Cred că am trăit prea mult…

Despre unchiul Florea am mai scris. Mi-a fost înlocuitor de tată o vreme. I-am dedicat un capitol dintr-o carte cu ceva vreme în urmă.

L-am întîlnit din nou vara trecută. Acum în octombrie împlineşte 90 de ani. Am discutat diferite lucruri, dar mai ales despre pasiunea lui de-o viaţă, despre starea Bisericii, despre lucrare, despre lucrători, despre misiune, despre oamenii din Valea Merilor care nu l-au cunoscut pe Mîntuitorul, despre rudeniile noastre care au cunoscut Evanghelia, dar s-au depărtat de Biserică.

La un moment dat, întristat, a plecat capul şi mi-a spus:

– Cred că am trăit prea mult, am văzut prea multe lucruri pe care n-aş fi vrut să le văd niciodată…

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Cred că am trăit prea mult…

  1. Boanerghes zice:

    Cine cunoaste mult are parte de multa durere.

  2. Mircea zice:

    Un om deosbit, am avut privilegiul sa-l cunosc in misiunea Countryside 2007, cand am fost biserica la Valea Merilor, am observat o dedicare din partea lui pentru a sluji biserica Domnului acolo. De o simplitate, dar si o maturitate siprituala extraordinara!

    • Marius David zice:

      exact asta îi spuneam lui Eenglimlach, se pare că a avut efect „cursul”. Toată ziua m-am gîndit astăzi la asta. Noi la universitatea Emanuel sîntem cu toţii mult prea tineri, sîntem în căutare de patriarhi. Aceasta a fost tot timpul o latură care a lipsit şcolii noastre şi de cdare sîntem cu toţii conştienţi de la rector pînă la asistent. Din pricina aceasta vă triitem la acest fel de „profesori” care şi-au făcut doctoratul la Capul Midia.

  3. eenglimlach zice:

    Am locuit si eu in casa dumnealor cateva zile acum 10 ani…imi amintesc putine din „misiunea” aceea dar mi-a ramas in minte daruirea si implicarea dansului in lucrarea de evanghelizare din Valea Merilor…

    • Marius David zice:

      draga Eenglimlach, tocmai de asta a spus în această seară Dr. Heller despre profesorii de la Emanuel şi despre cei puşi în faţa studenţilor noştri ca să îi formeze.
      Probabil mulţi s-au întrebat cine sînt aceia care au fost torturaţi, închişi, cu rudenii moarte din pricina regimului comunist.
      Pe drum de la Aleşd cu dr. Heller am povestit despre ce anume deosebeşte şcoala noastră de alte universităţi.
      Noi implicăm în formarea studenţilor noştri oameni ca fr. Niculiţă Moldoveanu, care a avut un întreg „CURS” de cîteva ore în faţa întregii capele, a cîntat zeci de cîntări şi a explicat ce stă în spatele lor, a povestit viaţa şi convertirea sa.
      Apoi oameni ca unchiul Florea, care a făcut puşcărie, pe care îl considerăm parte din „staff” şi alţii ca ei, sora de la Leprozeria de la Tichileşti la care i-am dus pe cei din grupa mea etc.
      Apoi fratele Ghiţă, care merge în toate misiunile cu studenţii noştri şi practică ucenicia peripatetică, tată a opt copii.
      Aceştia sînt parte din grupul „formatorilor” care sînt implicaţi în viaţa studenţilor noştri.

  4. elisa zice:

    din nefericire spun acelas lucru….deja am vazut prea multe desi nu am inca 90 . 🙂
    de cind m-am intors din lume in numai 16 ani s-a degradat totul in crestinism…
    credeam ca intru intr-o lume cu oameni diferiti…
    mai cred inca , ca Domnul ne vrea diferiti..

  5. naomi zice:

    Pobabil ca de la unchiu Florea ati mostenit timbrul vocii si „apucaturile” crestine. 🙂
    Este un har sa ai prin preajma asemenea oameni. Eu cunosc o familie, draga mie, care are 16 copii si o traista de marturisiri din experienta trairii lor cu Domnul. Cand incepe sa povesteasca uit si sa respir atat de mult ma fascineaza marturiile lui.
    Locuiau 14 persoane in doua garsonire, inainte de ’89 si nu lucra numai fratele. Intr-o zi i-a scris o scrisoare lui Ceausescu prezentendu-i situatia. Intr-o luna de zile a fost mutat intr-un apartameent nou, facut anume pentru aceasta familie, un apartament cu cinci camere si bonus o garsoniera in acelasi bloc. Ceea ce este interesant este ca a spus ca este pocait si ca nu va opri nasterea de copii ca sa nu-L supere pe Dumnezeu si nu a fost arestat. Toti colegi,i vecini,i cunostintele ii spuneau „Pocaitul” pe vremea aceea, in anii ’70-80. Este un exemplu in Biserica si in societate, toti copii si nepoti ii sunt in Biserica.

    • De ce îl mai lasă Domnul să mai trăiască? Să mai fie sare şi lumină pentru cei care fac acele lucruri pe care nu a dorit să le vadă.
      De fiecare dată când îl întâlnesc îmi vorbeşte despre paşaportul cu viză de cer. Mi-a spus că vrea mai mult să plece decât să stea pe acest Pământ, dar se bucură de zilele pe care i le va mai da Domnul şi va continua să le spună oamenilor despre Hristos.

    • Marius David zice:

      despre mine vorbești? Nu cred! El slab, eu sînt prea plin și nu de Duh.
      Mi-ar fi plăcut să semăn mai mult cu dînsul.

  6. naomi zice:

    N-am putut sa ma abtin, cer iertare ……
    Sora e din Bistrita si are 100 de ani

  7. Ştie bătrânul ce ştie…cine n’are bătrâni (înţelepţi) să-şi cumpere

  8. Pingback: Proiect: bicicleta lui Nenea Florea | Marius Cruceru

  9. Pingback: Astăzi Dumnezeu m-a lăsat și mai sărac (nenea Florea) | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.