Şi totuşi prefer… “De-a v-aţi ascuns…” (P)

Între Mioriţa şi Mioritza eu prefer ACEASTĂ VARIANTĂ, dar mai presus şi mai mult decît toate îmi place

De-a v-aţi ascuns, de Arghezi…

Nu-i aşa că tema e aceeaşi, un bărbat care îşi simte moartea inevitabilă?

Ce diferenţă, ce prăpastie, ce hău se cască între cele două perspective cea a ciobănaşului şi aceea a tatălui care îşi invită copiii la jocul ciudat!!!

Merită explorată posibilitatea unui studiu comparativ, eu nu ştiu, poate că s-au scris deja teze de doctorat pe chestia asta, ştiu că Şerban Cioculescu deja s-a exprimat asupra chestinii.

Nu mă pot abţine să nu o împărtăşesc cu voi, în acest final de duminică sau la începutul prime zile din noua săptămînă.

De-a v-ati-ascuns…

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit…

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

vezi SURSa si Sursa si Sursa, Sursa, M.M.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Şi totuşi prefer… “De-a v-aţi ascuns…” (P)

  1. naomi zice:

    ………
    „Intr-o zi piciorul va ramane greu,
    Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.”
    ……..

  2. LaviniaM zice:

    Imi amiteste de filmul „La vita e bella”, unul dintre preferatele mele… Toata stradania tatalui de a prezenta lumea cu uratul ei si ororile razboiului sub forma unui joc…
    Totusi, finalul e atat de abrupt: „Arde-l-ar focul”… ca-n viata – oricat de mult l-ai pregati, tot abrupt ramane…

  3. mariusmioc zice:

    Bagseama că avem de a face cu o încălcare a drepturilor de autor (valabile 70 de ani de la moartea autorului), numită şi „furt” de unii teologi baptişti (deşi în Banat nu s-a generalizat încă această expresie). Miţura şi asociaţia COPYRO au aflat de treaba asta?

    • Marius David zice:

      draga Marius, chiar nu înţeleg despre ce vorbeşti.
      Am înţeles că vrei să semeni comentariul cu puţină răutate, asta am priceput, dar conţinutul mă interesa mai mult.

        • Marius David zice:

          da, dar nu vad care este legătura, aia-i aia, asta-i asta. Care-i legătura? Explică-mi, s-ar putea să fiu în ignoranţă. Este posibil!

          • mariusmioc zice:

            Legea drepturilor de autor e legătura. Aceasta protejează nu numai cîntecele, ci şi alte creaţii intelectuale, precum poeziile. Deci, reproducînd poezia asta aici, fără să ceri aprobarea titularului drepturilor de autor (probabil Miţura Arghezi, fiica poetului, în cazul ăsta), ai încălcat legea. Este o încălcare a legii creştine, sau numai a celei lumeşti? Se numeşte asta furt? Aici părerile noastre diferă, judecînd după polemica veche.

            • Marius David zice:

              Din cîte ştiu eu, s-ar putea să ştiu greşit, aceste poezii nu sînt protejate de dreptul de autor. Repet, s-ar putea să greşesc. Mă voi interesa. dacă am greşit, voi retrage poezia anunţînd. Aceste poezii, inclusiv, Labiş, Stănescu etc. adică din generaţiile ulterioare lui Arghezi sînt aşezate în colecţii deschise cu scop didactic on line.

          • A.Dama zice:

            Sigur că Mițura Arghezi ar putea face scandal.
            Dacă stai de vorbă cu Baruțu Arghezi, să vezi numai ce distanță de opinii se arată la orizont!
            Se mai poate scrie istorie literară pe tema asta?

          • A.Dama zice:

            Totuși, Marius D., mie îmi displace că te ridici atât împotriva unor lecturi considerate obligatorii cum sunt baladele populare. Acu-s trei ani, am încheiat într-un fel schimbul de păreri contradictorii pe această temă, însă tu revii… Dacă nu putem înțelege simbolurile, dacă nu învățăm cum să le folosim, atunci ce-i mai învățăm pe copii? Da, faptul că-și zidește Manole nevasta e o „oribilitate”.

            La fel de oribil e să mănânci carnea lui Cristos și să-I bei sângele.

            Dacă nu putem lăsa simbolurile să lucreze, înseamnă că nu există nimic formativ în lecturile acestea…

            • Marius David zice:

              Da, A.DAma, fie-mi cu iertare, ştiu că îţi displace. Iartă-mă numai de data asta, te rog!
              Hai să agreem că nu agreem, mie nu-mi place Mioriţa, Meşterul Manole şi mîncarea de cartofi 🙂 Glumesc un pic cu amar.
              De fapt mă ridic nu neapărat împotriva acestor textişoare simpatice şi bune de pretext şi chiar de o teză de doctorat cumsecade, ci împotriva abuzului care s-a făcut în şcoală pe tema lor.
              N-ai simţit că urăşti Coşbuc numai pentru felul insipid şi inodor în care profesoara de română îl citea şi ne dicta comentarii.
              Am redescoperit Calistat Hogaş, Geo Bogza şi Sadoveanu la timp după comentariile dictate. Am urît dictarea comentariilor, Scriam cu totul altceva în timpul orelor de română cînd doamna ne dicta. O parte dintre cele 7 kg de scrisori către NAtalia le-am scris în orele de limba română… uite că am mărturisit.

