Către o critică estetică „pocăită”? (P)

Azi e duminică. Mă bate alt gînd şi nu vreau să îl las să crească prea tare ca să ajungem iar la bătăi cu strigături (eu cu gîndul, cum am mai păţit 🙂 ).

Ce fac dacă găsesc, spre exemplu, o poezie proastă? Publicată. M-am mai dat la un poetaş care nu-şi merita numele, dar ce mă fac dacă descoperirea mea este „alor noştri”? Ce să fac dacă găsesc pe Cuvinte la schimb, spre exemplu, un frate drag care suferă în formă şi ideaţie?

Să îl iau pe Ionatan, că are un nume deja, poate nu se supără. Dacă scrie o poezie proastă? Ce fac? Spun că e bine pentru că mi-e prieten? Vorbesc întîi între mine şi el, ca să respect Matei 18? Dar poezia e publicată, dragii mei! Porumbelul a zburat.

Ce să fac dacă am ajuns deja la convingerea fermă că Adi. G. n-are ce căuta în interpretare muzicală? Poate să cînte în biserică, să Îl laude pe Domnul cum doreşte, dar promovarea lui pe unde radio s-ar putea să facă deservicii mari muzicii pop-folk-„mnşc” în general. Nu-l ajută vocea, compoziţiile lui sînt previzibile. Ce trebuie să fac? Bucata muzicală e înregistrată. E deja în spaţiul public şi poluează sonor maşinile noastre. Să mă fac că nu aud? Dacă mă întreabă studenţii să zîmbesc „blînd”, spunîndu-le că „şi el îl iubeşte pe Domnu”?

Să merg să discut între mine şi el?

Noi evanghelicii nu avem o critică estetică conturată. Nu avem o şcoală de critică literară, muzicală, de film. Punct. De-asta am luat aşa de repede de bun filmul lui Mel Gibson (meseriaş făcut, dar cu un mesaj discutabil, l-am criticat, bine că regizorul nu e de-ai noştri, că avem scandal 🙂 ) şi n-avem nici o reacţie la discutabila producţie realizată după Evanghelia lui Luca. (Îmi veţi spune „tu ai habar cîţi l-au cunoscut pe Domnu prin filmul ăla?”. Aia este altă discuţie, nu vreau să intru în ea acum. )Aşa se explică şi multele creaţii discutabile (aici m-am autocenzurat, e de vină noul ambreiaj pe care l-am schimbat la 200.000 🙂 ) care apar pe posturie noastre de radio sau în literatura pe care am început să o scriem.

Puteţi, vă rog, să îmi daţi exemplu de un roman creştin bun? Romanesc. Citibil! Fără iz de telenovelă şi care să producă scurte smiorcăieli sentimentale.

Un album muzical care să fi „rupt gura tîrgului” prin calitatea muzicii, versurilor? Românesc. Ceva care să stea în topuri alături de celealalte albume ale altor artişti, dar remarcabil prin calitatea artistică? Am văzut ce s-a întîmplat cu Vitamina C.

Din cauza temerilor noastre de a face critică artistică „fraţilor şi surorilor” am ajuns în situţia în care înghiţim orice „că-i despre Domnu Isus”, că „ce-o să zică lumea dacă îl criticăm?”. Sîntem în situţia în care promovăm mediocritatea şi lălăiturile, micile improvizaţii de salon, poezia de cenaclu literar de şcoală generală, muzica compusă prin garaje numai pentru „că-s de-ai noştri”.

Greşit. Este calea cea mai sigură pentru ghettoizare şi crearea unei subculturi în care cei mai străluciţi dintre noi să fie submediocri faţă de standardele de calitate general acceptate.

Ah, o să spuneţi: „păi ce noi îi cîntărim pe fraţii noştri după valorile lumii?”. Nu, dar un Mi bemol este Mi bemol oriunde şi a-l lua exact nu este o chestie de pocăinţă, ci de tehnică, fie că eşti în Biserică sau la un concert rock. A falsa n-are nimic de-a face cu pocăinţa, a cînta prost la un instrument este o chestie condamnabilă, dacă vrei să devii star, înregistrat şi promovat. Dacă stai cuminte şi cînţi sub duş, n-are nimeni nici o problemă, dar în momentul în care creatorul şi creaţia doresc „să iasă” din cămăruţa de părtăşie, atunci avem o problemă şi aici mă bate gîndul să încercăm să formăm o şcoală de critică estetică pentru creaţiile noastre.

Ce însemnă critica artistică? Cum poate deveni aceasta constructivă?

Ei, tocmai începusem un proiect pe tema asta în cadrul cursului de literatură religioasă pe care îl predau studenţilor mei. Era o propunere de estetică literară creştină, dar după întîmplările din ultimele zile, după care mi s-a recomandat ca actele din spaţiul public să fie tratate în privat, încep să mă tem să mai spun orice ar putea fi considerat „atac la persoană”.

Ce să fac? Spunem lucrului prost „rău” sau, în numele dragostei, încercăm să acoperim găurile şi îl prezentăm ca o producţie literară, muzicală excelentă, spunînd răului „bine” şi întunericului „lumină”.

Nu cred că în domeniul creaţiei artistice „intenţia contează”. Cineva poate să fie foarte bine intenţionat. Excelent, atunci să se apuce să-l laude pe Domnul făcînd altceva.

De asemenea, nu cred că aş încuraja să meargă la studioul de înregistrări chiar dacă îmi spune: „asta ştiu eu să fac cel mai bine, asta fac”. Cel mai bine pentru tine poate însemna prost pentru alţii.

Dragostea creştinească şi îngăduinţa intră în conflict cu sistemul nostru axiologic?

Oare nu este asta o altă cale, mai lungă, mai ascunsă, mai subtilă spre o altă formă de fariseism şi făţărie?

Mă lupt cu gîndul acesta. Este încă mic, este încă educabil.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Conferinte, Dezbatere, dulce Românie, Meşteşugăreşti, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii, Recenzii-critică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

100 de răspunsuri la Către o critică estetică „pocăită”? (P)

  1. Vasile Bel zice:

    Am putea aminti pe LOIS & DANIEL PRUNARU.

    • dorin zice:

      in ce sens ?

    • eLioR. zice:

      Imi place si mie cum canta cei doi. Din cantarile puse pe youtube, imi place numai una: O ce valuri de indurare, cantare care nu este compozitia lor. Restul cantarilor nu-mi plac, chiar daca ei au voci f bune. Nu stiu daca au scos vreun album. In genul celor doi imi place si Florin Estefan (Astefanoaiei).

      • dorin zice:

        este adevarat. Ar merita inceputa o discutie despre valoare in arta din punctul de vedere crestin. Inca ma tem sa o stirnesc pentru ca inca nu sunt lamurit cu privire la teritoriul pe care-l acopera versetele care cuprind indemnul de a nu judeca. Daca totusi cineva are curajul sa deschida aceasta posibila cutie a Pandorei trebuie din capul locului sa faca distinctie, in cazul muzicii, intre creatie(compozitie) si interpretare.

