Dumnezeul care răcneşte, Dumnezeu ca molie şi carie – Dumnezeul tuturor metaforelor Sale

Citim cu biserica şi familia cartea profetului Amos. Din nou am fost surprins de imaginile dure pe care profetii minori le folosesc pentru descrierea Dumnezeului nostru (zic al nostru că al altora este un pic mai blîndocil, ascultător, un idolaş simpatic). În mai multe rînduri am amendat perspectiva roz-bombonă, îndulcită, micşorată a unui Dumnezeu dez-puternicit, închis în cutiuţele noastre care vor fi fost deschise doar cînd avem nevoie de un eudemon ca cel din povestea lui Aladin.

Spiritualitatea neoprotestantă s-a sărăcit prin predicarea într-o proporţie inversă proporţiilor în care se află Vechiul Testament faţă de Noul Testament în Scripturi şi încă predicare cu o mentalitate deformată asupra Noului Testament, una marcionistă.

Predicăm un Dumnezeu care s-a schimbat, un Dumnezeu care s-a îmbunat pentru că Îşi va fi stins mînia cu sîngele propriului Fiu. O, cu atît mai mult se va mînia în Ziua Întunecoasă a Judecăţii, zi de mare jale, tocmai pentru că Şi-a dat Fiul.

Dumnezeul nostru este un Leu care răcneşte din Sion, de-am auzi răgetul Lui.

Amos 1:2 El a zis: „Domnul răcneşte din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunile păstorilor jelesc şi vârful Carmelului este uscat.

Amos 3:4 Răcneşte leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii lui, dacă n-a prins nimic?
5 Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică laţul de la pământ, fără să se fi prins ceva în el?
6 Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate, fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut Domnul?
7 Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.
8 Leul răcneşte: cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va proroci?”

şi de-ar fi numai aici:

Osea 5:14 Voi fi ca un leu pentru Efraim şi ca un pui de leu pentru casa lui Iuda; Eu, da, Eu voi sfâşia şi apoi voi pleca, voi lua şi nimeni nu-Mi va răpi prada.
15 Voi pleca, Mă voi întoarce în locuinţa Mea, până când vor mărturisi că sunt vinovaţi şi vor căuta Faţa Mea. Când vor fi în necaz, vor alerga la Mine.

Iată cum am înlocuit una dintre metaforele din şiragul de perle şi diamante în care se oglindeşte Chipul Regelui cu o făcătură, cu o sticlă şlefuită pe care dorim să I-o agăţăm de gît pentru a ne putea prosti în voie şi păcătui la loc larg.

Dar ce spunem de Dumnezeu ca molie şi carie? Oare nu-i prea mult? Oare nu-i coborîm Chipul în ţărîna antropomorfismelor noastre?

Iată cum Se descrie Însuşi prin Duhul Său către alt profet:

Osea 5:12 Voi fi ca o molie pentru Efraim, ca o putreziciune (a dinţilor) pentru casa lui Iuda.

Dumnezeu şi-a construit Singur şiragul de metafore care Îi înconjoară Chipul şi în care se reflectă Lumina-I nespus de adînc întunecoasă pentru mintea omului şi ochiul muritorului, lăsaţi-I şiragul întreg: e Miel şi Leu în acelaşi timp, e Bun, Îndurător şi Drept Judecător, e Dragoste şi Sfînt, de trei ori Sfînt, este dăruitor şi gelos şi toate în acelaşi timp şi asemenea, după cum este Cristosul nostru este Om şi Dumnezeu!

Lăsaţi-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeul propriilor Scripturi şi nu-I răpiţi Slava!

Dumnezeu ca molie, carie şi leu, Dumnezeul care răcneşte şi mănîncă … este acelaşi Dumnezeu care S-a rostit în

… atît de mult a iubit Dumnezeu lumea …

Pe acest verset îl ştim pe de rost şi pe celelalte le ocolim. De ce? Oare nu facem noi deosebire în sufletele noastre? S-a schimbat Dumnezeu între timp? Nu este El oare acelaşi ieri, azi şi în veci? Sînt acele versete contextualizabile doar în dreptul lui Iuda şi Efraim, nu ne vor fi fost lăsate şi nouă spre învăţătură şi spaimă?

