Uite-aşa conducător vreau… (P)

În urmă cu două zile mi s-a întmplat o chestie extraordinară.

A venit la mine un student care luase 8 la un examen. Nu contează la ce. Un examen la care avea eseu.

Mă tot căuta de cîteva zile. Mi-a spus că e o chestie urgentă.

Azi am fixat o întîlnire.

A început să vorbească despre ceva care l-a frămîntat toată vara. I-au dat lacrimile la un moment dat.

Mi-a cerut să îi anulez nota la examenul respectiv pentru că nu crede că este cinstit ce a făcut faţă de Dumnezeu, faţă de el însuşi, faţă de colegi, faţă de mine.

A lucrat la examen şi acolo unde nu a mai ştiut l-a ajutat cineva, dar nota aceea nu reprezintă numai munca lui.

Mi-a spus apoi: “Nu vreau sa imi cladesc lucrarea pe mici compromisuri!”

Am stat puţin în cumpănă. Am luat rapid o decizie. Ne-am rugat împreună şi l-am lăsat să plece fără povară.

Am rămas tăcut în birou şi mi-am dorit un singur lucru: să trăiesc ziua, după multe alte zile în care sper să nu se strice acesta, în care un tînăr ca acesta să ajungă să conducă destinele Uniunii, Comunităţilor, Bisericilor din România şi de ce nu…. poate un astfel de politician.

Şi acum îmi doresc un astfel de conducător… dar mă tem că nu va fi posibil decît peste vreo 15-20 de ani și cred că sînt încă prea optimist. Lecția lui Brucan trebuie să ne dea de gîndit. Brucan însuși a fost prea optimist.

PS.

voi ce aţi fi făcut în locul meu?

Nu vă spun ce-am decis eu, aştept să văd ce-aţi fi hotărît, dacă aţi fi fost în locul meu.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Fabrica de barbati, Oameni, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

55 de răspunsuri la Uite-aşa conducător vreau… (P)

  1. Rodica Botan zice:

    I-as fi dat sansa sa scrie un alt eseu – de data asta sa fie munca lui.

  2. Putinstiutoru' zice:

    I-as fi anulat nota, si l-as fi lasat sa scrie un alt eseu.

  3. mititelu.geanina zice:

    simplu: du-te linistit, dar sa nu mai faci niciodata!

  4. michael zice:

    adevaratul caracter se certifica in timp, nu intr`un moment de sinceritate.

    • eLioR. zice:

      Daca un om e credincios in lucrurile mici, este si in cele mari. Nu e vorba despre momente de sinceritate aici, ci despre faptul ca pe acest student l-a mustrat constiinta, constiinta care la multi crestini este inactiva, ori confundata cu sinceritatea.

    • Marius David zice:

      foarte bună observație, Michael, tocmai de aceea am stat mult în cumpănă vis a vis de decizia luată.

  5. naomi zice:

    Nu cred ca scrierea altui eseu dupa cateva luni ar fi fost solutia cea mai buna.( Eu nu m-as simti mai usurata) Ma intreb daca poate fi schimbata nota unui examen?!
    Gresala e facuta si singura posibilitate, dupa mine, este sa ceara iertare lui Dumnezeu si dv si probabil la urmatorul examen sa-si faca lucrarea de 14 sa i se poata scadea din nota pentru eseul „bulinat”.
    Unele greseli pot schimba starea de vinovatie numai prin iertare prin cainta si pocainta. Nota aceea de 8 va fi ca sarpele inaltat in pustie. 🙂

    Ps Pot sa intuiesc putin decizia dv?
    L-ati rugat sa citeasca pe blog ce „pedepse” ar incasa de la noi? 🙂

    • Marius David zice:

      draga Naomi și ceilalți, cel mai greu aici este să separăm partea academică de partea morală. Nu putem da o notă pentru morală. Putem aprecia, ne putem bucura, putem chiar plînge îmrepreună, dar nue ste cinstit față de colegii lui și din punctul de vedere al deontologiei didactice să amestecăm lucrurile.

      Nota reflectă știința, în relația personală cu studentul este cu totul altceva, acolo s-a întîmplat altceva.