        • Ioana zice:

          De cele mai multe ori in muzica pop „crestina”, compozitorul este si interpret. Este adevarat ca si in acest caz trebuie facuta distinctia intre creatie si interpretare, doar ca vinovatul este unul singur de data aceasta. 🙂

          • Marius David zice:

            Ioana, de asta prefer eu să-mi interpretez singur compoziţiile, măgar avem un singur vinovat, nu punem povara si pe interpret…

          • dorin zice:

            oare?
            DE obicei muzica pop adica cea care se incadreaza la capitolul „muzica usoara” adica altfel decit muzica grea, cea culta, sau cea populara, muzica despre care cred ca vorbim amindoi nu este, în majoritatea cazurilor, muzica folk, adica un om care se acompaniaza cu chitara sau cu alt instrument. Deci are nevoie de o „trupa” . Si de aici pornesc o multime de căi. Uneori exista unul din trupă care are iniţiative armonice, altul cu orchestraţia, altul cu aranjamentele muzicale desigur (de multe ori doar jalnice deranjamente). Să nu uitam textierii si cei care se ocupa de partea tehnica, adică”butonarii”. Toţi pot ajuta sau strica la ceea ce, până la urmă, este o creaţie colectivă. Aşa că, într-un final nici nu se ştie exact cui îi este adresată lauda, ori critica. Şi dacă o să căutăm eventuali „vinovaţi” ar mai trebui privit şi împrejur. Dacă respectivul cantautor cântă în baie, , în parc pe o bancă sau la un foc de tabără e una şi este libertatea lui. Dacă însă cântă în faţa unei colectivităţi care ştie că s-a adunat spre a-L slăvi şi cinsti pe Dumnezeu este cu totul altceva şi vina se împarte cu cei care-i permit, hai să o numim aşa cum merită: blasfemia. Dar cine şi pe ce criterii poate stabili dacă e bine să fie lăsat să cânte ? Păstorii în principiu nu au studii muzicale. Iar o mare parte dintre credincioşi mai funcţionează după principiu „dacă e dintr-o inimă curată Domnul primeşte ” Şi mai intervin şi considerente de cu totul alt ordin: tinarul este ruda unui membru al bisericii, cum sa-i refuzi producţia artistică în faţa bisericii- Periculos. E adevărat că nu e pericol doar pentru cel care ar îndrăzni să refuze ci şi pentru cei care acceptă să-l audă. Dar cel mai mare pericol, până la urmă este pentru cel care cântă şi pentru cei care l-au promovat. Dar asta nu mai face parte din axiologia muzicală ci din ceva care duce cu gândul către politică.

            • Marius David zice:

              draga Dorin, mai nou cu asta ne chinuim, studenţii noştri de la pastorală trebuie să facă liturgică obligatoriu, corul este obligatoriu etc.
              În felul acesta vor preţui măcar activitatea muzicală, chiar dacă nu au studii muzicale extensive.
              Probabil că numai seminarul ortodox ne întrece în intensitatea pregătirii muzicale mai ales în programul de licenţă.

        • Marius David zice:

          Da, Francis Schaeffer a început un asemenea proiect, există ceva cărţi scrise pe tema asta. Autorii ortodocşi au fost mult mai harnici decît noi în această privinţă a esteticii creştine, mai ales din cauza provocării iconografice-iconoclastice-iconofile.

    • Marius David zice:

      Îi amintim cu ce ocazie şi în dreptul cărui lucru?

  2. PetcuToday zice:

    Nu inteleg partea cu Adi… ce a facut? nu ma intelegeti gresti nu o spun cu un gand rau. Dar nu inteleg la ce va referiti, cum adik nu il ajuta vocea sau compozitiile lui sunt previzibile? Si care e chestia cu radio? Inca odata o spun nu incerc sa critic sau ceva, doar ca nu am inteles sper sa nu mi-o luati in nume de rau. Poate imi dati si mie o lectie de critica estetoca :D.

  3. Rodica Botan zice:

    Exista oameni care gusta …o muzica diferita. De pilda ca sa-ti placa muzica clasica trebuie sa-ti obisnuiesti, sa-ti formezi urechea. Si apoi mai sint si afonii…
    Nu ca as avea ceva impotriva calitatii de care vorbiti. Dar ma bate si pe mine un gind…Dumnezeu ne-a lasat formele astea de expersie poate ca sa ne aduca putina bcurie …
    Mie nu-mi plac manelele de exemplu, dar genul ala de muzica pare a satisface foarte bine gustul unui anume grup de oameni, indiferent ce gindim noi ceilalti despre ea. Este gresit ca ei gasesc placere in asta? (Acuma nu ma refer la versuri murdare, etc- decit strict la ceva ce pare a nu avea nici o valoare poetica sau muzicala – din punctul de vedere al celor care au o educatie muzicala, literara).

    …”veniti inaintea lui Dumnezeu cu cintari de lauda”…etc este o chemare generala si pentru cei afoni poate. Ma mai gindesc ca atunci cind David a dansat inaintea chivotului si Mical mi se pare a ris de el…o fi fost poate pentruca din punct de vedere estetic dansul lui David n-o fi aratat prea bine…Astea sint gindurile ce ma bat…

    Si apoi si mie imi place sa scriu versuri. Inca nu mi le-a cerut nimeni sa le tipareasca; 🙂 dar unora le plac si mie indeletnicirea asta imi aduce bucurie, satisfactie…Fac cu asta un rau societatii? Comit cumva o crima de care n-am fost pina acuma instiintata? Imi place sa pictez…sa nu mai vorbesc de calitatea picturilor … Si uneori mai si gatesc…dar n-a murit nimeni inca din cauza asta.
    🙂

    • gigi l. zice:

      De acord cu tine Rodica. 🙂

    • Marius David zice:

      draga Rodica,
      1. nu există afoni! Eu am fost declarat afon. Există numai oameni needucaţi muzical. Singurii afoni sînt surzii.
      2. una este maneaua ca specie şi alta sînt manelele care sînt cîntate de guţişti. Am impresia că există un pic de neclaritate în taxonomie. Dacă ai asculta manele de cartier… n-ai mai fi atît de deschisă la acceptare. Tocmai „versurile murdare” de care aminteşti fac „farmecul”
      3. comparaţia David Mical nu are ce căuta aici, este din altă lume şi din altă situaţie.
      4. Nu, continuă să scrii versuri, pictează… dar ce dezastru ar fi să scrii versuri fără să citeşti, să pictezi fără să consulţi măcar din cînd în cînd un album de artă, fără să vizitezi un muzeu şi să gateşti fără să identifici clar substanţele…
      atunci moare lumea… de ciudă sau de intoxicaţie alimentară 🙂

      Ali Mentara ben Manel

  4. bnpintea zice:

    Un comentariu excelent pe o tema spinoasa, desi trecuta (prea usor?) cu vederea in biserici sau reviste crestine, cel putin la baptisti. La urma urmei, forma proasta poate face fondul bun de nedigerat, iar mesajul nu ajunge la tinta.
    Sper sa mai vad dezbateri pe aceasta tema.

