Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru
ce fain…; e deosebit sa ai o piesa muzicala care-ti poarta numele…; iar pentru o persoana asa speciala cu-atat mai mult e deosebit…
Da, Es, merita una compusa separat numai pentru ea, ma voi chinui…
Vad ca in unele videoclipuri se tine chitara si pe piciorul drept si in pozitie (aproape) orizontala, cam ca o chitara folk. Aveam impresia ca pozitia standard la chitara clasica este oblica, instrumentul sprijinit pe piciorul sting.
Adi, da, sint mai multe pozitii pentru chitara. Depinde de scoala din care vii. Acum este o noua moda cu gitano support, voi scrie despre asta, despre avantaje si dezavantaje. Eu prefer pozitia obliga pentru clasica, dar cea orizontala pentru chitara armonie. Daca Nelu SAbau ne aude, ne poate lamuri mai bine.
unul din cele mai frumoase valsuri ale lui Lauro, si cel mai cunoscut! cred ca e singura piesa de Lauro pe care a inregistrat o segovia. piesa a fost compusa/dedicata fetei lui pe nume Natalia. am citit undeva ca lauro glumea adesea spunand ca piesa e vivace si „nelinistita” asemeni fetei lui! cea mai frumoasa interpretare – si cea mai autentica – cred ca este a lui Alirio Diaz, care din cate stiu a studiat cu maestrul Lauro. am un amic chitarist care a avut ocazia sa l auda pe Diaz acum ceva ani cantand piesa, din cate imi aduc aminte la Craiova!!!!!! (era un schimb cultural sau ceva de genul asta), se gaseste si pe youtube o inregistrare dintr un concert asemanator.
Uite, asta nu stiam, tocmai am pus chestia cu Alirio Diaz sus, cu adevart una dintre cele mai frumoase interpretari.
LA MULTI ANI!
Pentru sora Natalia.
Ps 20.
Fiti binecuvantati!
Mulţumim. Îi voi transmite!
Pentru sora Natalia,
Multi ani binecuvantati in Domnul !!!
şi ţie, Paula, fiind născută în aceeaşi zi!
aici o inregistrare audio istorica Lauro, am gasit inregistrarea si in alte parti deci pare sa fie autentica.
o inregistrare audio tot cu Lauro cu piesa Maria Luisa dedicata sotiei lui.
iar aici
o inregistrare video cu Lauro de cand era batran, calitatea video nu e mare lucru dar e interesant clipul.
Mulţumesc, adevărate comori clipurile astea.
Offline: Se poate avea parola pentru predica din postul anterior?
Cu respect Octavian.
Tirmis pe privat!
Mulţi ani fericiţi şi binecuvântaţi!
mulţumim, Alex, ca întotdeauna… pe fază 🙂
mulţumim! S-a distrat foarte uitîndu-se la copilaşii aceştia!
Pingback: Cred în extratereştri! | Marius Cruceru
Pingback: Și eu cunosc pe cineva … din Teleorman | Marius Cruceru