  6. A.Dama zice:

    Mi-am făcut temele la mate cu tata ani de zile și nu m-a mustrat defel conștiința. N-am mers să-i spun învățătoarei sau profesorului că mi-am făcut tema „în colaborare”. A venit și vremea când subiectele la mate au fost atât de grele, că tata nu mă mai putea ajuta. Am început să particip la olimpiadele de mate și știu că n-aș fi ajuns acolo fără ajutorul lui din primii ani.
    Ar fi mai multe aspecte referitoare la ajutorul primit de student, dacă l-a mustrat conștiința, de ce l-a mustrat? A luat cuvânt cu cuvânt din alt eseu sau doar a cerut îndrumare?
    Soluții? Decide fiecare pe moment, având toate elementele la dispoziție, plus inspirația Duhului.
    Faptul că studentul a venit la „spovedanie” e semn că data viitoare va cântări mult mai responsabil dacă ar cere un ajutor care să-i dea insomnii apoi și să-l oblige la mărturisire.

    • naomi zice:

      Una este sa fi ajutat sa intelegi si alta este sa ti se „puna expresiile in gura’.
      Daca are mustrari de costiinta stie el de ce …. 🙂

    • Camix zice:

      Ai transformat situaţia de evaluare (examenul) într-una de pregătire (tema) ca să fie convenabilă interpretarea. 🙂 Printr-o temă nu se evaluează cunoştinţele, prin ea încerci să înţelegi, lucrezi, încă eşti în procesul de asimilare şi gândire. Examenul – atâta vreme cât nu e colocviu, unde mai poţi fura idei de la comisie şi nu e nici o problemă – este o chestiune individuală. De-aia l-o fi mustrat conştiinţa. De-asta ar trebui să se întâmple, de obicei. Că primeşti o laudă care nu e a ta, că îţi asumi un merit care nu e al tău, că ştii că nu poţi mai mult decât ce ai pus pe hârtie, dar vrei să PARI mai bun. Uite, de-asta. Îl admir.

      Ce aş fi făcut. Poate că i-aş fi lăsat nota 8 pentru riscul pe care şi l-a asumat.
      Dacă ar fi fost examen de etică, poate i-aş fi dat 10.

      • A.Dama zice:

        Nu-i așa, dar poți să ții neapărat de viziunea ta, că o să-ți ajute. A fi în opoziție e pentru unii plăcere de dragul plăcerii.
        Pe temele făcute acasă, am mai primit note. Și nu știu cum procedezi tu ca profesor, dar eu dau note pe parcursul anului studenților, iar la sfârșit, când se stabilește nota finală, țin cont de notele de pe parcurs. Și ei pot lucra la temele de-acasă cu vecinii, mătușile, verișorii care se pricep mai bine ca ei…
        N-am transformat nimic… Și n-am dat soluții. Dacă ar fi să pomenesc doar câteva situații cu care m-am întâlnit eu la catedră, ar ieși un capitol de carte autobiografică. Unele decizii trebuiau luate pe moment și s-au dovedit, mai târziu, inspirate. Dacă au fost și altele care ar fi suportat ajustări?… Tot în cartea aceea!…

      • Marius David zice:

        da, mă bucur că ai despărțit lucurrile…. etica cu etica și știința cu știința, deși în școala noastră încercăm tot timpul să le spunem studenților că ne ocupăm nu numai cu informarea lor, ci și cu formarea.

    • Marius David zice:

      da, a făcut o infracțiune academică, n-a fost unsimplu ajutor, A.Dama.
      Da, urmărind evoluția lui în timp, mi-am dat seama ca acel eveniment a contat.

  7. Paul zice:

    Merita un zece ( 10) !

  8. Maria zice:

    Sunt de acord cu Naomi intr-un fel. Nici pe mine nu m-ar usura. Dar nici sa-l refuzi nu merge… daca se descurajeaza? In orice caz, trebuie trata cu mult mult drag.

  9. freedfromthelaw zice:

    10 pentru sinceritate si atitudine…un duh zdrobit valoreaza mult mai mult decat zece mii de eseuri noi…pentru ca sunt sanse minime ca tanarul respectiv, dupa o vara de chin si lupta cu propria constiinta, sa repete greseala pe premisa ca din 8 s-a facut 10…

  10. alexandru zice:

    La urmatorul eseu ii scadeti doua puncte. Pentru echilibru si compensare.