  5. uglybadbear zice:

    creatia artistica (ori de ce fel ar fi ea, literatura, muzica, pictura etc.) e doar de doua feluri: buna si proasta. mesajul (oricare ar fi el) n-are ce cauta intre criteriile de judecata estetica. exemplu (din domeniul meu, literatura F&SF): oricit ar fi de militant-protestante (si bine vindute, de altfel) cartile seriei Left Behind de Tim La Haye si Jerry Jenkins (detalii aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Left_Behind; seria a aparut partial si la noi, la RAO), din punct de vedere literar sint un EDITAT DE MODERATOR cu motz de frisca, pacat de copacii morti pentru a le tipari. pe de alta parte, seria His Dark Materials a lui Philip Pullman (aparuta la Humanitas, daca nu ma insel) sau cel mai recent roman al acestuia, The Good Man Jesus and the Scoundrel Christ, vor fi ele blasfemice pentru credinciosi (mai ales pentru catolici), dar sint de mare clasa din punct de vedere al calitatii literare. QED.

  6. Haiduc Alin zice:

    Mă lupt cu acelaşi gând. Adevărul e că … e multă ceaţă la capitolul acesta. Mă tot gândesc dacă ‘amendarea’ celor care vin în faţă cu producţii slabe este o strategie bună şi care să dea rezultate cât mai curând, sau mai bine s-ar insista pe partea cealaltă. Mă gândesc la artişti cu adevărat valoroşi, cu mult potenţial, care ar trebui motivaţi cumva să se apuce de făcut artă într-un mod mult mai responsabil.
    Povestind prea mult despre cei care işi bat joc de muzică creştină, poezie, literatură, etc…. , riscăm să le facem publicitate şi implicit să îi promovăm. Poate n-ar fi rău să îi căutăm pe cei mai buni dintre cei răi şi să îi ajutăm să crească.

    • Marius David zice:

      eu cred că da, trebuie amendate producţiunile slabe, altfel cum mai facem distincţia? Exemplu: poezia lui Ceuţă!
      Cu puţină ironie se rezolvă, după cum ai văzut.
      nu cred că va fi recitată în vreo biserică 🙂

  7. Rodica Botan zice:

    Mi-am mai amintit de o postare recenta de aici care spunea despre trei lucruri care le-au placut la biserica unui cuplu care vizita biserica pentru prima data si care se pare erau oameni foarte educati. Unul dintre lucruri a fost cintarea comuna…din dreapta din stinga , din fata , din spate…Citi afoni se aflau poate printre cei din sala…si totusi cintarea aceea nepregatita in prealabil, pornita din dorinta de a slavi pe Dumnezeu este ceea ce a impresionat pe cei care au intrat pentru prima data in biserica…
    Dar rugaciunile? Va dura mult pina cind cineva va decide daca sau nu o critica „estetica” nu este necesara?

  8. Haiduc Alin zice:

    Rodica, nu este vorba despre cântatul în biserică. Ai dreptate! suntem chemaţi să-L lăudăm pe Domnul oricare am fi. Putem să ne exersăm ”talentul” de a scrie poezie fără nicio problemă. Putem să cântăm cât vrem, şi cum vrem sub duş, acasă cu prietenii, cu vecinii, etc. Problema este cu cei care îşi publică ”opera de artă”. Şi cu cât aceştia sunt mai mulţi, cu atât există şanse mai mari ca cei din jur să asocieze mediul evanghelic (pocăiţii) cu un mediu în care domneşte mediocritatea şi neprofesionalismul. Şi asta e rău!

  9. eLioR. zice:

    Poate acelasi lucru pe care-l sesizati dvs vizavi de unii, il sesizeaza altii vizavi de dvs. Adica nu considera ca aveti ceva de spus in predicile dvs, daramite sa mai apareti pe unde radio. Cine decide ce este bun si ce nu, ce este arta si ce nu? Niste amatori care se considera cu gusturi alese? Sau niste profesionisti si critici? Imi pot dicta ei mie gusturile? Nu.

    • Marius David zice:

      eLioR, sigur, nu contest că unii oameni s-ar putea să îmi conteste şi predicile, mesajele, conferinţele, chiar cursurile, dar nu decidem prin vot. La Radio nu m-am băgat eu, la Biserică nu m-am băgat eu să predic, ca profesor nu m-am băgat eu…
      Dacă ar fi fost după mine aş fi fugit din toate locurile publice în care trebuie să vorbesc.
      Dă-mi o carte în mînă, închide uşa după mine şi lasă-mă în bibliotecă, sînt cel mai fericit.
      Două lucruri nu am vrut să ajung în viaţă: pastor (predicator) şi profesor…
      Dumnezeu m-a pus să ispăşesc în felul acesta tot felul de păcate.

      Asta ca să ştii ce sentimente am faţă de promovarea mea proprie şi personală pe unde radio, TV şi altele ca astea.
      Cine consideră ce este bun şi ce nu?
      Ei asta este o cu totul altă poveste. REpet: tu de ce consulţi doctorul înainte de a lua medicamente? Sau nu-l consulţi?
      Autotratarea face mai multe victime decît ţi-ai putea imagina…
      La fel şi refuzul arbitrajului estetic.

      Nu-ţi pot dicta gusturila, aşa cum nici farmacistul nu te poate obliga să iei sau să nu iei anumite substanţe… bine ar fi să-ţi asculţi medicul şi farmacistul,
      bine ar fi să îţi asculţi şi esteţii,
      nu degeaba ne-a pus Dumnezeu în acelaşi Trup, este doar o altă formă de slujire..
      Believe it or not, alţii au citit mai mult decît tine, a ascultat mai multă şi mai diversă muzică decît tine, alţii chiar deosebesc Barocul de Renaştere şi invers…
      nu-i o chestiun de mîndrie, doar de diversitatea darurilor…

  10. Haiduc Alin zice:

    Nu-ţi pot dicta ”ei” gustul (preferinţele), însă cu siguranţă ţi-l poate modela! De-aia avem nevoie de intelectuali în ţara asta (şi în biserică), de profesionişti, de oameni avizaţi care atunci când apar în faţa noastră şi işi deschid gura, să ai ce învăţa de la ei. Numai în felul acesta creştem şi ne dezvoltăm. Altfel, rămânem nişte ”creştini anchilozaţi”, nişte înapoiaţi….

    • eLioR. zice:

      Serios? De la trupa de muzica creStina (formata din profesionisti, bineinteles) NewsBoys ce-ai invatat si cum ai crescut ascultand-o?

      Bine zis, Mihail. Doar ca mie nu-mi place cum canta Adi Gliga.

      • Haiduc Alin zice:

        sincer, nu mă prea încântă newsboys. Nu ştiu de unde ai scos-o pe asta….
        Însă îmi place foarte mult switchfoot, steven curtis champan, m w smith, sting, .. si mai sunt şi alţii. Nu cred că are rost să discutăm pe tema asta. E o poveste prea lungă şi nu işi are locul aici….
        Vreau doar să mai spun că pentru a învăţa de la alţii, este nevoie să dai dovadă de bunăvoinţa de a învăţa, şi mai trebuie şi să fii selectiv. vorba ceea: ”nu tot ce zboară se mănâncă”. Până la urmă, supărarea noastră a celor care susţinem articolul de mai sus, este şi faptul că ne-am săturat să tot selectăm din gunoaie, … poate, poate dă Domnu’ să mai găsim şi ceva ”hrană”.
        E prea mult gunoi …. însă pentru cine s-a obişnuit să se hrănească cu gunoi (iertaţi-mi expresia), îi vine greu să accepte valorile adevărate. Şi … probabil nici nu le înţelege. Nici nu vrea să leînţeleagă.

