Citesc oripilat o creaţiune literară demnă de o antologie a per-versificatorilor (că poeţi nu le putem spune, sînt nişte simpli perversificatori care pun proza în rînduri care sună din coadă) evanghelici, demnă de aşezat la secţiunea AŞA NU! Poate, afişînd asta, învăţăm cum nu se face poezie. În general ar trebui interzisă scrierea poeziilor la nervi şi la frustrare.
Dincolo de dez-bătăile legate de răscumpărarea memoriei pierdute de foştii şi actualii colaboratori ai securităţii, ies la iveală tot felul de reacţiuni care mai de care mai demne de indexat într-un dosar al grotescului. Bosch este senin, copilăresc, face pictură naivă, este un pictor de şotron faţă de ce ni se oferă în ultimul timp.
Găsesc AICI (citiţi, dacă vă interesează dezbaterea, mie mi-a atras atenţia, ca prof de retorică doar chestiunea de tumoare literară pe care am găsit-o) următoarea scursură. Se pare, dacă se autentifică, se pare că este scrisă de un doctor. Doctor în ce? Eu am o nelămurire: de ce nu s-a putut exspcrema asta în proză?
„Dacă n-ai votat frezorul
Te omoară croitorul,
Iar acuma Benonitul
Vrea să îți ia gâtul
Mai ai puțină răbdare
Până soarele apare
și T.H.S. dispare
Și din nou vei fi o floare
Dumnezeu este-n control
Pentr-un vot folositor
Dar după Marea Adunare
Fă curățenie-n hambare
Nu lăsa ca pleava grea
Să-ți distrugă lucrarea
Stai pe baricadă tare
Și fă ordine-n lucrare
Nu fii intimidat
De câinii care-au lătrat
Du povara mai departe
Că tu ești un om cu carte
Ești un lider prea ales
Pentru-al Domnului progres
Eu te voi sprijini
Până tu vei birui
Câinii îi vom pune-n lese
Ca să latre la mirese
Iar câinii nelegați
De Dumnezeu vor fi judecați!
Iar cioclii care-au scris,
Se vor duce în Abis
Iar tu în Paradis.”
Cine spunea? Parcă în Ilf şi Petrof citeam ceva de genul: „e un cap, dom le, un cap!”
Cum era replica? „Uite, dom’le, pînă acum am făcut proză şi n-am ştiut!”
Marius Cruceru 
creste iarba, iarba deasa
perpendicular pe casa…
vin calul si o paste
alta iarba se dezvolta
(asa era continuarea)
Nu ştiu dacă această „baladă” se putea „esprima” în proză, dar ştiu că prozaică sigur este!
E din gama:
Într-o baltă neagră
Patru ochi luceşte
Ce să fie oare?
Cred că e doi peşte.
genial
Este ceva de vis „versurili ” astea… Oricum trist este că azi, nu s-au schimbat multe lucruri față de comunism, sau poate acum sunte mai PROști. Dacă suntem sinceri cu noi, și azi avem „tumori” din acestea în jurul nostru la radio, la TV și trist că și în biserică. 😦
Versurile din postul Dvs. nu sunt cu mult diferite de majoritatea, de exemplu a cântărilor creștine românești din 1990 încoace, Nu?
Trist, nu înțeleg de ce nația asta a noastră nu poate evolua, un pic, un pic de tot….
Enos, din păcate…. poezia asta cel puţin are un mesaj, care poate fi pus şi în proză… de ce n-o fi fost pus în proză … nu ştiu… dar unele cîntecele de după 90 nici măgar asta nu au.
Nu uita de
„Omu’ este ca vaporu’
Lui ii trebe ajutoru’.
Daca nu-i carmaciu’ bun
Vaporu’ se duce-n fund.”
(versuri ale unui cantec crestin)
cantecul este special pentru tobe :))
Oare chiar suntem mai altfel (mai rai, mai prosti, mai inculti, mai tot ce e mai rau decat acum 20-40-80-150-300 de ani) decat altii din alte generatii?
Oare nu si-au avut si ei trubadurii lor de doi bani?
Oare nu au fost si atunci la mare cautare nebunia si prostia?