Oare nu pentru asta ne sfătuieşte Pavel?

Filipeni 2:12 Astfel, deci, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur….

Ideea cu „versetele de aur” ale Scripturii este o idee păguboasă foarte. Scriptura nu are versete de aur, versete-cheie, şi versete de argint, platină, argilă sau scoarţă de copac. Acelaşi apostol îşi învaţă ucenicul:

2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

În şiragul de versete în care ne este descris Domnul sînt şi aceste versete incomode, să le lăsăm la gîtul Împăratului, coroană pe capul plin de Mir al Izbăvitorului Miresei.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Gînduri, Meditaţii, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Dumnezeul care răcneşte, Dumnezeu ca molie şi carie – Dumnezeul tuturor metaforelor Sale

  1. naomi zice:

    Si David si Isaia declara ca din gura lui Dumnezeului suparat iese un foc mistuitor, iar Isaia zice: „… Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. Pacatosi si nelegiuiti nu pot suporta sa stea langa acest „foc mistuitor”, zice Isaia.

    Toate aceste metafore gasite in Amos(si in alte carti) oglindesc atotputernicia Lui Dumnezeu, autoritatea si atotstiina in fata careia ar trebui sa cadem cu fata la pamant, nu sa le ignoram.

    Deci Dumnezeu este „un foc mistuitor” dar se coboara si la cel cu inima zdrobita.

    Frumoasa predica, frate Marius, mi-a inlesnit inaintarea in acesta zi cu dorinta de-a citi mai mult Cuvantul Domnului. Domnul sa va rasplateasca.

  2. Flautul Fermecat zice:

    Nu m-am gandit niciodata la asta! Multumim, astfel de meditatii asteptam.

  3. Mircea Buzdugan zice:

    Stimate domnule Cruceru, nu am mai avut liniste de cand am primit in reader semnalul pentru acest articol. Trebuie sa diger pe indelete expresiile dure, dar cred ca de acest fel de texte ar fi avut nevoie literatura evanghelicilor din Romania. Pentru mine a fost ca şi cum as fi căzut intr-un lac rece, dar care m-a trezit.

    Eu nu prea iau cuvantul pe aici, dar nu vreau sa pierd ocazia de a va felicita pentru incheierea pseudo-disputei cu domnul Alin Cristea. Asa cum ati intuit mai multi au fost raniti de aceste discutii. Urmaresc tacit articolele dvs. si opinez, daca mi se permite, ca acea asa-zisa dezbatere era foarte putin productiva si pentru dvs. si pentru dansul si pentru cititorii dvs. fideli.

    Parerea mea este sa continuati sa mergeti in aceasta directie pe care am apreciat-o si in trecut la blogul dvs. de care este atata nevoie in Romania de azi. S-ar putea ca peste 20 de ani sa ne amintim ca Marius David Cruceru este autorul unor carti, comentarii, studii si a unei lucrari spirituale de apreciat. Despre domnul Alin Cristea s-ar putea sa ne amintim doar ca cel care a avut ceva impotriva lui Marius Cruceru.

    Mult succes in continuare!

    Sper ca voi fi bine inteles.

    • R. zice:

      Eu am inteles ca te incadrezi cu succes in categoria lingailor (parca asa i-a numit dl Cruceru). Oamenii sunt molii si carii, nu Dumnezeu.

      • Mircea Buzdugan zice:

        Stimat R.,
        acest fel de reactii reprezinta motivul pentru care nu prea comentez pe bloguri.
        ma voi retrage si de aceasta data fara a produce alt deranj.
        Nu vreau sa contracarez opinia dvs. S-ar putea sa aveti dreptate!
        Acceptati si dvs. faptul ca mi-am exprimat si eu doar o opinie personala.
        Nu am de castigat nimic de pe urma domnului Cruceru.
        Profesional sunt mai mult decat realizat si lucrez intr-un alt domeniu decat dansul.
        Spiritual nu depind de biserica in care activeaza domnul Cruceru.
        In lumea virtuala nu am o prezenta semnificativa ca sa am nevoie de promovare pe blogul dansului.
        Poate ca ar trebui sa recititi articolul si argumentele.