      • Adi zice:

        Din versurile celor de la Newsboys se pot învăța multe. Și ”Going Public”, de exemplu, a fost un album care la apariția lui a ”rupt gura tîrgului”.

      • Marius David zice:

        Vezi, Mihail? Nu-i place! Atunci ce facem?
        Sîntem egoişti, aşa-i?

  11. Mihail zice:

    suntem atat de egoisti incat credem ca suntem autoritatea suprema chiar si asupra unui domeniu atat de vast: arta

    Dar arta in biserica fara intoarcere la Dumnezeu e fara valoare, nici valoare lumeasca.
    Frate Cruceru , prefer sa ascult un frate intors cu adevarat la Dumnezeu care canta fals decat sa ascult pe un actor sau un cantaret de opera care face spectacol (am ascultat si una si alta si tare aveam gura amara dupa)

    Imi place cum canta Adi Gliga, de multe ori in momente cand eram cazut muzica lui imi aducea un strop de roua .

    • Haiduc Alin zice:

      eu nu ma multumesc cu „un strop”. 😉
      (Adi G are voce buna)

      • Marius David zice:

        da, ceea ce spuneam eu şi i-am spus-o şi direct este că are nevoie de cultivare. O voce bună se pierde. Acum e pe val, în doi ani, dacă nu face ceva, nu va mai fi căutat. Epuizarea! Lumea se satură de acelaşi stil etc.
        Nu poţi să creezi ceva tot timpul proaspăt dacă nu alegi şcoala. Cam asta era ideea, că tot m-au întrebat unul şi altul ce am cu Adi Gliga.

    • Marius David zice:

      draga Mihail, de unde şi pînă unde a apărut aici ideea de egoism?
      Chiar crezi că la artă ne pricepem toţi? Da, se poate, dacă sîntem români ne pricepem şi la fotbal, agricultură, industrie, politică, maşini, mai ales dacii vechi şi, se înţelege-, LA ARTĂ!
      De ce pui extremele?
      De ce să nu asculţi pe cineva care cîntă bine şi este şi întors la Dumnezeu, de ce numai între fals şi cîntăreţ ipocrit?
      E bine dacă muzica lui Adi Gliga ţi-a adus un strop de rouă, eu ştiu ceva muzică care ţi-ar aduce chiar şi ploaie, ce spui?

  12. Gaby zice:

    Muzica si poezia contemporana, crestina cred ca ar trebui mai intai revizuite si apoi inregistrate sau publicate. Chiar si cantecele crestine mai vechi, dar care acum sunt remixate nu cred ca ar trebui sa fie reinregistrate astfel. Din intimplare, destul de recent, am gasit la biserica un CD al unui tinar cunoscut. Am ramas surprinsa, asa ca inca inainte de a ajunge acasa, in masina, am vrut sa-l ascult. Mare dezamagire! Erau niste cantece de biserica atat de frumoase, dar melodia lor schimbata atat de rau, incat mesajul versurilor s-a pierdut fiind absorbit de instrumente galagioase si vocea cantaretului care imita un artist strain foarte la moda candva.
    Parerea mea este ca trebuie educatie si in domeniul artei care se vrea publica. Pentru ca personal am pretentii de la cei care vor sa fie artisti crestini.

  13. Rodica Botan zice:

    „Altfel, rămânem nişte ”creştini anchilozaţi”, nişte înapoiaţi…”

    Cit de inapoiat trebuie sa fi fost primul om…Adam. Saracul…n-a avut nici un intelectual sa-i poata modela gustul… 🙂

    • Haiduc Alin zice:

      pai … pe vremea lui nu era inapoiat deloc. Era cel mai contemporan! 🙂
      Acum însă, este cel mai inapoiat. Gândeşte-te că nu avea nici macar haine ţesute… nu folosea deodorant şi nu avea nici săpun, nu citise nicio carte, etc.
      Apropo de Adam:
      Dumnezeu le-a zis ”creşteţi, înmulţiţivă şi umpleţi pământul”. Tind să cred că acel ”creşteţi” se referă mai mult la a te dezvolta. De crescut, oamenii oricum cresc, însă nu toţi se ”dezvoltă”.

      • Rodica Botan zice:

        Haiducule…Nu cred ca Adam avea nevoie de deodorant. Inca m-ai purta pe piele parfumul miinilor Lui Dumnezeu. Si apoi fara sa fi citit vreo carte, a fost in stare sa numeasca toate plantele de pe lume si tot ce exista…si sa le tina minte ca sa isi invete copiii.

        Comparati cu el…numai hainele-s de noi.

        • Haiduc Alin zice:

          bine Rodica … atunci nu ştiu de ce îţi mai trimiţi copii la şcoală. Ţine-i acasă şi roagă-te lui Dumnezeu să-i înveţe să scrie şi să citească. Nu le cumpăra nicio carte, că nici Adam nu a citit şi a ştiut să numească toate animalele.
          Haide că deja e penibil…..

        • Marius David zice:

          Rodica, numai Iov şi Noe mai concurează cu Adam, dar acesta îi depăşeşte cu mult, în ceea ce priveşte prostiile puse în cîrca lor, cum gîndea, cum era, cum mirosea, cum căsca ochii la Eva şi alte alea.
          Auzi acilea: cică Adam n-avea bacterii. Bun şi atunci cum făcea digestie?
          Lăsa-ţi-o, fraţilor, surorilor, cu chestia asta proiectivă… cum făcea Adam, cum era Eva, să admitem cu un pic de smerenie: NU ŞTIM!

    • Marius David zice:

      Rodica, care este sensul aducerii lui Adam în discuţie? Tocmai pentru că sîntem căzuti în păcat avem nevoie de educare şi de modelare…
      Adam nici la biserică n-a mers… săracul.. şi nici nu ştie ce-a pierdut!

  14. amatorul zice:

    Un prieten de-al meu, hipoacuzic, merge in fata adunarii si „canta” = trei minute de dezastru. Ce a fost gresit, ca el era surd sau ca el avea dorinta de afirmare?
    Cred ca valul afirmarii de sine i-a impins pe multi interpreti sau compozitori sa arda cd-uri cu ei insisi.
    Dupa o (auto)analiza in tonul fratelui Marius, am renuntat sa mai zdranganesc chitara, sa mai leg cuvinte cu rima, sau cu atat mai mult sa ma afisez in fata adunarii sa… sa ma afirm. Cand cu placere din banca si uneori ma opresc, Domnul este laudat si daca eu cant si daca tac, atunci Domnul fie laudat.

    • Liliana Corbu zice:

      @ Amatorule…mare păcat . Suntem unici iar biserica nu este pentru „afirmare” ci pentru incurajare in credinta, pentru partasie. Pe mine ma incurajeaza si ma intareste credinta Mirelei de la noi(o fata cu mari deficiente)care recita psalmi si poezii in biserica in fata a peste 100 de persoane. Ea IL lauda pe DOMNUL si afirma public prin ceea ce face ca MERITA sa crezi, sa ai curaj, sa nu te lasi doborat…

      • amatorul zice:

        Cu respect, sunt de aceeasi parere in privinta unicitatii, a bisericii si as fi apreciat foarte mult ca prietenul meu sa fi citit un Psalm. Fara sa va contrazic, am vazut multe cazuri cand cei care sustin ca lauda pe Dumnezeu prin cantare, n-au nimic comun cu glorificarea Creatorului. Nu generalizez. Am inceput sa apreciez mai mult cantarea in comun, acolo nimeni nu-i mai bun sau mai rau ca celalalt si Domnul este laudat.

