice:

      Stimate domnule N-M,

      ati spus ca traiti in tara lor de mult timp

      inteleg ca le cunoasteti mentalitatea si le simtiti pulsul spiritual

      dincolo de subiectul cum suntem noi- romanii si ce fel sunt ei- japonezii, care seamana mai mult cu sportul aruncatului cu pietre sau cel putin o mica incalzire pe margine in acest sens va rog, haideti sa ne uitam la ceva diferit:

      crestinii acolo cum sunt? ce se intampla cu comunitatile crestine? exista o trezire in sanul lor?

      de convertit ma gandesc ca nu prea sau da?

      multumesc anticipat.

  29. N-M zice:

    aaa…si donatiile de bani sunt pe masura,in doar 2 saptamani a strans cei de la crucea rosie aproape 10 mil. de dolari,si inca donatii se fac in continuare…deci va dati seama cam cat se va strange in vreo 6 luni-1 an?,plus ca vor primi ajutor si de la stat si de la societati particulare(alde Toyota,Sony,Toshiba,Panasonic…etc),in schimb in Romania este o alta situatie…statul va fura ma mult de jumate din dontiile sinistratilor,si ce le va da sinistratilor nu le ajunge ‘nici la o masea’ ,darmite de reconstruirea intregului oras!?

    • Pomisor zice:

      Domnule N-M uitati poate un lucru: statul suntem noi… Nu este ceva abstract si nedefinit ci spuma oamenilor acelei tari.
      Omul! Asta face diferenta… False (adica nu cu toata inima) sau nu, faptele vorbesc de la sine… Unii le au, alti nu… Si unora le este bine altora rau…

      • Bogdan Burghelea zice:

        Pardon, noi toţi formăm naţiunea română. Statul român este oarecum altceva: este format într-adevăr din cetăţeni români, dar este doar un instrument al naţiunii române. Şi nu este sub nici o formă „spuma oamenilor acelei ţări”. Acela era un ideal al lui Otto von Bismarck, şi nici acela nu e împlinit total nici chiar în Germania.

        • Pomisor zice:

          Dar un instrument viu in actiunea caruia oamenii care il formeaza isi pot pune amprenta personalitatii lor.
          Spuma adica tot ce exceleaza din ce poate oferi tara respectiva (importa si circumstantele internationale), nu ce este mai bun dupa standardul nostru.

  30. Pingback: Cuvinte imposibil de tradus între saudade, dor şi wabi-sabi | Marius Cruceru

  31. Pingback: Lecţia japoneză, iadul, doctoratul ca clarinet, Mr. Holland’s Opus « La patratosu

  32. Pingback: Cuvinte imposibil de tradus între saudade, dor şi wabi-sabi | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.