        Va doresc tot binele din lume,
        Mircea Buzdugan

        • naomi zice:

          E stimata R, feminin. 🙂

        • R. zice:

          Ei na! Tu sa comentezi despre altii (Alin Cristea) e voie, dar cand se comenteaza despre tine, faci botic.

          • Marius David zice:

            Draga R., poate că domnul Buzdugan şi-a asumat o responsabilitate un pic mai mare decît ţi-ai asumat tu, chiar comentînd despre unul şi altul.
            Nu-i aşa că este mai riscant să spui lucruri diverse dîndu-ţi numele din buletin în locul unei litere.
            Cred că măcar acest lucru poate fi apreciat, nu?

            Mi se pare descumpănitoare distanţa dintre felul în care tu te adresezi („faci botic”) şi felul elegant în care domnul Buzdugan ţi se adresează, chiar înainte de a-şi fi dat seama că eşti femeie.
            Dacă iese cineva şifonat dintr-o astfel de încrucişare de comentarii, atunci tu ieşi prin felul în care răspunzi la sobrietate.

          • R. zice:

            Mai putin conteaza pt mine eleganta in exprimare atat timp cat cineva nu poate face o apreciere la adresa cuiva fara a aduce si o jignire la adresa altcuiva. Oarecum are nevoie de un model negativ ca sa poata evidentia altul pozitiv, ca si cum fara modelul negativ, cel pozitiv n-ar mai fi la fel de valoros.

          • Camix zice:

            R.,

            dacă nu spui adevărul în dragoste, îl spui degeaba. asta e eleganţa de care era vorba. Atât adevărul, cât şi dragostea cu care îl spui sunt la fel de importante. Dacă e nevoie, revin cu referinţa, dar bănuiesc că ştii că scrie şi de asemenea ştii cât e de esenţial. Dacă nu, înseamnă că trăim lângă oameni de pomană ani de zile fără să înţelegem cum sunt făcuţi de El.

        • Marius David zice:

          stimate domnule Mircea,
          poate că o retragere de a acest fel este o reacţie exagerată, dar dvs. ştiţi mai bine.

      • Marius David zice:

        draga R., comentariul tău este extrem de dur, m-am gîndit să îl moderez, dar l-am lăsat on line numai pentru faptul că domnul Buzdugan ţi-a răspuns elegant. Poate că este mai eficient aşa decît dacă ţi-aş fi retras eu comentariul, mai eficient pentru tine.
        Mihail Neamţu are o serie de eseuri despre incapacitatea românilor de a se aprecia sincer unii pe ceilalţi. Orice apreciere este calificată imediat „periuţă”, „temenele” etc.
        Poate că vom învăţa cu timpul să ne spunem şi de bine unii altora.
        Nu spun asta pentru că este vorba de mine aici.
        Mi-am văzut destule critici, mai ales în ultimul timp, probabil, sper eu…., că am făcut şi cîte ceva bun. Mărturisesc că mai ales după ultimele luni din cînd în cînd cîte o frază de bine mă ajută să merg mai departe. Contează astfel de indicaţii în privinţa lucrurilor care zidesc şi care nu zidesc. Domnul Mircea te-a ajutat de fapt pe tine şi pe alţi cititori indicînd care sînt lucrurile la care ar trebui renunţat şi care sînt lucrurile care ar trebui cultivate.

        În privinţa calificărilor de la sfîrşit eu zic să mai citeşi o dată nu textul meu, ci profeţii mici.

      • cami zice:

        cind va citesc comentariile nu ma pot abtine sa nu intreb daca R nu vine cumva de la R(autacioasa)

    • Marius David zice:

      Stimate domnule Mircea Buzdugan,
      Îmi pare rău că v-am stricat liniştea, dar dacă este spre bine, atunci să fie primit.
      Mulţumesc, probabil că s-a încheiat definitiv de această dată, cel puţin în acest spaţiu în particular şi pe internet în general.

      Încă o dată regret pentru pagubele produse şi pentru cei răniţi de cuvintele mele nefolositoare. Credeam că vor găsi folos cumva. M-am înşelat din cîte se pare.
      Ideea de la sfîrşit este foarte dureroasă.