    • viorel zice:

      🙂 vezi numai sa nu fie cel rau ce-ti inchide gura numai pentru ca nu esti ,,profesionist”…nu vei sti niciodata daca ceea ce ti-a dat Domnul (melodii, versuri in cazul tau) e ziditor pt ceilalti pana cand nu le lasi sa fie ascultate si ,,analizate” de oameni duhovnicesti! Cineva zice: nu esti liber cu adevarat pana cand nu esti liber sa gresesti! Asta nu ca si scuza pt greseli…ma intelegi tu…

    • Marius David zice:

      Amin, slavă Domnului, bine că ţi-a dat gîndul ăl bun! De-ar urma mai mulţi calea asta.

    • Cântarea unui afon este cea mai sinceră din câte există. Nu căută afirmare, ştie că nu merită apreciere, ci doreşte doar să-L laude pe Dumnezeu. El pur şi simplu cântă pentru slava lui Dumnezeu. Prietenul tău e un exemplu pentru tinerii noştri care cântă de mama focului când sunt ei în faţă, dar preferă să vorbească între ei când se cântă cântările în comun.

      • Marius David zice:

        Nu orice afon este sincer şi nu orice sincer este afon, Beni. A spune că afonul cîntă cel mai sincer şi că nu caută afirmare este o generalizare. Eu nu cred că există afoni. Asta este o altă generalizare periculoasă, dar am întîlnit nepricepuţi care sunau a afoni şi care, sub pretextul sincerităţii, dădeau cu sunetul şi în stînga ş în dreapta cu o uşoară ispită de autopromobare chiar.

        De acord cu observaţia din a doua parte, guriştii care îşi termină programul şi după aceea clămpăne cînd alţii slujesc. aia da, merită amenda serioasă.

        • PaulLiviu zice:

          Am citit cândva, cred că sunt vreo 30 de ani, că 90% din populaţia globului are talent muzical (compoziţie, interpretare, critică, etc.). Problema este că foarte puţini îşi cultivă talentul.
          Faptul că atât de mulţi oameni au talent muzical mă face să cred că muzica, arta în general, fac parte intrisecă din fiinţa umană. Acest lucru confirmă ce spune Biblia, că omul a fost creat pentru slava lui Dumnezeu şi Să-i aducă slavă.

  15. Rodica Botan zice:

    uglybadbear…Cind fata mea cea mai mica era adolescenta, asteptam impreuna cu nerabdare sa apara fiecare volum al lui Tim Lahaye si Jerry B. Jenkins. Eram incintata de entuziasmul ei. Cocotate intr-un raft inca mai am cele 11 volume …pe care speram ca nepotii mei le vor citii si ei la rindul lor.
    Latinii spuneau ca gusturile si culorile nu se discuta. Ce politicosi erau …ma gindeam ca si daca nu ti-a placut lectura acestor carti ai fi putut sa te exprimi putin mai elegant …

    • Problema e că mulţi creştini privesc filmele şi seria de cărţi ca fiind anexa Apocalipsei sau ceva de genu’. E foarte probabil ca nimic din ce este scris în seria Left Behind să nu se întâmple niciodată dacă Dumnezeu e posttribulaţionsit :). Depinde de escatologia fiecăruia. Problema este că pretribulaţionismul se vinde bine şi e plăcut pentru firea noastră: doar Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât nu o să ne lase să suferim.
      Uglybadbear, sunt de acord cu tine. Poţi să-ţi încălzeşti liniştit blana la focul cărţilor Left Behind. 16 volume, sau câte or fi, ţin de un foc de câteva ore.
      Punctul meu are mai mult în vedere aspectul teologic aşa că nu mă aştept ca prea mulţi să fie de acord cu mine.

      • Rodica Botan zice:

        Copiii nostrii citesc tot felul de prostii- fictiuni de tot felul. Cei care citesc aceste carti stiu ca este fictiune. Sint copiii nostrii pe care ii ducem la Biserica . Diferenta este ca aceste carti nu contin murdarii de tot felul si blasfemii si lucruri dracesti. Cineva si-a lasat imaginatia libera – cum ar putea sa fie…Ce ziceti despre „Calatoria Crestinului”…este o carte rea?

        • Da, preferabil să citească Left Behind decât Harry Potter. Cred că în zilele astea unii părinţi s-ar mulţumi să-şi vadă copiii şi doar cu o simplă revistă în mână decât să-i vadă toată ziua cu ochii în calculator.
          E bine să citim orice? Left behind, treacă meargă, prefer călătoria creştinului dacă tot vine vorba. Dar uitaţi-vă despre ce cărţi discutăm. LITERATURĂ DE IMPORT. De ce? Pentru că nu avem o identitate naţională. Chiar şi literatura laică contemporană este literatură de import. Din 89 încoace România nu a ştiut decât să cumpere, nu să producă.
          Cum ar fi dacă s-ar scrie cu adevărat literatură creştină evanghelică având o identitate românească? Nu spun că nu e bună literatura universală. Am citit cărţi creştine „importate” foarte bune când eram mic. Dar literatura evanghelică românească unde e? Am avea şi noi o identitate a noastră, nu am mai fura-o atât pe a americanilor. M-aş putea mândri că sunt un produs sută la sută românesc. Când colo mulţi dintre noi suntem produs românesc, dar marcă americană. Ceva de genu’: Made in USA, assembled in Romania.
          Am putea să arătăm lumii că şi noi ştim să scriem literatură de calitate, nu numai ei.
          Uitaţi aici un citat scris de Kogalniceanu din care cred că putem învăţa câte ceva:
          Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. Această manie este mai ales covârşitoare în literatură. Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi în limba românească. Dar ce folos! Că sunt numai traducţii din alte limbi, şi încă şi acele de ar fi bune. TRADUCŢIILE ÎNSĂ NU FAC O LITERATURĂ. Noi vom prigoni cât vom puté această manie ucigătoare a gustului original, însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi. Istoria noastră are destule fapte orice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi de poetice pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii. Foaia noastră va primi cât se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale îi vor umple mai toate coloanele.

      • Marius David zice:

        tocmai acesta este unul dintre lucrurile ingrijorătoare, volumul enorm de maculatură. 16 volume ai spus? Nici nu ştiam că a ajuns atît de rău! Ştiam de vreo 12? Sigur?

    • Marius David zice:

      Latinii au fost păgîn, Rodica şi cîte alte lucruri n-au spus… te îngrozeşti. Bine că fiica ta nu ştie latină!

      • Rodica Botan zice:

        …”latinii au fost pagini”…grecii…tot pe-acolea…ce facem?