  11. pavel smantana zice:

    Dar ce ne puteti spune ca ati facut cu cel care l-a ajutat? este oare si el vrednic sa marturiseasca? Cred ca vina este egala.
    Faptul ca putut marturisi denota ca are niste parinti extraordinari, care crescut un posibil viitor lider. Ii felicit pe parinitii lui dar si pe student, ptr taria de carcter de care a dat dovada, smerindu-se si pocaindu-se.
    Decizia dvs. insa trebuie sa fie 100% corecta, si va fi si un exemplu public. Iertare -desigur, pocainta si fara sa mai repete incidntul si la alte examene. Poate chiar mai mult decit atit. Dar nu il nedreptatiti dandu-i 10. Si nici 5. Merita mai mult.

  12. AbigaiL zice:

    De multe ori simtim nevoia sa ne reparam intr-un fel sau altul greseala…caci ne este greu sa acceptam ca ea nu e reversibila. Am vrea sa facem penitente, sa suferim consecinte, crezand ca asta o sa ne dea in sfarsit liniste din partea constiintei. Dar eliberarea nu apare dupa ce s-a ispasit o pedeapsa. Ea apare dupa ce ne-am marturisit in fata lui Dumnezeu si in fata oamenilor carora le-am pacatuit.
    Eu cred, asadar, ca ceea ce s-a facut a fost de ajuns. Atat ce a facut studentul, cat si ce a facut fratele Marius. 🙂

  13. soulrended zice:

    l-as fi intrebat pe el ce masura crede ca ar trebui luata.

  14. Ioan Alexandru T. zice:

    Frumos si intelept raspunsul tau Abigail.

  15. pety zice:

    Pentru frământarea sufletească ori l-aş trimite la un consilier creştin (unul cu darul de învăţător şi dar de îmbărbătare) ori aş face chiar eu consiliere spirituală (în cazul în care am darurile de mai sus – din expunere se pare că aţi făcut acest lucru). Aş analiza tipul de vină (dacă este sau nu conformă cu realitatea, dacă este foarte intensă ori slabă ş.a.m.d.) în vederea stabilirii modalităţilor de intervenţie. O intervenţie greşită în condiţiile în care o persoană este foarte vulnerabilă (îşi deschide sufletul, alege în mod voluntar să permită accesul în intimitatea trăirilor sale) poate duce la efecte grave.

    Nu aş permite reluarea examenului, pentru ca este/ar fi posibil ca asta să devină o practică în vederea măririi notei de către cei care sunt „adaptabili”, ori pentru un câştig de imagine. Ar fi o bună modalitate de a invăţa că, dacă cineva comite un act imoral/păcătos trebuie să suporte consecinţele. Este o bună ocazie practică de a se face diferenţierea între iertarea unui comportament incorect şi consecinţele sale (te iert că ai produs un incendiu în camera căminului studenţesc, dar trebuie să repari stricăciunile).

    permite repetarea examenului dacă aş deţine instrumentele necesare „detectării adaptabililor”. Aş permite repetarea examenului dacă studentul ar fi la primul comportament de acest fel şi ar fi sincer. Aş permite repetarea examenului după informarea studentului că aceasta nu este o practică, ci o excepţie care întăreşte regula.

    • Marius David zice:

      Draga Pety, hai să fim seriosși… pentru atîta lucru la consilier? măgar asta pot și eu face… să mă rog și să plîng cu el.
      pentru asta nu trebuie școală și apoi.. nu prea cred în calificarea asta de consilier creștin, numai probleme am avut cu ei. Scuze. Știu că ești preocupat de psihologie din perspectivă creștină, dar e o mare bătaie de cap cu autonumiții consilieri creștini…

  16. andreea zice:

    I-as fi vorbit despre har! Raspunsul Domnului in fata pocaintei noastre e coplesitor! Cine suntem noi sa judecam altfel?
    Acel tanar ar fi castigat respectul meu si as fi avut grija sa stie ca il privesc cu respect, nu ca pe unul ce-a falimentat. Cum se foloseste Domnul de alunecarile noastre ca sa lucreze in noi Chipul Sau!
    Mi se pare minunat faptul ca v-ati rugat apoi cu el, frate Marius!
    Ma rog ca Domnul sa desavarseasca ce a inceput in el… si in noi!
    Si eu mi-as dori un astfel de conducator! Dumnezeul vesnic sa-Si ridice astfel de oameni! Si noi sa fim la dispozitia Lui!