…unii spun ca singura diferenta dintre generatia noastra si oricare alta, este media, sau capacitatea noastra de a transmite in timp real sau aproape in timp real, orice informatie oriunde pe glob …
vorbeam cu cineva in urma cu ceva vreme despre cat e dracul de negru. Concluzia a fost ca acesta nu este mai negru in esenta sa acum decat oricand altcandva, ci doar mai mult in manifestare. Dar si aici avem o problema: daca manifestarea celui rau nu e mai multa azi ci doar aflam noi cat de extinsa este?
poate raspunde cineva la intrebarea despre raul care se inmulteste in vremurile de pe urma…
da, pui o problema interesanta, Ciprian, toate perioadele au avut „prostiile” lor şi emitenţii lor… parcă, zic eu, noi avem mai puţine scuze… sîntem cea mai informată generaţie care a trăit pe suprafaţa pămîntului. Nu?
Pingback: Balada unui securist mic (şi trist) « Methoughts, mefeats and medefeats
Mă scuzaţi, am o întrebare, că vreau să o învăţ pe dinafară: cum se declamă T.H.S. şi ce înseamnă? Ti-eici-es? Te-haş-es? Tî-hî-sî? În rest, ca rimă, cel mai greu de recitat ar fi „Nu lăsa ca pleava greá/Să-ţi distrugă lucrareá”, iar personajul cel mai uşor de caracterizat ar fi liderul, cu carte, tenace, harnic, curajos, totuşi sensibil. În schimb, nu e clar ce intenţii are Domnul care, tocmai fiindcă are încă multă nevoie de progres, e în control pentr-un vot folositor l-al lucrării viitor. Mai ales că liderul a fost şi este prea ales pentru respectivul progres, cel puţin aşa vine versul, deci ar fi bine să nu se mai aleagă. Greu, greu… N-are titlu? Mergea ceva gen „Odă lui… şi-o ia când vrea El lucrareá”.
Da’ nu-i de râs. Analiza serioasă se face pe profeţiile din dedicaţie, cu aşa ceva nu e de joacă, că se adeveresc sau nu.
„Loveste copilul cu capul de zid,
Sa-nvete copilul ce-nseamna partid!”
Partidul, el, e-n toate! E o formă de panteism partinic trans-human(t) şi trans-(des)cendent de sorginte benonitică a-bisală (deci unicatizatoare) cu irizaţii lucrative perfect legaliste. Această parafrază din Dan Hăulică nu mă ajută deloc să identific elementul T.H.S., deşi conotaţia organizaţională persistă prin delicate sugestii: anume, el dispare când soarele apare iar liderul înfloare. Prin analogie, problema e similară cu a afla ce sau cine anume dispărea când soarele şi dl Ion Iliescu apăreau simultan. Nu mai ţin minte ce anume făcea dl Virgil Măgureanu în astfel de împrejurări, dar sigur există şi alte idei – analiza literară nu sucombă decât eschatologic, adică forţat.
Toata Haita Sinistrilor. (?)
(A se ocoli demersul etimologic!)
T.H.S. e singular. Altfel verbul ar fi „dispar”.
(Uite ca iesi rima! Rama.:)
Good, pardon Bien sur!!!
asta-.i singura descifrare posibila!
Nişte rîme!
Ies numai cînd plouă … cu memorii.
In scumpa noastra Romanie
(Ce naste muzicanti ca …Guta),
Rasare-o “stea” si-n Poezie:
Poetul-doctor Ioan Ceuta!
AAAAAAAmin
Abia aşteptam să vad dacă apari sau nu! 🙂
A porcopos, şi Vadim e doctor… poet, nu!
Cum sa nu apar… cind apar personaje asa de pitoresti pe plaiurile blogosferei!
Dupa ce-am citit cele patru postari ale lui Emanuel, intitulate “Ioan Ceuta in dezacord cu sine insusi”, si acel titlu de “doctor” mi se pare acum dubios…
Asa ca trebuie sa fac cuvenita
Observatie
Citind mai multe olecuta
Din “opera” lui Ioan Ceuta,
Realizez cu-adinc regret
Ca-i doctor …cum e si poet!!!…
Doctoratele ar trebui publicate obligatoriu, prin lege, ca să vadă lumea pe ce s-a luat doctoratul unul şi altul.
Este doar o altă poiezie proletcultistă „retard la lettre”, în genul mărețelor versuri semnate A. Toma (cum, n-ați auzit de marele poiet oficial al realismului socialist?):
„Imperialist american
Cădea-ți-ar bomba în ocean!”
O fi probabil a unuia din trupa Păcăliţii, scuze „pocăiţi”.
Dar să nu fim prea duri. Atâta poate şi atât face.