        Cercetam si luam ce este bun…!!! Ar fi ideal.
        Nu am sa pot sa continui discutia pentruca educatia mea muzicala sau literara este foarte limitata. In aceeasi masura pot spune ca nu m-ati convins complect pentruca si daca ideile ce le sustineti sint corecte, cumva prezinta chiar idealul… ele sint afara de zona la care majoritatea enoriasilor vor putea sa ajunga vreodata; si deci situatia este idealistica si …imposibila.
        Atunci…muzica si poezia ajung sa fie doar atributele „elitei ” cunoscatoare? Poate ignoranta unora in muzica sau literatura se datoreaza nu tocmai lipsei de interes cit faptului ca au fost nevoiti sa faca alegeri in viata si desi ar fi vrut, au trebuit sa aleaga sapa in loc de arcus de exemplu. Muzica este o forma de expresie…Daca oamenii nu s-au nascut afoni…precum spuneti ( si nu va contrazic) atunci ce facem…ii condamnam noi la tacere? Doar pentruca nu sint destul de finisati in felul lor de exprimare (muzicala sau literara)?

        In biserica sint copiii Domnului in toate fazele lor de crestere. Sint sigura ca ati ascultat cu placere copiii dumneavoastra la inceputurile lor muzicale…uneori poate i-ati pus sa cinte in prezenta musafirilor… Nu-i Biserica o familie? Nu ne bucuram noi de copiii bisericii – care la ce stadiu de dezvoltare este?
        …Mi-amintesc de o cintare pe care o sora batrina…Sora Vasie o cinta in stilul ei popular – fara pretentii – la noi in biserica cu…40 de ani in urma… Intr-o zi am stat linga ea si mi-a dictat din memorie cuvintele. Poate vi se par banale si fara miez…Dar le-am carat dupa mine printre putinele posesii care le-a m ales la plecarea din Romania…si imi pare bine ca le-am luat.

        „Ah cit ma simtasc de bine
        Cind e Domnul linga mine si cu El traiesc.
        Insa ce jale m-apasa
        Cind ma departez de-acasa
        Cind il parasesc…

        Sufletul meu inseteaza
        Iara ochiu-mi lacrimeaza
        Cind n-am pe ISUS…
        Eu atunci sint ca pamintul
        Cind il bate mereu vintul
        Si e secetos…

        De aceea fratioare
        Ca si cerbul la izvoare
        Eu alerg mereu.
        Si de-L aflu pe El iara –
        O frumoasa primavara
        E-n sufletul meu.

        Doamne cita mingaiere
        Imi aduci Tu in durere
        Isuse iubit.
        Cind m-aplec sub sfinta cruce
        Viata mea e vesnic dulce
        Si sint fericit.

        Doamne, cit voi fi in viata
        Tu neincetat ma-nvata
        CA MEREU SA-TI CINT…
        Eu voiesc tot inainte
        Sa te laud Doamne sfinte
        Aici pe pamint…

        Doamne mai am o dorinta
        Si ti-o cer cu umilinta
        Auzi ruga mea…
        Vreau cit voi trai in lume
        Totdeauna sa pot spune
        Fie voia Ta!!!

  16. costyconsult zice:

    CÂTE CEVA DESPRE LITERATURA CREŞTINĂ

    Literatura creştină pare a fi în stagnare. O anumită atitudine a oamenilor care slujesc în culte autorizate sau în Biserică, gripează fenomenul lansării unor opere bazate pe valorile creştine şi a unor scriitori care au ca temă a preocupărilor lor valorile creştine.
    Este o teamă ca dogma să nu fie afectată. În aparenţă teologii au dreptate, până unde poate un simplu scriitor să interpreteze Scriptura şi să scrie în lumina Duhului Sfânt ?
    Teologii şi-au rezervat o anumită libertate de a interpreta faptele, oamenii, masajul divin. Consideră că au autoritatea să o facă.
    Problema nu este nouă în peisajul literaturii în general. Se ştie că literatura creştină este un mijloc de evanghelizare a lumii, o metodă de a face misiune.
    Analizând fenomenul, putem să apreciem câteva situaţii:
    – Există autori care de la bun început scriu după moda teologică punând accentul pe mesajul educativ, scriu într-un fel la comandă, pe teme date, frust, fără talent, inventând povestiri aparent simple, pentru a ajunge la cititorul obişnuit, dornic de semne … Aceşti autori pot fi subvenţionaţi de biserici, asociaţii creştine, au vânzarea asigurată, editurilor de genul acesta le merge bine, cărţile se vând în biserici, la adunări, etc. Metoda este aplicabilă şi la propaganda oficială şi până la un punct este utilă, dar există un punct unde kich-ul este prezent, diletantismul e la modă, superficialitatea primează.
    – Există şi scriitori care sunt sinceri, Scriptura e un loc spiritual important, le marchează viaţa, iar temele pe care le abordează în operele lor sunt bazate pe valori creştine, pe idei corecte, pe principii morale adânci. Luându-şi libertatea de a crea o operă literară bazată de valori creştine în mod original nu intră neapărat în sfera de interes a bisericii, munca lor este privită ca o toană, ca o pasiune secundară, idei singulare şi depărtate de viaţa bisericii. Apoi mai este o problemă, preoţii ori pastorii, după cum este organizată biserica respectivă, nu au capacitatea de a administra spiritual oameni cu astfel de daruri, îi obosesc artiştii, mai mult, îi contrariază, apoi apar ca duşmani ai adunărilor pentru că darurile lor aduc ceva nou, ceva care sună ciudat.
    – Există mari scriitori care au scris cărţi curajoase, pe teme controversate sau teme solide, plecând de la textul Biblic. Au scris la o vârstă matură, când numele lor era deja cunoscut, stabilizat şi reprezentau o voce. Au considerat că e de datoria lor să-şi dea zeciuiala în modul acesta, ofrandă pentru Dumnezeu, sincer, direct, curemurător.
    Totuşi Scriptura oferă teme interesante pentru scriitor, pentru artist în general.
    În cartea Osea este scrisă o interesantă povestire, actuală şi dureros de reală. Un om a lui Dumnezeu, având o credinţă sinceră, va trebui să trăiască şi să convieţuiască alături de Gomera, o curvă şi să o iubească până la sfârşit, cu toate consecinţele. Sfinţenia şi curvia alăturate. Care biserica va accepta o operă literară în care un preot sau pastor ar fi personajul principal al unui roman având soţie o femeie curvă şi trebuind să o iubească până la capăt, fără să o poată părăsi. Şi totuşi Dumnezeu i-a cerut lui Osea să aibă de soţie pe Gomera, pentru a transmite un mesaj poporului păcătos despre dragostea nemărginită şi neînţeleasă a lui Dumnezeu pentru om.
    În Cartea Ezechiel autorul aseamănă pe Israel cu o fată abandonată crescută cu drag, ajunsă femeie frumoasă şi ajungând să curvească şi, încă pe bani, cu alţi străini, cu bărbaţi din lume, uitând pe Dumnezeu. Metafora este relevantă, dar imaginea e dură, dar reală. Totuşi care preot sau pastor ar accepta un roman actual scris în modul acesta, cu trimiteri clare având ca fundal Biserica .
    Exemplele ar putea continua. Scriptura e plină de viaţă, iar un scriitor va găsit mereu teme actuale, luând ca reper naraţiunile cărţilor sfinte.
    Majoritatea teologilor scriu în studiile lor că biserica are nevoie de revigorare, că oamenii au nevoie de un mesaj pertinent care să le consolideze viaţa. De înviorare. Oamenii care acceptă să se transforme, lucraţi de Cuvântul divin pot aduce ceva interesant, nou.
    Dumnezeu însă a arătat omului soluţia: „ Psa. 36:9 Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina. – Psalmul 36 din Scriptură.