  17. elisa zice:

    Asta este pocainta veritabila…nu mai suntem in stare de a ne judeca singuri si atunci cind cineva o face avem o atitudine nebiblica.
    Notare..nenotare…nu aici e problema;
    fratele Marius s-a bucurat ca acest baiat s-a pocait…Domnul l-a mustrat, iar el a primit si nu s-a linistit pina ce nu si-a rezolvat problema..furase, asta facuse.
    Domnul sa ne ajute pe toti sa ne pocaiam ca acest baiat, cu o pocainta autentica,Domnul sa-l tina tot asa.Mi-e drag si o sa ma rog pentru el,este o pilda pentru mine.

  18. elisa zice:

    Pety,
    e deformatie profesionala ?. 🙂
    ce „analiza”tare faci…nu, nu ai dreptate; e mult mai simplu
    e o pocainta veritabila, nu nota il intereseaza acum pe acest tinar;
    insa noi prin felul in care vedem lucrurile am luat o nota mica. 🙂

    • pety zice:

      Dragă Elisa, cunoşti faptul că-mi eşti dragă şi tocmai de aceea îndrăznesc să-ţi spun că ai greşit interpretarea la cele scrise de mine. Acolo nu este analiză, pentru că nu-l cunosc pe studentul cu pricina; apoi n-aş face pe bloguri analize psihologice cuiva pe care l-aş cunoaşte. Nu este deontologic şi necesara relaţie consilier – consiliat bazată pe încredere s-ar duce pe apa sâmbetei. Cele scrise in comentariul anterior sunt, eventual, nişte principii după care m-aş călăuzi în problema supusă atenţiei de Marius. Şi nici nu au caracter exhaustiv.

      Eu în general sunt foarte atent la manifestările pocăinţei autentice, tocmai pentru că pot fi reproduse – şi de foarte multe ori sunt – cu uşurintă 🙂

      Binecuvântări cereşti!

  19. Nicu D. zice:

    I-as fi respectat decizia!

  20. Traian zice:

    I-as fi lasat nota 8, asa…ca aducere aminte. In cazul de fata marturisirea e de ajuns, repetarea examenului n-ar fi o pilda potrivita realitatii, unde nu ti se da sansa de a-ti repara greseala prin repetarea intamplarii cu pricina.

  21. gigi l. zice:

    In locul tau Marius , dar ce spun , si tu ai facut asa 🙂 :
    i-ai schimbat nota , ai dat un 10 in loc de 8 , ca este nota care ar fi luat-o daca nu se facea ajutat …:)

  22. gigi l. zice:

    Cit despre un asa conducator …nu stiu daca as putea sa ma obisnuiesc 🙂
    glumesc bineintelesc.
    …nici la ,,furat,, nu se pricepe …

  23. alamb zice:

    I-as fi dat nota 10, direct. Dar sa nu uite niciodata de ce.

  24. Rodica Botan zice:

    Mi-a trecut asa prin cap…fiindca tot s-a vorbit recent de „rascumpararea memoriei”…iata un exemplu simplu si glorios de …rascumparare. Si cei care ati raspuns intrebarii lui Marius, n-ati lovit in vinovat de loc…ba unii s-au gindit sa-l onoreze chiar pentru curaj si sinceritate; asa ca cei care s-au facut vinovati de vreun fel de inselaciune in trecut, ar fi primit poate (posibil) cam tot aceeasi intelegere si …suport din partea fratilor daca ar fi procedat ca si acest tinar…

    • naomi zice:

      Sora Rodi este un pic de diferenta intre cazuri. Tanarul student a ascultat indemnul costiintei si a facut public pacatul lui cerandusi iertare si acceptand pedeapsa. Cei din „Rascumpararea memoriei” au fost adusi in fata si obligati sa ia atitudine si dupa cum decurg lucrurile cred ca o merita din plin. Tanarul nostru este pe calea cea buna si merita sa fie iubit pentru ceea ce a facut dar, in fata pacatului trebuie sa fi ferm si sa-l starpesti din radacina ca iarba cea rea, chiar daca doare.

    • Marius David zice:

      oh, situațiile nu cred că sînt comparabile.

  25. Liliana Corbu zice:

    Referitor la intrebare. L-as lasa sa-si refaca lucrarea dar, nu i-as modifica nota dată. Si evident, m-as ruga alaturi de el.