  4. Mircea Buzdugan zice:

    Stimate domnule Cruceru,

    Se poate ca in aceasta seara am comentat mai mult decat in ultimele 6 luni pe blogul dvs. desi va citesc aproape zilnic. Nu ma voi retrage complet, dar profesia nu-mi ingaduie sa fiu foarte mult intr-un loc si foarte vizibil.

    Imi mentin ideea de la sfarsit: exista oameni care au lumina proprie si exista altii oameni care se hranesc din lumina altora oameni-soare si oameni-luna. Cred ca tot de la dvs. am auzit acest lucru intr-una dintre predicile date la RVE.
    Eu sunt din a doua categorie, din aceasta pricina prefer sa trec prin viata si pe langa prieteni fara sa fac prea mult zgomot.

    Va doresc multa sanatate sa puteti continua ce ati inceput,

    cu respect,

    Mircea Buzdugan

    • Marius David zice:

      m-ati facut curios, desi stiam parcă că lucraţi într-un domeniu tehnic.
      Sa ma ierte ceilalti ingineri, dar va exprimati foarte bine pentru un inginer, daca am retinut eu bine.
      Ideea cu oameni soare si oameni luna nu cred ca a aparut intr-o predica, intr-o conferinta, da. La Tg. Mures cu studentii, despre creativitatea stiintifica, s-ar putea sa fi fost in sala sau sa fi vazut dvs. DVD-ul. A fost o conferinta cu medicinistii.
      Ideea nu-mi apartine mie, am auzit-o prima data de la colegul meu, decanul dela Management, care la rindul lui cred ca a citit-o in alta parte. Este foarte comuna paralela.
      Oamenii-luna repreztinta o patologie a creativitatii. Noi sintem destinati sa raspindim lumina, sa avem lumina proprie preluata din Chipul lui Dumnezeu, dupa modelul lui Moise la coborirea de pe munte, Moise define fotofor, el însuşi strălucind, din lumină Dumnezeiască luînd (sună a acatist, nu ştiu cum am ajuns la expresia asta)
      Nu cred că faceţi parte din aceia, după peijajul lăuntric pe care îl lăsaţi la vedere.

  5. Mircea Buzdugan zice:

    Stimate domnule Cruceru,

    Trebuie sa imi cer scuze ca la primele mele comentarii v-am luat la „tu” şi am fost destul de liber in exprimare. Cu vremea, dupa ce am citit mai mult, am capatat distanta necesara. Paradoxal: ar fi trebuit sa se intample invers, sa va iau cu dvs. de la bun inceput. Va rog sa imi iertati usuratatea din primele mele comentarii de pe acest blog. N-am stiut cine sunteti, cu ce va ocupati si functia pe care o detineti atat in Biserica cat si in Universitate. Ar trebui sa puneti undeva o descriere de genul CINE SUNT?

    Mi-am dat numele real. Nu locuiesc in Tg. Mures, dar se poate sa fi vazut undeva conferinta respectiva.
    Este adevarat, lucrez intr-un domeniu tehnic-militar, in cercetare, mai precis aviatie, de aceea nu m-am putut abtine sa nu comentez la postarea despre Logan.
    Din pricini lesne de inteles nu va pot da mai multe informatii despre locul exact in care lucrez si fisa de post 🙂 .
    Sunt interesat de muzica pe care o postati, meditatii, fotografie si anumite discutii sau meditatii precum cea de mai sus.
    Fac parte dintr-o miscare ortodoxa apropiata de Oastea Domnului, dar sunt un simpatizant al neoprotestantilor. Din pricina meseriei calatoresc foarte mult si nu imi pot permite sa fiu la curent cu tot ce se discuta zilnic. Nu-mi luati in nume de rau tacerea.