    Constantin Stancu
    Ţara Haţegului, Oricând

  17. gigi l. zice:

    Cine cunoaste critica . Stie sa faca el mai bine ? uneori da uneori nu !
    Agapa la biserica , fiecare face si aduce de mincare dupa cum stie si se pricepe.Sorei ,,Maria,, nu prea ia venit bine sarmalele . Ce fac eu o critic ?
    Ce am pregatit eu , a ramas pe masa, ce fac , ma autocritic ….eventual decid sa nu mai fac.Data urmatoare nu mai aduc nimik , si nici sora Maria nu mai face sarmale ca un frate a criticat-o spunind ca la cei din lume , de la restautant sint mai bune.
    Vin musafirii …si nu le mai dam de mincare ca ne temem sa nu critice.
    Fiica mea a invatat sa cinte o cintare in limba romana ! Nu prea stie romaneste.(aici ami fac autocritica)
    Merge si la o scoala de musica , la cor . Are sase ani si jumatate .Dupa parerea mea cinta mai bine decat fiul celui care se ocupa de musica la noi in biserica. Eu stau in ultima banca. Fiica mea nu cinta (inca) la standardele criticii (a cui critica trebuie sa consider ? ).
    Ce sa fac ? Sa o las sa cinte in biserica ?
    Daca as avea vreo 10 copii , ar fi bine sa il aleg pe cel mai bun sa cinte in biserica.
    Voi ce spuneti ? 🙂

  18. gigi l. zice:

    …si ca o gluma : am fost la Iasi la filarmonica , sau la teatru la o opera, nu mai stiu …mie imi placea…fratemiu care are urechea ,,fina ,, ami spunea : ai auzit ?
    si eu : ce ? pai tipul de la … a tras-o pe…
    m-am gindit sa nu mai merg pe acolo , daca nici ei nu stiu sa ,,cinte in struna,, …
    🙂 , 🙂 🙂
    Sint biserici unde nu ai de unde sa alegi sa faci un cor , unele care nu au mai auzit de un intrument cu coarde…pe cine sa criticam ?

  19. Rodica Botan zice:

    Chiar si dupa felul „cum” sau „daca” sau „ce” CRITICAM, se vede cit sintem de diversi, de diferiti in intelegere, in gusturi, in aprecieri. Ca un „trup” cu multe madulare care nu sint decit poate cite doua la fel dar nici alea identice…

    Citeodata sintem dezamagiti cu copiii nostrii ca nu iubesc aceleasi lucruri ca si noi. Pe fiica mea cea mare n-am putut s-o fac sa puna mina pe vioara sau mandolina. I-am cintat si de bucurie si de jale…si cu binele si cu bataie…NIMIC. Am intrebat-o ce instrument vrea…a spus flautul. Astazi poate sa cinte la flaut.

    Pe vremuri in Petrila, unchiul Ticu era muzicianul de baza. Nu stia notele muzicale. Dar lua acordeonul in spate si porneam la Craciun din poarta in poarta. Caram acordeonul in sus si in jos pe scarile blocurilor turn…si mergeam pina la poalele muntelui la cine stie ce nana sau mos care a cerut sa-I colindam. Cintam la geamuri sau cintam in biserica in cor…uneori ma punea sa cint la bas ca nu era nimeni la bas…Am auzit multe cintari , pe Cd-uri , de cintareti crestini celebrii- dar nu se compara cu muzica aceea TRAITA .
    Nici nu cred ca muzica are acelasi efect cind nu este „live”…cind nu este traita si de cei ce cinta si de cei ce asculta. Poate de aia trebuie sa-I cintam Domnului…”o cintare noua”. Nu cred ca Lui ii plac cintarile inregistrate, repetate, netraite. Alea ne plac noua…
    Si Alin Haiduc- nu am nimic cu educatia si intelectualii – toti vrem sa stim mai mult si sa ne educam cit putem. Dar daca cu asta ne credem ca sintem mai grozavi ca restul care n-au educatia sau diplomele noastre…ne inselam. Ca Dumnezeu nu se uita la fata omului- ci ne cintareste dupa inima, ti-aduci aminte? Asta este din intelepciunea Cuvintului – nu sint valorile alese de mine- ci de El. Iar in Casa Domnului, trebuie cred eu sa il lasam pe El sa aleaga „ce” si „cum” („Caci gindurile Mele nu sint gindurile voastre…etc”spune El)

    • Haiduc Alin zice:

      Sunt perfect de acord cu tine. (Oare de ce nu ne înţelegem atunci?)
      Nu cred ca prin comentariile de mai sus aş fi lăsat să se înţeleagă că imi doresc în biserici să slujească doar elitele, profesioniştii. (cu toate ca n-ar fi rău. Dar n-avem destui)
      Problema era legată de cei care işi publică în lumea largă CD-ul, cartea, poezia, etc. , …. materiale de slabă calitate. Sunt lucrări care din punct de vedere artistic, literar, … nu pot să ”concureze” cu cele din mediul laic. Şi asta nu e bine …
      Noi ca şi creştini ar trebui să fim mai profesionişti decât profesioniştii din lume! Pe lângă şansa care o avem şi noi, şi ei, de a învăţa şi de a cultiva darul care Dumnezeu l-a pus în noi, ca să devenim nişte profesionişti, noi mai avem ceva în plus: Îl avem pe El! Îţi dai seama unde ar trebui să fim? .. cu mult mai ”profesionişti” decât profesioniştii!
      Dacă Dumnezeu se poate folosi aşa de minunat de un om simplu care nu ştie să facă mai nimic …. cu cât mai mult s-ar putea folosi de un om învăţat, talentat, .. un profesionist?!
      Haide să-i încurajăm pe cei care chiar i-a înzestrat Dumnezeu să scrie poezie, să facă muzică, să scrie cărţi ….. şi să nu mai facem ”comitete” şi ”sindicate” care să apere dreptul ”creştinului de rând” de a ieşi în faţă şi a se afirma.
      Ar fi extraordinar să ne ştim fiecare locul şi rostul în trupul lui Hristos.

      • Rodica Botan zice:

        Nu ne intelegem pentru simplul motiv ca „tonul face muzica”…

      • Marius David zice:

        un lucru nu înţeleg, fraţilor, surorilor,
        la medicamente întrebăm farmacistul ca să nu luăm otrăvuri
        la o grămadă de alte lucruri avem nevoie de călăuzirea specialiştilor,
        oare de ce nu şi la muzică?
        oare nu-i la fel de primejdios să înghiţim otrăvuri dacă ne servim relaxat singuri fără călăuzire?
        da, duc un pic lucrurile în extremă numai ca „să-mi fac punctul”, vorba americanului.

        • Adi zice:

          În primul rînd, aș întreba doctorul, nu farmacistul, dar e un detaliu mai puțin important.
          În al doilea rînd, după ce mai sus ați făcut observația că o comparație era nepotrivită, veniți cu una asemenea. Muzica ar trebui comparată cu o altă artă, nu cu medicina. Medicina operează mai mult cu „tratament bun / tratament rău”. Arta operează mai mult cu „îmi place / nu-mi place”. Dincolo de distincția aceasta (și altele care mă fac să cred că o comparație nu-și are rostul aici), în ambele domenii trebuie căutată și apreciată excelența, nu mediocritatea.