  26. Rodica Botan zice:

    „Naomi”…mai citeste odata…”DACA AR FI PROCEDAT”…
    Bineinteles ca nu este acelasi lucru…dar pacatul este pacat: ori mic ori mare…Eu ma uitam la felul cum acest tinar a raspuns strigatului propriei constiinte…si raspunsul fratilor de aici vizavi de gresala facuta de el. M-am minunat…Vreau sa cred ca nici fata de cei cu numele in aceea carte, n-ar fi fost o alta atitudine decit una de iertare…

    Orice pacat are o consecinta insa…Si pe alea Dumnezeu ne face sa le traim ca sa ne fie lectia invatata corect. Dar faptul ca exista iertare pentru noi pacatosii…este divin…
    Si in povestioara asta cred ca sint toate aceste elemente…o lectie minunata. Titlul mi s-a parut cel mai interesant. Marius ne va povesti ce atitudine a luat vizavi de acest student DAR ce spune el in titlul articolului vorbeste de fapt despre ceea ce Dumnezeu face adesea cu noi…de unde ne ia, in ce stare…si cum ne ridica, la ce rang…

  27. Gaby zice:

    I-as fi lasat nota 8, dar i-as fi spus si dece. As aprecia faptul ca a avut curajul sa marturiseasca ce a facut, i-as explica consecintele nemarturisirii pacatelor la timp sau deloc, si i-as aduce din nou aminte de harul Domnului. Nu l-as certa pentru ceea ce a facut, dar nici nu as spune „nu-i nimic de data asta, ramane intre noi; se mai intimpla, dar data viitoare nu mai face asa ca nu te mai iert”. Mustrarea constiintei cred ca a fost suficienta ca pedeapsa, de aceea nu as mai adauga alta pedeapsa. Bineinteles ca putea sa ignore mustrarea launtrica, dar slava Domnului ca nu a facut asa.

  28. ungandbun zice:

    Nu stiu cum a procedat Marius, dar vreau sa spun cum am procedat eu intr-un caz similar. Am stat de vorba cu acel adolescent, era in clasa a X-a, am vazut ca este constient de greseala pe care o facuse, (o alta persoana i-a facut referatul), ne-am rugat impreuna, i-am dat posibilitatea sa-i spuna si lui Dumnezeu ce mi-a spus mie si l-am incredintat ca Dumnezeu l-a iertat si cu atat mai mult eu. Nota cu care am notat initial referatul nu am mai modificato.

  29. Alex Pop zice:

    As putea raspunde mai bine la intrebare daca as sti ce consecinte va avea nota respectiva la sfirsitul anului scolar, si daca va afecta in vreun fel colegii de clasa (premii, intiietate/ierarhie, repartizare/job offer, etc).
    Spre exemplificare – pentru cine are timp sa citeasca – dau un exemplu ce nu-l voi uita cit voi trai …

    Era ultimul examen de liceu, si chiar o nota mica i-ar fi garantat fiicei mele mult rivnitul titlu de “valedictorian”. A fost mereu o studenta exemplara (four point something, headmaster’s list, math Olympics, blah-blah-blah…you get the idea).
    Doar o nota de “zero” i-ar fi scazut GPA-ul (media generala) sub patru, si Matt, baiatul cu care era in competitie, ar fi luat astfel distinctia suprema.
    Trebuia sa scrie un eseu bazat pe clasicul “Economics In One Lesson”, de Henry Hazlitt. Nu citise cartea, a tot aminat pina in ultima zi, si trebuia astfel sa faca o noapte alba pentru a-si face tema.
    Cum era putin si bolnava, am trimis-o la culcare, amintindu-i ca eu citesc destul de repede si atita engleza stiu incit sa-i fac o ciorna acceptabila.
    Pina dimineata am citit cartea (“citit”… in sensul aprig dezbatut cu ceva timp in urma de Alin C. si Vaisamar pe blogul RM) si am scris si un eseu bunicel. Dimineata, i l-am dat, satisfacut ca am putut s-o ajut, am baut o portie dubla de cafea, si-am plecat la lucru.
    Cind s-a terminat anul scolar, am fost anuntati ca ea va fi doar “salutatorian” (locul doi).
    “Cum e posibil ?” – am intrebat-o. “Ce nota ai luat la ultimul examen?”
    “Zero” – mi-a raspuns ea, calma. “ Fiindca nici nu am predat profesorului acel eseu. Nu ar fi fost drept in fata lui Dumnezeu, ca eu sa fi terminat prima, bazat pe munca ta…”
    Marturisesc, cu rusine , ca m-am necajit, si simteam asa o ciuda. Nu pentru noaptea pierduta, cit mai ales pentru ocazia pierduta de a ma lauda tot restul vietii (“stiti dvs. – fiica-mea… care a fost valedictorian”… etc).

