Pateric de post modern … continuare (P)

V-am mai povestit de ideea asta.

Ei, totul devine serios. Se pare că se transformă într-un fel de roman.

Iată aici continuarea.

Mai bine zis… introducerea.

Acesta este un pateric. Un pateric este o scriere care consemnează o istorie a uceniciei petrecută între un păstor sufletesc şi un ucenic. Este un pateric de post modern. Nu este un pateric postmodern. Nu este o salată de gînduri, nici o imagine caleidoscopică a lumii după ispitele veacului postmodern în care trăim. Este un pateric de post. Un post al minţii de imagini şi închipuiri. Un post necesar omului modern, însemnat de imagini.

Vitalie vede. Aceasta este problema lui. Vede şi pune întrebări unui păstor spiritual orb. Problema părintelui nu este aceasta pentru că s-a învăţat la post de vedere şi închipuiri de pe vremea cînd vedea lumea aşa cum era. Acum trăieşte în lumea pe care nu o mai vede aşa cum este, ci aşa cum a fost şi cum ar trebui să fie.

Vitalie-văzătorul capătă înţelepciunea cînd începe să zărească lumea nu aşa cum a văzut-o, i se dezveleşte acum prin ochii maestrului orb. Cu timpul, în cele 1001 de zile în care au stat împreună, părintele a văzut lumea prin ochii ucenicului şi ucenicul a văzut lumea prin ochii părintelui Sebastian.

Vitalie a venit pe 3 octombrie 2003 şi a plecat în 30 iunie 2006. A venit la început de toamnă, într-o zi de vineri, de post, la începutul anului bisericesc şi a plecat tot într-o vineri de post. Unele poveşti sînt pentru 1001 de nopţi. Poveştile celor care umblă în lumină sînt pentru 1001 de zile.

Eu, ucenicul Ioiel, împreună cu un alt păstor sufletesc, Luca, am văzut totul şi putem povesti doar o parte. La început, ucenicul Vitalie a apucat să fotografieze ce a văzut. I-am luat pozele drept canon şi pe unele i le-am aşezat aici. Acum, pocăit, nu mai poate recunoaşte lumea aşa cum o văzuse prin deschizătura aparatului ca printr-o gaură de cheie prin care şi-a strecurat privirea de hoţ. Poate orbi pentru că i s-a îmbogăţit sufletul atît de mult încît în lăuntrul său trăieşte o altă lume cu mireasmă cerească.

Părintele Sebastian Orbul ne-a învăţat să scrutăm lumea fără ochi pentru a trăi în ea fără ea, să iubim lumea şi să urîm lucrurile din lume, să trăim în lume, fără a ne ademeni cu ea.

Ieri părintele Sebastian Orbul a închis ochii, a adormit. Ceea ce i-a luat lumina ochilor l-a scos din lume spre Lumină. Ceea ce a văzut este trecător, ceea ce vede acum este veşnic.

Ucenicul Ioiel

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Ficţiune, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pateric de post modern … continuare (P)

  1. M-am casatorit cu verisoara mea iar citiva dintre frati sint impotriva mea pot sau nu sa devin un diacon.
    Va rog sa i-mi spuneti.Va multumesc.

    • Marius David zice:

      Stimate Tomuta Mircea Florin, în chestiunea cu verişoara (dulce sau de-a doua) nu mă bag, dar nu cred că aveţi dreptul de a fi diacon din cu totul alt motiv, folosirea ilegală a limbii române.
      Învăţaţi limba româna corect şi apoi discutăm şi despre ordinarea ca diac.
      Întrebarea mea este, dacă tot se poticnesc fraţii în fapta dvs., de ce neapărat trebuie să vă implicaţi în conducerea bisericii. N-aţi ştiut că vor fi probleme dacă faceţi un astfel de pas?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.