          • Marius David zice:

            Greșit, arta nu operează doar cu ce îmi place-ce nu îmi place… ci cu ceea ce este bun, util, frumos.. idealul grecilor în estetică…
            Vorba lui Noica, nu există idee modernă care să nu fi trecut prin capul vreunui grec.
            Și aici avem de învățat de la greci, stai pe fază că mîiine pun ceva tocmai de la ei.
            de acord… EXCELENȚA!

  20. Pingback: Avem o literatură evanghelică? | Beni Cruceru

  21. tolstoi zice:

    Oameni buni! A critica muzica creştină e o anomalie. A spune ce e bun şi ce nu; e falsitate! păi ce când cântăreţul cântă cântă pentru el? Nu cântă el pentru slava întru Domnul? Să-l critice Domnul, nu voi, măi nătăfleţilor! Nu vă duce mintea măcat atât.
    Dacă Alin G. e robul Domnului să-l critice Domnul care este Stăpânul lui; nu voi!
    Tot articolul este o stupizenie scrisă din inima unuia care este atât de plin de el încât nu realizează asta.

    • Haiduc Alin zice:

      tolstoi, ce bine ca pe tine te duce mintea mai mult. Iti suntem recunoscatori.
      cateodata regret ca toata lumea are acces la internet…

    • Dan Spaniard zice:

      Lev, dragule tu crezi ca rezolvi ceva cu apucaturile astea de haiduc spovedit in graba? Tragi dupa pomi si o iei la fuga fluierand Amaizing Grace?
      Tocmai de aceea nu merg Bisericile din Romania din cauza voastra, a celor care nu stiti sa vorbiti direct, cu sinceritate si dorinta de mai bine.

      P.S. Te ajut si cu nickname.ul pe viitor. Caci Tolstoi nu e la moda. Incearca Bart Simson EDITAT DE MODERATOR etc.

    • Marius David zice:

      tolstoi, păcat de pseudonimul pe care ţi l-ai ales, deci:
      1. a gîndi în genere este o anomalie.
      2. a spune ce e bun şi ce nu nu e o falsitate, admite pur si simplu că este ceva care te depăşeşte. Cînd te depăşeşte ceva nu trebuie să înjuri neapărat. Se poate ieşi din situaţia respectivă şi printr-o tăcere cochetă.
      3. Cine-i Alin G.?
      4. Articolul nu este scris cu inima, este scris cu capul, organ pe care, din cîte se vede nu-l foloseşti destul de des.
      5. Din inimă a ieşit doar „nătăfleţilor” şi nu din inima mea.

      Hai pa şi ocoleşte-mă larg,

      Anexei Spamovici Tolstoiesvki

  22. toniburduja zice:

    ce sa spun…nu inteleg nimic!

  23. Rodica Botan zice:

    Trebuie sa fim drepti si sa acceptam ca oamenii merg la extreme. De pilda sint oameni care au fost felicitati odata de cineva ca au spus bine o poezie, si pentru aia trebuie sa suferim vesnic si sa ascultam poezia aia lunga de iti vine sa-ti pui scobitori in ochi sa-i tii deschisi…Dar daca poezia aia e spusa pentru Domnul si nu ca sa se auda respectivul vorbind, pina si poezia aia poate sa faca o lucrare buna. Nu?
    Ana se ruga in templu si preotului Eli i s-a parut ca e beata. Cind omul a inteles de unde vine Ana, din ce durere iasa rugaciunea ei bolborosita …s-a rugat si el cu ea ca Dumnezeu sa-i asculte rugaciunea…
    Ai sa spui ca aia era inchinare… Pai nu trebuie sa fie absolut tot ce facem in adunare o INCHINARE? Fariseul si omul pacatos care s-au rugat…Unul plin de sine , celalalt umil …Fariseul educat, celalalt nu cred…Domnul primeste inchinarea noastra dupa alte criterii decit avem noi oamenii.
    Si mai zicea cineva mai inainte intr-un comentariu ca si noi crestinii trebuie sa fim la inaltime ca doar nu sintem natafleti- ori cam asa ceva … :)…pai e o gindire buna din felul nostru uman de a gindii. Dar oricit am fii noi de eleganti in vorbire, de elocventi si de mari artisti…nu NOI II ADUCEM PE OAMENI LA DOMNUL…si daca vin de dragul artei noastre pot foarte bine sa nu se mai deranjeze sa vina…le putem da un CD…
    Biserica este in businessul sufletelor. Arta ne face sa ne simtim bine…dar nu ne mintuie; iar la biserica nu este muzeu sau simfonie…poate fi – dar nu este necesar. Poate fi daca exista asemenea elemente si ele nu trebuie oprite daca…si Marius are reguli stabilite pina si la tobe – cum trebe sa fii ca sa poti sa bati toba…si regulile alea le-am vazut eu ca sint puse nu ca sa lase orchestra fara ritm, ci ca sa inlature pe cei care nu se duc acolo de dragul Domnului ci de dragul tobelor sau sa lase citeva imagini pe retina cuiva…

    Cred ca toti am sarit pe la extreme …si toti spunem ce ne place noua…dar Domnului? E casa Lui pina la urma…Trebuie sa fie raspuns in Biblie si la intrebarea asta.
    Cit despre CD-uri – nu ne obliga nimeni sa cumparam. Biserica nu-i iarmaroc…dar daca si le vind la piata…cu ce ne deranjeaza? Acolo poti vinde orice…si hainele vechi…

    • Marius David zice:

      draga Rodica, cred că ne vom feri de exrreme dacă ne ferim a ne gîndi la artă… să ne gîndim altfel.. SĂ-I DĂM LUI TOTUL EXCELENT, performanţă maximă, perfecţiune, că El merită.
      Schimbă punctul de vedere, atît.
      Atunci nu te gîndeşti nici la Filarmonică, nici la Muzeu, s-ar putea să ai în Biserică (că aşa era în perioada pre-modernă) muzică mai bună decît în Agora şi mult mai bine cîntată… În fond… Bach de unde a pornit şi unde s-a oprit?
      Nu spun că trebuie cîntat numai Bach în biserică, nicicum, ci atitudinea lui Bach ar trebui cultivată. (la atitudinea lui despre bere sînt un pic mai rece, la atitudinea lui despre cafea un pic mai cald 🙂 )

  24. Rodica Botan zice:

    Votez cu ce ati spus aici…El merita ce avem mai bun…

  25. Cri zice:

    Muzica pentru suflet este in MANA DOMNULUI! EL da unei tari cantari si cantareti crestini dupa Voia Lui la Timpul Lui…cum a adeverit-o dealungul timpului pana acum…Ma mir ca voi nu observati! 🙂

    ESTE…chiar daca tot mai putina, pentru ca ne apropiem de Revenirea Lui si toate, incl. Muzica merg cum le e scris sa mearga inainte de sfarsit…

    Eu personal abia astept sa cantam CANTAREA NOUA in cer! Asta va fi: MUZICA PERFECTA! 🙂

    Pacea Lui voua…si Intelepciune NOUA la toti! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.