    Acum insa sint mindru de ea.
    Si ma rog, ca barbatul caruia i-o voi inmina la altar, peste citeva zile, s-o iubeasca si s-o pretuiasca la fel, sau chiar mai mult, decit vanitosul si nevrednicul ei tata!…

    P.S. Si totusi n-am pierdut acea noapte in zadar! Acum, cind economia noastra e la pamint, inteleg mult mai bine ce se intimpla in jurul nostru.
    Oh, de-ar citi si Obama cartea aceea!..

    • Marius David zice:

      draga Alex, tocmai de acceea am repetat eseul, nu era onest pentru colegii lui, daca din toată întîmplarea asta măream nota.
      întîmplarea este separat de performanța lui academică.
      FELICITARI PENTRU FIICA TA!
      ai de ce să fii mîndru!

  30. Rodica Botan zice:

    Alex…asta-i o lectie vrednica de niste cursuri noi…”fabrica de parinti”…

  31. Gabriel Băloi zice:

    Nici nu intră în discuţie anularea sau modificarea notei ! şi asta NU din cauza MĂRTURISIRII de către student a faptului său incorect !!!

    Indiferent de comandamentul creştin privitor la cerinţa unei atitudini corecte în toate domeniile vieţii cît şi de o eventuală sancţionare sau auto-sancţionare morală corelativă cazului de încălcare a unei reguli , ACTUL sau mecanismul NOTĂRII nu-i nici moral , nici confesional şi nici pocăit , ci REAL !

    În speţă există o mărturisire certă , asistată de profesor , însă mai există şi un complex de fapte , aşa-numite incorecte , ale studentului , eventuale sau nesigure , care , astfel , scapă statuărilor certe ale profesorului , aşa încît anularea sau modificarea notei nu poate interveni prin faptul mărturisirii , oricît de confesională , reală sau căită ar fi fost confidenţa făcută.

    Situaţia prezintă în aparenţă un singur conţinut moral , însă nu are şi un conţinut faptic real , concret ( chiar dacă ar fi adevărată ).

    Cum notarea este un act REAL ( iar nu moral , nici confesional ), anularea sau modificarea unei note nu va putea interveni pe baza unei simple mărturisiri MORALE.
    Dacă s-ar proceda contrar , ar însemna să fie introdus arbitrariul în notare , ceea ce este inadmisibil.

    Dacă faptele mărturisite sunt adevărate , atunci nu s-a creat decît un PREJUDICIU MORAL , iar recuperarea acestui prejudiciu nu se face prin restituirea notei celui care ţi-a dat-o (adică profesorului ) , fiindcă nota aceea nu aparţine şi nici nu s-a aflat vreodată în patrimoniul spiritual al profesorului.
    Tu , cel în cauză , rămîi cu falsul în patrimoniul tău , fiindcă ai achiziţionat un fals , însă nu ai prădat pe nimeni !

    Este un caz în care studentului i se încredinţează administrarea spiritului său ( a patrimoniului său spiritual ), iar „amendarea notei” se face doar la acel nivel al spiritului său.
    Actul de reparaţie s-a făcut prin mărturisire.

  32. adrian zice:

    1.Profesional vorbind, ar fi trebuit sa faci ce spun regulamentele institutiei sa faci (sper ca regulamentele nu sunt prea „dure” cu o astfel de situatie! 🙂 ). Daca situatia nu este cuprinsa in nicio instructiune, treci direct la punctul 2. 🙂

    2.Crestineste, ce a facut acest student este de nota 10. Nu cred ca va mai repeta „isprava” in viitor. Eu l-as fi imbratisat (pentru ca a marturisit, nu pentru ca a procedat incorect).

    Stiu pe cineva care a prins un student crestin copiind in examen pentru a doua oara (ultima oara chiar in RE, in prima banca, cu trei profesori de fata!). Prins cu copiutele pe banca, baiatul a inceput sa se justifice ca… „nu a apucat sa copieze!”. Deci, e nevinovat, saracu’ (a intors-o si el „ca la Ploiesti” 😉 )! Acest student merita exmatriculat pentru frauda. Prietenul meu a fost mult mai bland. I-am spus sa nu se mire daca in viitor il va vedea in sfatul de frati al respectivei adunari.

    Asadar, comparand situatiile, am mare stima pentru gestul studentului tau. Ma bucur sa mai aud si astfel de intamplari, mai coloreaza peisajul cenusiu din jur…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.