          • Ioana zice:

            Totusi, mitul „jertfei” la romani scoate in evidenta o trasatura caracteristica a neamului nostru de „poeti” mai putin lucratori…lasitatea, printre altele…
            Sigur ca se poate polemiza pe tema simbolurilor ce reies din balada…dar parca mai repede sare in ochi faptul ca vom prefera intotdeauna „sa moara capra vecinului”!

            • Marius David zice:

              Da, Ioana şi A.Dama, sigur, sigur, putem discuta pe tema simbolurilor şi a modului în care acestea sînt manipulate, impuse, răstălmăcite… a felului în care poporul îşi cîntă miturile etnogenetice sau eroice … sau putem gîndi asupra felului în care nişte autori de manuale aleg UNELE balade contra altora etc.

          • Agnusstick zice:

            Şi noi, traco-geţii degeneraţi în balcanici, încă stăm bine faţă de alţii… De pildă, la francezi există mitul lui François Vatel, cel care s-a aruncat în sabie crezând că nu mai vine peştele pentru ospăţul Regelui Soare. Deşi tot probleme legate de onoare şi meserie sunt, ale noastre par ceva mai spirituale. Ne ascundem în tragism ca să pozitivăm disperarea? Poate e mai bine aşa, decât să avem balade populare despre cum i-am asimilat noi şmechereşte pe invadatori, toţi o apă şi-un pământ fără să-şi dea seama.

          • A.Dama zice:

            Marius D.,
            Întotdeauna am savurat mărturisirile astea care ies la iveală spontan, din te miri ce. Poate că profa de română care dicta comentarii ți-ar fi dat 10 pe toți anii dacă ar fi știut de cele 7 kg de scrisori…
            Eu am avut un prof care NU ne-a dictat comentarii. Ne-a învățat să ni le scriem singuri. De-aia am ajuns la filologie de la liceu economic.
            Păcat!

  4. mariusmioc zice:

    Ca să-ţi vin în ajutor: legea 8/1996 http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/8_1996.php/
    art. 7 Obiectul dreptului de autor:
    a) scrierile literare ….
    c) compoziţiile muzicale …
    art. 25 alin. 1 Drepturile patrimoniale prevazute la Art. 13, 16, 17, 18 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.
    art. 33 Limitele dreptului de autor
    i) reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant, exclusiv in scopuri specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata.

    Adică, o instituţie de învăţămînt are voie să reproducă opere literare, în scop didactic şi fără să pretindă bani pentru reproducere. Blogul tău are scop didactic şi aparţine unei instituţii de învăţămînt?

    Părerea mea: Ai „păcătuit” faţă de parlamentul României, care a votat legea 8/1996, dar nu faţă de Dumnezeu. Dacă Miţura Arghezi îţi cere să ştergi poezia de aici fă-o. Dacă nu-ţi cere nu te agita. S-ar putea ca Miţura, dacă află de faptele tale, să fie chiar mulţumită de admiraţia sinceră pe care o arăţi tatălui ei. Legea drepturilor de autor e o lege tîmpită, care împiedică libera circulaţie a valorilor spirituale. De pildă, vreau să reproduc şi eu o poezie de Arghezi, dar nu ştiu unde locuieşte Miţura, să mă întîlnesc cu ea şi să semnăm un contract, să-i fac cinste cu un suc şi o prăji, că doar n-o să plătesc mai mult de atît pentru o poezie, pentru un blog care nu-mi aduce nici un venit. Astfel, LEGAL nu pot să reproduc poezia. Păgubit este chiar răposatul Arghezi, care din ceruri cred că doreşte ca poeziile sale să fie cît mai citite. O poezie citită pe un blog poate determina pe unii să cumpere un volum de poezii de Arghezi. Deci şi Miţura pierde.

    Şi întrebarea de bază: Ce trebuie să ne preocupe? Ce este LEGAL sau ce este BINE?

    • Marius David zice:

      Draga Marius Mioc, citesc mîine pe avion ce mi-ai dat, daca voi ajunge la convingerea ca am incalcat legea sau am facut vreun rău doamnei Arghezi, nu voi ezita sa retrag postarea, mai ales daca dînsa îmi cere sa sterg poezia.
      Stai sa ma dumiresc.

  5. Agnusstick zice:

    Marius David, mie mi-ar plăcea să laşi poezia pe blog. Dacă trebuie să plăteşti ceva, facem chetă, cred că se mai găsesc contributori (deşi depinde de sumă, totuşi). La închisoare nu cred că te bagă ăştia, în contextul actual.

  6. Pingback: De-a v-aţi ascunselea după lemn | Marius Cruceru

  7. Pingback: Ce ne-a dăruit nouă Silvia Tărniceriu cu al ei Pegas verde? | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.