Cap de operă – per-versificatorul

Citesc oripilat o creaţiune literară demnă de o antologie a per-versificatorilor (că poeţi nu le putem spune, sînt nişte simpli perversificatori  care pun proza în rînduri care sună din coadă) evanghelici, demnă de aşezat la secţiunea AŞA NU! Poate, afişînd asta, învăţăm cum nu se face poezie. În general ar trebui interzisă scrierea poeziilor la nervi şi la frustrare.

Dincolo de dez-bătăile legate de răscumpărarea memoriei pierdute de foştii şi actualii colaboratori ai securităţii, ies la iveală tot felul de reacţiuni care mai de care mai demne de indexat într-un dosar al grotescului. Bosch este senin, copilăresc, face pictură naivă, este un pictor de şotron faţă de ce ni se oferă în ultimul timp.

Găsesc AICI (citiţi, dacă vă interesează dezbaterea, mie mi-a atras atenţia, ca prof de retorică doar chestiunea de tumoare literară pe care am găsit-o) următoarea scursură. Se pare, dacă se autentifică, se pare că este scrisă de un doctor. Doctor în ce? Eu am o nelămurire: de ce nu s-a putut exspcrema asta în proză?

„Dacă n-ai votat frezorul

Te omoară croitorul,

Iar acuma Benonitul

Vrea să îți ia gâtul

Mai ai puțină răbdare

Până soarele apare

și T.H.S. dispare

Și din nou vei fi o floare

Dumnezeu este-n control

Pentr-un vot folositor

Dar după Marea Adunare

Fă curățenie-n hambare

Nu lăsa ca pleava grea

Să-ți distrugă lucrarea

Stai pe baricadă tare

Și fă ordine-n lucrare

Nu fii intimidat

De câinii care-au lătrat

Du povara mai departe

Că tu ești un om cu carte

Ești un lider prea ales

Pentru-al Domnului progres

Eu te voi sprijini

Până tu vei birui

Câinii îi vom pune-n lese

Ca să latre la mirese

Iar câinii nelegați

De Dumnezeu vor fi judecați!

Iar cioclii care-au scris,

Se vor duce în Abis

Iar tu în Paradis.”

Cine spunea? Parcă în Ilf şi Petrof citeam ceva de genul: „e un cap, dom le, un cap!”

Cum era replica? „Uite, dom’le, pînă acum am făcut proză şi n-am ştiut!”

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în aş şaptelea simţ, dulce Românie, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Cap de operă – per-versificatorul

  1. Ionut-Andrei Purel zice:

    creste iarba, iarba deasa
    perpendicular pe casa…

  2. Vaisamar zice:

    Nu ştiu dacă această „baladă” se putea „esprima” în proză, dar ştiu că prozaică sigur este!

  3. Vaisamar zice:

    E din gama:
    Într-o baltă neagră
    Patru ochi luceşte
    Ce să fie oare?
    Cred că e doi peşte.

  4. enos zice:

    Este ceva de vis „versurili ” astea… Oricum trist este că azi, nu s-au schimbat multe lucruri față de comunism, sau poate acum sunte mai PROști. Dacă suntem sinceri cu noi, și azi avem „tumori” din acestea în jurul nostru la radio, la TV și trist că și în biserică. 😦
    Versurile din postul Dvs. nu sunt cu mult diferite de majoritatea, de exemplu a cântărilor creștine românești din 1990 încoace, Nu?
    Trist, nu înțeleg de ce nația asta a noastră nu poate evolua, un pic, un pic de tot….

    • Marius David zice:

      Enos, din păcate…. poezia asta cel puţin are un mesaj, care poate fi pus şi în proză… de ce n-o fi fost pus în proză … nu ştiu… dar unele cîntecele de după 90 nici măgar asta nu au.

  5. adrian zice:

    Nu uita de
    „Omu’ este ca vaporu’
    Lui ii trebe ajutoru’.
    Daca nu-i carmaciu’ bun
    Vaporu’ se duce-n fund.”
    (versuri ale unui cantec crestin)

  6. Ciprian Simut zice:

    Oare chiar suntem mai altfel (mai rai, mai prosti, mai inculti, mai tot ce e mai rau decat acum 20-40-80-150-300 de ani) decat altii din alte generatii?
    Oare nu si-au avut si ei trubadurii lor de doi bani?
    Oare nu au fost si atunci la mare cautare nebunia si prostia?