    Stimata R., imi cer scuze ca v-am masculinizat.
    Afirmatiile mele sunt simple constatari subiective. Luati-le ca atare.
    Ca simpatizant al dvs. va pot spune ca actiunile domnului Cristea fac un mare deserviciu miscarii pe care o reprezentati. Nu consider ca prin afirmatia mea l-am jignit pe domnul Cristea. Nu aceasta a fost intentia mea. Am facut o constatare asupra faptelor. Evidentele sunt cele care stau impotriva dansului si sprijina cele afirmate de mine.

    cu deosebit respect,
    dr. (ing.) Mircea Buzdugan

    PS. Am pus in paranteza ing. pentru ca am citit ce ati scris despre acest lucru 🙂
    Acum, pentru ca m-am deconspirat probabil ca nu voi mai reveni cu alte comentarii.

    • michael zice:

      Domnule Buzdugan,

      apreciez interventia dumnevoastra ca fiind una cat se poate de obiectiva. Sunt impresionat de sinceritatea dumneavoastra.

      Cu stima,

    • Marius David zice:

      Stimate Mircea Buzdugan,

      vă multumesc pentru onestitate.
      Nu este nicio problemă cu adresarea de tipul TU. Eu am permis asta.
      Nu contează funcţia. Funcţiile se pot pierde. Eu sînt Marius Cruceru atît. Va fi o vreme cînd nu voi mai fi nici profesor, nici decan, nici pastor, dar voi rămîne Marius Cruceru şi atît. Sper! De aceea nu vă mai stresaţi foarte mult cu funcţia. n-ar trebui să vă dea mai mult respect pentru mine ceea ce fac pentru a-mi întreţine familia, aşa cum nu ar trebui să îmi scadă mie respectul pentru cineva din cauza faptului că nu are o profesie „nobilă”. Eu nu am tresăriri cînd cineva îmi spune că este „medic”, „senator”, „preşedinte … de asociaţie de locatari”.

      Mă faceţi să fiu invidios. În clasa a VIII-a am vrut să dau la liceul de aviaţie de la Bacău. A fost prima mea confruntare dură cu trecutul tatălui meu. n-am putut să merg la Liceul de aviaţia, a fost primul vis frînt, acela de a deveni pilot militar. Acum mulţumesc lui Dumnezeu, probabil ieşeam ca mulţi alţi pilot la arat cu migul.

      Şi cu oastea Domnului am legături, unchii mei şi tatăl meu s-au convertit inţialmente în Oastea Domnului. Şi acum am apropiaţi şi prieteni care fac parte din această mişcare.

      Va multumesc încă o dată pentru deschidere.
      mc

  6. Marius David zice:

    Reblogged this on Marius Cruceru and commented:

    Reiau această postare pentru că am simțit nevoia să predic în trei duminici la rînd despre același lucru, București, Pitești, Negreni…

  7. nicu zice:

    Nu am avut timp sa citesc comentarile la acest articol. Sunt placut surprins de mesajul echilibrat, in contextul unei propovaduiri cazuta in extrema a noastra a neoprotestantilor a dragostei lui Dumnezeu gresit inteleasa. Pe de alta parte cred ca rezultatul aceste-i propovaduiri o culegem in aceste zile: moralitate scazuta a membrilor, dedicare sub nivelul mediocru al lucratorilor de orice rang, probleme tratate „avand in vedere fata omului” etc.. Cred ca daca invatatura pe care ati prezentat-o in acest articol ar prinde radacini in mai multi crestini, viata bisericilor ar fi alta! DUMNEZEUL DRAGOSTEI DAR SI AL INFRICOSARII SA VA RASPLATEASCA!

  8. gabriela m zice:

    Stimate d’le Cruceru!Va citesc de cateva luni si va admir inteligenta completata de profunzimea Cuvantului..Nu sunt crestin convertit ,insa atunci cand voi lua importanta decizie as dori sa fiti prezent la marele eveniment al vietii mele.Va doresc sanatate si cu acelasi Har si intelepciune sa va continuati misiunea!

  9. zena zice:

    Multumesc mult pentru predica postata…este ceea ce sufletul meu avea nevoie acum sa asculte si cu siguranta m-a inaltat spiritual…multumesc pentru timpul pus la dispozitia noastra in spatiul virtual, noi cei care, nu avem harul sa te avem aproape de noi , ca sa ne bucuram de asemenea ” bucate alese” pentru hrana sufletelor noastre !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.