Friendeţea, asta cerem şi asta pierdem.

Aud: am 5000 de prieteni pe facebook! Doamne păzeşte! Cine îşi face mulţi prieteni spre nenorocirea lui şi-i face.

Proverbe 18:24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.

Nu, pe facebook nu cîştigăm prieteni şi nici nu pierdem prieteni. Prietenia este cu totul altceva, dar nu avem încă un cuvînt care să acopere chestia asta care se întîmplă pe facebook. Pe facebook nu se întîmplă relaţii, distrugem termenii dacă numim prietenie şi relaţie ce se întîmplă acolo, nu, pe facebook ne dă cineva friendeţe şi acolo ne socializăm.

Este ca o îngrămădire veselă într-un autobuz care pleacă cu studenţi şi elevi în practica de toamnă la cules struguri. Vă mai amintiţi, generaţie de decreţei, ce păţeam la vremea asta? Glume, informaţii, tipuri, ponturi, poante, glume, bancuri, chicoteli.

De ce friendeţe? Pentru că este un calc după englezeşte şi facebook-ul este anglificat cu totul de la mama lui, pentru că este un calc simpatic, nereuşit, cum neterminată este atmosfera pe facebook… (parcă ceva lipseşte, nu-i aşa? tot timpul lipseşte ce care stă în aer dar nu va veni niciodată… asta este marcă facebook… ) şi pentru că este un calc neserios, ironic … de asta îmi place şi mai este ceva: seamănă sonor cu „bineţe„.

Dacă dai bineţe vecinului nu eşti şi frate cu el, dacă dai friendeţe cuiva, nu eşti neapărat şi prieten cu acela.

Deci.. pe facebook nu ne pierdem feţele (personae) în relaţii, ne dăm friendeţe şi, ce bine că s-a creat totuşi verbul, ne desfrenduim (unfriend) la cerere şi comandă.

Frendici Fesbucov