    …unii spun ca singura diferenta dintre generatia noastra si oricare alta, este media, sau capacitatea noastra de a transmite in timp real sau aproape in timp real, orice informatie oriunde pe glob …

    vorbeam cu cineva in urma cu ceva vreme despre cat e dracul de negru. Concluzia a fost ca acesta nu este mai negru in esenta sa acum decat oricand altcandva, ci doar mai mult in manifestare. Dar si aici avem o problema: daca manifestarea celui rau nu e mai multa azi ci doar aflam noi cat de extinsa este?

    poate raspunde cineva la intrebarea despre raul care se inmulteste in vremurile de pe urma…

    • Marius David zice:

      da, pui o problema interesanta, Ciprian, toate perioadele au avut „prostiile” lor şi emitenţii lor… parcă, zic eu, noi avem mai puţine scuze… sîntem cea mai informată generaţie care a trăit pe suprafaţa pămîntului. Nu?

  7. Pingback: Balada unui securist mic (şi trist) « Methoughts, mefeats and medefeats

  8. Agnusstick zice:

    Mă scuzaţi, am o întrebare, că vreau să o învăţ pe dinafară: cum se declamă T.H.S. şi ce înseamnă? Ti-eici-es? Te-haş-es? Tî-hî-sî? În rest, ca rimă, cel mai greu de recitat ar fi „Nu lăsa ca pleava greá/Să-ţi distrugă lucrareá”, iar personajul cel mai uşor de caracterizat ar fi liderul, cu carte, tenace, harnic, curajos, totuşi sensibil. În schimb, nu e clar ce intenţii are Domnul care, tocmai fiindcă are încă multă nevoie de progres, e în control pentr-un vot folositor l-al lucrării viitor. Mai ales că liderul a fost şi este prea ales pentru respectivul progres, cel puţin aşa vine versul, deci ar fi bine să nu se mai aleagă. Greu, greu… N-are titlu? Mergea ceva gen „Odă lui… şi-o ia când vrea El lucrareá”.
    Da’ nu-i de râs. Analiza serioasă se face pe profeţiile din dedicaţie, cu aşa ceva nu e de joacă, că se adeveresc sau nu.

    • Ioana zice:

      „Loveste copilul cu capul de zid,
      Sa-nvete copilul ce-nseamna partid!”

      • Agnusstick zice:

        Partidul, el, e-n toate! E o formă de panteism partinic trans-human(t) şi trans-(des)cendent de sorginte benonitică a-bisală (deci unicatizatoare) cu irizaţii lucrative perfect legaliste. Această parafrază din Dan Hăulică nu mă ajută deloc să identific elementul T.H.S., deşi conotaţia organizaţională persistă prin delicate sugestii: anume, el dispare când soarele apare iar liderul înfloare. Prin analogie, problema e similară cu a afla ce sau cine anume dispărea când soarele şi dl Ion Iliescu apăreau simultan. Nu mai ţin minte ce anume făcea dl Virgil Măgureanu în astfel de împrejurări, dar sigur există şi alte idei – analiza literară nu sucombă decât eschatologic, adică forţat.

  9. Alex Pop zice:

    In scumpa noastra Romanie
    (Ce naste muzicanti ca …Guta),
    Rasare-o “stea” si-n Poezie:
    Poetul-doctor Ioan Ceuta!

  10. emsal zice:

    Este doar o altă poiezie proletcultistă „retard la lettre”, în genul mărețelor versuri semnate A. Toma (cum, n-ați auzit de marele poiet oficial al realismului socialist?):
    „Imperialist american
    Cădea-ți-ar bomba în ocean!”

  11. tolstoi zice:

    O fi probabil a unuia din trupa Păcăliţii, scuze „pocăiţi”.
    Dar să nu fim prea duri. Atâta poate şi atât face.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.